M-am intrebat de multe ori care este starea de spirit a tinerilor de azi si cum se raporteaza ei la lumea in care traim si in special la societatea romaneasca actuala . Am avut un raspuns elocvent dand curs , cu unele ezitari la inceput , unei invitatii la un club frecventat de studentii din Regie ( loc unde nu am mai fost din studentie ) unde canta Arabela Nicolau si grupul Dilema :
Cu sinceritate, in sinea mea ma temeam , intr-o forma sau alta , de zgomot, indecenta, prost gust sau chiar vulgaritate. Ma temeam de asemenea , de un cinism juvenil ca forma de aparare fata de indiferenta sociala generalizata care otraveste lent lumea in care traim.
In secret , la fel de sincer, aveam dubii ca voi intalni talent, si cu atat mai putin sensibilitate.
Surpriza a fost majora . Prin Arabela Nicolau , tinerii s-au delimitat din start , si ferm, de „ sistemul bolnav in care traim ” ( am aflat ulterior ca in sala erau si politicieni , sic ! ) iar in raport cu auditoriul si-au definit scopul intr-un mod cat se poate de firesc si natural :
„ Vrem sa ne simtim bine impreuna !”.
Si asa a fost.
Piesele cantate in limba engleza au castigat sala ( spun asta dupa reactiile salii dar si dupa reactiile mele) si sper sa nu-mi depasesc competentele daca spun ca Arabela Nicolau are o voce de un timbru aparte care tine poate de o sensibilitate pe care nu ma asteptam sa o intalnesc in acel context.
Pe de alta parte, ceea ce am crezut ca este numai o impresie personala de moment , am regasit usor in ceea ce scrie, atat de firesc , intr-un blog :
" Tacerea vremii mele !
De astăzi îmi voi lega mâinile de candelabrul de argint si voi cere tăcere pentru suflet...”.
http://amuletajaponeza.blogspot.com/2010/11/tacerea-vremii-mele.html
De foarte multa vreme, multi din aceasta tara ar trebui sa-si ceara „ tacere pentru suflet ...” !
O fac , se pare, numai tinerii ei .
Update
Un alt fel de muzica :
Sursa : http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Arabela_Nicolau-ziua_jurista-noaptea_cantareata_0_376762399.html
3 comentarii:
Plang, si totusi zambesc pentru oamenii ce nu deriva din tacere. Mi-e greu sa mai sciru, si totusi o fac. Nu va multumesc pentru ca ar fii prea putin. Permiteti-mi sa inghit acesta pastila si sa ma fac bine.
In zgomotul , ura, furia ,disperarea , depresia si alienarea sociala continua de la noi , oamenii uita mereu unii de altii , uneori ei de ei insisi , si nu intotdeauna din vina lor. Cum viata este atat de scurta si niciodata nu mai putem da timpul inapoi , intrebarea la care nu exista un raspuns este daca si cum mai putem vindeca o societate care refuza de zeci de ani sa se priveasca in oglinda , ne construieste un viitor numai din trecut, si ne striveste continuu pe toti .
Intorcandu-ne la noi insine, la ceea ce vrem sa fim cu adevarat si nu la ce am putea fii, intorcandu-ne un singur ochi spre fiinta, avem sansa sa vindecam radacinile. POate ca societatea nu este vinovata. Poate ca noi, cei ce tinem oglnda societatii, nu reusim sa reflectam moralitatea corecta. Oare?
Trimiteți un comentariu