Ana Blandiana , Mircea Dinescu , Gabriel Liiceanu , Gabriel Andreescu
 |
Costi Rogozanu , Iulian Comanescu , Radu Jude
Recenta polemica ( a se citi paruiala pe viata si pe moarte ) din spatiul public romanesc declansata involuntar de catre Ana Blandiana prin referirea la atitudinea cinica a lui Mircea Dinescu fata de un subiect foarte sensibil pentru societatea romaneasca ( moartea tinerilor la Revolutia din 1989 ) a pus gaz peste foc in butoiul cu pulbere al societatii civile, mai exact a ceea ce a mai ramas din aceasta, daca ne gandim ca in anii `90 etalonul comportamentului civilizat si european din Romania pentru viata politica si societatea civila era reprezentat pe drept cuvant de limbajul, atitudinea, valorile si comportamentul unui Ion Ratiu sau Corneliu Coposu.
Daca in cazul personalitatilor amintite era de la sine inteles ca pentru un om educat respectul normelor sociale, culturale , civice si morale este obligatoriu , in 2021 avem cu totul alte etaloane si alte sisteme de referinta , iar totemele politice , sociale si culturale sunt alterate , resetate sau chiar inversate in raport cu cele din anii `90.
Reactia viscerala si suburbana a lui Mircea Dinescu la adresa Anei Blandiana a declasat un atac la fel de dur din partea lui Gabriel Liiceanu care implicit a ridicat bolovanul la fileu celui atacat si i-a furnizat pretextul de a mai depasi inca o limita.
Cum era de asteptat , reactiile din spatiul public fata de aceasta polemica au fost de de tipul pro sau contra Anei Blandiana , pro sau contra Mircea Dinescu respectiv pro sau contra Gabriel Liiceanu . Pe de alta parte , atunci cand dezbaterea coboara la un asemenea nivel si devine un " argumentum ad hominem " nu mai exista un castigator .
La o extrema , nu mai este important ce a spus Ana Blandiana despre tinerii impuscati la Revolutie , ci cum si unde s-a plimbat inainte de 1990 (https://www.cotidianul.ro/dinescu-o-face-praf-pe-blandiana-ca-raspuns-la-atacul-disidentei/ ). La cealalta extrema , nu conteaza ce a spus Mircea Dinescu sau Gabriel Liiceanu , ci doar paruiala lor care trece si dincolo de argumente si care este prezentata in cel mai vulgar ton posibil (https://www.libertatea.ro/opinii/capul-intelectual-in-gura-dinescu-liiceanu-stati-linistiti-sunteti-cam-la-fel-babardeala-canci-bucluc-narcisismo-balamuc-3448707 ).
Pe de alta parte , Platforma Contributors.ro consemneaza si o reactie de compromis ( Gabriel Andreescu - Mircea Dinescu, „boem şi calculat”, și mult mai mult) in care cei doi protagonisti , desi prin loviturile sub centura administrate au ajuns reciroc la podea ca in meciurile de box ale lui Charles Chaplin , sunt declarati amandoi castigatori.
Scopul acestei interventii este unul evident si marturisit . Autorul ei incearca sa mentina aparentele impacand capra cu varza, dar efectul este unul absolut contrar deoarece scoate la iveala nu numai divergentele ireconciliabile dintre cei doi protagonisti , ci si mlastina generata in spatiul cultural de cei care nu pot respecta regulile unei polemici civilizate si cutumele decentei si civilizatiei romanesti si europene.
Nimic nou sub soare. Revenirea la limbajul visceral si la etichetarea tipica anilor `50 aminteste de pamfletul " Porcul , mocirla si metempsihoza" al lui Benjamin Fundoianu pe care Vladimir Tismaneanu il admira considerandu-l o " arheologie a unui univers intelectual scufundat intr-o stranie uitare" ( https://www.contributors.ro/porcul-mocirla-si-metempsihoza-dogoritoarea-actualitate-a-lui-b-fundoianu/), dar de o dogoritoare actualitate si il compara (?!) cu celebra Ferma Animalor " a lui George Orwell (https://www.contributors.ro/porcul-mocirla-si-metempsihoza-un-text-de-b-fundoianu-1921/ ).
In esenta , dupa 30 de ani de democatie , unii practica limbajul suburban si atacul la persoana , altii le justifica, iar cei care raman pe margine incearca sa dreaga busuiocul :
“A-l reduce pe Mircea Dinescu la acest portret este însă nedrept și inadecvat intelectual.
În ciuda câtorva zâmbete implicite adresate fostului președinte Ion Iliescu, poetul-disident rămâne una dintre personalitățile care au contribuit efectiv la susținerea democrației în post-comunism. A avut un rol decisiv ca Uniunea Scriitorilor să nu urmeze modelul confraților din Serbia, susținători ai lui Miloșevici și a politicilor lui xenofobe. Figură cheie a Academiei Cațavencu, la a cărei fondare a participat, Dinescu a funcționat ca principală redută (îmi permit să apreciez) în fața comunității periculoase prin resurse, ticăloșie și verb care-l avea în frunte pe „sconcsul peremist”, Corneliu Vadim Tudor.
Încorporat în armată în anul 1969, Mircea Dinescu lucrase la redacția revistei Pentru Patrie , motiv pentru care a fost vânat ca o potenţială resursă.
Manifestările anti-ceaușiste ale lui Mircea Dinescu, rolul lui post-decembrist, în aspectele esențial pozitive sau eventual statutul lui de poet, nu scuză comportamentele pe care Ana Blandiana și Gabriel Liiceanu i le-au reproșat. Toate contează și toate împreună descriu o personalitate care scapă oricărui pat al lui Procust."
Gabriel Andreescu -Mircea Dinescu, „boem şi calculat”, și mult mai mult
In realitate nimeni nu l-a pus in discutie pe poetul Dinescu , ci atitudinea si comportamentul lui fata de normele , valorile si cutumele care definesc o societate civilizata , ceea ce este cu totul altceva.
Una este sa ai talent poetic ( asta apreciaza breasla scriitorilor ), alta este sa jignesti o femeie ( Ana Blandiana ) , o comunitate de provenienta si regulile decentei publice ( https://adevarul.ro/locale/slobozia/slobozia-vorba-dinescu--am-stat-masa-betivii-literaturii-romanesti-1_50ad4da17c42d5a663929cc2/index.html ) , un grup social sacrificat ( tinerii impuscati la Revolutia din 1989 ) si in ultima instanta o intreaga societate .
Ceea ce trece sub tacere Gabriel Andreescu este rolul de pionier al lui Mircea Dinescu in trivializarea spatiului public ca prim pas in procesul de decivilizare si dezumanizare al societatii romanesti.
Sa-i dam Cezarului ce este al Cezarului . Mircea Dinescu este primul intelectual public care a utilizat limbajul suburban in direct la TVR si in C.P.U.N. -ul anilor `90, dar si dupa aceea ( moderatorii si invitatii emisiunilor la care a fost invitat faceau eforturi sisifice de a-i tempera exprimarile suburbane) .
Pe de alta parte, rolul de figura cheie a " Academiei Catavencu" are si o alta conotatie. Mircea Dinescu , fost angajat la redactia revistei " Pentru Patrie " si vanat ca "potentiala resursa" ( interesanta sugestie ) impreuna cu Mircea Toma ( fost psiholog militar la Centrul de Medicina Aeronautica, Bucuresti ) si altii, infiinteaza revista de "satira si umor" respectiv " Academia Catavencu " cu un program atat de vast incat aspira de fapt la o resetare a intregii societatii (" Revista și-a propus să critice tot ceea ce considera a fi sancționabil la nivel național: guvernul, președintele țării, parlamentul, opoziția, intelectualii, minerii, liderii sindicali, politicianismul, diverse publicații, istoria românilor, naționalismul fad, Biserica etc. " ) atunci cand in tara inca mai aveau loc mineriade si demonstratii, iar manifestantii erau batuti conform unei lungi traditii . Intr-adevar, umorul le mai lipsea.
Problema este ca "umorul" s-a transformat treptat in satira, satira in atac la persoana si insulte , atacul la persoana si insultele in atac la normele culturale , morale si la bunul simt , finalul previzibil si inevitabil fiind apologia comportamentului suburban si trivialitatii. Stafeta a fost preluata cu entuziasm de toate tabloidele care au aparut ulterior.
In acest caz nici nu mai era nevoie de un pat al Procust, deoarece Mircea Dinescu si l-a construit singur. Prin creatia subculturala de varf " Plai cu boi ", a urcat triumfal pe podiumul obscenitatii publice.
Rezultatul dupa treizeci de ani este trivializarea spatiului public in care , asa cum observa un comentator " nu mai poti sa mergi cu famila la un film bun facut de un regizor romanesc fara sa rosesti.Toate sunt despre avorturi, violuri, morti, omoruri si mai nou, filme porno postate pe net"*) .
Din nefericire, nu este vorba numai de filme.
Sub pretextul democratiei si eliberarii de comunism respectiv de cenzura lui si mentalitatile retrograde "pudibonde ", limbajul suburban , obscenitatile si pornografia au invadat treptat teatrul , literatura , arta , chiar si templul educatiei unde portia de educatie a ajuns sa fie livrata la pachet cu o alta portie, dar de pornografie ( https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/revolta-la-un-liceu-din-cluj-napoca-unde-orele-online-sunt-intrerupte-zilnic-de-filme-pentru-adulti-parintii-s-au-dus-la-diicot-1470766) , iar statul si societatea se spala pe maini si dau din umeri .
In acest caz nu este de mirare atunci cand condamnatii penal devin instant patrioti convinsi si cetateni model care vor sa-si ispaseasca pedeapsa " privativa de libertate " intr-o tara si intr-o societate care a adoptat in mod tacit limbajul si valorile lor.
Mai mult decat atat si intr-un mod de neimaginat pe alte meridiane , tine cont de batranetea lor , ii mangaie pe crestet cu cele mai mici pedepse penale inventand comasarea lor, le acorda permisii ( !) ca militarilor in termen de alta data si le transforma detentia intr-un fel de vacanta sau concediu platit de stat pana la "liberare".
In logica realitatii istorice , politicienii postcomunismului sunt vinovati pentru orice incepand cu crimele Revolutiei si mineriadei din 1990 si terminand cu coruptia endemica din societate, dar nu si pentru initiativa poluarii spatiului public unde nu au facut decat sa urmeze un "model cultural" furnizat cu entuziasm de alte categorii sociale.
In acest caz premiul este adjudecat exact de catre cei care ar trebui sa apere spatiul public de poluare , dar care au coborat stacheta moralitatii si decentei publice la nivel suburban transformand spatiul public intr-o mahala spre deliciul interlopilor si proxenetilor care se simt in ea ca pestele in apa deoarece nu mai trebuie sa militeze pentru infiintarea oficiala a bordelurilor atunci cand personalitatile culturale, mass-media si tabloidele le promoveaza indirect , dar gratis, viziunea lor asupra lumii si sistemul de valori.
Cea mai buna demonstratie este facuta de premiul obtinut recent de filmul lui Radu Jude care desfiinteaza notiunile de decenta si morala publica , normalizeza obscenitatea si pornografia , sterge distinctia dintre spatiul intim , spatiul personal , spatiu privat si spatiul social si promoveaza pe post de arta "universul cultural" suburban intr-o lume intoarsa pe dos in care o profesoara ( prin traditie un reper in societate ) este umilita si jignita cu sadism in spatiul public pornind de la comportamentul ei in spatiul intim :
Cercul de creta se incheie cu un jurnalist de tipul " Critic Atac " care in tabloidul " Libertatea" preia stafeta in aceeasi maniera suburbana si limbaj de cartier ( "canci, mahari, caterinca, kil, intelectualul e acel tip care nu-ți spune direct du-te-n p… mă-tii ") si aplica stampila filmului pe fruntea celor doi protagonisti ai scandalului recent ( Costi Rogozanu - Capul intelectual în gură. Dinescu, Liiceanu, stați liniștiți, sunteți cam la fel: Babardeală, canci bucluc, narcisismo-balamuc ).
Sa tragem linie si sa adunam. Dupa trei decenii de democratie spatiul public romanesc a devenit unul absolut irespirabil in care un om educat nu mai are curajul sa mearga cu familia la un spectacol , etc.( chiar si editura Humanitas promoveaza inclusiv "capodopere literare" de genul " Bagau ") , iar spatiul cultural romanesc a devenit nu antonimul mahalalei , ci modelul ei.
