Un articol al domnului Ioan Mircea Pascu aparut pe Contributors.ro * ) face o analiza concisa a scandalului Wikileaks . Comentariul de mai jos l-am facut acolo si se refera la acel tip de analiza si la concluziile prezentate in acel articol.
Superficialitatea nu este un termen adecvat in acest caz deoarece avem de-a face cu discutii libere informale si nu cu sedinte de analiza ale vreunui serviciu secret. In acest caz , si conform dictionarului limbii romane , exista o diferenta esentiala intre o discutie libera despre fapte reale si barfa ( = calomnie, denigrare,etc. ). Pe de alta parte, criteriul propus de dvs pentru a diferentia o ” analiza de substanta ” si cu un continut ” mai putin serios informativ ” de o discutie libera ( pe care o denumiti in continuare barfa ) este si el inoperant din acelasi motiv aratat anterior. In sfarsit, lucru extrem de interesant, in interpretarea pe care o propuneti , valoarea informatiei transmise este dependenta de ” calibrul ” ( recte varsta, statutul profesia si de ce nu, functia sau gradul … ) autorilor lor si de indeplinirea ” cu aprobare ” a unor sarcini ( eventual ordine ) ierarhice exprese ceea ce, sustineti dvs , este ilustrat perfect de faptul ca printre autorii lor se afla …un stagiar aflat in practica de vara la o ambasada ceea ce va starneste in mod cer clar uimirea si rezerva fata de rezultatele unei asemenea intreprinderi.
Concluziile dvs sunt de asemenea foarte interesante in primul rand prin raportul lor cu premisele avansate initial :
a) Din aceste aceste premise ( definite de fapt intr-un mod inadecvat ) ar rezulta in mod arbitrar ca Romania ” nu reprezinta un stat atat de important ” dar stim cu totii foarte bine ca problema relevantei sau nu a statului roman pentru SUA sau pentru alte state nu se discuta niciodata in acesti termeni si in acest context .
b) In mod evident banalizati importanta presei si a informatiilor publice obtinute din presa si avansati o prezumtie de incompetenta pentru a discredita informatia obtinuta pe aceste canale.
c) Faptul ca unele informatii devin publice ar reprezenta nu atat un avantaj pentru cetatenii care le afla , cat un dezavantaj pentru cei care “le scapa” de unde si indemnul de a fi cat mai ” discreti ” pentru …a nu fi dati in vileag .
Conlcuziile mele sunt insa cu totul altele :
I. Analiza si concluziile dvs asupra cablogramelor de la Washington au o nota extrem de particulara. Vorbiti de exemplu despre caracter ” mai putin serios informativ ” . Interesanta sintagma ; de la ” informatie ” la ” informativ ” diferenta de sens si semnificatie este una apreciabila ( nu stiu de ce imi vine in minte distinsa dna Udrea care desi se ocupa de turism ne vorbea odata la TV despre ce inseamna …” a fi lucrat (contra)informativ ” , dar la noi nimic nu mai mira si pe nimeni ). Pentru dvs , valoarea informatiei este data de ” calibrul ” ( recte varsta, statutul profesia si de ce nu, functia eventual gradul…) transmitatorului al carui ambitus il stabiliti tot dvs, de indeplinirea unor sarcini exprese de serviciu si poate fi pusa la indoiala daca este facuta de un student despre care insinuati ca nu ar avea dreptul ( in termenii consacrati deja “nu este legal abilitat” ) sa faca o analiza de continut asupra presei de exemplu ( poate la noi, pentru ca inainte de 1990 de exemplu, in mod sigur nici un student ” ordinar ” nu putea calca pragul unei ambasade decat cu aprobare ” speciala ” si niciodata studentii nu erau luati in seama ). In mod implicit sustineti ca discrepanta dintre aria informatiei publice si aria informatiei ” confidentiale ” ( secrete ) trebuie sa fie maxima. Din aceasta perspectiva pare ca acordati un rol decisiv in societate modelului militar , respectiv metodelor si mijloacelor folosite de serviciile secrete actuale , pentru ca de Securitatea de alta data nu mai putem vorbi, nu ?
II. In realitate, in aceste cablograme nu este vorba despre ( toata ) Romania ci ( numai ) despre “unii romani” . Mai exact este vorba de un profil si de un portret necrutator al clasei politice si in mod majoritar al unui partid . Desi acest lucru scoate din sarite cam toata clasa politica si in mod special o anumita parte a ei , trebuie sa ne ridicam deasupra acestui disconfort particular si sa recunoastem cu totii ca aceasta terapie ad-hoc ii face foarte bine Romaniei pentru ca nici o instanta din interior nu putea face acest lucru. Clasa politica ( dar si “oamenii de afaceri “… ) portretizata necrutator , defineste la la unison ( si intr-o unitate de monolit ) drept ” barfa ” , acest ” documentar ” neasteptat care in mod normal nu ar fi devenit public desi ceea ce ne prezinta la lumina zilei , si fara fard , era de fapt stiut cam de toata lumea dar…neconfirmat oficial. Pana de curand. Acum situatia s-a schimbat si unii sunt , cum banuiam de mult, intr-o situatie ( morala ) fara iesire si destul de aproape de …Rusia. Dar cum morala este uneori lipsa la apel , nu nu mai nici unde si nici de ce sa plece.
III. Celebrele “cablograme” de acum ( nu mai vorbim de si mai celebrele “stenograme” de alta data… ) reprezinta pentru clasa politica din Romania echivalentul investigatiei ziarului The Sunday Times asupra comportamentului unor europarlamentari ( printre care si cunoscutul domn Adrian Severin ) pentru Parlamentul European. Aici exista o dilema insurmontabila din care greu putem iesi. Ceea ce “acolo” este considerat drept ilegal si imoral, ” la noi ” se pare ca este considerat taman invers ( vitavercea cum ar spune conu` Iancu ) . Deosebirea este ca investigatia jurnalistica desi , in termenii dvs, nu are un continut serios informativ , este considerata totusi un document pe baza caruia va fi deschisa o ancheta a Parlamentului European.
IV. Pe blogul dvs am vazut urmatoarea adnotare : ” Reprezentantul tau in Parlamentul European “. Sa pornim de la aceasta ipoteza de lucru. Atunci , ca parlamentar european , si in aceasta calitate, cum calificati gestul domnului Adrian Severin ? Doi. Pe cine , si ce , mai reprezinta acum , si acolo , domnul Adrian Severin ? Din afara privind lucrurile , demisia in lacrimi a domnului Severin din partidul care l-a trimis in Parlamantul European si acceptarea ei tot in lacrimi de catre domnul Vanghelie, are ceva modern dintr-o tragedie antica. Sau poate dintr-un Caragiale “reloaded”. Depinde din ce parte privim “faptul social” , cum ar zice Durkheim.
Sergiu Simion
30/03/2011
*) Ioan Mircea Pascu -Pentru dezbaterea Contributors privind Wikileaks, doua concluzii ( http://www.contributors.ro/dezbatere/pentru-dezbaterea-contributors-privind-wikileaks-doua-concluzii/)
N.B. Dupa cum era de asteptat ( aici s-ar fi putut castiga usor un pariu... ) , si exercitandu-si un drept democratic, la aceste intrebari punctuale domnul Ioan Mircea Pascu a preferat sa nu reactioneze in nici un fel, fata de altele puse pe acelasi forum . Diplomatic vorbind, si acesta este un raspuns.
miercuri, 30 martie 2011
marți, 29 martie 2011
Despre oameni si sub-oameni ( II )
In urma discutiilor care au fost la articolul domnului Tismaneanu despre Tamara Dobrin, aparut in Contributors.ro*), postez pentru cei interesati inca o relatare care se refera la atmosfera facultatilor de stiinte sociale din perioada anilor `80 .
” In 1984 un tanar a vrut sa dea admiterea la filozofie. A urmat un scandal monstru pentru ca cei de la … , nu stiu de unde… partid ceva dar nu din scoala, au venit si au inceput sa ţipe la profesori, la directori etc. Problema era ca tatal elevului fusese detinut politic. Atunci am fost uimit. Nu ma asteptam. Stiam perfect din famile ce inseamna asta dar nu credeam ca se mai face caz de asa ceva la admitere. Dar se facea. Si asta era in 1984… cand controlul parea mai lax… dar si atunci ce citate se invatau pentru admitere! ”
Intr-adevar, la admitere se mentiona in mod obligatoriu profesia parintilor inclusiv daca au avut sau nu condamnari penale ( cele politice nu existau oficial pentru ca intrau tot acolo ) si oricand dosarul putea sa fie respins fara nici o explicatie. In privinta controlului ” mai lax “, totul nu era decat o aparenta. Aici vreau sa amintesc cazul a doi studenti dati afara din facultate din anul IV ( promotia 1980 ) si probabil intr-o sedinta de ” demascare ” . Motivul declarat al exmatricularii celor doi studenti : ” pentru discutii IN CONTRADICTORIU cu profesorul de materialism dialectic sau socialism” ( nu mai retin exact ). Pe unul dintre ei il chema Horj Viorel ( l-am cunoscut foarte bine ) si era un tanar admirabil. Profesor de materialism dialectic era atunci Alexandru Valentin ( un om cu care aparent se putea discuta ) si profesor de socialism era Radu Florian care avea o intreaga teorie despre ” simtul comun ” ( o persoana extrem de aroganta si dispretuitoare si care la examen de exemplu asculta expunerea studentului stand in fata studentului dar…cu spatele la el si privind pe fereastra sau in tavan ). Nu stiu cu cine a discutat in contradictoriu Horj dar l-am intrebat odata pe Alexandru Valentin pe coridoarelel facultatii de ce au exclus din facultate niste studenti ” pentru discutii in contradictoriu “. Raspunsul , pe care l-am primit si il consider drept pozitia reala a Facultatii de Filozofie ( si nu numai ) de atunci, poate ramane in istorie : ” Erau niste schizofrenici ! “.
In al doilea rand , as vrea sa readuc in memorie celor care stiu mai multe despre ea si pot povesti, o problema uitata. La desfiintarea de facto a facultatilor de stiintelor sociale din anul 1978 cand toate sectiile ( filozofie, sociologie, psihologie,pedagogie ) au fost “reunite ” sub sigla “stiinte sociale” si in mod aberant reunite cu … istoria , studentii de la mai multe sectii inclusiv de la fosta sectie de psihologie au semnat un memoriu colectiv catre C.C. al PCR , impotriva desfiintarii sectiilor. In 1977 cand am dat examenul de admitere se numea inca Facultatea de Psihologie . In toamna am aflat am aflat ca acest memoriu fusese semnat deja de unii studenti din anteriori . Prin iarna lui 1978 am aflat de la cei din anul II ( viitoarea promotie 1980, este seria in care a terminat si Matei Visniec ) ca au fost luate unele masuri impotriva celor care semnasera memoriul, dar alte detalii nu am mai aflat. Daca cei care au fost direct implicati sau stiu mai multe ar relata episodul, am avea o imagine mai clara asupra acelei perioade in care studentii au incercat sa ia atitudine. Despre profesori, nu-mi aduc aminte.
29/03/2011 la 11:56
*) Vladimir Tismaneanu - O vipera stalinista. Cine a fost Tamara Dobrin ( http://www.contributors.ro/politica-doctrine/3482/ )
” In 1984 un tanar a vrut sa dea admiterea la filozofie. A urmat un scandal monstru pentru ca cei de la … , nu stiu de unde… partid ceva dar nu din scoala, au venit si au inceput sa ţipe la profesori, la directori etc. Problema era ca tatal elevului fusese detinut politic. Atunci am fost uimit. Nu ma asteptam. Stiam perfect din famile ce inseamna asta dar nu credeam ca se mai face caz de asa ceva la admitere. Dar se facea. Si asta era in 1984… cand controlul parea mai lax… dar si atunci ce citate se invatau pentru admitere! ”
Intr-adevar, la admitere se mentiona in mod obligatoriu profesia parintilor inclusiv daca au avut sau nu condamnari penale ( cele politice nu existau oficial pentru ca intrau tot acolo ) si oricand dosarul putea sa fie respins fara nici o explicatie. In privinta controlului ” mai lax “, totul nu era decat o aparenta. Aici vreau sa amintesc cazul a doi studenti dati afara din facultate din anul IV ( promotia 1980 ) si probabil intr-o sedinta de ” demascare ” . Motivul declarat al exmatricularii celor doi studenti : ” pentru discutii IN CONTRADICTORIU cu profesorul de materialism dialectic sau socialism” ( nu mai retin exact ). Pe unul dintre ei il chema Horj Viorel ( l-am cunoscut foarte bine ) si era un tanar admirabil. Profesor de materialism dialectic era atunci Alexandru Valentin ( un om cu care aparent se putea discuta ) si profesor de socialism era Radu Florian care avea o intreaga teorie despre ” simtul comun ” ( o persoana extrem de aroganta si dispretuitoare si care la examen de exemplu asculta expunerea studentului stand in fata studentului dar…cu spatele la el si privind pe fereastra sau in tavan ). Nu stiu cu cine a discutat in contradictoriu Horj dar l-am intrebat odata pe Alexandru Valentin pe coridoarelel facultatii de ce au exclus din facultate niste studenti ” pentru discutii in contradictoriu “. Raspunsul , pe care l-am primit si il consider drept pozitia reala a Facultatii de Filozofie ( si nu numai ) de atunci, poate ramane in istorie : ” Erau niste schizofrenici ! “.
In al doilea rand , as vrea sa readuc in memorie celor care stiu mai multe despre ea si pot povesti, o problema uitata. La desfiintarea de facto a facultatilor de stiintelor sociale din anul 1978 cand toate sectiile ( filozofie, sociologie, psihologie,pedagogie ) au fost “reunite ” sub sigla “stiinte sociale” si in mod aberant reunite cu … istoria , studentii de la mai multe sectii inclusiv de la fosta sectie de psihologie au semnat un memoriu colectiv catre C.C. al PCR , impotriva desfiintarii sectiilor. In 1977 cand am dat examenul de admitere se numea inca Facultatea de Psihologie . In toamna am aflat am aflat ca acest memoriu fusese semnat deja de unii studenti din anteriori . Prin iarna lui 1978 am aflat de la cei din anul II ( viitoarea promotie 1980, este seria in care a terminat si Matei Visniec ) ca au fost luate unele masuri impotriva celor care semnasera memoriul, dar alte detalii nu am mai aflat. Daca cei care au fost direct implicati sau stiu mai multe ar relata episodul, am avea o imagine mai clara asupra acelei perioade in care studentii au incercat sa ia atitudine. Despre profesori, nu-mi aduc aminte.
29/03/2011 la 11:56
*) Vladimir Tismaneanu - O vipera stalinista. Cine a fost Tamara Dobrin ( http://www.contributors.ro/politica-doctrine/3482/ )
luni, 28 martie 2011
Despre oameni si sub-oameni ( I )
Un articol al domnului Tismaneanu despre Tamara Dobrin aparut in Contributors.ro*) face o binemeritata referire la un om de mare tinuta morala ca domnul Ion Mihail Popescu si aduce in discutie probleme care au sfasiat generatii de studenti de la stiintele sociale. L-am cunoscut pe domnul Ion Mihail Popescu si am facut acolo un comentariu ad-hoc pe care il repostez cu mici corectii aici **):
Interesant articol despre un schelet din dulapul stiintelor sociale ( care de fapt este plin pana la refuz ! !) pentru ca arata cam cine facea uneori ( si chiar mai face ) in realitate psihologie pe la noi . Faptul ca printre psihologi au fost si sunt entitati de aceasta factura nu i-a deranjat si nu-i deranjeaza nici acum, nici pe ei, si nici pe altii. Pe de alta parte, ca sa fiu foarte sincer , asteptam acest gen de articole prin anii `90 . Cand un asemenea articol apare chiar dupa 20 de ani este absolut laudabil dar , tot ca sa fiu foarte sincer , este dupa furtuna si mult prea tarziu ca sa mai aiba vreo alta consecinta in afara simplei consemnari istorice . Pe de alta parte, este absolut remarcabil ca articolul consemneaza atitudinea unui om ca Ion Mihail Popescu. Era o persoana absolut remarcabila pe care, ca simplu student la psihologie, am avut onoarea sa o cunosc intr-o situatie care acum apare drept foarte comica si isi poate avea farmecul ei. Am avut nesansa sa imi pierd carnetul UTC in ” conditii deosebite ” ( la cutremur, arhiva liceului unde eram angajat ca pedagog s-a pierdut ), si acest lucru a fost descoperit intamplator prin anul II de facultate de catre cei cu functii in ASC atunci cand mi l-au cerut la semnat pentru cotizatie. Timp de 2 ani ne-am jucat de-a soarecele si pisica, eu incercand sa scap de sedinte , ei incercand sa ma prinda ca sa-mi dea ” vot de blam “. In sfarsit, m-au ” prins ” in ultimul an de facultate ( 1981) si , la ultima intalnire , am avut o sedinta monstru de 4 ore cu un singur subiect pe ordinea de zi ( procesul verbal scris de o colega a avut 21 sau 23 de pagini , nu mai retin exact ) in care cei doi corifei ASC de atunci, Marius Dragolea si Florin Lupescu ( ulterior amandoi au ajuns se pare directori prin Ministerul de Externe ) au cerut sa primesc vot de blam si chiar sa fiu exclus din facultate pentru ca ” nu am fost niciodata UTC-ist (!) ” ( si nu prea glumeau …) . Lovitura de teatru a fost atunci cand , dupa ce tatal meu a cautat 4 ore in arhiva UTC din Drobeta Tr-Severin si a gasit dovada faptului ca eram in UTC inca din clasa a VIII-a, le-am putut prezenta lupilor tineri, in ultima clipa , dovada faptului ca “eram cel mai vechi UTC-ist din intregul an” si va puteti imagina usor stupefactia ASC-istilor ramasi fara gloante ( ar fi meritat sa le vedeti expresia...). Hazul a fost acela ca majoritatea colegilor, spre cinstea lor, mi-au luat apararea , dar cei de la prezidiu nu voiau sa inchida sedinta in ruptul capului , desi era ultima ( eram in anul IV si urma diploma). Varianta era sa castig eu , dar in aceasta situatie cazul era inaintat spre rezolvare Centrului Universitar de Partid Bucuresti si, dupa cum m-a amenintat discret un profesor de la partid , se putea lasa cu excluderea din facultate daca nu cedam… Am preferat sa rog colegii sa voteze impotriva convingerilor lor, asa ca eu am ramas cu votul de blam , iar ASC-istii cu procesul verbal, pentru ca am refuzat sa-mi mai ridic vreodata noul carnet. La cateva zile dupa sedinta, m-am intalnit cu domnul Ion Mihail Popescu ( ca student il stiam , mai discutasem deseori pe coridoarele facultatii sau la bufet la cafea ) care m-a abordat pentru ca auzise ce mi se intamplase si m-a invitat la o bere ( a fost primul , si singurul profesor din facultate cu care am fost vreodata la o bere ) . Stia cel mai bine ce inseamna aceste comportamente de haituire a semenilor si am discutat foarte mult si despre toate inclusiv despre modul in care a ajuns in inchisoare.
In ceea ce ma priveste, nu inteleg de ce domnul Tismaneanu trece sub tacere numele axiologului care a trimis un om in inchisoare.
@ Razvan
Mi-a placut comentariul dvs, are foarte multe idei interesante. Spre exemplu, despre frauda morala si intelectuala se pot scrie tomuri intregi pentru ca daca unii axiologi au trimis oameni in inchisoare, alti corifei din stiintele sociale au facut restul in ” marsavia fara seaman “. Si inca nu s-a spus si nu s-a aflat totul…
28/03/2011 la 12:11
*) Vladimir Tismaneanu - O vipera stalinista. Cine a fost Tamara Dobrin ( http://www.contributors.ro/politica-doctrine/3482/)
Interesant articol despre un schelet din dulapul stiintelor sociale ( care de fapt este plin pana la refuz ! !) pentru ca arata cam cine facea uneori ( si chiar mai face ) in realitate psihologie pe la noi . Faptul ca printre psihologi au fost si sunt entitati de aceasta factura nu i-a deranjat si nu-i deranjeaza nici acum, nici pe ei, si nici pe altii. Pe de alta parte, ca sa fiu foarte sincer , asteptam acest gen de articole prin anii `90 . Cand un asemenea articol apare chiar dupa 20 de ani este absolut laudabil dar , tot ca sa fiu foarte sincer , este dupa furtuna si mult prea tarziu ca sa mai aiba vreo alta consecinta in afara simplei consemnari istorice . Pe de alta parte, este absolut remarcabil ca articolul consemneaza atitudinea unui om ca Ion Mihail Popescu. Era o persoana absolut remarcabila pe care, ca simplu student la psihologie, am avut onoarea sa o cunosc intr-o situatie care acum apare drept foarte comica si isi poate avea farmecul ei. Am avut nesansa sa imi pierd carnetul UTC in ” conditii deosebite ” ( la cutremur, arhiva liceului unde eram angajat ca pedagog s-a pierdut ), si acest lucru a fost descoperit intamplator prin anul II de facultate de catre cei cu functii in ASC atunci cand mi l-au cerut la semnat pentru cotizatie. Timp de 2 ani ne-am jucat de-a soarecele si pisica, eu incercand sa scap de sedinte , ei incercand sa ma prinda ca sa-mi dea ” vot de blam “. In sfarsit, m-au ” prins ” in ultimul an de facultate ( 1981) si , la ultima intalnire , am avut o sedinta monstru de 4 ore cu un singur subiect pe ordinea de zi ( procesul verbal scris de o colega a avut 21 sau 23 de pagini , nu mai retin exact ) in care cei doi corifei ASC de atunci, Marius Dragolea si Florin Lupescu ( ulterior amandoi au ajuns se pare directori prin Ministerul de Externe ) au cerut sa primesc vot de blam si chiar sa fiu exclus din facultate pentru ca ” nu am fost niciodata UTC-ist (!) ” ( si nu prea glumeau …) . Lovitura de teatru a fost atunci cand , dupa ce tatal meu a cautat 4 ore in arhiva UTC din Drobeta Tr-Severin si a gasit dovada faptului ca eram in UTC inca din clasa a VIII-a, le-am putut prezenta lupilor tineri, in ultima clipa , dovada faptului ca “eram cel mai vechi UTC-ist din intregul an” si va puteti imagina usor stupefactia ASC-istilor ramasi fara gloante ( ar fi meritat sa le vedeti expresia...). Hazul a fost acela ca majoritatea colegilor, spre cinstea lor, mi-au luat apararea , dar cei de la prezidiu nu voiau sa inchida sedinta in ruptul capului , desi era ultima ( eram in anul IV si urma diploma). Varianta era sa castig eu , dar in aceasta situatie cazul era inaintat spre rezolvare Centrului Universitar de Partid Bucuresti si, dupa cum m-a amenintat discret un profesor de la partid , se putea lasa cu excluderea din facultate daca nu cedam… Am preferat sa rog colegii sa voteze impotriva convingerilor lor, asa ca eu am ramas cu votul de blam , iar ASC-istii cu procesul verbal, pentru ca am refuzat sa-mi mai ridic vreodata noul carnet. La cateva zile dupa sedinta, m-am intalnit cu domnul Ion Mihail Popescu ( ca student il stiam , mai discutasem deseori pe coridoarele facultatii sau la bufet la cafea ) care m-a abordat pentru ca auzise ce mi se intamplase si m-a invitat la o bere ( a fost primul , si singurul profesor din facultate cu care am fost vreodata la o bere ) . Stia cel mai bine ce inseamna aceste comportamente de haituire a semenilor si am discutat foarte mult si despre toate inclusiv despre modul in care a ajuns in inchisoare.
In ceea ce ma priveste, nu inteleg de ce domnul Tismaneanu trece sub tacere numele axiologului care a trimis un om in inchisoare.
@ Razvan
Mi-a placut comentariul dvs, are foarte multe idei interesante. Spre exemplu, despre frauda morala si intelectuala se pot scrie tomuri intregi pentru ca daca unii axiologi au trimis oameni in inchisoare, alti corifei din stiintele sociale au facut restul in ” marsavia fara seaman “. Si inca nu s-a spus si nu s-a aflat totul…
28/03/2011 la 12:11
*) Vladimir Tismaneanu - O vipera stalinista. Cine a fost Tamara Dobrin ( http://www.contributors.ro/politica-doctrine/3482/)
miercuri, 16 martie 2011
duminică, 6 martie 2011
Romania. Strategia de tara, planul de modernizare a statului si obiectivele nationale.
Foto : cursdeguvernare.ro
" Căruţa este un concept care leagă satul de oraş "
Curs de sociologie rurală, 1978
In anii mei de studentie la Universitatea din Bucuresti ( `78- `81 ), radeam sanatos impreuna cu colegii de „formulari axiomatice” precum cea de mai sus despre care auzisem ca exista in respectivul curs de sociologie . O alta formulare de neuitat era : „ toti necorbii sunt nenegrii ” si putea fi gasita prin cursurile de logica de atunci . Dar nimic nu egala prin absurd atmosfera magicelor cursuri de „ psihologie experimentala ” ale profesorului Lungu al carui halat alb era singurul indiciu in spatiul fizic al prezentei „ laboratorului ” unde faceam „ cursuri experimentale ” . Exceptie facea unicul aparat experimental achizitionat din Germania prin 1900 , inca folosit in anii `80 si denumit de studenti „ ciocanul ”. Acest unic aparat folosit in unicul experiment de laborator de atunci , era menit sa detecteze emotivitatea ( „echilibrul emotional” ) la studenti . Era o constructie mica si bizara de fier vopsit in negru. Subiectul putea lovi cu un ciocan mic de fier invelit la capat in cauciuc, un ac indicator care se putea ridica , in functie de forta loviturii, pe o scala tot din fier ( cam la atat se reducea atunci „psihologia experimentala” la Universitatea Bucuresti ) . Toate acestea mi-au venit in minte cand am privit imaginea de mai sus intr-un material scris de Dollores Benezic *) despre cronica lipsa de obiective, strategie si de viziune a Romaniei .
In ceea ce ma priveste, pur si simplu am inghetat de-a binelea citind mai jos obiectivele naționale ale României, asumate în planul ”Europa 2020 ” :
Recunosc sincer ca am citit de 2 ori aceste obiective nevenindu-mi sa cred ca la starea generala a natiunii si la situatia sociala existenta ( drama cetatenilor ei nici nu mai conteaza ) , Romania isi poate propune pe termen de 10 ani numai asa ceva.
Sa traducem. Obiectivele nationale ale Romaniei sunt un fel de copy-paste la obiectivele Uniunii Europene stabilite intr-un grad sau altul pentru cele 27 de tari europene. Inainte sa discutam despre aceste marete obiective, sa vedem cine , sau ce, se ocupa de acest " copy-paste " . Avem si aici o alta surpriza de proportii :
" Structura care se ocupă de strategie: şapte ministere pe un plan de reformă
În România, instituția care se ocupă de monitorizarea acestei strategii, și translarea ei în plan național, este Direcția de Afaceri Europene (DAE), care primește ajutor de la două structuri inter-instituționale:
* Grupul de lucru pentru strategia Europa 2020 – GLSE (care are aceeaşi componenţă ca grupul similar pentru Strategia Lisabona), cu atribuţii la nivel tehnic;
* Grupul de lucru la nivel înalt pentru strategia Europa 2020 – GLNI (constituit din secretari de stat sau echivalent din principalele instituţii), cu atribuţii la nivel politic.
Activitatea celor două grupuri de lucru este completată de alte șapte grupuri de lucru sectoriale, care ar trebui să stabilească obiectivele naţionale Europa 2020. Fiecare grup de lucru sectorial este coordonat de ministerul cu atribuţii majore în domeniul respectiv.
Departamentul pentru Afaceri Europene este instituţia care asigură coordonarea elaborării şi monitorizării Programului Naţional de Reformă 2011-2013, document de planificare strategică prin care se va implementa în România strategia Europa 2020." **)
*)**) Sursa : http://cursdeguvernare.ro/romania-strategie-de-tara-si-plan-de-modernizare-a-statului-obiectivele-nationale-ale-romaniei-trasate-mereu-de-altii.html
Sa rezumam cu cinism :
- 1 bucata directie ( DAE ) = n persoane
- 2 bucati grupuri de lucru ( GLSE )/( GLNI )= x + y persoane
- 7 bucati grupuri de lucru sectoriale = a+b+c+d+e+f+g persoane
- 7 bucati ministri care coordoneaza cele 7 lucruri de mai sus= 7 persoane
( Nota . Variabilele n, x+y, a+b+c+d+e+f+g , sunt ca de obicei, inca necunoscute pentru marele public ).
O prima concluzie de etapa. Chiar daca nu putem estima nici numarul de persoane implicate in aceasta vasta campanie , nici fondurile alocate , este evident ca statul roman aloca o impresionanta desfasurare de forte pentru un simplu "copy-paste" la obiectivele Uniunii Europene . Nici aceasta nu ar fi o tragedie daca ne gandim ca cel putin banii raman in circuitul public ( nu mai conteaza cum si unde ). Problema este ca dincolo de tragedie suntem in plina comedie ( sau invers ). In acest caz , statul roman este in postura lenesului lui Creanga care desi a primit( gratuit ) un covrig de la un trecator , nu poate sa-l manance pentru ca nu are cine sa il ude.
O a doua concluzie de etapa. Citind cifrele seci de mai sus , si in cea mai simpla interpretare , statul roman pare condus pur si simplu de marele conu` Iancu : vrea sa modifice totul dar fara sa schimbe de fapt nimic. Presupunand ca va atinge toti acesti parametrii europeni ( nu mai conteaza cum ) va fi exact in situatia in care este o batrana de la tara care primeste card pentru pensie si acces gratuit la Internet, dar ei nu-i ajung de fapt banii nici pentru paine.
O a treia concluzie. Decalajul intre obiectivele propuse pe hartie si realitatea sociala " din teritoriu " este de-a dreptul fascinant pentru cetateni. Sa dam cateva exemple antologice care arata groapa de potential in care se afla statul roman si societatea romaneasca ,respectiv prapastia adanca in care au cazut cetatenii ei , ca alta data zeii intre lumi din legendele vechilor greci :
http://cursdeguvernare.ro/tara-penala-cum-s-a-ajuns-ca-unul-din-cinci-romani-adulti-sa-fie-cercetat-de-procurori.html
http://cursdeguvernare.ro/anticorup%C8%9Bia-romaneasca-pe-2010-mai-mult-de-jumatate-din-inculpa%C8%9Bi-au-primit-pedepse-cu-suspendare.html
http://cursdeguvernare.ro/ministrul-boti%C8%99-sistemul-nostru-de-pensii-e-ca-un-joc-piramidal.html
http://cursdeguvernare.ro/patru-institutii-de-control-si-30-000-de-functionari-aduna-cel-mai-nesigur-buget-din-europa.html
http://cursdeguvernare.ro/alfred-bulaifost-%C8%99ef-al-agen%C8%9Biei-de-strategii-guvernamentale-%E2%80%9Enu-%C8%99tim-sa-facem-nimic-din-capul-nostru%E2%80%9D.html
http://www.riscograma.ro/3811/de-ce-romania-e-un-stat-feudal/
http://www.riscograma.ro/3756/vine-foamea/
http://www.riscograma.ro/3766/cas-a-fost-plafonat-pe-furis-salariile-de-10-000-de-euro-cresc-cu-37/
http://www.riscograma.ro/3740/cum-au-fost-compromise-pensiile-militare/
http://www.riscograma.ro/3648/curs-de-guvernare-cat-castiga-deputatii-nostri-din-contractele-cu-statul-lista/
http://www.riscograma.ro/3690/ori-suntem-stat-minimal-ori-nu-mai-suntem/
http://www.riscograma.ro/3676/fondul-proprietatea-cat-va-costa-talharia-pe-bursa/
http://cursdeguvernare.ro/control-un-sfert-din-dosarele-de-ajutor-social-sunt-fraudate-guvernul-economise%C8%99te-doar-cateva-sute-de-mii-de-euro.html
Concluzie finala
Intrebare :
- Exista oare vreo legatura intre situatia descrisa de acesti acesti tineri destepti , prin ziarele lor gratuite , si cifrele din tabelul de mai sus elaborate prin Directivele UE , de catre expertii romani din 7 ministere ?!
Raspuns categoric :
- NU . Dar cui ii mai pasa ?!
vineri, 4 martie 2011
Programe mentale antagonice
Doua exemple punctuale.
1. Dupa 50 de ani de comunism sau intalnirea astrala a trecutului cu prezentul mirific rezultat din acesta ( din nefericire, limbajul grobian din finalul videoclipului nu a putut fi cenzurat ) :
2. Dupa alti 20 de ani de tranzitie spre nicaieri sau intalnirea astrala a prezentului cu viitorul din trecut , trecut care ne ajunge mereu din urma ( aici nu mai este chiar nimic de cenzurat... ) :
......
1. Dupa 50 de ani de comunism sau intalnirea astrala a trecutului cu prezentul mirific rezultat din acesta ( din nefericire, limbajul grobian din finalul videoclipului nu a putut fi cenzurat ) :
2. Dupa alti 20 de ani de tranzitie spre nicaieri sau intalnirea astrala a prezentului cu viitorul din trecut , trecut care ne ajunge mereu din urma ( aici nu mai este chiar nimic de cenzurat... ) :
......
Abonați-vă la:
Postări (Atom)