CENZURA PSIHOLOGICA IN ROMANIA ANULUI 2007 ?!

Dispozitie Presedinte 14.02.2007
Scris de Administrator
Sîmbata, 14 Aprilie 2007

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

DISPOZIŢIE
privind unele măsuri pentru respectarea cadrului legal de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică

În temeiul art. 51 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, nr. 213 din 27 mai 2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului României nr. 788 din 14 iulie 2005,

Preşedintele Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România dispune:

Art. 1 (1) Cadrul legal privind exercitarea profesiei de psiholog în România este reprezentat de Legea nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotărârea Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006, precum şi de celelalte acte emise de către Colegiul Psihologilor din România pentru aplicarea unitară şi detalierea dispoziţiilor legale.
(2) Orice act administrativ sau normativ, emis ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/2004, inferior legii organice, care încalcă prevederile acesteia nu poate fi opozabil (s.n.) psihologilor cu drept de liberă practică.
Art. 2 (1) Psihologii cu drept de liberă practică care încălcă dispoziţiile Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotărârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 sau care desfăşoară activităţi de natură a aduce atingere demnităţii profesionale (s.n.) se află în stare de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, potrivit dispoziţiilor art. 21 lit. a) din legea nr. 213/2004.
(2) Orice manifestare a psihologilor cu drept de liberă practică având ca scop promovarea (s.n) sau implementarea (s.n.) unor măsuri contrare (s.n.) prevederilor Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotărârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 aduce atingere demnităţii profesionale (s.n.).
Art. 3 Comitetele filialelor teritoriale vor aduce la cunoştinţa membrilor prevederile prezentei dispoziţii.

Preşedintele Comitetului director
al Colegiului Psihologilor din România,
Prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan

Bucureşti, 14 februarie 2007.
Ultima actualizare ( Luni, 16 Aprilie 2007 )

(http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=61&Itemid=58)

DEPRESIA PSIHOLOGIEI ROMANESTI

Depresia psihologiei romanesti
Viorel Ilisoi
23 aprilie 2006


Publicarea in Occident a profilului psihologic al Elenei Ceausescu a determinat mutilarea pentru decenii a acestei stiinte in Romania. Recuperarea se face anevoie.

Intr-un laborator psihologic intri, prima oara, cu teama, cumva, ca la dentist, mai ales ca insii care asteapta la rind stau cu falcile inclestate de crispare. Cioc-cioc! In locul paienjenisului de sirme, beculete, ceasuri, butoane, manivele fine si dispozitive sofisticate, ca-n filme, ce vezi? Un calculator cuplat la doua pedale, frina si acceleratie, inchipuind comenzile unei masini. Atit. O tinara fugareste pe ecran, printre obstacole portocalii, o masinuta. Cam asta inseamna toata dotarea unui laborator psihologic din Romania, unde viitorii soferi isi testeaza capacitatile.

Ca sa capete carnet, tinara trebuie sa conduca masinuta, fara avarie, pe soseaua virtuala. La prima vedere nici nu pare a fi greu, fiindca nu intilnesti nici agenti spagari, nici taximetristi cu flegma pe buze, nici gropi. Orice pustan antrenat prin cafenele Internet ar lua carnetul, iti zici. Dar nu e deloc asa.

Asa-numitul „test Rosca“, dupa numele producatorului sau, un oarecare inginer Rosca, este singurul folosit de psihologii romani atunci cind pun stampila APT sau INAPT pe fisele viitorilor soferi. „S-ar putea sa fie un test genial, dar, pe de alta parte, cifrele arata ca sintem pe primul loc in Europa la accidente rutiere“, rabufneste profesorul Corneliu Sofronie. Tot la noi, soldatii, comisarii financiari, jandarmii, politistii, vinatorii isi mai trag cite un glont in cap.

Articolul aparut in Cotidianul ( 1 )

Fa-te ca testezi!

Profesorul Sofronie, autorul unor carti cu titluri derutante pentru soferi, ceva cu psihologia transpersonala, cognitiva, cuantica, a ordinii, chestii complicate, este revoltat. Savant sau incepator, zice el, psihologul roman cu drept de libera practica este redus astazi, prin lege, la nivelul unui mecanism care pune o stampila pe o fisa: APT sau INAPT.

Asta face psihologul: presteaza servicii. Conform Legii 213/2004 - care abia de citeva luni a inceput sa fie aplicata - psihologul cu drept de libera practica „investigheaza problemele psihologice si recomanda cai de solutionare, efectueaza testari psihologice si interpreteaza datele obtinute“. Mai poate sa elaboreze si teste, dar asta nu s-a intimplat pina acum.

Prof. dr. Nicolae Mitrofan, presedintele Colegiului Psihologilor din Romania (CPR), lamureste cum e cu testele astea in care psihologii s-ar putea sa nu aiba pic de incredere, dar sint obligati sa le aplice: cine are bani, cumpara drepturile de autor pentru un test, din strainatate, si il adapteaza la populatia autohtona. Dupa ce capata avizul CPR, testul cu pricina este vindut psihologilor. Un dezastru pentru un astfel de importator de teste este sa le vada, dupa ce vinde fie si citeva exemplare, publicate pe Internet. Testele nu mai au, astfel, nici o valoare, fiindca oricine le poate invata si le poate trece cu usurinta pacalindu-si psihologul. „Cei mai multi nici nu mai cumpara altul, nici nu au voie sa-l modifice, asa ca de multe ori testarea psihologica e doar un ritual ridicol si fara continut“, spune Alexandra Siru. In mod normal, Colegiul ar trebui sa cumpere drepturile de autor, asa cum se intimpla in UE, si sa puna la indemina psihologilor un set minim de teste validate, punind astfel capat monopolului, dependentei si comertului cu teste.

Un incepator e nevoit sa-si cumpere testele, iar fiecare costa intre 1.000 si 3.000 de euro. „Nu este problema Colegiului de unde iau teste psihologice“, declara Nicolae Mitrofan, presedintele Colegiului Psihologilor din Romania.

Comisia Internationala pentru Teste Psihologice de la Madrid a interzis folosirea testelor mai vechi de patru ani, dar la noi inca mai sint folosite cele din anii ’50. „Nu trebuie sa aruncam ceea ce s-a dovedit a fi bun“, pareaza Mihai Anitei, vicepresedintele CPR.

Articolul aparut in  Cotidianul ( 2 ) 

Cu cite doi pepeni intr-o mina

Numai cu testele si cu aparatura, cheltuielile unui absolvent de psihologie care ar vrea sa-si deschida un cabinet se ridica la 30.000 de euro. Fara sa punem la socoteala sediul, taxele, hirtoagele, spagile. De multe ori ajung sa practice abolventii unor facultati dubioase, fiindca, pentru a fi acreditati de CPR, nu le mai trebuie, in afara de diploma, decit sa stie cite ceva din Legea nr. 213/2004.

Psihologii abia se organizasera in Asociatia Psihologilor din Romania (APR) - care de bine, de rau, incepuse sa functioneze - cind a venit legea si a impus infiintarea Colegiului. Alegerile in CPR, spun martorii, au fost un bilci unde s-a mimat democratia. Unii, printre care si ministrul de atunci al Invatamintului, Mircea Miclea, au fost alesi in lipsa. Nicolae Mitrofan si Mihai Anitei, presedintele, respectiv secretarul APR, au fost alesi in aceleasi functii si la CRP. Alti 11 sefi din conducerea APR au cam aceleasi functii si in CPR. „Nici mie nu mi se pare in regula sa ocup aceste doua functii, spune Nicolae Mitrofan, dar daca am fost ales... La congresul APR din toamna nu voi mai candida.“


Stiinta supusa la perversiuni politice

Sergiu Simion este de parere ca psihologia a devenit o sperietoare in primul rind prin felul in care comunistii au folosit-o: spalarea memoriei, pierderea identitatii, denuntul, culminind cu „fenomenul Pitesti“. In eseul „Istoria conspirativa a psihologiei romanesti“, publicat in revista „Asymetria“, din Paris, Sergiu Simion denunta perversiunile la care psihologia romaneasca s-a lasat supusa in timpul dictaturii. Simion cere, pentru emanciparea stiintei, indepartarea din consiliile coordonatoare a psihologilor care au facut „politie politica“. „Aceasta schimbare, similara celor din Justitie, Politie si serviciile secrete, poate normaliza in sfirsit situatia din domeniu“, sustine el. Tocmai ca, nereformata fundamental din anii ei de complicitate criminala, zice Simion, psihologia s-a izolat intr-un turn de fildes, „nu a avut credibilitate si nici curajul sa discute public traumele majore ale societatii romanesti si implicit ale cetateanului obisnuit - represiunea comunista, revolutia, Tirgu-Mures, Piata Universitatii, mineriadele etc. - si prin asta s-a plasat singura in afara societatii, adica in afara obiectului ei de studiu si de practica“.

Articolul aparut in Cotidianul ( 3) 

Romanii se tem de psiholog

Relatia romanilor cu psihologul este una inconsistenta si rece. In primul rind, asta se intimpla din cauza ca, dupa ce o revista frantuzeasca a publicat, in 1978, profilul psihologic al Elenei Ceausescu, facultatile de psihologie au fost desfiintate, meseria de psiholog a fost stearsa din rindul ocupatiilor; psihologia a revenit in nomenclatorul oficial al functiilor in 1991, dar nici astazi nu exista un cod CAEN pentru practicarea ei. „Dupa mai bine de 20 de ani de subzistenta aproape clandestina a stiintei, era firesc, crede psihologul Alexandra Siru, sa existe aceasta reticenta. Oamenii nu apeleaza la psiholog pentru ca ar fi catalogati drept nebuni - cu asta se ocupa psihiatria - si astfel ar suporta stigmatul comunitatii in care traiesc“.

Dupa ani si ani de subzistenta in catacombe, psihologia a devenit o moda; fotbalisti, columbiene cu picioare lungi, miliardari de carton sau doamne cu buticuri au licenta in psihologie, iar parapsihologii stau lipiti de ecrane. Exista intre 4 si 12.000 de psihologi - nimeni nu stie exact. Si fiindca trebuia pusa o ordine in colcaiala asta de psihologi, Partidul Social Democrat (PSD) s-a scremut si a nascut Legea nr. 213/2004, pe un proiect implantat de Rodica Selaru, psiholog fara opera, si de Matei Vintila, cunoscut mai cu seama drept socru al circotasului Huidu. La dezbaterile in comisie au participat sefii de pe ambele fronturi ale psihologiei, Mitrofan si Anitei.

„Tranzitia - spune Sergiu Simion (foto), psiholog cu o experienta de 12 ani la centrala nucleara de la Cernavoda - a adus indivizii, grupurile, organizatiile si societatea in situatii atipice, care nu au fost prevazute in cazuistica psihologiei clasice, fie ea si occidentala. Dilema psihologiei romanesti este aceea ca trebuie sa aleaga intre a mentine traditia de peste 50 de ani «conlucrind» cu structurile statului pentru «binele comun», dar sacrificind binele individului, si intre a lucra in beneficiul individului, dar prin denuntarea abuzurilor statului si structurilor sale asupra lui.“


Sursa : http://www.cotidianul.ro/index.php?id=43&art=11915&cHash=ea2f745f16

Update 

http://www.viorelilisoi.ro/invazia-psihologilor/
http://www.viata-libera.ro/component/k2/63290-invazia-psihologilor

Interviu in ziarul "Telegraf" ( Constanta ) 2002

INTERVIU ( 18-19. 05.2002 ) 

( Dana Duță, Sergiu Simion ) 

Dana Duță  - De cand sinteti psiholog si cum ati ajuns sa practicati aceasta profesie ? 

Sergiu Simion - Am inceput sa practic aceasta profesie in anul 1987 cand m-am angajat la C.N.E. Cernavoda. In anul 1988 am fost autorizat ca psiholog specialist CNE in cadrul Ministerului Energiei Electrice . Autorizarea a avut loc dupa aproape 2 ani de pregatire si practica in diverse domenii de activitate. Desi terminasem facultatea in 1981, ca toti din generatia mea am platit tributul cerut de sistem, respectiv a trebuit sa-mi fac mai intai stagiul in invatamant . Am fost profesor timp de 6 ani iar primii 2 ani de stagiu i-am facut la Sf.Gheorghe in Delta Dunarii. In 1987 cand am fost angajat la C.N.E. , desi desfasuram munca de psiholog, postul nominalizat era de inspector invatamant. Situatiile de acest fel se explica prin faptul ca , din motive politice, din 1978 si pina in 1991 psihologia a fost radiata din nomenclatorul profesiilor . Pe de alta parte, angajarea in acel post si in acel moment, a avut o conditie si in acelasi timp o explicatie care merita amintita. Cu toate ca nu eram nici membru de partid si nici altceva , am fost acceptat in acel post pentru urmatoarea garantie interesanta si in prezent : "Imi asum raspunderea materiala, legala, civila si penala pentru actele si faptele mele " . 

Pentru a afla elemente suplimentare in aceasta problema am incercat sa aflu opinia juristei de atunci a centralei dar aceasta a refuzat sa interpreteze sau sa comenteze in vreun fel aceasta propozitie. 

Intre anii 1988-1999 am fost psihologul C.N.E. Cernavoda si am facut examinarile de selectie , examinarile periodice si examinarile de autorizare pentru personalul centralei nucleare in primul rand a operatorilor si dispecerilor C.N.E. Experienta castigata in cei 12 ani intr-o intreprindere de asemenea anvergura ( in acel moment exploatarea si personalul administrativ insumau peste 1200 de angajati ) au fost foarte utile pentru formarea mea profesionala. 

O sansa deosebita atat pentru personalul centralei cat si pentru mine a fost contactul cu comportamentul si mentalitatea partenerilor canadieni care au schimbat convingerile multora dintre cei care au fost in contact cu ei ( la noi nu intilneai prea des oameni care te privesc in ochi , spun ceea ce fac si fac ceea ce spun). 

Canadienilor le datorez posibilitatea evaluarii climatului organizational intr-un departament al centralei, o noutate pentru acel moment . Cu aceasta ocazie am putut asista la contactul a doua culturi organizationale diferite si am vazut ce inseamna o schimbare organizationala majora intr-un timp foarte scurt. 

Din 1999 am inceput sa desfasor o activitate pe cont propriu iar in prezent sint actionar unic la S.C.PSIHOLTD S.R.L.care ofera servicii de consultanta psihologica pentru firme si manageri. 

Ce inseamna sa fii psiholog in contextul actual din Romania ? 

- Cred ca in primul rand aceasta inseamna o sansa individuala si in acelasi timp o sansa sociala deoarece tranzitia nu este altceva decat un mod de a spune ca in Romania totul este la inceput. Nu trebuie sa uitam ca o lume construita cu migala in secret, ura, dominatie si suspiciune timp de 50 de ani , nu poate dispare intr-o singura zi . Aceasta lume ale carei reflexe sint inca prezente si cei 12 ani de tranzitie au generat un val de ceata in care nimic nu se mai distinge clar. Este evident ca dupa toate acestea oamenii au uitat ( s-au poate nu au stiut niciodata ! ) ce inseamna normalitatea , adevarul si lucrurile simple. Un lucru este totusi evident. In anumite conditii, aceasta profesie si in general disciplinele sociale, pot contribui la ridicarea acestui val de ceata in care am trait cu totii. 

Care sint avantajele si dezavantajele acestei profesii ? 

- Un prim avantaj este flexibilitatea si deschiderea . Aproape ca nu exista domeniu in care sa nu poata fi aplicata psihologia. Cine analizeaza chiar sumar un discurs politic, un ziar, sau discutiile din spatiul public este frapat de frecventa cu care apare cuvantul psihologie. Al doilea avantaj este legat de cererea sociala masiva de servicii psihologice atat in randul populatiei cat si la nivel institutional (aceasta cerere este masiva dar in acelasi timp difuza datorita unei perceptii sociale inadecvate ). Un alt avantaj este legat de faptul ca piata psihologica este abia la inceput. In sfarsit, nu trebuie neglijat dinamismul acestei profesii si acestui domeniu care si in Occident este intr-un proces foarte rapid de schimbare si de adaptare la realitatea sociala. Dezavantajele acestei profesii in momentul actual sint legate de in primul rand de inexistenta unei asociatii profesionale puternice care sa poata construi un statut al psihologului la nivelul standardelor occidentale si un cod de conduita adecvat care sa promoveze interesele psihologiei si psihologilor in acest nou context . In al doilea rand, perceptia sociala inadecvata si asteptarile nerealiste fata de acest domeniu constituie impedimente majore. La nivel institutional se cunoaste extrem de putin despre ceea ce poate face psihologia pentru pentru o organizatie ( firma, institutie,etc.) si de foarte multe ori nu se doreste in realitate nici un fel de interventie exterioara. Este o problema de mentalitate pentru ca , prin traditie, factorii de decizie mai mult ofereau decat primeau sfaturi de la altii . Dupa cum stie, rezolutia birocratica de tip clasic pusa de un factor de conducere pe un referat suna cam asa : " Catre.. Rezolvati problema pana la…". Intr-un asemenea sistem, aproape oricine putea conduce dar nu oricine isi putea exercita activitatea in conformitate cu standarde profesionale si deontologice . In sfarsit, in perceptia comuna , de multe ori se confunda psihologul cu psihiatrul iar examenul psihologic se asteapta sa fie un mod de a obtine o adeverinta. In realitate un examen psihologic complet dureaza aproximativ doua ore in raport cu un consult medical de rutina care dureaza de regula 10-15 minute. 

Din experienta dvs , care este cea mai importanta trasatura de caracter a unui om ? 

- Trasatura de caracter care se pare ca are cel mai puternic impact asupra evolutiei ulterioare a unei persoane este respectul fata de sine ( acesta este o forma de demnitate si nu trebuie confundat cu orgoliul) . In Occident exista cercetari despre care la noi s-a vorbit prea putin sau deloc , cercetari care acrediteaza ideea ca performantele individuale, profesionale si sociale ale unei persoane sint in relatie directa cu intensitatea acestei trasaturi de caracter. In stransa legatura cu respectul fata de sine poate fi analizat si respectul fata de ceilalti . Ambele se conditioneaza reciproc , genereaza transparenta si stau la baza comportamentului democratic.

Ce l-ati sfatui pe un tanar absolvent de liceu care intentioneaza sa se inscrie la o facultate de psihologie ? 

- Inainte de inscriere sa defineasca foarte clar ce doreste de la aceasta profesie si sa se informeze cat mai complet daca ceea ce doreste este realist si realizabil in aceasta profesie . Sa aleaga intre avantajele de moment si cele de perspectiva si sa-si faca planuri pe termen lung pentru ca in aceasta profesie ca si in altele de altfel, cariera inseamna nu numai competenta ci si prestigiu si credibilitate . Cel putin la fel de important daca nu chiar mai important este ceea ce ar trebui sa faca dupa intrarea la facultate respectiv sa cunoasca bine cel putin o limba straina , sa considere ca cei 4 ani de facultate (cu profesori cu tot ) reprezinta numai dreptul de a putea invata inca 40 de ani dupa terminarea ei, sa caute si sa obtina informatii fundamentale din domeniu ( Internetul este o sansa nesperata) si sa realizeze contacte cu institutii si persoane din Occident. In sfarsit, dar nu in ultimul rand , sa aiba incredere in propriile forte si sa lupte cu toate fortele pentru drepturile lui.

In pregatire

Proiecte
Anatomia urii
Cenzura deschisa
Cultura invectivei
Cultura si mentalitatea securista
Initializarea cronometrului social - Iesirea din sistem
Deflatia sistemului de valori
Depresia sociala
Meditatia Transcendentala
Mic tratat despre atacul la persoana
Pretul convingerilor
Psihologia in catacombe
Psihologie si politica
Psihologia psihologilor
Psihologizarea si psihiatrizarea vietii publice
Paranoia Paradise
Psihoza suspiciunii
Serile de la Padina
Sadismul social
Santierul numit Romania
Scrisori din Rovinari
Scurta cronologie
Sinteze
Situatiile de imposibilitate
THE SYSTEM ( Megamasina sociala )

Psihologia si societatea romaneasca ( Omul si Megamasina )

Psihologia si societatea romaneasca

Omul si Megamasina

Intrebare-test: “Ce legatura logica credeti ca ar putea exista intre Casa Judeteana de Pensii Constanta, Directia pentru Protectia Copilului Vrancea, Comisia pentru Drepturile Omului Vrancea , Colegiul Psihologilor Constanta , si Centrul de Explorare a Visurilor Bucuresti ?!”

O analiza de continut sumara asupra presei aparute in ultimii 17 ani ar putea releva locul de frunte pe care il detin referirile si trimiterile la psihologie si foarte recent la profesiunea de psiholog. Dincolo de unele mituri despre psihologie sau despre psihologi care au hranit mentalul social o lunga perioada de timp, ramane o realitate certa faptul ca la nivelul societatii romanesti exista o nevoie acuta de psihologie. Intrebarea este in ce masura aceasta cerere sociala este identificata corect si daca ea poate fi onorata sau nu de catre disciplina si reprezentantii ei. Prima intrebare cred ca din start are un raspuns negativ. Cererea sociala nu a fost in realitate nici identificata nici analizata. In schimb, ea a fost prezumata si pe scurt ar suna cam asa: romanii ( cetateni, angajati, profesori, studenti, elevi,etc.) TREBUIE SA mearga la psiholog/psihanalist/psihiatru pentru ca asa merg cei din Occident si romanii trebuie neaparat psihanalizati, pentru ca avem un numar prea mic de psihologi/psihiatri raportat la numarul de locuitori, pentru ca un numar (foarte) mare de romani au probleme psihologice/psihice, pentru ca si romanii au nevoie de dezvoltare personala,etc.
Cum stau lucrurile in realitate? Pe de o parte, raspunsul la aceasta intrebare este dat de o norma deontologica specifica domeniului psihologic si medical conform careia vointa subiectului este suverana dar aceasta norma este surclasata la noi cu ajutorul legii. In loc sa fie investigate cazurile punctuale, grupuri sociale imense cum ar fi angajatii, profesorii, soferii amatori, etc sunt testate “psihologic” la gramada si intr-un mod “preventiv” care discrediteaza si profesia, si practicantii ei in scopul decelarii a ceea ce inca nu a aparut. Pe de alta parte, nu putem facem abstractie de stadiul societatii actuale si de principiul adecvarii metodelor psihologice folosite la obiectul lor de studiu “in raport cu materia data” cum ar fi zis Aristotel deoarece in caz contrar ramanem in vechea dilema romaneasca a formelor fara fond. Din aceste considerente, inainte de a discuta despre mentalitatea si comportamentul psihologilor intr-un viitor material, este necesar sa definim starea de fapt si de drept a societatii romanesti cat mai clar posibil si dincolo de orice interese ideologice sau conjuncturale.


Contextul social

Societatea romaneasca aflata intr-o continua tranzitie ofera un spectacol captivant pentru orice constiinta ganditoare aflata in postura unui spectator dar pretul platit de catre cetatenii aflati in corzile ringului social ii aduce pe cei mai multi dintre ei in stare de subdezvoltare economica, sociala si, in special, mentala. Daca pentru ceea ce au trait deja in ultimele doua decenii , cetatenii romani ar fi trebuit sa primeasca, in masa, medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca, societatea si cei care o guverneaza se plaseaza la polul opus. Prin incalcarea constanta a regulilor jocului respectiv a regulilor contractului social, in mod sigur nu pot castiga nici o medalie, dar la fel de sigur scapa de orice sanctiune pentru ca nici o instanta publica nu se pedepseste singura. Cu atat mai mult nu exista nici o sanctiune pentru unele “tratamente” (psiho)sociale aplicate cetatenilor sub pretextul “cererii“ populatiei si al liberatii de expresie. Santajul emotional si explozia de vulgaritate de pe ecranele TV , circul si bestiarul din spatiul politic, talk-show–rile in care marii politicieni si analisti politici dezbat situatia tarii si soarta cetatenilor asezati in jurul unei mese si cu spatele la cei in cauza, sportul transformat intr-o afacere si intr-un prilej de manifestare a violentei, etc. sunt livrate populatiei in doze de-a dreptul toxice. La nivel general ne putem lauda cu faptul ca “economia se dezvolta si devine atractiva“ dar acest succes social are un pret imens la nivel de individ intr-o tara in care cresterea oilor, meseria de tractorist, limbajul agramat si obscen sau apartenenta la structurile Securitatii legitimeaza succesul in afaceri, politica sau cultura. Constatam cu amaraciune ca batranul Freud a avut inca o data dreptate. Civilizatia inseamna nevroza si constatam acest lucru chiar pe pielea noastra. Suntem prizonieri ai paradoxului colectivist conform carui tara o duce bine dar cetatenii ei o duc rau fiind de departe cei mai nefericiti europeni. ( http://www.ziare.com/Romanii_si_bulgarii__cel_mai_nefericiti_europeni-69598.html)
Situatia cetateanului de rand seamana mai degraba cu un mers pe sirma fiind o permanenta oscilatie intre mentinerea pasului pe loc si riscul de a cadea in stare de colaps . Din aceasta perspectiva si dincolo de oferta psihologica pre-existenta, cererea sociala respectiv nevoia de psihologie poate fi abordata intr-un mod mult mai pragmatic si mai util pentru cetateanul care ( teoretic) are dreptul sa-si defineasca singur prioritatile. Cu toate ca afirmatia poate scandaliza unele“grupuri obscure de interese” cum le place altora sa creada, cele mai multe din problemele cetateanului nu sunt de natura psihologica (chiar daca in final pot deveni si psihologice) ci sociala. Care ar fi deci “demonii si cosmarurile” care bantuie viata si somnul cetateanului roman? Nu sunt nimic altceva decat problemele cronice ale societatii romanesti a caror nerezolvare si persistenta provoaca adevarate traume sociale si in special individuale.


