Politicieni in zeghe la protestul OUG 13
|
Dupa uriasele protestele anticoruptie ale cetatenilor care au zguduit Romania la inceputul lui 2017 si care au devenit un model pentru democratia europeana si occidentala , societatea romaneasca a reactionat intr-un mod absolut particular.
Dupa paralogismele , sofismele si acrobatiile juridice si lingvistice recente ale CCR care deplange faptul ca dupa legislatia actuala cei condamnati penal sunt pedepsiti " ad aeternam " pentru ca nu mai pot fi ministri , cetatenii au mai putut consemna inclusiv partizanatul trivial al Avocatului Poporului care deplange aceeasi situatie, ca sa nu mai vorbim de prezentarea deformata in mass-media de catre unii (de)formatorii de opinie a acestui razboi intre cetateni si partizanii preeminentei penalilor si a drepturilor acestora asupra drepturilor cetatenilor onesti.
Marea surpriza a venit insa din partea societatii civile respectiv din partea unor ONG-uri care ar trebui sa reprezinte statul de drept si interesele cetatenilor onesti , nu ale unor condamnati penali.
...„nu au suferit condamnări penale“ încetează să mai constituie o interdicţie la dobândirea calităţii de membru al guvernului în ceea ce priveşte persoanele care cad sub incidenţa / sunt beneficiare ale unei legi de dezincriminare sau de amnistie sau care au fost reabilitate printr-o hotărâre judecătoreasă definitivă. Orice altă interpretare (…) ar fi contrară literei şi spiritului Constituţiei ”
Laura Stefan - Din nou despre abuzul în serviciu și efectele condamnărilor penale
http://revista22online.ro/70263988/din-nou-despre-abuzul-n-serviciu-i-efectele-condamnrilor-penale.html
si subliniaza ca aceasta pozitie este sustinuta de mai multe organizatii neguvernamentale – EFOR, GDS, CRPE, FH Romania, Funky Citizens și Societatea Timișoara exemplificand cu situatia reabilitarii , intr-un amicus curiae.
Cel mai recent exemplu este surprinzatorul articol publicat recent pe platforma Contributors.ro ( Claudia Postelnicescu – Populismul anticoruptie - http://www.contributors.ro/editorial/populismul-anticoruptie/ ) in care un avocat si publicist din noul val vede o contradictie majora intre lupta anticoruptie si asigurarea unei adevarate reforme a sistemului judiciar.
In acest context un cetatean revoltat pune degetul pe rana si enunta un principiu radical al reformarii spatiului moral din societatea romanesca :
Este de la sine inteles ca un asemenea " fluierat in biserica" va fi ignorat de catre cei care se ascund sub umbrela formei ca sa poata ignora fondul problemei .
Cu toate acestea , pentru prima data in 27 de ani este formulata foarte clar in spatiul public o posibila directie de reformare a spatiului moral si implicit a societatii romanesti in opozitie cu cerbicia celor care apara cu ghearele si cu dintii dreptul condamnatilor penali de a ramane la butoane chiar si in aceasta ipostaza degradanta .
Aceasta opinie transanta exprima foarte clar vointa cetatenilor care este distincta de vointa politicienilor, vointa CCR, a Avocatului Poporului si chiar a unor ONG-uri care invoca drepturile omului , dar care in acest caz particular apara ( in mod involuntar , desigur ) dreptul unor condamnati penali de a avea functii de decizie intr-un stat de drept ceea ce este o contradictie in termeni.
Din nefericire, si de 27 de ani acesta pare un adevarat blestem pentru o societate alienata cum este societatea romaneasca in care , intre vointa guvernantilor , vointa societatii civile ( in forma in care aceasta exista la noi ) si vointa cetatenilor exista o fractura care in loc sa se diminueze se adanceste in mod continuu ( cf : http://www.contributors.ro/editorial/burghezii-si-strainii-sug-sangele-poporului-psd-vs-cei-600-000/ ) .
Altfel spus , atata vreme cat la noi va exista doar un dialog al surzilor in care cetatenii au inghetat ( dupa parerea lor , degeaba ) in strada, politicienii se incalzesc ( dupa parerea lor, degeaba ) in fata sediului DNA , iar societatea ( civila ) prin unele segmente ale ei ii incurajeaza de fapt si pe unii si pe altii, nu vom putea iesi cu adevarat din aceasta dilema a lui Buridan si fundatura a istoriei, dar ca intotdeauna in viata speranta moare ultima.