Dupa decenii irosite zadarnic de societatea romaneasca , multi dintre noi sunt dezamagiti de degradarea si trivializarea scenei publice si a spatiului public romanesc.
Show-rile TV la moda ( "Romanii au talent ", "Vocea Romaniei",etc.) , cu juratii lor cu tot, au ajuns frecvent in zona kitsch-ului si trivialului . In realitate , ele se adreseaza doar visceralului osciland intre recuzita unui club de noapte si/sau estetica si filozofia cocalarilor.
Mai mult decat atat , de foarte multe ori spectacolele de teatru au imprumutat din limbajul mahalalei care face orice parinte sa regrete daca isi duce copiii la o piesa de teatru .
Culmea absurdului o reprezinta spectacolele de opera regandite intr-o "varianta moderna" in care , dupa adeptii unei noi estetici ( a uratului ) "frumusetea se afla in ochii privitorului ".
Astfel a devenit posibila aparitia unui Rigoletto in budigai , cu pantalonii cazuti si bata de baseball in mana, inclusiv reprezentarea pe scena a unor camere de bordel ( nu este o gluma , a existat un asemenea "spectacol" la Opera Romana... ) .
Pentru unii ( altii au dreptul democratic sa aiba alte preferinte ) show-rile de mai jos de exemplu pot fi arondate , dupa preferinte, "talentului , artei , muzicii si bunului gust" :
Recent, respectiv la un eveniment privat din aceasta vara al unor tineri corporatisti , am avut parte de o surpriza foarte placuta dupa ani de dezamagire in care am refuzat sa mai ascult "muzica tanara".
O trupa de cover din peisajul de going out bucurestean ( conform prezentarii ) mi-a redat increderea in talentul si entuziasmul unor tineri care mai cred inca in frumusetea vietii si in normalitatea ei.
Participantii la acel eveniment privat in mare parte tineri corporatisti, contrar unor prejudecati , au fost foarte incantati de stilul si muzica lor .
In ceea ce ma priveste ( fac parte din alta generatie ) nu stiam cine sunt. Ca sa fiu sincer , nu credeam ca mai exista inca trupe de aceasta natura in noianul de kitsch-uri, trivialitati , lamentari , ofuri , manele si lalaieli care a inundat de decenii ecranul televizoarelor si spatiul social de la noi.
Am luat pe loc cateva instantanee din locul in care ma aflam urmand ca ulterior sa aflu cine sunt cei pe care i-am auzit :
 |
| O trupa de tineri care canta din placere si pasiune |
Unul dintre organizatorii evenimentului mi-a spus ca trupa se numeste 2 ZECE ( manager Elena Dobritoiu, founder/drummer Ciubuciu Bogdan Alexandru ).
Stilul, calitatea interpretarii si genul de public atras de aceasta talentata formatie se pot vedea in exemplele de mai jos :
Pentru mine, intalnirea din 20 iulie cu acesti tineri frumosi si talentati are si o alta semnificatie . Impreuna cu ceilalti participanti m-am bucurat de spectacolul oferit de aceasta formatie care nu apare pe ecranele televizoarelor dominate de alte coordonate artistice , cu sentimentul si speranta ascunsa ( si naiva ) ca dupa decenii de degradare sociala ne indreptam in sfarsit catre o normalitate sociala si umana. Am ramas numai cu speranta.
Dupa exact o saptamana exploda tragedia de la Caracal care a ingrozit nu numai intreaga societate romaneasca , ci si Uniunea Europeana demonstrand fara drept de apel ca aceasta tara si aceasta societate inca nu au depasit cosmarul .Traiesc in mijlocul lui .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu