Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Sunday, August 23, 2015

De la mostenirea orbirii ideologice la proba adevarului si invers


„Ceea ce rămâne din istoria intelectuală a veacului trecut este moştenirea orbirii ideologice. Timp de decenii, în pofida a toate şi a tututor, indiferenţi la vocea victimelor (s.n.) şi atenţi doar la dialectica ideilor nepătate de sânge inocent, intelectualii devotaţi umanismului şi progresului au acordat ideii comuniste nobleţea imaculată din care s-a hrănit apetitul ei sanguinar. Ori de câte ori regimurile de democraţie populară au condamnat, au executat, au deportat, au dezonorat, au persecutat, ei, intelectualii progresişti occidentali, nu au ezitat în loialitatea lor faţă de marxism- leninism.”

Ioan Stanomir - Intelectualul progresist si ipoteza comunista
http://www.contributors.ro/sinteze/intelectualul-progresist-si-ipoteza-comunista


Interesante aprecieri despre conditia intelectualilor progresisti din Occident facute de catre profesorul de drept constitutional Ioan Stanomir (http://www.contributors.ro/author/ioan-stanomir/?bio ) , dar in cazul intelectualilor romani umanisti si progresisti camasa ramane mult mai aproape de corp decat haina . Ca atare, o analiza a conditiei intelectualului umanist si progresist de la noi ar fi fost mult mai interesanta si mai utila societatii romanesti cu atat mai mult cu cat la data publicarii acestui articol si pe aceeasi platforma a aparut un articol despre legea 217 (http://www.contributors.ro/editorial/proba-adevarului/) care se centreaza doar pe fascism si legionari fara sa ia in discutie caracterul ilegitim si criminal al regimului comunist definit foarte clar intr-un document oficial al statului roman (http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf) .

Apologia facuta in acest caz legii 217 presupune o segregare intre victimele comunismului care pune sub semnul intrebarii statutul lor, iar prin redefinirea marturiilor acestora drept „subiective” le contesta in realitate ( pentru a câta oară ? ) dreptul la cuvant si prin aceasta dreptul la aparare .

Din nefericire pentru initiatorii si sustinatorii ei, o lege care invoca fascismul se transforma intr-o tentativa de a rescrie si de a reinterpreta istoria in cliseele anilor `50 atunci cand regimul comunist si Securitatea in special si-au gasit, identificat , etichetat , stigmatizat si demonizat cel mai teribil si etern dusman al lor prin crearea unui mit care le-a justificat existenta si “lupta impotriva dusmanilor poporului” pentru o jumatate de secol cel putin :

„ Prin urmare, când vorbim despre „legionari“, „fasciști“ arestați de regimul comunist, trebuie să avem permenent în minte că acesta nu făcea distincție între aderenții reali și cei presupuși (suspectați), la fel cum arestările, anchetele și condamnările nu aveau ca scop să-i disculpe pe cei din urmă, ci să le smulgă „mărturisiri“ (auto)încriminatoare.
Termenul „fascism“, luat separat, fără legătură cu legionarismul, este și mai problematic: el nu privea adrența la vreun partid, la vreo grupare, la vreo ideologie, ci caracteriza rezistența în fața acțiunilor regimului comunist sau locul important pe care țintele îl ocupaseră în vechiul regim „burgez“.
În plus, multe dintre arestări erau făcute pe baza deciziilor interne ale Colegiului de conducere al Securității, adică fără a le trece printr-un proces, ceea ce înseamnă că nu era posibilă – nici măcar pentru acel regim terorist – vreo legătură a arestaților cu „fascismul“, „legionarismul“, „crimele de război“, „crimele împotriva umanității“ sau altele asemenea. Ele se numeau „condamnări administrative“.
Astfel, ceea ce regimul comunist numea „legionari“ și „fasciști“ reprezintă o realitate complexă, un ansamblu uman din care doar o mică parte erau legionari reali, și dintre aceia mulți condamnați nu pentru vreo faptă, ci pentru idei sau simpla apartenență la organizație, or solidaritate umană, botezată și ea „ajutor legionar“. Prin urmare, majoritar, aceste victime nu doar că au fost nevinovate: ele nu au avut nici o legătură cu ideile și faptele încriminate.”
http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/08/victimele-comunismului-si-legea-memoriei.html

Problema este cu totul alta. Conform Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, dupa 1948 si dupa arestarea , torturarea si/sau executarea tuturor legionarilor reali sau inventati , crimele au continuat timp de 50 de ani , dar de atunci si pana la Revolutie ele apartin doar regimului ilegitim si criminal respectiv regimului comunist si Securitatii care au vanat in mod oficial detinutii politici , disidentii si pe cei cu eticheta de legionar pana in 1989 , dar conform istoriei recente si dupa aceasta data :

„În cursul după-amiezii, acţiunile violente ale elementelor extremiste de tip legionar (s.n.)s-au intensificat. Au fost atacate şi incendiate clădirile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi Casei de Mode, personalul fiind blocat în interior. Au fost capturate arme. A fost distrus şi un număr important de automobile parcate în zonă. Au fost devastate magazine şi localuri publice. Încercările pompierilor şi factorilor de ordine de a interveni au fost sistematic împiedicate de aceleaşi elemente anarhice, legionare(s.n.). Este de acum clar că ne aflăm în faţa unei tentative organizate, pregătite din timp, de a răsturna prin forţă, prin violenţă dezlănţuită, conducerea aleasă în mod liber şi democratic a ţării la 20 mai a.c. Ne adresăm tuturor forţelor democratice ale ţării (s.n.) care şi-au dat votul pentru libertate şi stabilitate în România, cu chemarea de a sprijini acţiunea de lichidare a acestei rebeliuni legionare(s.n.), de a concura cu forţele de ordine şi cu armata pentru restabilirea ordinii, izolarea şi arestarea elementelor extremiste(s.n.) care trebuie aduse în faţa justiţiei pentru a da socoteală pentru cele comise.”

Ion Iliescu, 13 iunie 1990, ora 21.00
http://www.evz.ro/sa-nu-uitam-mineriada-sangeroasa-din-13-15-iunie-1990-s-a-facut-dreptate-dezbaterea-zilei.html

Pe scurt, la 9 ani de la publicarea oficiala a Raportul Tismaneanu si condamnarea formala a comunismului , statul roman , societatea romaneasca si intelectualii ei umanisti si progresisti au revenit la bunele si vechile lor obiceiuri respectiv la segregarea detinutilor politici si la…vanatoarea de legionari , mai exact a fantomelor lor (http://sergiusimion.blogspot.ro/2015/01/de-la-raportul-tismaneanu-la-vanatoarea_39.html).

Din nefericire, fata de aceasta tentativa de a rescrie si reinterpreta istoria in cliseele de tip securist ale anilor `50 si de a legitima actiunile regimului comunist inchizand gura unor victime si stergandu-le practic din memoria colectiva , nu avem o reactie de constiinta profesionala si civica a specialistilor in drept , a universitarilor, magistratilor, avocatilor, juristilor , etc. si cu atat mai mult a personalitatilor culturale si liderilor de opinie , ceea ce spune mult despre cinismul intelectual si social si despre mostenirea orbirii ideologice chiar in domeniul justitiei sociale :

„Nu pot să închei, fără să dau, pentru o dată, dreptate dlui Alexandru Florian. Legea despre care vorbim, spune dînsul, e o lege antilegionară. Cine vrea o lege anticomunistă s-o facă! Fapt e că nu avem pe piaţă „iniţiatori” zeloşi ai unui astfel de document.”

Andrei Plesu - Cand scrisul devine inutil 
http://adevarul.ro/news/societate/cind-scrisul-devine-inutil-1_55d08178f5eaafab2c9114f9/index.html

No comments: