Un articol recent aparut pe platforma Contributors.ro ( Mircea Morariu - O problemă de demnitate și de bun simț ) atinge raportul crucial dintre politica si morala respectiv " demnitatea si bunul simt" .
Problema este ca discutia despre ” demnitate si bun simt ” nu exista numai in cazul informatorilor Securitatii ci si in cazul ofiterilor de Securitate :
” …exista o problema de principiu evitata cu obstinatie de catre formatorii de opine si anume distinctia esentiala intre informatorii Securitatii si ofiterii respectiv angajatii ei ” cu carte de munca” .
Exceptand un mic procent al fanaticilor regimului care deveneau informatori din convingere si /sau la cerere, ceilalti erau obligati sa devina informatori prin santaj, presiuni si amenintari inclusiv in randul copiilor (!) (https://evz.ro/copii-informatori-securitate.html ) si exact asta ii diferentiaza pe acesti nefericiti de angajatii Securitatii prin “ fisa postului”.
Acestia din urma , spre deosebire de victimele lor , au beneficiat in mod permanent de imunitate penala si omnipotenta financiara .
In cazul de fata , ceea ce trec cu vederea formatorii de opinie este ca Securitatea a fost definita in mod oficial si intr-un document al statului roman , de la inceput si pana la sfarsit , drept “ o institutie criminala” ( implicit si angajatii ei prin ” fisa postului” ) -(https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/RAPORT%20FINAL_%20CADCR.pdf) .
In esenta , judecata morala si principul lustratiei ar fi trebui aplicate nu numai informatorilor , ci si ofiterilor Securitatii pentru ca este imoral si inseamna aplicarea unei duble masuri respectiv sa fie vanati de trei decenii numai informatorii , iar un fost ofiter de Securitate sa ajunga ( sa zicem ) , parlamentar , parlamentar european, ministru de externe sau guvernator al BNR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu