Constiinta politica, constiinta juridica si constiinta morala sau pseudo-dilemele noii generatii de juristi

De aproape trei decenii cea mai mare parte din societatea romaneasca asteapta instaurarea unui adevarat stat de drept si de tot atata vreme o fractiune care il respinge rezista cu succes pe metereze si impotriva lui. Mai mult decat atat,  condamnatii penali din cadrul acestei fractiuni vor sa-si mentina si privilegiile, ba chiar vor sa preia si controlul statului.

In aceasta lupta inegala singurii aliati reali ai cetatenilor onesti sunt legea si justitia , dar  in egala masura ar trebui sa fie si cei care le aplica pe ambele.  

Din nefericire, asa cum se intampla in viata reala,  constiinta juridica nu se suprapune intotdeauna peste constiinta morala si nu toate generatiile de juristi au o aceeasi constiinta juridica ca sa nu mai vorbim de o aceeasi constiinta morala.

Diferenta este evidenta atunci cand comparam juristii care se marginesc doar la aplicarea mecanica  a legii cu cei care , desi se supun legii , au si curajul propriilor opinii atunci cand este in cumpana statul de drept si valorile lui morale.

Cel mai bun exemplu este o recenta problema de pricipiu ( politica , juridica , sociala si morala) care pe scurt este enuntata astfel :

„ Pot fi membrii ai Guvernului persoane care au avut condamnari penale ?!”

Desi logica morala ancestrala si elementara , dar si legea romana in vigoare spun ca aceste persoane nu pot fi membrii ai Guvernului aceasta problema elementara de logica morala a devenit , nu se stie de ce,  o pseudo-dilema care a zguduit intreaga societate romaneasca :

 „„Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute în cartea I titlul IV din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare”.( art.2 din Legea nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.164 din 2 aprilie 2001).

In acest caz se detaseaza in mod net o opinie a unui judecator al CCR despre o decizie a acesteia (Decizia Nr. 304/ 04.05.2017 a Curtii Constitutionale a Romaniei - https://www.ccr.ro/files/products/3041.pdf). Prin acesta decizie  executivul este practic invatat cum sa-si promoveze penalii (!)  , dar judecatorul Livia Doina Stanciu exprima cu tarie  o opinie concurenta care tine de constiinta juridica si in mod special de constiinta morala  :

" Conceptul ”statului de drept” consacrat de articolul 1 aliniatul 3 din Constituție presupune capacitatea statului de a creea mijloacele pentru a spori încrederea cetățenilor în instituțiile și autoritățile publice. Aceasta presupune obligația statului de a impune standarde etice și profesionale, în special celor chemați să îndeplinească activități ori servicii de interes public și, cu atât mai mult celor care înfăptuiesc acte de autoritate publică."
"Reabilitarea, ca şi amnistia, prescripţia şi alte cauze care înlătură aplicarea, executarea şi consecinţele pedepsei, reprezintă o renunţare din partea societăţii (statului) - pentru raţiuni conforme scopului represiunii - la măsurile de precauţie luate faţă de fostul condamnat. Aceasta nu înseamnă însă şi îndreptăţirea de a ocupa funcţii de demnitate publică, unde exigenţele de integritate trebuie aplicate în cel mai înalt grad" ( pag.30) .
( Opinie concurenta - https://www.ccr.ro/files/products/3041.pdf)

Aceasta opinie este in total dezacord cu opiniile separate din CCR care in mod cinic pun prima caramida  la un viitor stat al penalilor in care , probabil pentru prima data in Europa , este instituit in mod oficial  un regim special de tip Orwell ( „toti sunt egali, dar unii sunt mai egali decat altii “ ) pentru politicienii care sunt exceptati de la codurile morale obligatorii doar in profesiile „ordinare” : 

” Prin urmare, indiferent că sunt alese sau numite, funcţiile şi demnităţile publice de natură politică nu pot fi comparate (s.n.) , în privinţa condiţiilor de acces, cu cele de carieră, aşadar cu cele care implică apartenenţa la un corp profesional.”  Pag38
( Opinie separata - https://www.ccr.ro/files/products/3041.pdf )

           

Daca asa se manifesta vechile generatii de juristii , noile generatii care vin se comporta mereu surprinzator. Cateva exemple sunt edificatoare.

De exemplu , ce poate raspunde un judecator cu experienta , si fost membru al CSM , la o intrebare de logica ( sociala ) elementara pe care o poate pune orice cetatean onest in legatura cu o ordonanta data noaptea doar ca sa legalizeze hotia unora ziua ?

In afara propriilor opinii pe care poate  alege sau nu sa le exprime , doar ceea ce ii permite autolimitarea sistemului din care face parte , daca doreste sa se limiteze  numai la logica lui interna  si in acest caz raspunsul „profesional” este de un comic involuntar  : 

sam spune: 02/02/2017 la 22:27 Si totusi, de ce a valabil un OUG daca nu e dovedita situatia de urgenta?Răspunde
Cristi Danilet spune: 14/03/2017 la 11:01 Pana la infirmare de catre Parlament sau CCR, justitia e obligata sa aplice o OUG.

Cristi Danilet - Ordonanța de marți noapte, pe înțelesul tuturor
http://www.contributors.ro/administratie/justitieordine-publica/ordonan%C8%9Ba-de-mar%C8%9Bi-noapte-pe-in%C8%9Belesul-tuturor/

Ca sa nu avem nici un dubiu, acest judecatror ne explica imediat si „pe intelesul tuturor” (desi este vorba de o problema de logica morala elementara  )  ca legiuitorul hotaraste dupa cum vor muschii lui , si in raspar cu vointa romanilor si istoria lumii civilizate, daca un condamnat penal poate sa fie sau nu ministru . Mai mult decat atat, ne asigura ca daca legea interzice deocamdata unui condamnat penal sa fie ministru,  aceasta interdictie nu poate dura toata viata , dar nu ne explica si de ce :

· Păstrarea interdicției ca o persoană care a fost condamnată penal să fie ministru este la latitudinea legiuitorului, fără a exista o obligație în acest sens (s.n.). Aici fac o observație personală: Legea 90/2001 interzice persoanei condamnate să fie ministru (art 2), după cum prevede că ministrul condamnat își pierde mandatul (art. 8 alin. 2); astfel de prevederi nu există pentru parlamentari, dar ar trebui să existe (s.n.), pentru a crește integritatea în aceste autorități esențiale. 

· Dacă se optează în continuare pentru un nivel crescut de integritate în Guvern, păstrându-se interdicția față de persoanele condamnate, trebuie ținut seama că ea nu poate dura toată viața (s.n.). Ca urmare, legiuitorul este liber să pună un termen maxim pentru această interdicție (modificând formularea actuală din lege). Dacă nu pune un termen (păstrând formularea actuală din lege), atunci în momentul în care se va împlini termenul de reabilitare reglementat deja în Codul penal, acea interdicție nu va mai exista.

Cristi Danilet - Ordonanța de marți noapte, pe înțelesul tuturor

http://www.contributors.ro/administratie/justitieordine-publica/ordonan%C8%9Ba-de-mar%C8%9Bi-noapte-pe-in%C8%9Belesul-tuturor/

Pe scurt, in aceasta viziune cinica asupra vietii sociale, un om condamnat penal poate face parte din Guvern pentru ca in aceasta logica a unei lumi intoarse pe dos condamnatii penalii iau decizii asupra cetatenilor onesti si nu invers !
In esenta, ne confruntam cu un teribil proces de resetare a valorilor morale . Societatea romaneasca este scindata intre un curent al normalitatii morale traditionale pentru care comportamentele penale sunt inacceptabile social si o puternica tendinta negativa aparuta recent prin care lupta impotriva coruptiei care a scandalizat o tara intrega este sub diverse forme criticata, subminata si ironizata mergand pana acolo unde in virtutea „ drepturilor omului ” (!) unii politicieni si unii juristi considera ca penalii trebuie de fapt aparati, ocrotiti , albiti si promovati social pana la nivelul functiilor de mare raspundere in stat. Si aceasta scindare are loc exact in societatea in care au avut loc cele mai mari demonstratii anticoruptie din istoria recenta a Europei.

O asemenea manifestare a acestei tendinte de resetare a valorilor morale si de albire a comportamentelor penale la  varful piramidei sociale ( cum sublinia presedintele Romaniei, un cetatean obisnuit nu se poate angaja nici ca portar daca are cazier penal ! ) vine exact de acolo de unde nu ne asteptam respectiv din partea unor reprezentanti ai societatii civile.  
Expertul in lupta anticoruptie si reforma Laura Stefan ( http://www.contributors.ro/author/laura-stefan/?bio ) se margineste sa constate ca potrivit CCR sintagma :

 „nu au suferit condamnări penale“ încetează să mai constituie o interdicţie la do­bân­direa calităţii de membru al guvernului în ceea ce priveşte persoanele care cad sub incidenţa / sunt beneficiare ale unei legi de dezincriminare sau de amnistie sau care au fost reabilitate printr-o ho­tă­râre judecătoreasă definitivă. Orice altă interpretare (…) ar fi contrară literei şi spiritului Constituţiei ” 

Laura Stefan - Din nou despre abuzul în serviciu și efectele condamnărilor penale 

http://revista22online.ro/70263988/din-nou-despre-abuzul-n-serviciu-i-efectele-condamnrilor-penale.html

si subliniaza ca aceasta pozitie este sustinuta de mai multe organizatiii neguvernamentale  – EFOR, GDS, CRPE, FH Romania, Funky Citizens și So­cietatea Timișoara exemplificand cu situatia reabilitarii , intr-un amicus curiae.

Cel mai recent exemplu este surprinzatorul articol publicat pe platforma Contributors.ro ( Claudia Postelnicescu – Populismul anticoruptie  - http://www.contributors.ro/editorial/populismul-anticoruptie/ ) in care un avocat si publicist din noul val vede o contradictie majora intre lupta anticoruptie si asigurarea unei adevarate reforme a sistemului judiciar :

„ Încep acest text cu o dilemă, importantă în contextul actual din România, dilemă pe care intuiesc că o au mulţi dintre juriştii sau practicienii care au urmărit sau s-au implicat în vreun fel în reforma sistemului judiciar, mai precis în lupta anticorupţie şi implementarea unui set de legi care să asigure domnia legii , adică egalitatea tuturor în faţa legii , transparenţă şi responsabilitatea guvernanţilor.” 

„ Dincolo de cele de mai sus, este absolut tragic ca România să fie model în combaterea corupţiei pentru alte ţări şi, în acelaşi timp, să asistăm la luptele interne şi scandalurile care macină astăzi
DNA.”

Argumentele aduse in acest caz oscileaza intre afirmatii gratuite , atacuri la persoana , sofisme si paralogisme :

„ Nu e trist să compromiţi succesul unei instituţii din pricina unor orgolii nefireşti şi a unei grandomanii ( s,n.) care a dus la confundarea unei instituţii cu o persoană?! Nu este nefiresc să vorbim la nesfârşit despre competiţia dintre tabăra Morar şi tabăra Kovesi?! Ar trebui să ne pese de astfel de nuanţe?! ” 

„…retorica anticorupţie, prevalentă la experţii în domeniu şi la cei care se ocupă efectiv de combaterea corupţiei, a fost preluată nonşalant de oamenii mafiei, toţi victime ale „sistemului”. Toată lumea vorbeşte despre „sistem”, dar nimeni nu ştie exact fiecare la ce sistem se referă, pentru că în România sunt concomitent mai multe sisteme alternative, paralele, expuse, ascunse, vizibile, invizibile, bune sau rele.”

„ În consecinţă soluţia ar fi să renunţăm la orbire şi partizanate individuale şi să gândim imparţial, obiectiv, instituţional, nu personal, şi să punem, cu adevărat, banda neagră a imparţialităţii pe tot ce înseamnă cu adevărat reforma structurală şi autentică în justiţie, fără tabere „ai noştri sunt mai buni” (Morar vs. Kovesi), să ne renunţăm la populisme dăunătoare (“DNA să vină pe toţi să vă ia”, implicit indiferent ce spune legea/instanţa, mob justice), să renunţăm la fabricarea de eroi şi eroine din profesioniştii şi practicienii dreptului, ci să-i onorăm cu decenţă, fără grandomanii inutile, dacă ne pasă cu adevărat de viitorul nostru. ” 

„ Nu s-a putut discuta –şi încă nu se poate, cu excepţia câtorva jurnalişti mai curajoşi sau mai puţin ortodocşi – despre deficienţele unor dosare de corupţie, despre instrumentarea acestora în spaţiul public (defilări în mass media cu politicieni high profile în cătuşe, ceea ce încalcă demnitatea persoanei şi drepturile omului, cât timp acea persoană nu a fost condamnată definitiv de instanţă). Acest fenomen, pe care eu îl numesc populism anticorupţie, este promovat de oameni de bună credinţă, jurnalişti sau lideri de opinie care, în scopul unei lupte sfinte cu forţele răului, refuză să vadă răul sau minusurile în propria tabăra, ceea ce facilitează drumul cel mai scurt către iad, cum bine ştim din moşi strămoşi. ” 

„Dacă toţi condamnaţii penali au ajuns să dea lecţii de anticorupţie (s.n.) înseamnă că undeva, pe traseul acestor ani, ceva putred şi vicios a existat ( s.n.), iar acum doar iese la suprafaţă (s.n.).”

Toata aceasta prestidigitatie extrem de abila ofera autorului pretextul ideal de a ataca frontal progresele din justitia romana si in mod special lupta impotriva coruptiei :

„ Ne putem întreba, pe bună dreptate, cât de superficială a fost şi este reforma sistemului judiciar în România. Ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă organizaţiile neguvernamentale implicate în raportările către Comisia Europeană în cadrul MCV erau imparţiale, mai ales dacă aflăm că mulţi oengişti stăteau frumos la cafele cu şefii DNA, laolaltă cu jurnaliştii acreditaţi pe anticorupţie, o mare frăţie a oamenilor de bine, care a decis, împreună, că e mai bine să tacă, ani la rând, decât să expună public partea mai puţin luminoasă a reformei, astfel încât să nu ajungem astăzi la o situaţie de criză totală care beneficiază doar mafiei.”

Dar si acest obiectiv nu a fost decat unul de etapa. In realitate, acesta nu este decat un mijloc , scopul final – asa cum rezulta din afirmatiile autorului – fiind atacul la baioneta impotriva intregii reforme a sistemului judiciar roman si respingerea modelului de tip european ( care, cum bine se stie, se bazeaza pe statul de drept si democratie ) ceea ce de fapt impinge Romania nu catre Europa , ci catre Rusia lui Putin  sau Turcia lui Erdogan :

„ Pe scurt, populismul anticorupţie, care neagă sau trece sub tăcere probleme instituţionale timp de ani de zile, şi cosmetizează minusurile şi problemele, a funcţionat ca un bumerang care astăzi compromite întreaga reformă din sistemul judiciar şi ridică o serie de întrebări cu privire la modul de a implementa un model de reformă importat (s.n.) sau cerut (s.n.) din exterior (UE), fără schimbările structurale profunde interne ( care ar fi acestea ?! - s.n.) , care să transforme din interior sistemul judiciar, …”

Cu alte cuvinte, si in logica unor reprezentanti ai noilor generatii de juristi , atat a mai ramas valid din lupta anticoruptie . Problema este ca in acest caz sunt ignorate atat reactia societatii respectiv cele mai mari demonstratii din Romania de la Revolutia din1989 despre care a relatat presa internationala ( http://www.mediafax.ro/externe/presa-internationala-a-relatat-despre-cele-mai-mari-proteste-din-romania-de-la-revolutia-din-1989-16150590 ) , sustinerea europeana si internationala (http://www.mediafax.ro/politic/hoyt-yee-romania-a-devenit-un-model-al-luptei-anticoruptie-in-regiune-14896847 ) , normele statului de drept si in ultima instanta logica morala si logica normalitatii sociale.
In ultima instanta, daca tot vorbim despre opinii , atitudini si libertatea cuvantului , acest gen de atitudini submineaza increderea cetatenilor in actul de justitie si in justitie , dar nu numai atat pentru ca vorbim aici de fapt de o subversiune  ideologica si morala .
Cum recunostea o alta reprezentanta a noii generatii de juristi ceea ce stiu de fapt toti cetatenii  , justitia de dupa 1989 a pornit "de foarte departe" .  Ori daca a esuat pe rand si in mod lamentabil in Procesul Comunismului ( inexistent), Procesul Revolutiei ( bate pasul pe loc de 27 de ani !!!) , Mineriada din 1990 ( idem ) , devalizarile si delapidarile gigantice din 1990 si pana acum ( idem ) , exact atunci cand ajunge la sediul materiei ( ascensiunea sociala a condamnatilor penal si metamorfoza statului de drept in contrariul sau  ), in mod straniu  justitia este subminata si placata in mod foarte abil exact de catre cei care ar avea toate motivele  sa o sustina din punct de vedere profesional si moral si exact dupa vechea axioma " Ce vreţi, suntem aici la porţile Orientului, unde totul se înfăţişează mai puţin grav...".
In sfarsit, dincolo ce acest caz punctual - si aici aparte cu adevarat anxietatea sociala-  poate ca in domeniul justitiei este pe cale sa se intample ceea ce s-a intamplat  in aproape toate profesiile liberale de la noi care de fapt nu au devenit liberale in sens european*)  si in care constiinta profesionala este pe cale sa se rupa de constiinta morala ( cel mai recent exemplu este circul din domeniul psihologic ).
Nu ne ramane decat sa speram ca nu va fi si cazul justitiei.


Note

*) Inca de acum 11 ani vigilenta societatii erau anesteziata cu un proiect de lege de tip european privind profesiile liberale ( respectiv spargerea castelor profesionale ), dar care nici in 2017 nu a ajuns pe masa Parlamentului :

Razvan Mihai Vintilescu - Parlamentul pregateste spargerea castelor

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-10-19/parlamentul-pregateste-spargerea-castelor.html


http://www.contributors.ro/editorial/populismul-anticoruptie/#comment-317434

Comentarii Contributors.ro 

• Claudia Postelnicescu spune:

  05/07/2017 la 15:24

  Sergiu Simion – Scrieti mult si prost, animat de dorinta de a ma ataca cu orice pret, pe oriunde scriu. Eu stiu ca v-am ignorat emailurile nesolicitate, dar acceptati ca sunteti obositor si nu aveti niciodata nimic de spus in mod consistent.
  Referitor la pseudo-argumentele dvs: Orice om de buna credinta -ceea ce nu este cazul dvs. – isi da seama ca nu atac absolut deloc “progresele din justitia romana si in mod special lupta impotriva coruptiei”, dimpotriva, le remarc si semnalez de ce astazi suntem intr-un impas nedorit. Pricepe cine poate. Succes!

  Răspunde
  • man of war spune:

    05/07/2017 la 16:59

    stimata doamna, cu tot respectul, nu vad nimic deplasat in comentariul d lui Sergiu Simion, dimpotriva, un text pertinent si inteligent. justitiari sint si oprea, nastase, eba, udrea, vanghelie si multi altii, ba chiar si cu doctorate in drept. vreti o parere sincera ? romania este azi unde este pentru ca justitia n a functionat. si asta din doua motive : gibonii comunistoizi sint si azi in functii, iar apoi, odraslele lor analfabete (cu diplome cumparate de la spiru haretii romanesti sau omologii lor vestici) domina sistemul judiciar. incompetenta, nepotismul, hotia si slugarnicia romaniei de azi sint tipice statelor (de nedrept nu de drept) esuate africane si sud americane

    Răspunde
    • donquijote spune:

      06/07/2017 la 10:09

      Pe aanga asta si empatia populatiei pentru infractorii de succes, descurcareti – luati pentru exemplificare numarul infractorilor condamnati care au fost alesi democratic desi se stia ca sunt in puscarie sau in arest, sau in cercetare. S-a ajuns sa se depuna juramantul de catre un primar DIN PUSCARIE.
      Presupun ca juramantul contine ceva cuvinte si referitor la “sa respect legile tarii”.
      In acest timp intelectuali subtiri incearca sa ne convinga ca acesti infractori sunt tratati prea dur, (nefiind vorba despre tratamentul fizic dur, deci pe o linie pe care ei au antrenament, altfel n-ar fi atat de lipsiti de scrupule).
      Cum ar putea o justitie flasca sa intimideze, totusi? Sau Justitia nu are si un astfel de rol?
      Mi-aduc aminte ca am fost contrariat prin ’90 in primele infatisari ale marilor fosti din pcr: dinca, postelnicu, bobu, si altii ca ei (nici nu au fost prea multi, judecati) pentru incrancenarea cu care se agatau si utilizau orice “chichita” legala ca sa anuleze sau macar sa amane judecarea faptelor de care erau acuzati. Ei se prevalau de drepturi si proceduri pentru care atunci cand fusesera la putere, nici nu se punea problema.
      Probabil ca asa ceva este de-a dreptul ne-etic, dar ma gandeam ca ar fi fost suficient de just pentru ei sa fie judecati dupa legile si cutumele cu care ei i-au judecat pe altii. Asta le-ar fi fost pe inteles si ar fi avut, probabil efect pe termen lung, ca sa nu le mai dea posibilitatea sa revina la putere…
      Si iata, ne lamentam ca, intr-un razboi cu un dusman feroce, care nu are principii si morala, gata sa loveasca orice slabiciune, tratamentul este prea dur, traumatizant pentru dusman.
      Mai vedeti si aci, mult mai bine argumentat: http://www.dw.com/ro/poporul-%C5%9Fi-ura-pe-puterea-lui/a-39550298

      Răspunde
  • Sergiu Simion spune:

    05/07/2017 la 17:38

    " Sergiu Simion – Scrieti mult si prost (1), animat de dorinta de a ma ataca cu orice pret, pe oriunde scriu (2). Eu stiu ca v-am ignorat emailurile nesolicitate( 3) , dar acceptati ca sunteti obositor si nu aveti niciodata nimic de spus in mod consistent(4).
    Referitor la pseudo-argumentele dvs: Orice om de buna credinta -ceea ce nu este cazul dvs (5). – isi da seama ca nu atac absolut deloc “progresele din justitia romana si in mod special lupta impotriva coruptiei”(6), dimpotriva, le remarc si semnalez de ce astazi suntem intr-un impas nedorit(7). Pricepe cine poate (8). Succes! ".

    Multumesc. Acum putem sa ne si relaxam putin in spatiul public (unde cititorii nu uita si nu iarta …) pentru ca exista si o memorie a spatiului public, exista si o memorie a Internetului.

    In primul rand discutia nu era despre persoana mea sau despre persoana dvs  , ci despre o tema foarte importanta pentru societatea romaneasca.
    In al doilea rand va lipsesc total argumentele ( ori exact asa ceva asteapta cititorii de la dvs , nu “evaluari “gratuite asupra persoanei mele  ) , deci reactia dvs nu va avantajeaza fiind doar una de ordin emotional .
    In sfarsit, in calitate de absolvent de drept aveti si dreptul si posibilitatea sa va calificati singura alegatiile (1)(2)(3)(4)(5) care in lipsa argumentelor va descalifica discursul (cititorii acestei platforme cu un profil aparte sunt foarte atenti la idei , argumente, fapte si dovezi , nu la “argumentum, ad hominem”).
    Oricum ar fi, si indiferent de dorintele noastre, cititorii vor asculta doar de propriile lor perceptii si judecati asupra a ceea ce citesc si acesta este si va ramane dreptul lor suveran.
    In ceea ce priveste alegatiile (6),(7) nu mai este nevoie de comentarii, inaintea mea au fost suficienti comentatori ca sa mai comentez si eu, dar cand este vorba de argumente valide orice opinie civilizataq este binevenita pe acest forum

    N.B. Daca ati fi citit cu atentie, ati fi observat ca nu m-am referit nici o clipa la persoana dvs, doar v-am citat in mod exact afirmatiile facute . Pe de alta parte , oricine poate afirma orice despre orice persoana doar atunci cand stie ca nu pateste nimic orice afirmatie ar face. In schimb, cetatenii obisnuiti raspund pentru orice afirmatie pe care o fac in nume propriu. In ceea ce ma priveste ( si am spus-o de mai multe ori pe acest forum ) ma intereseaza doar ideile si faptele sociale, nu persoanele, si consider ca orice “argumentum ad-hominem” si atac la persoana inchide comunicarea – ceea ce inseamna ca urmareste de fapt alt scop- motiv pentru care am facut si o grila in care acesta poate fi incadrat (https://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html). In ceea ce ma priveste, nu scriu mail-uri nesolicitate si corespondez doar cu persoanele care din proprie intitiativa mi-au oferit mail-ul lor privat si care eventual merita acest lucru . Numai bine ,

    Răspunde
• Sergiu Simion spune:

  06/07/2017 la 9:26

  ” O asemenea manifestare a acestei tendinte de resetare a valorilor morale si de albire a comportamentelor penale la varful piramidei sociale ( cum sublinia presedintele Romaniei, un cetatean obisnuit nu se poate angaja nici ca portar daca are cazier penal ! ) vine exact de acolo de unde nu ne asteptam respectiv din partea unor reprezentanti ai societatii civile.
  Expertul in lupta anticoruptie si reforma Laura Stefan ( http://www.contributors.ro/author/laura-stefan/?bio ) se margineste sa constate ca potrivit CCR sintagma :

  „nu au suferit condamnări penale“ încetează să mai constituie o interdicţie la do­bân­direa calităţii de membru al guvernului în ceea ce priveşte persoanele care cad sub incidenţa / sunt beneficiare ale unei legi de dezincriminare sau de amnistie sau care au fost reabilitate printr-o ho­tă­râre judecătoreasă definitivă. Orice altă interpretare (…) ar fi contrară literei şi spiritului Constituţiei ” si subliniaza ca aceasta pozitie este sustinuta de mai multe organizatiii neguvernamentale – EFOR, GDS, CRPE, FH Romania, Funky Citizens și So­cietatea Timișoara exemplificand cu situatia reabilitarii , intr-un amicus curiae.”

  Laura Stefan – Din nou despre abuzul în serviciu și efectele condamnărilor penale
  http://revista22online.ro/70263988/din-nou-despre-abuzul-n-serviciu-i-efectele-condamnrilor-penale.html ”

  Cu scuzele de rigoare , fac aceasta adaugire tardiv deoarece abia acum am citit articolul doamnei Laura Stefan.