Un articol al domnului Ioan Mircea Pascu aparut pe Contributors.ro * ) face o analiza concisa a scandalului Wikileaks . Comentariul de mai jos l-am facut acolo si se refera la acel tip de analiza si la concluziile prezentate in acel articol.
Superficialitatea nu este un termen adecvat in acest caz deoarece avem de-a face cu discutii libere informale si nu cu sedinte de analiza ale vreunui serviciu secret. In acest caz , si conform dictionarului limbii romane , exista o diferenta esentiala intre o discutie libera despre fapte reale si barfa ( = calomnie, denigrare,etc. ). Pe de alta parte, criteriul propus de dvs pentru a diferentia o ” analiza de substanta ” si cu un continut ” mai putin serios informativ ” de o discutie libera ( pe care o denumiti in continuare barfa ) este si el inoperant din acelasi motiv aratat anterior. In sfarsit, lucru extrem de interesant, in interpretarea pe care o propuneti , valoarea informatiei transmise este dependenta de ” calibrul ” ( recte varsta, statutul profesia si de ce nu, functia sau gradul … ) autorilor lor si de indeplinirea ” cu aprobare ” a unor sarcini ( eventual ordine ) ierarhice exprese ceea ce, sustineti dvs , este ilustrat perfect de faptul ca printre autorii lor se afla …un stagiar aflat in practica de vara la o ambasada ceea ce va starneste in mod cer clar uimirea si rezerva fata de rezultatele unei asemenea intreprinderi.
Concluziile dvs sunt de asemenea foarte interesante in primul rand prin raportul lor cu premisele avansate initial :
a) Din aceste aceste premise ( definite de fapt intr-un mod inadecvat ) ar rezulta in mod arbitrar ca Romania ” nu reprezinta un stat atat de important ” dar stim cu totii foarte bine ca problema relevantei sau nu a statului roman pentru SUA sau pentru alte state nu se discuta niciodata in acesti termeni si in acest context .
b) In mod evident banalizati importanta presei si a informatiilor publice obtinute din presa si avansati o prezumtie de incompetenta pentru a discredita informatia obtinuta pe aceste canale.
c) Faptul ca unele informatii devin publice ar reprezenta nu atat un avantaj pentru cetatenii care le afla , cat un dezavantaj pentru cei care “le scapa” de unde si indemnul de a fi cat mai ” discreti ” pentru …a nu fi dati in vileag .
Conlcuziile mele sunt insa cu totul altele :
I. Analiza si concluziile dvs asupra cablogramelor de la Washington au o nota extrem de particulara. Vorbiti de exemplu despre caracter ” mai putin serios informativ ” . Interesanta sintagma ; de la ” informatie ” la ” informativ ” diferenta de sens si semnificatie este una apreciabila ( nu stiu de ce imi vine in minte distinsa dna Udrea care desi se ocupa de turism ne vorbea odata la TV despre ce inseamna …” a fi lucrat (contra)informativ ” , dar la noi nimic nu mai mira si pe nimeni ). Pentru dvs , valoarea informatiei este data de ” calibrul ” ( recte varsta, statutul profesia si de ce nu, functia eventual gradul…) transmitatorului al carui ambitus il stabiliti tot dvs, de indeplinirea unor sarcini exprese de serviciu si poate fi pusa la indoiala daca este facuta de un student despre care insinuati ca nu ar avea dreptul ( in termenii consacrati deja “nu este legal abilitat” ) sa faca o analiza de continut asupra presei de exemplu ( poate la noi, pentru ca inainte de 1990 de exemplu, in mod sigur nici un student ” ordinar ” nu putea calca pragul unei ambasade decat cu aprobare ” speciala ” si niciodata studentii nu erau luati in seama ). In mod implicit sustineti ca discrepanta dintre aria informatiei publice si aria informatiei ” confidentiale ” ( secrete ) trebuie sa fie maxima. Din aceasta perspectiva pare ca acordati un rol decisiv in societate modelului militar , respectiv metodelor si mijloacelor folosite de serviciile secrete actuale , pentru ca de Securitatea de alta data nu mai putem vorbi, nu ?
II. In realitate, in aceste cablograme nu este vorba despre ( toata ) Romania ci ( numai ) despre “unii romani” . Mai exact este vorba de un profil si de un portret necrutator al clasei politice si in mod majoritar al unui partid . Desi acest lucru scoate din sarite cam toata clasa politica si in mod special o anumita parte a ei , trebuie sa ne ridicam deasupra acestui disconfort particular si sa recunoastem cu totii ca aceasta terapie ad-hoc ii face foarte bine Romaniei pentru ca nici o instanta din interior nu putea face acest lucru. Clasa politica ( dar si “oamenii de afaceri “… ) portretizata necrutator , defineste la la unison ( si intr-o unitate de monolit ) drept ” barfa ” , acest ” documentar ” neasteptat care in mod normal nu ar fi devenit public desi ceea ce ne prezinta la lumina zilei , si fara fard , era de fapt stiut cam de toata lumea dar…neconfirmat oficial. Pana de curand. Acum situatia s-a schimbat si unii sunt , cum banuiam de mult, intr-o situatie ( morala ) fara iesire si destul de aproape de …Rusia. Dar cum morala este uneori lipsa la apel , nu nu mai nici unde si nici de ce sa plece.
III. Celebrele “cablograme” de acum ( nu mai vorbim de si mai celebrele “stenograme” de alta data… ) reprezinta pentru clasa politica din Romania echivalentul investigatiei ziarului The Sunday Times asupra comportamentului unor europarlamentari ( printre care si cunoscutul domn Adrian Severin ) pentru Parlamentul European. Aici exista o dilema insurmontabila din care greu putem iesi. Ceea ce “acolo” este considerat drept ilegal si imoral, ” la noi ” se pare ca este considerat taman invers ( vitavercea cum ar spune conu` Iancu ) . Deosebirea este ca investigatia jurnalistica desi , in termenii dvs, nu are un continut serios informativ , este considerata totusi un document pe baza caruia va fi deschisa o ancheta a Parlamentului European.
IV. Pe blogul dvs am vazut urmatoarea adnotare : ” Reprezentantul tau in Parlamentul European “. Sa pornim de la aceasta ipoteza de lucru. Atunci , ca parlamentar european , si in aceasta calitate, cum calificati gestul domnului Adrian Severin ? Doi. Pe cine , si ce , mai reprezinta acum , si acolo , domnul Adrian Severin ? Din afara privind lucrurile , demisia in lacrimi a domnului Severin din partidul care l-a trimis in Parlamantul European si acceptarea ei tot in lacrimi de catre domnul Vanghelie, are ceva modern dintr-o tragedie antica. Sau poate dintr-un Caragiale “reloaded”. Depinde din ce parte privim “faptul social” , cum ar zice Durkheim.
Sergiu Simion
30/03/2011
*) Ioan Mircea Pascu -Pentru dezbaterea Contributors privind Wikileaks, doua concluzii ( http://www.contributors.ro/dezbatere/pentru-dezbaterea-contributors-privind-wikileaks-doua-concluzii/)
N.B. Dupa cum era de asteptat ( aici s-ar fi putut castiga usor un pariu... ) , si exercitandu-si un drept democratic, la aceste intrebari punctuale domnul Ioan Mircea Pascu a preferat sa nu reactioneze in nici un fel, fata de altele puse pe acelasi forum . Diplomatic vorbind, si acesta este un raspuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu