De multe ori comentariile la un articol sunt mai instructive si chiar mai bune decat articolul respectiv. Un exemplu recent il avem la un articol ( remarcabil de altfel prin informatia de suport oferita ) aparut pe Contributors.ro ( Stefan Liiceanu - “I pay taxes, you work for me!”) unde un tanar (probabil ) anonim, deosebit de inteligent si de cultivat si constient de faptul ca " i s-a furat si tara si viitorul " cum a inspirat a spus un alt anonim, pune un diagnostic clinic unei societati anomice si alienate :
anii ’40 – o revolutie nationala care a incercat sa transforme intreaga societate dupa criterii etno-rasiale.
anii ’50 – o represiune bolsevica care a fost un veritabil sociogid sa zic asa. Ramaneau casele goale…
anii ’60 – revolutia socialista a bunurilor de consum si a timpului liber. Oameni care nu iesisera neam de neamul lor din satul in care se nascusera au ajuns la mare, la multe, la bai si se bucurau de un nivel de trai nemaiintalnit la ei in familie (asta in mare parte pe banii imprumutati de Ceausescu si pe resursele nationalizate in anii anteriori)
anii ’70-’80 – revolutia national comunista. Cele mai sinistre cozi de topor au devenit activistii unei ideologii care combina autohtonismul national cu colectivismul socialist. Noua societate capata un sens al identitatii, noii veniti din satele distruse de comunisti erau alfabetizati in acest nou slang ideologic. Incepe un fel de urbanizare a lumii romanesti urmata de o sistematizare paranoica care a rupt toate firele sociale care mai ramasesera sa tina lumea romaneasca la un loc.
anii ’90 – primul exod. Dupa mineriada lui Iliescu foarte multi oameni au decis sa paraseasca tara. Aceasta a lasat in multe privinte un loc gol umplut de un alt val de noi veniti din smarcurile mioritice. Cei care veneau nu mai gaseau o societate apta sa ii integreze intr’o cultura a traiului in comun.
anii 2000 – Integratea europeana si al doilea exod, de asta data mult mai consistent si mai profund. Primul fusese mai degraba din zona urbana. Acesta a afectat cu precadere partea cea mai activa a populatiei.
anii ’50 – o represiune bolsevica care a fost un veritabil sociogid sa zic asa. Ramaneau casele goale…
anii ’60 – revolutia socialista a bunurilor de consum si a timpului liber. Oameni care nu iesisera neam de neamul lor din satul in care se nascusera au ajuns la mare, la multe, la bai si se bucurau de un nivel de trai nemaiintalnit la ei in familie (asta in mare parte pe banii imprumutati de Ceausescu si pe resursele nationalizate in anii anteriori)
anii ’70-’80 – revolutia national comunista. Cele mai sinistre cozi de topor au devenit activistii unei ideologii care combina autohtonismul national cu colectivismul socialist. Noua societate capata un sens al identitatii, noii veniti din satele distruse de comunisti erau alfabetizati in acest nou slang ideologic. Incepe un fel de urbanizare a lumii romanesti urmata de o sistematizare paranoica care a rupt toate firele sociale care mai ramasesera sa tina lumea romaneasca la un loc.
anii ’90 – primul exod. Dupa mineriada lui Iliescu foarte multi oameni au decis sa paraseasca tara. Aceasta a lasat in multe privinte un loc gol umplut de un alt val de noi veniti din smarcurile mioritice. Cei care veneau nu mai gaseau o societate apta sa ii integreze intr’o cultura a traiului in comun.
anii 2000 – Integratea europeana si al doilea exod, de asta data mult mai consistent si mai profund. Primul fusese mai degraba din zona urbana. Acesta a afectat cu precadere partea cea mai activa a populatiei.
…
acum cateva saptamani o fata s’a sinucis din dragoste. Nu asta era spectaculos ci faptul ca tanara provenita dintr’un catun de pe langa Braila a facut o facultate de jurnalism, a lucrat la un ziar local din Braila vre’o 2-3 ani si apoi… a ajuns director regional de vanzari la Posta Romana.
E doar un caz dar care este ilustrativ pentru lumea in care traim.
acum cateva saptamani o fata s’a sinucis din dragoste. Nu asta era spectaculos ci faptul ca tanara provenita dintr’un catun de pe langa Braila a facut o facultate de jurnalism, a lucrat la un ziar local din Braila vre’o 2-3 ani si apoi… a ajuns director regional de vanzari la Posta Romana.
E doar un caz dar care este ilustrativ pentru lumea in care traim.
o alta , fiica aunui primar liberal de pe langa Oradea, dupa ce a afacut facultatea la un Gigi.impex.srl de la coltul strazii a ajuns sefa partidului din comuna si apoi … consilier la Parlamentul Romaniei. In timpul liber … scria scenarii pentru telenovele pt Antena 1 si se inscria pe site-uri de hostess.
un director de la CRF isi rotunjeste veniturile cu banii luati pe chiria unor imobile construite din banii furati. El de felul lui un netrebnic dar cu aere de om de afaceri.
Si pot continua pana maine si chiar si mai mult. De fapt stim cu totii in ce lume traim. Doar ca ne’am obisnuit.
…
Romania are o sociatate orfana. Nu mai are elite sociale, nu mai are un sens al respectului, nu mai are o directie. Acestea au fost distruse de episoadele descrise mai sus. Avem o criza profunda de conducere.
Omul nu mai sfinteste locul de mult in societatea romaneasca. Cine e harnic si silitor… mai bine isi ia lumea in cap. Nu e vorba de unul sau altul… e vorba de o societate, de o cultura a ceea ce se poate si ceea ce nu se poate. Si in tara noastra nu se poate ca un om muncitor si priceput sa nu fie umilit. Pentru ca traim in democratie, o democratie inteleasa ca dominatia gloatei, a tuturor netrebnicilor care speculeaza orice moment si orice posibilitate in beneficiul lor fara nici un scrupul de moralitate.
Romania are o sociatate orfana. Nu mai are elite sociale, nu mai are un sens al respectului, nu mai are o directie. Acestea au fost distruse de episoadele descrise mai sus. Avem o criza profunda de conducere.
Omul nu mai sfinteste locul de mult in societatea romaneasca. Cine e harnic si silitor… mai bine isi ia lumea in cap. Nu e vorba de unul sau altul… e vorba de o societate, de o cultura a ceea ce se poate si ceea ce nu se poate. Si in tara noastra nu se poate ca un om muncitor si priceput sa nu fie umilit. Pentru ca traim in democratie, o democratie inteleasa ca dominatia gloatei, a tuturor netrebnicilor care speculeaza orice moment si orice posibilitate in beneficiul lor fara nici un scrupul de moralitate.
Toate acestea nu s’au petrecut in Japonia si nici altunde. De aceea perspectivele sunt sumbre. Poate doar o ocupatie sa ne mai scoata din mizeria morala in care ne aflam. Dar cine naiba sa o faca. Acum lichelele noastre au staif european. Si nici Europa nu o duce prea stralucit pentru a putea da un exemplu.
De aceea un roman ajuns oriunde in alta parte are acea senzatie ca ajunge “acasa”, adica intr’un loc normal in care nu este agresat la fiecare colt. Ne uimeste normalitatea, politerea, calmul, eficienta…
Ma uitam deunazi… mi’au cazut ochii pe blocurile de pe bulevard. Noi toti alegem sa nu le mai vedem. Sunt atat de urate… parca am fi la Kabul sau in alt oras devastat de razboi. Urate rau… si asta pe toate bulevardele Bucurestiului… pe care oricat m’as stradui nu pot sa il numesc orasul meu natal pentru ca nu simt nimic pentru el, nici o nostalgie, nici un dor, nici o solidaritate cu o multime care se imbulzeste zi de zi in mica ei zvarcolire pentru parvenire sau poate doar pentru supriavietuire. (exista din fericire si oaze dar rare, aproape magice)
Ma uitam deunazi… mi’au cazut ochii pe blocurile de pe bulevard. Noi toti alegem sa nu le mai vedem. Sunt atat de urate… parca am fi la Kabul sau in alt oras devastat de razboi. Urate rau… si asta pe toate bulevardele Bucurestiului… pe care oricat m’as stradui nu pot sa il numesc orasul meu natal pentru ca nu simt nimic pentru el, nici o nostalgie, nici un dor, nici o solidaritate cu o multime care se imbulzeste zi de zi in mica ei zvarcolire pentru parvenire sau poate doar pentru supriavietuire. (exista din fericire si oaze dar rare, aproape magice)
Problema este ca toti cei care respecta valorile civilizatiei nu se gasesc unii pe altii in aceasta mare de oameni care a inundat de ceva decenii bune orasul nostru. Si acestia sunt fiinte extrem de feroce. Nu lasa nimic in urma. Imi aduc aminte de un fragment din A. Huxley care compara omenirea cu o haita de caini care dau navala sa isi deserte besica udului la fiecare colt, pe fiecare statuie. Poate si de aceea exista aceasta fraternitate a oraseanului de tip nou cu canii fara stapani. E o solidaritate de tagma intre ei. Si unii si altii sunt fara stapan. Orice se poate. E o lume extrem de dinamica si sa nu va lasati inselati, toti acesti oameni pot fi nemultumiti dar niciodata revoltati. Nu se vor revolta niciodata pentru ca ei stiu de unde au venit si mai stiu ca nimic nu a justificat emanciparea lor, ajungerea lor la o situatie pe care neam de neamul lor nici macar nu a visat’o. Ei traiesc in cea mai buna dintre lumile posibile, dovada ca prospera si se inmultesc in detrimentul celor care nu au acelasi capacitati de adaptare ca si ei. Priviti parlamentul ! Priviti guvernul ! pritivi tot ce are lagatura cu ceea ce se face in tara asta, de la giseul administratiei fiscale pana la prim ministru.
Japonia ? Ha 
e si departe. Ontologic e departe, nu geografic.
La noi un profesor are un salariu mai mic decat al unui muncitor.
Vorbeam daunazi cu un prieten care are o firma de instalatii si imi spunea ca vrea sa angajeze un tanar si eu ii propuneam sa caute la un liceu de profil poate este vre’un absolvent doritor… Si el imi spunea ca i’ar da primele 2-3 luni cam 1200lei salariu ca mai apoi sa junga la 1500-1600 poate si mai mult. Ascultam si ma gandeam ca poate sa ii dea un salariu mai mare decat al unui profesor. Dar cine mai are nevoie de profesori? Acum ca poti face facultatea si fara bacalaureat… Ma gandesc ca o sa ajungem curand la o culme a democratiei… ca tanarul/tanara de 14 ani sa isi ia o data cu buletinul si diploma de bacalaureat tot de la politie, si la 18 ani sa isi ridice diploma de licenta contra unei taxe evident. Iar Ministerul educatiei sa fie unit cu ministerul de interne… pentru ca face mai eficienta aceasta noua evidenta educationala a populatiei. Japonia? Ce e aia Japonia ? O ciocolata ?
e si departe. Ontologic e departe, nu geografic.La noi un profesor are un salariu mai mic decat al unui muncitor.
Vorbeam daunazi cu un prieten care are o firma de instalatii si imi spunea ca vrea sa angajeze un tanar si eu ii propuneam sa caute la un liceu de profil poate este vre’un absolvent doritor… Si el imi spunea ca i’ar da primele 2-3 luni cam 1200lei salariu ca mai apoi sa junga la 1500-1600 poate si mai mult. Ascultam si ma gandeam ca poate sa ii dea un salariu mai mare decat al unui profesor. Dar cine mai are nevoie de profesori? Acum ca poti face facultatea si fara bacalaureat… Ma gandesc ca o sa ajungem curand la o culme a democratiei… ca tanarul/tanara de 14 ani sa isi ia o data cu buletinul si diploma de bacalaureat tot de la politie, si la 18 ani sa isi ridice diploma de licenta contra unei taxe evident. Iar Ministerul educatiei sa fie unit cu ministerul de interne… pentru ca face mai eficienta aceasta noua evidenta educationala a populatiei. Japonia? Ce e aia Japonia ? O ciocolata ?
E simplu: in Japonia lumea se duce, din Romania lumea pleaca.
Cum zicea Herodot, la nord de Dunare nu creste nimic din cauza viespilor care omoara tot.
Cum zicea Herodot, la nord de Dunare nu creste nimic din cauza viespilor care omoara tot.
Sursa : http://www.contributors.ro/administratie/%E2%80%9Ci-pay-taxes-you-work-for-me
ES
Nici nu-s sigur ca vreau sa aflu ce inseamna (altceva decat ca asa arata Stefan Andrei), asa incat ma rezum la ce stiu bine — cockerul cu pricina e spaniEl, nu spaniOl. Si da, dl. VT are dreptate, are o figura melancolica (cockerul adica).
Tot fara suparare, doar asa, pentru detensionarea atmosferei, vine weekendul, e soare si frumos afara, ceea ce va dorim si dvs. etc.