Diagnosticul

Pentru o radiografie ad-hoc a societatii romanesti actuale si identificarea stadiului de dezvoltare in care se afla aceasta putem folosi un model sintetic -“roata unei dezvoltari durabile”: 

Dezvoltarea durabila 
( http://www.noi-orizonturi.ro/viata/why_viata.asp ) 

Simpla evaluarea a acestor variabile indica faptul ca 5 din cele 7 dimensiuni posibile ale societatii noastre (spiritual-moral, intelectual, social, guvernamental si economic) se afla in realitate intr-un stadiu de dezvoltare incipient ca sa nu-i spunem primitiv. In alti termeni , cetateanul traieste intr-un mediu social ostil, intr-o lume ale carei mecanisme gripate sunt complet inversate in raport cu logica normalitatii.
Un exemplu elocvent este interfata institutionala a statului in raport cu cetatenii. Simpla analiza a ofertei ministerelor pe net ( http://www.cotidianul.ro/index.php?id=9427&art=24945&cHash=4a5618134o ) releva o adevarata “ paragina in web a statului “ unde plimbatul si birocratia din spatiul real sunt inlocuite cu link-uri catre site-uri inexistente, motoare de cautare nefunctionale si confuzie in constructie. Optimismul social ne cere sa consideram aceasta stare de fapt drept un accident temporar. Dar daca extindem aceeasi analiza la un nivel inferior (“in teritoriu”) descoperim lucruri foarte interesante. Ceea ce la nivel superior poate parea doar un accident se dovedeste a fi in realitate o practica de sistem.
Sa analizam, la intamplare, site-ul unei institutii aparent inofensive cum ar trebui sa fie de exemplu “Casa Judeteana de Pensii Constanta” ( http://cjp-cta.forte.ro/ ).
La o prima analiza, site-ul este impecabil sub raportul elegantei, conciziei si claritatii informatiei oferite. Nu are nici o gresala si poate fi un model pentru multe din site-urile institutiilor “de la centru”. Cetateanul poate citi singur toata legislatia in vigoare care ii este oferita cu generozitate chiar daca nu a intentionat niciodata sa faca acest lucru si nici nu a dorit vreodata sa participe la un concurs pentru a se angaja ca functionar acolo. Straniu este altceva. Cu exceptia numelui directorului, respectiv a unui numar de telefon/fax, toata institutia de pe web seamana cu vitrina luminata si perfect sterila a unui panopticum: este complet impersonala si nu poate fi stabilita comunicarea cu nici un departament. Avem totusi o adnotare sibilinica care merita citata: “Acesta este formularul de contact prin care vizitatorii site-ului pot trimite mesaje catre Casa Judeteana de Pensii. Numai angajatii autorizati (n.n) ai Casei Judetene pot vedea mesajele care au fost trimise”. Adnotarea de mai sus capata sens daca mentionam concluzia unui articol referitor la aceasta institutie:

 “Pensionarul din armata (n.n.) Oscar Benes, directorul executiv al Casei Judetene de Pensii Constanta a instaurat o dictatura in institutia pe care o conduce.” ( http://ziuact.ro/article.php/oscar_fortareata). 

Daca doriti cumva sa aflati ce cauta si cum a ajuns un colonel pensionar din armata in fruntea unei institutii de civile respectiv de stat si cu acest profil , raspunsul il puteti banui. Nu stim. Dar putem estima impreuna consecintele daca citim mai jos despre descrierea si functionarea impecabila a mecanismului cinic de spoliere a cetatenilor cu complicitatea tacita a functionarilor statului care pretinde ca le “apara” drepturile:

“La mana avocatilor. O situatie aproape paranormala se petrece cu regularitate in majoritatea cazurilor în care pensionarii care epuizeaza efectiv orice cale de a-si rezolva problemele cu cei de la Casa Judeteana de Pensii, sunt nevoiti sa se adreseze instantelor de judecata. Identic cu cazurile celor care au solicitat aplicarea prevederilor Legii nr. 9/1998, privind acordarea de compensatii pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar, si cei care au de ales calea tribunalelor sunt contactati in mod misterios de avocati ce se ofera sa le rezolve problemele in schimbul unor comisioane consistente. Cum identifica acesti avocati persoanele cu probleme ramane inca un mister legat de secretul informatiei si confidentialitatea datelor din dosarele acelor pensionari. In Constanta exista cateva mii de pensionari care au solicitat in scris celor de la Casa de Pensii recalcularea pensiilor si asta in urma unor erori de calcul initiale. Astfel, unora dintre acestia nu li s-au luat la socoteala lungi perioade de activitate cu toate ca dosarele cuprindeau documente ce atestau acest lucru. Altora le-au fost calculate punctele de pensie in functie de alte repere ce au condus la diminuarea excesiva a pensiilor, etc. Ei bine, acestora si nu numai, Casa de Pensii le-a trimis drept raspuns la petitii, scrisori de tip sablon, cu un continut ambiguu, din care rezulta ca unica solutie de rezolvare a problemelor - instanta de judecata.”
( http://www.dezvaluiri.ro/site/modules.php?name=News&file=article&sid=355 ).

Abia acum putem analiza raportul dintre eleganta site-ului web al institutiei si eficienta reala a activitatii ei:

“Revoltator este faptul ca indiferent de problemele pe care le au cei care isi pierd timpul, nervii si sanatatea pe holul mic si inghesuit de la parter, in afara de functionarii de la ghisee- si asa depasiti de situatie- nimeni din factorii responsabili ai institutiei nu mai poate fi contactat, toti stand ascunsi in spatele unor usi metalice cu acces pe baza de cartele magnetice.” 

( http://ziuact.ro/article.php/os). 

O imagine a “eficientei” institutiei si a tratamentului la care sunt supusi cetatenii poate fi vazuta usor ( http://www.expres.ro/article.php?artid=287092 ) si corelat cu acest fapt putem chiar presupune si modul in care a fost recompensat pentru acesta eficienta conducatorul ei (http://www.expres.ro/comment.php?artid=287092&commentid=393864)
Acest raport poate fi identificat cu usurinta in aproape toate institutiile publice care adopta la unison un comportament aparte care este un trend la moda in societatea romaneasca si care ar putea fi denumit “sindromul fortaretei”. Semnalele acestui comportament pot fi decelate de la mare distanta incepand cu acel “Permis de libera trecere” de pe unele masini care semnaleaza prin forta lucrurilor numarul la fel de mare de locurilor pe unde este interzisa trecerea , continua cu celebra sintagma “Interzis accesul persoanelor neautorizate” (este exact inscriptia care se poate vedea si acum pe poarta unui stadion orasenesc din sudul tarii) si se termina cu procesele oculte care se desfasoara in interiorul institutiilor. Desi se hranesc din bani publici, institutiile noastre publice se izoleaza de cetateni prin cateva strategii ultraeficiente specifice cazematelor, buncarelor si reactoarelor nucleare. Primul nivel de securitate este “regulamentul de ordine interioara” (echivalentul usilor metalice si cartelelor magnetice de la intrare) care are rolul de a izola institutiile de mediul social exterior. Al doilea nivel este “programul de audiente“ care descurajeaza eventualele tentative de dialog personalizat in timp real si pregateste terenul pentru teribila strategie a cunctatiei prin care raspunsul si raspunderea devin impersonale cu ajutorul legii si decalate mai intai cu o luna de zile pentru a fi apoi definitiv inmormantate. Al treilea nivel de securitate este “inima reactorului” respectiv instituirea si delimitarea zonei definita prin “strict secret/ strict confidential” care prin acest statut ocult se detaseaza in mod categoric de eventualele pretentii sau curiozitati ale cetatenilor ordinari si muritori si care practic defineste institutia drept stat in stat. Ca de atatea ori la noi, realitate depaseste imaginatia si putem constata usor acest lucru incercand sa intelegem – daca reusim - rationalitatea sociala pentru care in unele cazuri functionarii publici de la noi au CV-urile secretizate (!). Citim uluiti in presa zilelor noastre :

 “Un alt inalt functionar public important din OPSPI este Robert Neagoe, seful Departamentului Juridic al Oficiului Privatizarii. El a verificat si a avizat legalitatea acestor licitatii, in care mai multi sefi ai sai sunt intr-un potential conflict de interese. Desi si CV-ul sau a fost secretizat, stim ca Robert Neagoe este foarte bine pregatit profesional pentru aceasta activitate
( http://www.evz.ro/article.php?artid=280121 ).

Intrebarea fundamentala dar fara raspuns si care paralizeaza logica este ce poate fi de fapt (strict) secret sau confidential in activitatea unei institutii publice. Se stie numai ca orice semnalare exterioara a deficientelor ei nu conduce la remedierea deficientei ci declanseaza instantaneu o vanatoare de vrajitoare care sa raspunda la intrebarea: “De la cine s-a aflat ?!” pentru a putea fi pedepsit si neutralizat cat mai repede “tradatorul” din interior . Aceasta analiza a mecanismului intern de functionare al unei institutii publice ar putea conduce la ideea greu de acceptat ca cetatenii, in calitatea lor de potentiali beneficiari ai informatiei publice, nu sunt in toate cazurile autorizati sa o obtina. Totusi, noi trebuie sa credem atat in drepturile cetatenilor cat si in suprematia legii.
Revenind la institutia in cauza, am putea spera ca cetatenii dezamagiti de prestatia unei institutii de stat platita tot din banii lor s-ar putea orienta catre serviciile unor asociatii non-
guvernamentale. Eroare. Avem si aici o surpriza majora:

“Veriga slaba si neajutorata a sistemului o constituie pensionarii care nu provin din categoria celor care si-au desfasurat activitatatea in cadrul Ministerului Apararii sau Ministerului de Interne. Aproximativ tot ce inseamna pensionar care nu a avut de aface cu armata sau politia are probleme cu Casa de Pensii. Paradoxal, interesele pensionarilor care au nevoie de sprijin, sunt aparate de asociatii de pensionari conduse tot de fosti militari sau cadre MI. Tocmai de aceea interesul major al acestei categorii de persoane nu o sa fie aproape niciodata indeplinit atata timp cat parghiile problemei sunt in mainile unor oameni care sunt obisnuiti sa serveasca sistemul. De remarcat este faptul ca fostii militari sau cadre MI beneficiaza de pensii de 10 ori mai mari decat cei care au lucrat în agricultura, invatamint, transporturi navale etc. Tot la fel de paradoxal este si faptul ca tot fostii militari sau cadre MI se inghesuie la recalcularile pensiilor, dosarele acestora avand cum ne-am obisnuit, prioritate.“
( http://www.dezvaluiri.ro/site/modules.php?name=News&file=article&sid=355 )

Analiza interfetei institutionale poate releva asemenea surprize in cele mai neasteptate domenii. Cele mai multe au fost , sunt conduse sau au in conducere militari ( un exemplu este Casa Natioanala a Asigurarilor de Sanatate pana nu demult condusa de un general ) si in aproape toate ne lovim de securisti. Ceea ce am identificat in Constanta la pensionari putem identifica la fel de usor in Vrancea dar exact unde nu ne-am astepta . La copii. Citim cu resemnare in presa zilelor noastre:

“RECICLARE. In urma unei hotarari a Consiliului Judetean Vrancea, Directia pentru Protectia Copilului este condusa de Toader Ghetu, nimeni altul decat un fost colonel de Securitate, responsabil cu "politicii". Pana in decembrie 1989, Ghetu s-a ocupat de urmarirea oamenilor de cultura din Vrancea, dar si de filarea fostilor membri ai partidelor istorice. Fostul securist, ajuns protector al copiilor, crede ca fostul sau serviciu din perioada comunista nu si-a pus amprenta pe modul în care îsi îndeplineste sarcinile de sef al Protectiei Copilului. "Au fost securisti fara inima si securisti cu suflet. Eu ma consider ca fac parte din cea de a doua categorie. Am iubit copiii chiar si atunci cand purtam uniforma Securitatii", a declarat Ghetu. Inainte de numirea în actuala functie, Toader Ghetu a fost secretarul Consiliului Judetean Vrancea si a condus Comisia pentru Drepturile Omului din cadrul institutiei mai sus amintite.”
( http://www.infonews.ro/article42721.html)

Daca doriti cumva sa aflati ce cauta si cum a ajuns un colonel de Securitate responsabil cu “politicii”, mai intai directorul Comisiei pentru Drepturile Omului dintr-un judet si ulterior directorul Directiei pentru Protectia Copilului din acelasi judet , cand sunt atatia tineri capabili in domeniu absolventi de facultate si cunoscatori de limbi straine care vor sa ocupe un loc de munca si care in mod paradoxal nu reusesc sa faca fata cerintelor unor concursuri pe care le ocupa intotdeauna numai persoanele “abilitate”, raspunsul este la fel de sec . Nu stim. La fel cum nu stim pe ce criterii morale si profesionale, universitari din Constanta au propus si ales drept presedinte al Colegiului Psihologilor din Constanta pe Ilie Anghel Gradinaru, ofiter de Securitate (“ e baiat bun , noi l-am pus “ – am citat un asemenea universitar) care dupa alegere a stabilit sediul Colegiului din zona in propria lui firma. Mai mult, daca analizati cine sunt membrii fondatori ai Centrului de Explorare a Visurilor Bucuresti ( http://www.explorarea-visurilor.ro/Membri.htm) , veti descoperi din intamplare , nu numai un absolvent de psihosociologie al Institutului National de Informatii (Ovidiu Brazdau) cu preocupari transpersonale dar si pe acelasi ofiter de Securitate de la Constanta care si-a castigat in acest mod democratic si dreptul de a psihanaliza visurile cetatenilor carora cu ceva timp inainte le supraveghea prin fisa postului numai ideile in spatiul politic, respectiv comportamentul in spatiul social .
Prin acest mecanism social pervers desprins parca din logica reeducarii de la Pitesti , cetatenii striviti deja in trecut de megamasina sociala a sistemului totalitar , sunt trimisi acum in penitenta sa-si solicite drepturile exact la cei care au condus aceasta operatiune si care in mod visceral neaga incalcarea lor pentru ca in caz contrar ar trebui sa-si recunoasca propria culpabilitate. Nici nu au de ce din moment ce megamasina sociala merge inca bine mersi si ca de obicei impotriva cetatenilor. Daca vreti sa aflati cum functioneaza si acum , raspunsul este o intrebare uluitoare lasata fara raspuns chiar in Comisia care raspundea de domeniul intrebarii la care “ distinsii invitati“ care aveau datoria sa o onoreze:

“In continuare, dl. dep.dr.Ovidiu Branzan, vicepresedintele comisiei intreaba pe distinsii invitati de ce persoanele cu handicap ireversibil( n.n.) sunt obligate ca, in fiecare an, sa se prezinte in fiecare an la comisiile de expertiza .”
(http://www.cdep.ro/comisii/sanatate/pdf/2003/pv030405.pdf.) 

In aceste conditii putem realiza cat de utopice – aproape extraterestre - par deocamdata unele programe sociale ca cele prezentate mai jos al caror scop principal este influentarea atitudinilor si abilitatilor tinerilor si dezvoltarea valori morale precum solidaritatea, compasiunea si increderea.


Utopia

Daca ceea ce veti cititi in continuare va uimeste sau va incanta, meritul este in principal al unui cetatean american. Licentiat in filozofie peste ocean si sfidand toate prejudecatile nostre, Dana Bates ne propune de la Lupeni , aici si acum, o alta abordare a realitatii complet diferita de ceea ce redau filmele de duzina “made in USA” si proiectate pe ecranele posturilor TV de la noi drept mentalitate americana. Pentru multi dintre noi cea ce propune tanarul entuziast echivaleaza cu un dus rece:

 “O noua generatie isi ia noi angajamente “; 

“Vreau sa particip la o imbunatatire continua si sa lupt impotriva coruptiei “; 

“ Ma angajez : “Sa respect oamenii, natura si lucrurile“; 

“Sa-mi asum responsabilitatea si sa nu dau vina pe altii“; 

“Sa urmez Regula de Aur: poarta-te cu ceilalti cum ar dori sa se poarte ei cu tine“; 

“Sa nu fiu indiferent “; 

“Sa fiu cinstit”; 

“Sa ma gandesc inainte de a actiona”; 

“ Sa caut critica constructiva”; 

“Sa nu mint, sa nu insel, sa nu fur“; 

“Sa particip activ la schimbarile in bine“.
( http://www.noi-orizonturi.ro/viata/commitment.asp )

In mod evident abordarea si rezolvarea acestor probleme necesita o alta mentalitate care ar putea schimba complet si perspectiva asupra problemelor , dar aceasta mentalitate este inca o rara avis in spatiul nostru social. Mai jos vom intelege si de ce.


Tragedia

Elementele care definesc drama poporului roman pot fi decodate usor printr-o grila implicit psihologica , propusa de domnul Dana Bates . Aceasta grila, desi nu acopera in totalitate experimentele psihosociale la care a fost supus cu sadism poporul roman (Pitesti, Laborator 66, Revolutia ,Mineriadele, Caritas-urile, etc.) identifica corect stadiul de dezvoltare sociala in care ne aflam si cauzele profunde ale raului care ne macina inca:

“Capitalul social cuprinde obiceiurile si valorile care fac posibile încrederea si cooperarea. Cei 40 de ani de comunism au subminat drastic capitalul social prin distrugerea intentionata a încrederii interpersonale, a capacitatii de organizare si a valorilor morale si civice care înlesnesc cooperarea. Una dintre principalele strategii de dominare totala ale regimului comunist a fost fragmentarea societatii prin prezenta neîncrederii la toate nivelurile ei, ceea ce face imposibila organizarea sociala spontana (afectând societatea civila si productivitatea economica). Asa cum Vaclav Havel afirma, "Fara existenta unor valori si datorii morale comune si adânc înradacinate, nici legea, nici guvernarea democratica si nici economia de piata nu vor putea functiona corespunzator(s.n.)”; “… un studiu despre valorile societatii în lume plasa România la coada tuturor tarilor europene în ceea ce priveste încrederea interpersonala. Suspiciunea este boala nationala a României. Bazele suspiciunii între oameni sunt prea adesea confirmate de persistenta intentiilor de acaparare. Suspiciunea si lipsa valorilor împiedica dezvoltarea aptitudinilor morale si sociale pe care se bazeaza capacitatea de organizare. Acest lucru este important pentru ca s-a demonstrat ca nivelul de încredere, respect si responsabilitate într-o societate determina atât buna functionare a economiei, cât si eficienta democratiei(s.n.).”
( http://www.noi-orizonturi.ro/viata/why_viata.asp )

Dilema

Drama societatii romanesti a fost este si ramane inca una mioritica. Pe de o parte cetatenii sunt agresati pe toate variabilele spatiului social incepand cu unele reglementari care sunt facute parca in ciuda logicii si “a rebours” in raport cu tendintele societatii sau opiniile cetatenilor si terminand cu agresiunile punctuale si cotidiene care parca nu se mai termina . Foarte recent mass-media de la noi a decris cazul tragic al unei tinere de 16 ani care insarcinata fiind, si in acelasi timp mama unui copil de un an, a fost practic sectionata lent de liftul impersonal al unui spital din Bucuresti sub ochii si urletele de groaza a trei persoane ( http://www.evz.ro/article.php?artid=295463 ).
Ati intuit exact . Ca de obicei, si in mod oficial, nimeni nu este de vina si orice instanta implicata afirma ca nu e problema ei daca nu cumva cel care o reprezinta tranteste pur si simplu telefonul la prima intrebare pe care o primeste. Asa cum avem coruptie fara corupti , cum am avut crime fara criminali, avem si morti prin legile hazardului social intr-o tara in care responsabilitatea legala ,civila si penala este aleatorie din moment ce trimite in inchisoare o femeie de 80 de ani pentru neplata unei facturi electrice dar lasa in libertate un om care a omorat alti 5 ( am citat cazuri relatate in presa ultimilor ani ).
Dincolo de hazard, ramane evidenta o practica de sistem prin care cetateanul este sicant constant si in temeiul legii. Sa ne gandim numai la maniera aparte in care au loc examinarile auto care ofera Politiei o ocazie permanenta de a califica cetatenii drept rau-intentionati sau incapabili sa invete dar fara sa explice de ce acelasi gen de examen este promovat intr-o maniera paranormala inclusiv de alti cetateni care nu stiu nici macar sa scrie si sa citeasca ( “Ei trebuie numai sa recunoasca semnele , altfel ar fi discriminare” – am citat din memorie punctul de vedere al unui general care a condus aceasta structura ) .
Pe de alta parte, la nivel general, justitia face cu ochiul in mod complice agresorilor personali sau impersonali, ii mangaie parinteste pe cap si ii duce din nou la linia de start . O reactie individuala extrema fata de o asemenea situatie stranie relata in mass-media de la noi (aruncarea unei paciente de 17 ani pe fereastra de la etaj si catre chirurgul ei care a violat-o in prealabil chiar in casa lui unde o chemase pentru indeplinirea actului medical ?!) reda o perceptie cinica asupra functionarii mecanismelor sociale (in special justitia) dar si o stare de spirit care nu mai necesita alte comentarii :

“incredibil alice (r.....k@gmail.com), 2007-03-02 00:05:49
Toata situatia asta este absurda, jenanta si cred ca dezvaluie multe despre felul in care functioneaza justitia in tara asta. Este incredibil cum un suspect de tentativa de omor poate fi eliberat pe motiv ca declaratia lui "nu coincide" cu cea a victimei. Normal ca nu coincide cu declaratia fetei, doar nu e tampit sa spuna ca a impins-o pe fereastra si sa se incrimineze singur! Anyway...perversi si violatori din toata lumea, uniti-va! Si veniti in Romania, ca la noi trebuie sa ai tone de martori, vanatai si coaste rupte (dar sa te fereasca Sfantu' sa cazi de la balcon intre timp...) si un suspect mai tampitel asa de genul lui, a carui declaratie SA COINCIDA cu a ta, ca sa fii macar BAGATA IN SEAMA de autoritati cand vine vorba de viol. Tara de idioti ”(http://www.evz.ro/comment.php?artid=294398&commentid=463995)

Psihologia si psihologii participa din plin si legal la aceasta ofensiva prin care oalele sparte le plateste tot cetateanul ordinar (angajat, profesor, sofer amator) care, ca potential infractor, trebuie examinat in mod obligatoriu si legal cat timp NU face nimic. Si pe deasupra, ca tot am intrat in Europa, il mai tranteste pe acelasi cetatean si pe canapeaua psihanalistului. In schimb, daca cetateanul nu are de lucru si devine infractor, nu-l mai examineaza obligatoriu nimeni pentru ca beneficiaza de toate drepturile deoarece asupra lui actioneaza prezumtia de nevinovatie.


Concluziile

Caracteristica generala a societatii romanesti ramane inca inexistenta memoriei sociale generata prin absenta cronica a feed-back-ului la nivel spiritual-moral, intelectual, social, guvernamental si economic cu consecinte dramatice in plan social si psihologic. Asa se explica de ce cvasi-totalitatea proiectelor lansate cu surle si tambite in spatiul social si fluturate cu tupeu prin fata ochilor cetateanului are o traiectorie devenita clasica. Mai intai se lanseaza o idee generoasa uneori chiar cu bani europeni. Ideea generoasa capteaza apoi mintea , sufletul, energia si , uneori, chiar banii cetatenilor cinstiti si naivi care sunt indemnati intr-o forma sau alta sa investeasca in blana ursului din padure si “sa doarma linistiti”. Finalul este de cele mai multe ori de tip balcanic. Totul se termina in coada de peste sau pur si simplu unde a inceput - adica pe hartie - si mai apoi in buzunarele goale ale cetatenilor care fluiera constant a paguba intr-o tara a agresiunilor impersonale in care romanii ori sufera de halucinatii colective ori isi trag palme singuri din moment ce nu poate fi gasit niciodata un vinovat pentru situatiile in care se trezesc , mereu, prea tarziu. Daca se mai pot trezi. Pe tot acest parcurs ramane intrebarea care este rolul si care sunt limitele interventiei psihologice daca ne gandim numai la faptul ca mai mult de o jumatate de secol nici o instanta sociala de la noi nu a auzit vreodata strigatele disperate de ajutor ale cetatenilor dar acum, absolute toate, intr-un mod dezinteresat si altruist, si-au adus brusc aminte de ei, de sufletul, de interesele si de buzunarul lor. Psihologia nu face exceptie. O lunga perioada de timp a jucat rolul “neutralitatii stiintei ” avand ochii si urechile acoperite la tot ceea ce tinea de om si de societate . Acum, cu toate ca niciodata nu si-a facut curat in propria ograda, sub umbrela legii si in spatele Colegiului Psihologilor, a asimilat cu entuziasm in mijlocul ei tot ceea ce ii poate distruge orice credibilitate si in acelasi timp a blocat cu ajutorul legii accesul tinerei generatii la exercitarea profesiei.
Daca in 1990 mi-ar fi prezis cineva ca psihologii din care am facut parte in judetul Constanta vor fi condusi (legal) dupa 2005 de un Colegiu format mai mult de jumatate din militari, ca vor avea in frunte un ofiter de Securitate ales drept presedinte si ca primii 40 de psihologi atestati in acelasi judet vor fi tot militari , m-as fi gandit cel mai probabil la faptul ca a avut loc din nou o lovitura de stat pentru ca nu mi-as fi putut imagina vreodata ca vom deveni (psihologi) europeni sub conducerea inteleapta a militarilor si securistilor. Lovitura de stat nu a avut loc, Romania a intrat deja in Uniunea Europeana, dar psihologii inca mai cauta o Europa care de fapt nu s-a clintit de la locul ei. Batrana Europa nu are nici o vina. Este dreptul ei sa nu accepte decalajul intre vorbe si fapte. Poate ca si cei mai multi dintre psihologi (apropo de prezumtia de nevinovatie), sunt in aceeasi situatie. Atunci, in buna traditie a calamburului romanesc, nu ne ramane decat sa formulam intrebarea triviala dar atat de frecventa in mass-media romaneasca din ultima perioada: “Care-i problema ?!”. Intr-o societate a indiferentei care poate ucide legal si la nivel general , nu mai exista de fapt nici o problema. Cu toate ca fiecare se afla in fata propriei constiinte, exista altii care s-au asezat in fata constiintei tuturor


(Observatie. Foarte multe din link-urile citate au devenit nefunctionale si nu mai sunt valide) 



Publicat in :

ALTERNATIVA - THE ALTERNATIVE - ( Canada)
www.alternativaonline.ca/Teze%20si%20antiteze0704.html - 36k -

Asymetria. Asymetria - Revue roumaine de culture, critique et imagination (Paris)
www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=361 - 57k -

Revista AGERO - Stuttgart Germania)
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Psihologia%20si%20societatea%20romanesca%20de%20Sergiu%20Simion.htm

Grupul Independent pentru Democratie, Romania
http://www.gid-romania.com/IndexSections.asp?SID=74

Altermedia, Romania
http://ro.altermedia.info/familiesocietate/psihologia-si-societatea-romaneasca_6779.html

Civicnet - Piata Universitatii
www.civicnet.info/Procesulcomunismului.asp?ID=74 - 66k -



Comentarii de la cititori in revista Agero :

"Formular: Părerea

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:Multumim de informatii!

2. Tema / articolul / autorul::Psihologia romaneasca-Sergiu Simion

3. Numele si prenumele Dvs.:Gabriela Florea
....

7. Textul mesajului Dvs.: Stiam si noi ca merg lucrurile foarte prost la "Casa de Pensii " de cand s-a schimbat conducerea si a venit un cadru militar. Direct sau indirect am fost afectati de o alocatie, o recalculare , o nedreptate si ni s-a spus sa avem rabdare ca se restructureaza spre bine...! Sunt insa revoltata de ceea ce dezvaluiti despre acreditarea psihologica. Stiam ca pe plan local dinozaurii ocupa functiile cheie , s-a auzit chiar ca ar trebui sa stai pe langa unul vreo 3 ani sa cotizezi vreo 8 000 Euro sa prinzi ceva cat de cat bunicel . In schimb , credeam ca distinsul domn acreditator e o somitate desemnata de Bucuresti in urma meritelor profesionale. Logica mecanismelor va da dreptate si noi muream murdari si prosti. Va multumesc pentru informatii. Sunt linistita acum ca sunt un prost mai putin si voi transmite articolul dumneavoastra tuturor psihologilor din Constanta." )

( http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Psihologia%20si%20societatea%20romanesca%20de%20Sergiu%20Simion.htm )

Istoria conspirativa a psihologiei si controlul psihosocial in postcomunism

1. Psihologie si politica 

2. Certificatul de incapacitate politica si profesionala 

3. Consecintele pe termen lung 

4. Ecourile in spatiul social 

5. Marile dileme sociale si morale ale psihologiei 

6. Un inventar al tehnicilor de control social 

7. Tehnici de control, manipulare si blocaj organizational. Cazul Constanta 

8. In loc de concluzii

1.Psihologie si politica

Legaturile subterane dintre psihologie si politica nu au fost niciodata recunoscute la noi in mod oficial 1) . In schimb , rusii au recunoscut utilizarea masiva a psihologiei de catre K.G.B. Intr-o emisiune realizata de francezi si difuzata de TV5 in iunie 1990 2) , psihiatrul-sef al K.G.B. a facut demonstratii sinistre asupra asupra modului in care poate fi controlat comportamentul uman si a recunoscut in mod cinic faptul ca cercetatorii rusi nu au fost stanjeniti in activitatea pe care au desfasurat-o de considerente deontologice sau morale ca omologii lor occidentali . Aceasta emisiune nu a fost nici difuzata si nici comentata la noi in spatiul public. Dar trecerea sub tacere a unei probleme nu anuleaza existenta ei. Difuzarea de catre TVR 1 in seara zilei de 13 iunie 1990, la telejurnalul de la orele 18.00, a unor prim-planuri cu figuri de brute proferand obscenitati pentru prima data pe postul public si difuzarea tot de catre TVR1 inaintea alegerilor din 1992 si la o ora de maxima audienta a unor scene oribile de canibalism , demonstreaza in mod indirect utilizarea unor metode psihologice 3). Situatia actuala a psihologiei romanesti isi are radacinile in trecut. In masura in care la noi a existat psihologie inainte de 1990, aceasta nu a putut fi desprinsa de politica fiind des utilizata ca un mijloc de control social (tendinta de a examina psihologic si periodic intregi categorii profesionale dar numai de la baza ierarhiei sociale, etc). Cert este ca din momentul aparitiei ca disciplina si pana in momentul disparitiei ei din spatiul social, psihologia, ca toate stiintele sociale de altfel, a fost intr-o continua "reorganizare", care nu era altceva decat un mijloc de aducere la ordin sau tacere. Momentul cel mai important al reorganizarii este anul 1978 cand in locul disciplinelor independente consacrate (psihologie, pedagogie, sociologie,filozofie, etc.) este infiintata o singura facultate de stiinte sociale care pe langa toate aceste discipline includea si istoria. A urmat gestul celor trei studenti de la Facultatea de Filozofie din Bucuresti care, in semn de protest, si-au predat public carnetele U.T.C. In conformitate cu dispozitiile primite pe linie de partid, studentii au fost declarati schizofrenici si exmatriculati cu toate consecintele de rigoare. Dar momentul desfiintarii psihologiei inca nu sosise cu adevarat. Cauza reala pentru care psihologia a fost desfiintata rezida in teoria conspiratiei universale atat de draga comunistilor. Intr-un sistem politic bazat pe secret, control social, ura si suspiciune, o disciplina care poate investiga investiga "ceea ce nu se vede" si poate arata "ceea este ascuns" era considerata prin definitie o disciplina subversiva. Dar picatura care a umplut paharul se pare ca a venit din exterior, cand s-a aflat ca niste psihologi francezi i-ar fi facut lui Ceausescu un portret psihologic dupa discursuri, gesturi, etc., portret care includea si un posibil diagnostic. Din acest moment soarta psihologiei a fost pecetluita. Mai ramanea sa fie gasita si modalitatea de a o duce la indeplinire in asa fel incat sa existe o justificare a acestei masuri in ochii populatiei. Drept pretext a fost folosita meditatia transcendentala, o tehnica de relaxare de sorginte orientala practicata oficial, de cativa ani, in unele medii intelectuale autohtone. Lovitura de gratie pregatita de regim a fost decretarea meditatiei transcendentale drept secta practicarea ei fiind considerata drept activitate subversiva care atenta la siguranta statala. Din acest moment se poate spune ca vanatoarea de vrajitoare a inceput cu adevarat.


2.Certificatul de incapacitate politica si profesionala

Este interesant de remarcat faptul ca regimul a reprimat ulterior ceea ce mai intai a validat si acesta este un prim argument care pledeaza pentru ipoteza unei actiuni premeditate mai exact a unei curse in care au fost atrasi intelectualii. Desi meditatia transcendentala a fost practicata in multe cercuri, in cazul Institutului de Psihologie situatia a fost una speciala. Aici au participat un numar mare de personalitati din diverse domenii, inclusiv doi viitori ministrii in primul guvern postdecembrist (Andrei Plesu si Mihai Golu) si o viitoare sefa de catedra la Academia Nationala de Informatii (Irina Holdevici). In plus, dr. Vladimir Gheorghiu, organizatorul actiunii si asistenta lui, asist. univ. Irina Holdevici, erau specialisti reputati in domeniul sugestiei si hipnozei. Dar si in aceste conditii diversiunea a constat tot in furnizarea unei tinte false. Atentia intelectualilor a fost concentrata pe tehnica meditatiei transcendentale prin care sperau sa reziste terorii psihologice a regimului fara sa banuiasca ce li se pregateste in realitate sub acest cadou otravit. De aici incolo apar suspiciunile. Daca intre psihologie si tehnica meditatiei transcendentale exista o anumita legatura, intre psihologie, flori, banane si portocale nu exista si acesta este al doilea argument care pledeaza pentru premeditare. In momentul cand unor personalitati si intelectuali de valoare ai regimului li s-a cerut sa aduca flori, banane si portocale, sa plateasca o taxa, sa se descalte si sa stea in genunchi pentru a primi fiecare de la Nicolae Stoian, in mod confidential, mantra lui secreta si sa semneze o declaratie prin care "nu avea voie sa o divulge nimanui” (formulare foarte draga Securitatii)teoretic ar fi existat suficiente elemente care sa atraga atentia celor vizati. In realitate, aveam de-a face, in cea mai mare parte, cu intelectuali “sovaielnici”, neinitiati in subteranele diversiunii si dezinformarii. Din perspectiva actuala devine evidenta acum punerea in scena si cinismul regimului, motivatia represiunii fiind printre altele aceea ca cetateanul nu trebuie sa aiba secrete fata de stat. Ceea ce a urmat decurge conform acestei logici a represiunii. Cu foarte mici exceptii (dr. Vladimir Gheorghiu a obtinut aprobarea de a emigra in Germania), indiferent de statut si pregatire profesionala, participantii au fost exclusi din activitatile lor si trimisi sa lucreze ca muncitori necalificati, ceea ce echivala practic cu atribuirea unor certificate de incapacitate politica si profesionala. Dar lucrurile nu s-au oprit aici deoarece s-a aplicat o tehnica extrema de control social specifica lumii comuniste: asasinatul administrativ sau “moartea civila''. Desi nu recunostea lumea din cartea lui Georges Orwell (''1984''), regimul s-a comportat dupa regulile ei: Psihologia a fost radiata din nomenclatorul profesiilor.



3.Consecintele pe termen lung

Asasinatul administrativ al acestei profesii a condus la dezagregarea aproape completa a domeniului. Daca in alte cazuri represiunea a unit constiintele, in cazul psihologiei a fost exact invers. Chiar daca in 1990 profesiunea de psiholog a reaparut in nomenclator, psihologia si psihologii nu au reusit sa-si rezolve propriile probleme. Interfata cu spatiul social a fost neglijata si aceasta atitudine a avut consecinte asupra intregului domeniu. In acelasi an a avut loc prima intalnire a tuturor psihologilor din tara, intalnire la care presa nu a fost invitata (aceasta practica va deveni ulterior regula curenta) si la care a fost huiduit exact cel care ulterior va deveni academician - Paul Popescu-Neveanu. Dar problemele domeniului vor bate in continuare pasul pe loc. Nu a rezultat clar daca ramanea valabila Asociatia Psihologilor din Romania existenta inainte de 1989, daca aceasta se va transforma in altceva sau daca va apare una absolut noua. Nu a fost facuta niciodata o evidenta clara si publica a membrilor Asociatiei Psihologilor din Romania (aceasta evidenta a aparut numai dupa 2000). Prin propunerea ca psihologii sa se organizeze in asociatii zonale sau la nivelul fiecarui judet s-a adoptat practic principiul autocefaliei. In perioada care a urmat presa de atunci a publicat o stire care atunci a trecut neobservata, dar care are acum semnificatia ei. Initiativa de a infiinta o noua facultate de psihologie pe langa cele din Bucuresti, Cluj si Iasi nu a apartinut, dupa cum ne-am fi asteptat, mediului universitar traditional sau societatii civile ci S.R.I.-ului, care a infiintat o asemenea institutie la Bacau. De altfel, toate structurile provenite din fosta Securitate au manifestat o apetenta deosebita pentru psihologie . Acest lucru este firesc daca ne gandim ca prin anii `80 studentii stiau ca profesorul Paul Popescu-Neveanu inainte de 1989 preda cursuri de psihologie la MI. In mod similar, Irina Holdevici asist. univ. la Institutul National de Educatie Fizica si Sport, preda cursuri de yoga, sugestie si hipnoza exact la structurile care in 1981 ii vor ridica dreptul de a profesa dar in care se va intoarce peste ani intr-o alta postura decat cea de urmarit 4) . In 1994 are loc Conferinta Nationala de Psihologie, care din nou nu si-a propus sau nu a reusit sa se ocupe de problemele "administrative" si in acest mod dificultatile deja existente sau accentuat. Daca in alte domenii existã organizatii profesionale, statut profesional si un minimum de reglementari, in psihologie situatia este diferita. Nu se stie cati psihologi mai exista (se estimeaza numarul lor la aproximativ 10. 000), nu exista un statut clar al psihologului in societate si nici reglementari care sa confere acestui corp profesional drepturi respectiv obligatii deontologice. Catre sfarsitul anilor `90 au aparut primele asociatii de psihologie care acopera unele sectoare ale domeniului (psihoterapie, hipnoza, psihologie transpersonala, etc.) dar abia in 2003-2004 Asociatia Psihologilor din Romania a fost reactivata prin reinscrierea /reconfirmarea a aproximativ 2. 200 de psihologi. Aceste structuri organizatorice reprezinta un mare pas inainte, dar au un defect natural. Nu pot rezolva probleme pentru care nu au fost create. Daca la aceasta situatie interna a domeniului adaugam si clasica birocratie de stat, avem explicatia faptului ca desi cererea sociala si individuala de servicii psihologice este masiva, oferta psihologica este insuficienta si neadaptata la transformarile sociale rapide pe care le aduce o tranzitie accelerata. In realitate, nu exista un suport administrativ si social nici pentru practica privata nici pentru practica de stat si acest lucru se vede cel mai bine in randul absolventilor acestei facultati. Daca un asemenea absolvent cu diploma si inscris in asociatia de profil doreste sa afle cum isi poate practica profesia in domeniul privat sau de stat va trebui sa gaseasca raspunsul la doua intrebari fara raspuns de cel putin 15 ani: cum poate obtine un set minim de manuale, teste, grile si etaloane adaptate pe populatia romaneasca (aceasta adaptare ar fi in mod normal obligatia unui Institut National de Psihologie) ca sa-si poata desfasura munca si care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca ca sa poata avea dreptul… de a o incepe. Deoarece nici pana in prezent la noi nu este reglementat accesul la instrumentele profesiei, studentii si absolventii sunt total dependenti de autoritatea de referinta care poate fi binevoitoare sau nu si in plus are la indemana tehnica foarte eficienta a cunctatiei (“veti obtine teste… dupa ce veti termina facultatea… dupa ce va inscrieti in Asociatie… dupa ce va inscrieti in Colegiu…). In cazul nefericit in care ar dori sa presteze servicii de “protectia muncii”, ei vor trebui sa prezinte factura de achizitie a laboratorului (un laborator complet costa cam 30.000 $), fie sa demonstreze faptul ca detin sau au acces (?!) la “baterii de teste pentru determinarea caracteristicilor psihoprofesionale ale solicitantilor“5), teste care la noi nu se gaseau oficial, nicaieri. Pe scurt, studentul cinstit care a invatat patru ani in facultate, dar nu a stiut “sa se orienteze” poate fi sigur ca patria ii va fi recunoscatoare pentru anii pierduti, dar trebuie sa-si acorde singur un alt calificativ pentru ca a invatat degeaba: competenta obtinuta acolo nu-i va folosi prea mult. Problemele sunt la fel de complicate daca sunt privite si din perspectiva beneficiarilor serviciilor psihologice. Prin consens si din exterior se considera ca un examen psihologic pentru scoala de soferi de exemplu este benefic pentru toata lumea dar nimeni nu si-a pus intrebarea de ce subiectul care plateste examenul si sta 1-2 ore in sala nu primeste nici un fel de feed-back cand este vorba chiar de profilul psihologic al propriei lui persoane (sintagma “apt” nu inseamna pentru cel in cauza decat faptul ca nu este considerat nebun) . Lucrurile stau la fel sau chiar mai rau in alte domenii deoarece asa cum nu sunt delimitate clar drepturile si obligatiile psihologului nu sunt delimitate clar nici drepturile si obligatiile subiectului . Tranzitia a adus indivizii, grupurile, organizatiile si societatea in situatii atipice care nu au fost prevazute in cazuistica psihologiei clasice fie ea si occidentala. Probabil din aceste motive initiativa reglementarii activitatii psihologice a fost preluata de instante straine domeniului. In urma cu cativa ani doi senatori P.S.D. interesati brusc de psihologie au initiat un proiect referitor la domeniul in cauza, proiect pe care l-au denumit liberal. Dar in acest mod ne intoarcem de unde am plecat.



4. Ecourile in spatiul social

Istoria psihologiei este una conspirativa . Nu se cunoaste aproape nimic despre numarul si activitatea psihologilor care au lucrat in Securitate si nici despre eventuala disidenta a altora iar singura istorie publicata a psihologiei este cea militara 6). Traumele sociale si psihologice produse de activitatea Securitatii, experimentul Pitesti, revolutia, mineriadele, studiul mentalitatilor , sugestibilitatea grupurilor si fenomenele de masa in general, controlul social , presiunie politice, sociale , administrative si psihologice, manipularea si dezinformarea nu au fost considerate subiecte demne de atentia psihologiei . Reprezentantii marcanti ai domeniului nu au iesit din turnul lor de fildes , nu s-au manifestat in viata sociala si nu au avut lideri de opinie. Psihologia si psihologii nu s-au pronuntat asupra evenimentelor dramatice din spatiul social si nu au luat atitudine nici atunci cand au fost distruse vieti, destine si constiinte . Mai mult decat atat. Presa a consemnat o relatare sinistra din timpul revolutiei care nu a fost infirmata ulterior.Unul dintre indivizii arestati prin hrubele C.C.-ului de unde s-a tras in oamenii neinarmati de pe strada avea urme de praf de pusca pe maini si conform relatarii era absolvent de psihologie. Bineinteles, acesta este un caz punctual si marginal dar relatarea a ramas undeva in inconstientul colectiv. La alt nivel, lucrurile sunt si mai interesante. Inainte de mineriada din iunie `90 , studentilor de la facultatea de psihologie din Bucuresti li s-a recomandat de la inaltimea amfiteatrului :“Nu va amestecati!”. Si nu s-au amestecat . La 15 ani de la mineriada din 1990 presa relata, in sfarsit, si in corpore dramele cetatenilor vanati si ucisi atunci pe strazile capitalei . In aceeasi perioada ,si in buna traditie a diversiunii, psihologia avea preocupari mult mai elevate decat aceste evenimente “non-psihologice” . Presa invita cu entuziasm populatia la sa-si interpreteze visurile la Sala Palatului unde se desfasura “Salonul National de Psihologie” . In cadrul lui , la Centrul de Analiza a Visurilor, aceasta interpretare era oferita de un fost ofiter in Ministerul de Interne devenit peste noapte psiholog 7) . Dupa 15 ani de tranzitie , psihologii sunt judecati dupa un cod deontologic care nu prevede sanctiuni clare pentru cei care s-au angajat sau se angajeaza direct sau indirect in actiuni contrare drepturilor omului si demnitatii persoanei . In acelasi timp ei sunt anchetati dupa un cod de procedura de tip militar ( sau chiar penal ) care nu prevede in ce conditii clare poate fi suspendat sau ridicat dreptul de a profesa dar judeca , printr-o formulare tipica regulamentelor militare, “orice fapte savarsite in legatura cu profesia care sunt de natura sa prejudicieze onoarea si prestigiul acesteia “ (Codul de Procedura Disciplinara,Cap I,Alin.1). Mai mult decat atat, psihologii nu au voie sa se exprime in spatiul social asupra colegilor, clientilor colegilor, studentilor si membrilor organizatiilor - nu rezulta clar ce membrii si ce organizatii - ( Cod Deontologic, Cap VI,artVI.) dar au obligatia sa se denunte intre ei ( Cod Deontologic, Cap.VII,Art.VII.5). In aceste circumstante arbitrare , ridicarea dreptului de a profesa, etc. ramane la latitudinea autoritatii de referinta care pentru lamurirea aspectelor semnalate “ poate solicita punctul de vedere al unor specialisti/ experti care va avea forta probanta a oricarei alte probe din dosarul cauzei ( ?!) “ (Codul de Procedura Disciplinara, Art.14,alin.3) judeca abaterile “in sedinta fara asistenta” (Codul de Procedura Disciplinara Art. 16 ) si poate sesiza organele de urmarire penala (Codul de Procedura Disciplinara ,Art.198). De fapt, conceptia care sta la baza reglementarii activitatii psihologilor nu vede aproape nici o diferenta intre medici, avocati si psihologi . Forul profesional al psihologilor a preluat in mod mecanic titulatura de la medici si forma de asociere profesionala de la avocati (“ societatile civile profesionale”) prin care , fara sa se tina cont de specificul activitatii psihologice , de cererea sociala si de noile oportunitati oferite de mediul de afaceri , psihologii sunt siliti sa se asocieze”sindical” intr-o profesie liberala pentru a fi controlati mai usor. Cum psihologii nu stiu de fapt dupa ce reguli trebuie sa-si exercite profesia pentru ca nu cumva sa declanseze mecanismul prin care raman fara dreptul de a o face, este putin probabil sa-si poate defini si atinge obiectivele dar este si mai putin probabil sa li se acorde credit.



5. Marile dileme sociale si morale ale psihologiei

Din perspectiva societatii romanesti marea intrebare la care nu exista inca un raspuns este tacerea psihologiei dar si embargoul mentinut de mass-media asupra acestui domeniu si a problemelor lui . In ultimii 50 de ani de comunism si in cei 15 ani de tranzitie dementa societatea romaneasca a fost devastata de cataclisme politice, de traumatisme sociale si psihologice , alienarea si instrainarea a atins cote insuportabile dar aceste evenimente traite si percepute la nivel de individ nu au avut niciodata o confirmare , un feed-back si o explicatie in constiinta sociala . Consecinta a fost dramatica la nivelul cetateanului care , de fiecare data , a fost pus in situatia de a reface singur imaginea ansamblului atunci cand sistemul, societatea, statul si institutiile lui ii sustrageau sistematic din piesele mozaicului construit tot din banii lui. In aceste conditii ,daca exista un merit in conservarea normalitatii sociale acesta revine in totalitate cetateanului anonim care ar fi trebuit sa primeasca medalia de aur pentru faptul ca nu a innebunit inca. Dilema psihologiei romanesti este aceea ca trebuie sa aleaga intre a mentine traditia de peste 50 de ani “conlucrand” cu structurile statului pentru « binele comun » dar sacrificand pentru acesta binele individului , si intre a lucra in beneficiul individului dar prin denuntarea abuzurilor statului si structurilor sale asupra lui. Acest domeniu a fost in realitate permanent sub comanda sociala, nu a avut niciodata cu adevarat un statut independent deci ca atare psihologii n-au fost condusi de fapt de psihologi si aici gasim adevarata explicatie a faptului ca drepturile si intereselor psihologilor au fost intotdeauna neglijate si a secretului care a invaluit mereu una din cele mai transparente profesii . Generatii intregi de psihologi nu mai pot descrie acum , in ce conditii si dupa ce reguli si-au exercitatat profesia deoarece niciodata nu a existat o comunitate profesionala reala care sa apere cu adevarat interesele membrilor . Inainte de anul 2000 intalnirile au fost de tip conspirativ , nu a existat niciodata ( sau nu a fost publicata ) o evidenta clara membrilor organizatiei desi in permanenta la intalnirile psihologilor erau cerute datele personale ale participantilor . Confuzia prin estomparea limitelor organizatiei a generat in permanenta nesiguranta deoarece nimeni nu putea avea sentimentul apartenentei la o comunitate daca nu stia sigur ca face parte sau nu din ea si nu putea apare sentimentul de coeziunea a grupului din moment ce nu stiai cu cine esti coleg si cine sunt de fapt colegii. In aceeasi masura nu a fost posibila nici aparitia sentimentului de identitate profesionala deoarece , in aceeasi perioada in care au fost estompate limitele organizatiei, nu a existat nici o reglementare , nici un statut , nici un cod deontologic sau norme profesionale clare. Nu a existat niciodata o banca nationale de teste cum exista de mult in alte tari care in mod transparent si in numele comunitatii profesionale, pe baza unei taxe, sa asigure un acces nediscriminatoriu tuturor membrilor comunitatii profesionale la instrumentele profesiei . De aceea, fiecare absolvent care parasit facultatea a fost pus de fiecare data in situatia de a reinventa de unul singur roata si de a fi mentinut in dependenta fata de facultate sau colegii mai in varsta care erau intrati deja “in sistem”. In aceste conditii nu a exista niciodata de un real sistem de valori capabil sa asigure un minimum de coerenta sociala a domeniului. Din pacate, lectiile trecutului au fost trecute cu vederea . In numele apararii intereselor psihologilor si prin instituirea sistemului Comisiilor si autorizatiilor care prevaleaza asupra diplomei , Colegiul Psihologilor incalca de fapt principiul autoritatii si autonomiei universitare (Figura 1). In tarile cu traditie singurul for abilitat pentru formarea psihologilor este Universitatea ( respectiv facultatea de psihologie ) iar dreptul de a profesa trebuie sa fie conferit de diploma de psiholog cum este normal si nu de o autorizatie de “protectia muncii”,etc ( “ Ce inseamna de fapt protectia muncii ?! “ intreba la intrunirea din aprilie a Colegiului Psihologilor un profesor de psihologie organizationala de la Cluj ) deoarece astfel se deschide poarta pseudo-echivalarilor . Colegiul Psihologilor se declara organizatie de drept privat care reprezinta si ocroteste ( dar nu garanteaza !) interesele psihologilor ( Legea 213 privind exercitarea profesiei de psiholog, Art 23 , Alin.1) dar cand e vorba de drepturile structurilor sale de conducere centrale si locale devine brusc amnezic . Sub bratul legii si in umbra ei manifesta o apetenta deosebita pentru “conditiile de viata si munca de la stat” respectiv pentru spatiile Regiei Autonome a Administratiei Patrimoniului Protocolului de Stat. In mod bizar , Colegiul Psihologilor are o initiativa care blocheaza accesul la exprimare profesionala al acelei generatii sacrificate care a cunoscut abuzurile si a trait acut sentimentul frustrarii profesionale. Conditia ca absolventii dinante de 1990 sa dovedeasca cu documente ca au profesat 10 ani cand profesia a fost ….desfiintata de tot atatia ani , este de un cinism rar intalnit ( Norme Metodologice de aplicare a Legii 213, Cap.I,Art.4 ) .


FIGURA 1- Controlul social- infiltrarea si acapararea domeniului psihologic







Dupa ce isi asasineaza civil propriii colegi ,Colegiul ii inlocuieste cu psihologi fabricati ad-hoc din preoti, medici psihiatrii , asistenti sociali, pedagogi, filozofi,etc. Aceasta strategie nu este decat o diversiune care abate atentia de la adevarata problema : rolul conducator al psihologilor din structurile de forta in cadrul Colegiului Psihologilor si al structurilor de forta in cadrul sistemului nostru social . Comisia de Psihologie pentru Aparare ,Ordine si Siguranta Nationala are un statut special in cadrul Colegiului iar psihologii ei atestati “prin proceduri specifice “ beneficiaza in mod inexplicabil de “toate competentele psihologului atestat in psihologia muncii si organizationala , pe trepte similare de specializare” (Norme Metodologice ,Art.187,alin.3). Mai mult decat atat , in viziunea Colegiului, absolventii facultatilor de drept pot deveni psihologi judiciari ad-hoc daca absolva un pachet de studii ( Norme Metodologice, Art.18 Alin.2 ) . Este exact vechea tactica in virtutea careia absolventii scolilor de ofiteri MI isi “completau” studiile devenind prin echivalari juristi ; acum au mai facut un salt si au devenit psihologi ). Rezultatul acestei invazii a psihologilor militari si a rolului lor conducator in domeniu este exact invers : presa este plina de articole despre comportamentul celor mai testati si aprobati cetateni ( respectiv militarii in termen, politistii , jandarmii , s.r.i.-stii ,etc ) care atunci cand nu trag cu armele in cetateni sau ii tortureaza , trag unii in altii , se sinucid sau devin un pericol social cand se urca la volan si o simpla monitorizare a presei pe parcursul a cateva luni scoate in evidenta acest lucru 8). Si nu poate fi altfel cand cei in cauza sunt testati sub umbrela statului si a unor autorizatii obtinute “dupa proceduri specifice” in care evaluatorii beneficiaza numai de avantajele functiei dar nu si de raspunderile profesiei scuza fiind in linii mari aceeasi : subiectii vin rar la examen , stau prea putin si…nu sunt sinceri adica induc in eroare psihologii, organele si sistemul. De la pozitia privilegiata in cadrul sistemului se ajunge in mod inevitabil la rolul conducator in cadrul domeniului. La Constanta , Colegiul Psihologilor este condus de o persoana care, dupa propriile declaratii , intr-un interval de timp foarte scurt a reusit performanta de a termina simultan o scoala de ofiteri din M.I. ( dupa aceea si-a dat demisia ) facultatea de drept si facultatea de psihologie (cu diplomele aferente) fiind inscrisa si la masterat , are autorizatie pentru examinari de protectia muncii ( implicit psihologia muncii si organizationala ), examinari penrtu utilizarea armelor de foc, scoala de soferi si dupa declaratiile presei (Evenimentul Zilei, 17 iunie 2005) figureaza si ca psiholog la Centrul pentru Analiza Visurilor din Bucuresti. Dar in afara acestor superperformante pitoresti si specifice carierelor gonflabile si fulminante tip MI, realitatea Colegiului Psihologilor din Constanta este si mai brutala : din 10 membrii ai Colegiului , 5 sunt militari . Prima lor initiativa a fost propunerea de a merge in Japonia pentru a importa de acolo un cod de conduita disciplinara urmata de aceea de a infiinta postul de purtator de cuvant care sa manipuleze informatiile in relatia cu presa.



Componenta militara a Colegiului Psihologilor din Constanta
(Consiliul de conducere )

Ion Anghel Gradinaru - presedinte, fost ofiter MI(demisionat), absolvent de drept si de psihologie, psiholog la PSIHOGRAD S.R.L.din Constanta , psiholog la Centrul pentru Analiza Visurilor Bucuresti

Filaret Santion - Profesor univ. la Ovidius, fost psiholog la Marina Militara C-ta

Enache Stanica - Psiholog la SRI Constanta, Brigada Antiterorista - proaspat absolvent

Balan Cristinel- Psiholog la Politia de Frontiera Constanta - proaspat absolvent

Zavoi Alin- Psiholog in Ministerul Apararii Nationale - Ialomita -proaspat absolvent


Aceste initiative explica probabil de ce atunci cand in cadrul Colegiului la propunerea ca fiecare membru sa-si prezinte diploma de psiholog sau echivalentul ei, membrii aripii militare au evitat “in corpore” sa-si prezinte documentele care le atestau calificarea de psiholog. Ca atare, psihologii nu sunt condusi de fapt de psihologi ci de militari iar psihologia devine in realitate un mijloc de control asupra cetatenilor . Daca la presiunea UE justitia a inceput curatenia in propria ograda , legea stabilind clar ca profesia de magistrat este incompatibila cu apartenenta la fosta politie politica si , foarte interesant , cu calitatea de membru al unui serviciu secret, psihologia face nota discordanta cu tendinta societatii de aliniere la standardele europene : nu vede nici o incompatibilitate intre aceste doua calitati si exercitarea profesiei de psiholog , ba chiar dimpotriva , desi o consiliere in care atunci cand intri la psiholog ai tendinta sa duci in mod reflex mana la buletin nu mai seamana a consiliere psihologica. In aceste conditii devine explicabil de ce este mentinut modelul de “psihologie a muncii” in care oamenii sunt trimisi la examinare pentru “ protectia muncii” in corpore si “ in mod organizat” ( respectiv cu ajutorul legii ) tendinta fiind fiind de fapt aceea de a trece de la industrie la invatamant, de la invatamant , la administratie, si de la aceasta la sanatate ,etc. Modelul subiacent este unul de tip inductiv : daca exista un singur caz de profesor cu comportament psihologic deviant atunci “ in mod preventiv” trebuie sa testam toti profesorii din tara ca sa starpim raul de la radacina si sa-i gasim in acest mod pe toti cei care ar putea avea probleme ( in viitor ). E ca si cum pentru greselile “unuia” trebuie sa plateasca “toti”( suna cunoscut ) pentru ca nimeni nu ia in calcul faptul ca primul ar putea fi consiliat iar ceilalti ar putea merge de buna voie daca nu ar fi trimisi cu forta existand si teama ca si-ar putea pierde locul de munc deoarece: “in urma testarii noi ii putem spune cu exactitate (angajatorului ) daca persoana respectiva este potrivita sau nu pentru acel post “ 9) . Pe cale de consecinta, testarile se fac in mod ”industrial “ minimul de persoane examinat o data find uneori de peste 20 persoane 10) . In acest caz psihologul devine de fapt “ o institutie de pus stampile “ pentru care prioritara este cantitatea de examinari 11) si psihologia devine foarte profitabila deoarece statul ii trimite clientii claie peste gramada la usa cabinetului cu ajutorul legii. Si e normal sa fie asa cand nostalgia modelului militar conform carui totul se face “in mod organizat “ si cu “aprobare” isi spune cuvantul . Din aceasta perspectiva faptul ca , pentru prima data in cazul unei reuniuni profesionale a psihologilor , unul din membrii prezidiului intrunirii Colegiului Psihologilor din aprilie purta cu mandrie uniforma de “capitan-comandor” in cadrul unei reuniuni de civili , nu mai reprezinta o surpriza ci confirmarea unei stari de fapt . In esenta, o organizatie din a carei conducere fac parte ministrul Educatiei si Cercetarii, militari si ofiteri de informatii raspanditi strategic prin toate Comisiile ca sa nu mai spunem de cei din Comisia de Aparare Ordine si Siguranta Nationala (indiferent daca toti acestia sunt si psihologi) nu prea mai suna a organizatie profesionala ci de-a dreptul guvernamentala (ca sa nu-i spunem militara) ca si cum domeniul psihologiei nu mai este al psihologilor ci ar fi devenit un obiectiv al sigurantei nationale. Si atunci nu trebuie sa ne miram ca aceasta organizatie are mentalitatea unei cetateni asediate : “Noi am constatat, in ultimii ani, faptul ca exista foarte multi "inamici" care ne ataca din afara profesiei, dar si din interiorul ei” 12) . Sa vedem pe scurt cine ataca “cetatea” si de ce. Cand ministrul Educatiei si Cercetarii declara ca inainte de a fi psiholog a fost mai intai profesor iar in aceasta calitate fiind in stagiu la o scoala din Turda dupa ce a consumat alcool impreuna cu un coleg si au urinat amandoi pe hartile de istorie si geografie din scoala , “numa`asa ca sa fie siguri ca sunt deasupra determinismului istorico-geografic” 13) ,cum reactioneaza Colegiul Psihologilor dupa acest episod care a facut deliciul studentilor, presei si cititorilor ?! Dupa aceeasi logica aplicata uneori, in mod traditional, si in selectia de stat 14) conform caruia un pas primit din spate inseamna de cele mai multe ori un alt pas inainte . Impreuna cu un alt coleg care la fel nu a catadicsit sa vina la intrunire domnul ministru este ales, in lipsa , membru in Comisia de Deontologie. Nu stim daca si in alte tari ministrii conduc si psihologii , dar cum toate ispravile “picante” sunt descrise manu propria de domnul ministru intr-o carte scrisa impreuna cu colega sa Mihaela Miroiu distins profesor universitar ( de asemenea membra a Colegiului Psihologilor) care in mod implicit aproba aceste comportamente deontologice , atunci avem o problema dar nu de atacare a Colegiului in primul rand ci de ultragiere a beneficiarilor serviciilor psihologice. Modelul subliminal transmis cu aceste picanterii de catre domnul ministru, colega domniei-sale , Colegiul Psihologilor si implicit de catre psihologi studentilor si marelui public este pe scurt urmatorul : daca veti face “asa “ in stagiu veti ajunge” la fel” dupa terminarea lui ! In acest context este logic faptul ca deciziile Colegiului se iau prin definitie la nivel central , el poate revoca fara explicatii membrii alesi pe baza de vot ai Colegiilor locale deoarece Colegiile locale nu au de fapt nici un fel de atributii in afara de aceea de a face propuneri centrului. Ca atare, dereglementarea care a plutit timp de 15 ani asupra acestui domeniu nu a fost o intamplare ci a fost motivata tocmai de intentia de a nu pierde controlul asupra lui ignorand faptul ca psihologia nu este a statului , a guvernului sau a militarilor ci a oamenilor. La suprafata , Romania se indreapta galagios catre Uniunea Europeana . In adancime , societatea civila denunta statul captiv , infiltrarea si parazitarea sistemului de catre structurile ascunse in timp ce psihologii se aliniaza discret in front.


6. Un inventar al tehnicilor de control social

Cel mai important mijloc de control social asupra cetatenilor este dependenta fata de stat si de structurile lui care se manifesta nu numai in situarea fireasca a cetateanului sub bratul legii ci si in mecanismul aprobarilor si autorizatiilor periodice care intr-o forma sau alta reprezinta un certificat de capacitate sociala si profesionala pe care il poate da statul. Din acest punct de vedere istoria raporturilor stat-cetatean poate fi asimilata unei lupte permanente cu un potential castigator (statul) si un potential perdant ( cetateanul ) dar si unei istorii a fricii manifeste (in comunism) sau latente ( in postcomunism). Pe de alta parte, intensificarea dependentelor sociale este echivalenta cu cresterea controlului asupra cetateanilor . Este exact ceea ce se intampla in prezent. Daca la inceput dependenta era una primitiva ( de la stat ceteateanul primea , slujba, locuinta, salariu, si aprobare pentru orice ) acum dependenta este una mai sofisticata. Statul desi a fost degrevat de aproape toate obligatiile pe care le avea fata de cetatean in comunism si-a mentinut in schimb toate drepturile asupra lui in postcomunism. Acum cetateanul poate primi slujba de la particular dar aprobarea pentru angajare o primeste tot de la stat care il trimite la examinare cu ajutorul legii. La Constanta de exemplu , din 170.000 de angajati se afirma si se deplange faptul ca au fost testati psihologic “doar” 70.000 (respectiv o medie de aproape 7000 de examinari pe cabinet ) dat fiind faptul ca exista numai 12 cabinete psihologice autorizate pentru “examinari de protectia muncii, permis de conducere si permis de port-arma" 15). Simpla enumerare a acestor tipuri de examinari si a acestor competente ale psihologului arata viziunea oficiala asupra acestei profesii care induce in mod implicit o anumita reprezentare mentala asupra lui 16). Acest comportament al psihologului este intretinut prin raportul pe care el trebuie sa-l prezinte anual Colegiului Psihologilor pentru avizare si care cuprinde urmatoarele rubrici considerate foarte importante : Beneficiar / Examinari la angajare / Examinari periodice / Alte examinari / Total examinari / Numar avize inaptitudine 17) . Multiplicarea dependentelor sociale si controlul birocratic al comportamentelor devin posibile prin mentinerea constanta a lipsei de feed-back caracteristica megamasinii sociale anterioare ( in mod aparent paradoxal, la 15 ani de la revolutie nici un sector social nu merge bine !) ca sa nu mai vorbim de controlul birocratic al profesiilor si carierelor . Dar cel mai eficient mijloc de control este generarea permanenta si masiva a situatiilor de imposibilitate ( Figura 2 ) pentru cetatean si actorii sociali in general prin mentinerea permanenta a decalajului , clivajului si fracturii intre 4 planuri fundamentale ale realitatii:


FIGURA 2- Generarea situatiilor de imposibilitate

Din acest punct de vedere , unele din institutiile statului cel putin , daca nu chiar statul in ansamblu, functioneaza ca o fabrica de victime alimentata in continuu cu o materie prima pentru care a fost gasit un model perfect : cetateanul sacrificial care in mod potential este de vina intotdeauna si pentru orice desi plateste totul din propriul buzunar. Cum s-a ajuns aici ? Prin translatia clasica deja de la “siguranta” unei natiuni la asediul propriilor ei cetateni. De la invocarea “sigurantei nationale “ la “ secretul de stat” si de aici la “ secretul de serviciu “ nu este decat un pas care deja a fost facut . Secretomania unor structuri si secretofobia cetatenilor nu sunt decat o consecinta logica a acestui demers de incapsulare sociala care continua prin introducerea cu forta si in orice domenii a “regulamentelor de ordine interioara “ , regulamente si coduri de procedura disciplinare ,etc. Cu acestea , exista suficiente oportunitati de a invoca ulterior incalcarea lor si de a relua la infinit acelasi cerc vicios in care jocul de-a soarecele si pisica continua de peste 50 de ani prin interstitiile spatiului social intre structurile statului si cetatenii lui. Parabola “sacului cu soareci” care circula inainte de 1989 printre activistii de la C.C. ilustreaza convingator aceasta situatie : “ Daca avem un sac legat si plin cu soareci lasat pe podea, soarecii il rod si ies . In schimb, daca il ridicam si il agitam , soarecii nu se pot prinde de sac , raman in viata , dar captivi.Asta se urmareste ” 18). Dar care cu ce pret peste timp ?! Cu pretul instaurarii parabiozei la nivelul societatii si destructurarii sistemului de valori care induc ideea stergerii granitelor morale si a indistinctiei comportamentelor in spatiul politic , social si moral 19). Consecintele sunt evidente . Sistemul de valori al unei parti (nu stim cat de mare) din societate are deja o configuratia aparte. Statistica rece a computerului consemneaza recent, in urma accesarii numelor de domenii de catre utilizatorii de la un moment dat ai site-ului ("http://www.dl.ro/index/most/pageno/2") urmatoarele prioritati respectiv o stare de fapt ( Figura 3) care nu mai are nevoie de nici un comentariu :



FIGURA 3 - Un sistem de valori

Cuvantul/categoria	Numarul de accesari
Sex	22753
Sport	18871
Casa	14120
Manele	13773
Muzica	13527
Playboy	13369
Jocuri	13351
Porno	11506
Bacalaureat	9858
National	9670

7.Tehnici de control, manipulare organizationala si blocaj organizational. Cazul Constanta

Cel mai simplu mod de a controla un domeniu este mai intai dereglementarea acestuia urmata, in mod logic conform scopului , de suprareglementarea lui. Din acest punct de vedere alegerile care au avut loc pentru Colegiul Psihologilor din Constanta sunt edificatoare. In primul rand organizatorii s-au prevalat de o situatie ambigua : infiintarea Colegiului Psihologilor in paralel cu Asociatia Psihologilor a echivalat cu instituirea unui filtru care consemneaza o situatie bizara si care a creat foarte multe confuzii : exista doua organizatii diferite dar care pot avea aceeasi membrii , dar pe de alta parte exista psihologi din Asociatia Psihologilor care nu sunt in Colegiul Psihologilor si in acelasi timp psihologi care sunt in Colegiul Psihologilor dar care nu sunt inscrisi in Asociatia Psihologilor. Dar cum nu a existat o evidenta clara si publica a membrilor din cele doua organizatii diferite situatia la care s-a ajuns a fost si mai bizara . Alegerile pentru Colegiul Psihologilor din Constanta au avut loc la sfarsitul anului trecut . Participantii din sala si-au trecut numele pe liste. Dar nimeni a stiut exact :

- cati membrii din Asociatia Psihologilor au fost in sala,
- cati membrii ai Colegiului Psihologilor au fost in sala,
- cati membrii ai Asociatiei Psihologilor nu erau inscrisi in Colegiu
- cati membrii ai Colegiului Psihologilor nu erau inscrisi in Asociatia Psihologilor 20)
- cati participanti din sala erau absolventi cu diploma care nu erau inscrisi inca nici in Asociatia Psihologilor si nici in Colegiul Psihologilor
- cati participanti erau studenti sau pur si simplu “invitati”.


Alte tehnici de control, manipulare si blocaj folosite ( blocarea vorbitorului, dominarea verbala, ignorarea interventiilor, selectia punctelor de vedere exprimate ,prelungirea nepermisa a votarii ,etc., prezenta in sala a unui singur ziarist de la un singur ziar care in anuntul sec “de investire” a selectat numai opiniile “pro” , evitarea sistematica a prezentarii procesului-verbal al alegerilor,etc. ) nici nu mai conteaza daca avem in vedere ca nu s-a stiut exact cate persoane au fost prezente in sala si nici in ce calitate . Exemplu :

- in sala au fost prezenti 133 de votanti ( declaratia presedintelui Colegiului).
- pe site-ul Asociatiei Psihologilor la Constanta figurau 87 de membrii . Mai mult , presedintele prezidiului care a condus sedinta nu a reusit sa raspunda clar nici la intrebarea fundamantala pusa de o abolventa de psihologie cu diploma dar neinscrisa inca in nici o organizatie : Cine are de fapt dreptul sa voteze ?! Restul e tacere…


8. In loc de concluzii

In Occident interventia psihologica este focalizata in principal pe individ si este motivata prin faptul ca in acest mod se trateaza si cauza si efectul pentru ca acolo statul, societatea, institutiile , legile, normele, regulile ,cutumele , drepturile cetatenilor , responsabilitatea individuala si viata sociala functioneaza exasperant de normal . La noi situatia este diferita. Dupa decenii de suspiciune generalizata , restabilirea increderii sociale nu este o intreprindere usoara daca avem in vedere ca dupa viata netraita care s-a scurs in comunism individul a incercat timp de 15 ani sa-si recupereze singur identitatea furata. Interventia psihologica poate fi centrata pe individ dar va actiona in unele cazuri numai asupra efectelor deoarece cauzele problemelor individului isi au originea de multe ori in problemele societatii noastre ( multe din cazurile tratate in spitalele de psihiatrie sunt de fapt cazuri sociale ) . De aceea psihologia nu-si poate onora obligatiile , prestatia psihologica nu se ridica la inaltimea asteptarilor societatii, si in locul ramas gol apar surogate. Imaginea marelui public despre psihologie se rezuma la aspectele marginale prezentate in ziare ( selectia concurentilor pentru Big-Brother, problemele sentimentale ale adolescentilor, doamnelor si domnisoarelor si noua revolutie sexuala ) sau in emisiunile posturilor de televiziune ( hipnoza ostentativa in direct,etc.) si la cliseul conform caruia psihologii au aceeasi ocupatie ca si psihiatrii dar cu un nume schimbat . Psihologia este astfel estompata de parapsihologie ( parapsihologii , astrologii, zodiile si sexul au invadat ecranele tv ), psihologia normalitatii de psihopatologie iar rolul social care repartizat psihologului este al unei instante de care stii cand te apropii dar nu stii cand vei scapa. In conformitate cu aceasta imagine, oamenii care se simt normali dar doresc in mod imperios sa vorbeasca despre propriile probleme vor evita in mod natural sa mearga la psiholog si cu atat mai mult la un psihiatru . Aceasta stare de lucruri ascunde de fapt o dezertare de la obligatiile sociale ale disciplinei , domeniului si practicantilor . Cu alte cuvinte, daca oamenii nu sunt in stare sa-si rezolve singuri problemele, nu le ramane altceva de facut decat sa aleaga intre a merge la un parapsiholog , astrolog, preot, la o ghicitoare sau , dupa cum s-a constatat la un Bivolaru si , trebuie sa recunostem, au dreptul la orice optiune. S-a creat un cerc vicios . Cererea sociala de servicii psihologice exista , psihologii nu beneficiaza de un suport social si administrativ necesar pentru a-si indeplini profesia conform cererii sociale iar potentialii beneficiari ai serviciilor psihologice se adreseaza non-psihologilor . In mod cert insa aceasta dezordine si dereglementare a domeniului care nu deranjat pe nimeni timp de 15 ani a furnizat pretextul ideal pentru o suprareglementare care sa asigure un control eficient asupra domeniului sau cel putin asupra psihologilor…Si cum exista nenumarate exemple in istoria noastra recenta care demonstreaza ca interventia intr-un domeniu a altor instante decat cele profesionale in loc sa rezolve vechile probleme a generat intotdeauna noi probleme , este de presupus ca initiativa spargerii acestui cerc vicios va veni de la reprezentantii noii generatii de psihologi . Cu toate ca traiesc in aceeasi lume o percep cu totul altfel si ramane speranta ca in acest mod ar putea gasi iesirea din labirint.

Sergiu SIMION
http://psiholtd.freeservers.com


Note

1) Intr-o emisiune difuzata de postul Realitatea TV in urma cu cativa ani, psihiatrul Florin Tudose a negat categoric folosirea psihiatriei in scopuri politice de care regimul comunist cand era un fapt de notorietate ca opozantii erau arestati sub un decret celebru ( tulburarea ordinii publice…) care permitea autoritatilor internarea cu forta a unei persoane intr-un spital de psihiatrie .

2) Emisiunea a putut fi urmarita si la noi pe canalul TV5 la cateva zile dupa data de 19 iunie 1990 aproximativ intre orele 02.00-04.00 noaptea . Pe 19 iunie 1990, la orele 02.00 noaptea, in emisiunea studentilor « Gaudeamus », au fost prezentate pentru prima oara scene de tortura de la mineriada. Despre unul din cei trei realizatori ai emisiunii presa a relatat dupa aceea ca a fost angajat (psiholog ?) in cadrul Politiei. 4) Prof.univ.dr. Irina Holdevici de la Universiatea Bucuresti este si profesor la « Facultatea de Psihosociologie din Academia Nationala de Informatii » cf. www.arpt.ro

5) Art .7 din Regulament de abilitare a persoanelor fizice si a persoanelor juridice pentru a presta servicii psihologice in domeniulk protectiei muncii , din / 22/10/2004 , Publicat in Monitorul Oficial , Parte I, nr. 1036 din 09/11/2004

6) La intrunirea psihologilor din aprilie anul curent , in hol erau teancuri de exemplare din singura istorie a psihologiei romanesti aparuta pana acum: ISTORIA PSIHOLOGIEI MILITARE .

7) Felicia Traistaru - “Interpretati-va visurile la Sala Palatului”, Evenimentul Zilei, 17 iulie 2005. Pentru calitatea de ofiter MI a se vedea mai jos componenta miltara a Colegiului Psihologilor Constanta ( (capitolul 5 ).

8) “ Potential criminal cu acte in regula .Gardianul pistolar de la Constanta “ - Romania Libera, 15 februarie 2005

“ Grenada gasita in centrul Constantei “ - Romania Libera , 17, februarie 2005

“Consilieri si politisti implicati in accidente rutiere”- Romania Libera, 21 februarie 2005

“ Fost ofiter SRI arestat pentru trafic de persoane “ - Gandul , 11 mai 2005

“Un nou val de demiteri matura Politia de Frontiera Constanta “ - Romania Libera,6 mai 2005

“Un ofiter SRI a scapat cu 2 ani de inchisoare (dupa un asasinat sangeros)- Romania Libera, 26 aprile 2005

“ Brute in uniforma” - Ziua, 11 august 2005

“ Traficanti sprijiniti de oamenii legii”Ziua - 17 august 2005

“ Seful Politiei Hunedoara dat afara….” Ziua, - 27 august 2005

“Politist baut la volan”, Ziua - 30 august 2005

9) “ In urma testarilor noi ii putem spune (angajatorului) daca persoana respectiva este potrivita sau nu pentru postul pe care si l-a ales” - citat din Ion Anghel Gradinaru , in Cuget Liber , 21 aprilie 2004

10) Directorul Spitalului Orasenesc Cernavoda afirma ca pentru examinarile de protectia muncii conditia propusa a fost a aceea ca numarul de persoane examinate intr-o serie sa fie de minimum 20. Inainte de 1990 in industrie se ajungea si la 70 de persoane examinate intr-o serie . Norma occidentala este de 5 persoane.

11) Anexa 2, Regulament de abilitare a persoanelor fizice si a persoanelor juridice pentru a presta servicii psihologice in domeniulk protectiei muncii , din / 22/10/2004 , Publicat in Monitorul Oficial , Parte I, nr. 1036 din 09/11/2004

12) Inteviu acordat de presedintele Colegiului, prof.dr. Nicolae Mitrofan, colonelului Dumitru Roman, si prezentat pe site-ul www.psihograd.ro la inceputul anului curent.

13) “Ministrul ” in Gardianul, nr 11 din 12 martie 2005. Articolul prezinta extrase “picante” din cartea “R`estul si Vestul” scrisa de Mircea Miclea si Mihaela Miroiu si publicata de editura Polirom in anul curent.

14) “ Se interzice judecarea sau criticarea publica a acelor conducatori numiti de partid care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemultumirea angajatilor. In cazuri drastice se recheama din functie, fiind numiti in pozitii similare sau superioare. La sfarsit, trebuie pusi in functii de conducere si tinuti in evidenta drept cadre de rezerva pentru perioada schimbarilor ulterioare” . Directiva 43 -NKVD, in Christopher Andrew & Oleg Gordievski , KGB, Editura ALL , Bucuresti, p 487.

15)Ileana Gheorghiu - Piata neagra a laboratoarelor de psihologie - Cuget Liber, 21 1prilie 2004

16)Postul Realitatea TV a prezentat in vara aceasta imagini din Galati cu zeci de profesori din asteptand la usa unui cabinet de psihiatrie deoarece Inspectoratul de Invatamant Judetean decisese ca toti profesorii din oras (sau chiar din judet ) sa fie examinati la un singur cabinet din oras (existau numai doua) . Opinia unui profesor revoltat era aceea ca trebuie sa aiba si el “dreptul de a alege psihiatrul la care sa se duca “. La Scoala Generala Nr. 2 din Cernavoda a fost si mai simplu. Profesorii au primit chestionarele pentru completare acasa. Peste o saptamana le-au venit avizele la scoala.

17) Anexa 2, Regulament de abilitare a persoanelor fizice si a persoanelor juridice pentru a presta servicii psihologice in domeniul protectiei muncii , din / 22/10/2004 , Publicat in Monitorul Oficial , Parte I, nr. 1036 din 09/11/2004

18) Convorbire in anul 1981 cu prof. Ion Nanut, secretar cu propaganda al judetului Tulcea.

19) Emisiune difuzata de Realitatea TV , vineri 12 august, ora 18.00 avand drept invitati pe Andrei Gheorghe (vedeta media) si Marian Trifu ( absolvent de teologie si specialist in “marketing politic”) care au promovat modelul “detergentului politic” conforma caruia nu exista nici o diferenta intre comportamentele din spatiul politic deoarece “toti sunt la fel” iar alegerea cetateanului este la fel de indiferenta prin consecintele ei.

20) La una din primele intalniri ale Colegiului Psihologilor din Constanta s-a constatat ca doi membri ai Colegiului nu erau membrii ai Asociatiei Psihologilor . Acestia au fost initial invalidati de catre conducerea de la Bucuresti. Ulterior s-a revenit asupra deciziei fara explicatii.


Bibliografie

1. Legea nr. 213 din 27 mai 2004 privind exercitarea dreptului de psiholog cu drept de libera practica ,infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania ( Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr.492 din 1 iunie 2004 )

2. NORME METODOLOGICE privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica , infiintarea , organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania

3. CODUL DE PROCEDURA DISCIPLINARA (AL PSIHOLOGILOR) - www.copsi.ro

4. CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIEI DE PSIHOLOG CU DREPT DE LIBERA PRACTICA - - www.copsi.ro

5. Regulament de abilitare a persoanelor fizice si a persoanelor juridice pentru a presta servicii psihologice in domeniul protectiei muncii , din / 22/10/2004 ( Publicat in Monitorul Oficial ,Partea I,nr. 1036 din 09/11/2004).



Publicat in :

ASYMETRIA. Revista de cultura, critica si imaginatie. Paris
http://www.asymetria.org/data/simionsergiupostpitesti.html

AGERO- Stuttgart ( Germania )

https://web.archive.org/web/20170206102326/http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/istoria%20conspirativa%20de%20SS.htm

NEW YORK MAGAZIN, Anul 9, Nr. 455,Anul 9, Nr. 455, 1 Februarie 2006
http://www.nymagazin.com/arhiva/html/453_comunitare_12.html