Ca sa traducem din romana in romana, vorbim despre secretul lui Polichinele, respectiv cel cunoscut de toti . Societatea romaneasca a fost supusa unui intens proces de decivilizare si dezumanizare ai carui initiatori sunt in realitate nu politicienii si interlopii care au beneficiat de pe urma lui , ci exact cei care ar fi trebuit sa i se opuna.
Ramane o intrebare finala .
Sa tragem linie si sa adunam. Dupa trei decenii de democratie spatiul public romanesc a devenit unul absolut irespirabil in care un om educat nu mai are curajul sa mearga cu familia la un spectacol , etc.( chiar si editura Humanitas promoveaza inclusiv "capodopere literare" de genul " Bagau ") , iar spatiul cultural romanesc a devenit nu antonimul mahalalei , ci modelul ei.
Ca sa traducem din romana in romana, vorbim despre secretul lui Polichinele, respectiv cel cunoscut de toti . Societatea romaneasca a fost supusa unui intens proces de decivilizare si dezumanizare ai carui initiatori sunt in realitate nu politicienii si interlopii care au beneficiat de pe urma lui , ci exact cei care ar fi trebuit sa i se opuna.
Ramane o intrebare finala .
Oare Mircea Dinescu si Gabriel Liiceanu care au pus acum bomboana pe coliva spatiului cultural si Gabriel Andreescu care ii apara pe amandoi, nu au observat acest proces care de peste trei decenii este evident orice cetatean educat ?
Puțin probabil , dar si tacerea este un raspuns.
Note
*) Un dialog despre filmul lui Radu Jude aduce in discutie faptul social trecut cu vederea de elita culturala de la noi :
https://www.contributors.ro/mircea-dinescu-boem-si-calculat-si-mult-mai-mult/#comment-442953
nu am vazut filmul ( si nici nu il voi vedea), dar as vrea sa spun un singur lucru: fereasca dumnezeu sa faca vreun regizor roman un film bun la care sa te poti uita cu familia sau macar cu partenerul fara sa rosesti. Toate sunt despre avorturi, violuri, morti, omoruri si mai nou, filme porno postate pe net. Daca acest curent de postare a actelor sexuale pe net ar avea un avant in .ro as intelege un astfel de film, dar altfel e perfect inutil. Nici comercial nu prea poate fi din simplul motiv ca prea putini vor merge cu cineva la un film cu un astfel de titlu.
Ok, Romania nu e o tara unde curge lapte si miere, dar s-ar putea face si filme interesante cu succes comercial (spre exemplu, filmele din seria frantuzeasca „taxi” sau „disctrictul 13”).
All the best
@Cosmin: subscriu 100%. Nu am vazut inca un film romanesc de dupa Revolutie care sa fie cu adevarat „ars gratia artis”, cum sunt de exemplu Vremea Tiganilor, Cinema Paradiso sau Vietile Altora. Fortand cu tot dinadinsul socul si repulsia spectatorui occidental, generatia cineastilor romani de azi va mai lua cu siguranta cate un urs de aur sau de argint pe ici pe colo…dar niciodata grotescul, absurdul si nu o sa o ridice la nivelul de rafinament al unor adevarati artisti ca Emir Kusturica, Giuseppe Tornatore sau Florian Henkel.
Ai ramine uimit. Nu pot da link-ul, dar sunt secțiuni dedicate filmelor xxx de amatori cu titlul „romanian porn” defalcate pe fetișuri și categorii cam pe orice site xxx gratuit. Romanii fac sex și mai și filmează. Masiv. Asa ca pudinbonderia este rupta de realitate. Iar dacă vrei, te poți uita doar la filme cuminți, fără sa rosesti, alături de cine vrei. Cinemateca anilor 70-80 cu Sergiu Nicolăescu în toate rolurile îți stă la dispoziție.
@Alex
Man, nu fi nasol și sarcastic.
Știi bine ce spun oamenii. Avem toți loc sub soare.
Poate și tu ai rămâne uimit dar să știi ca pentru o mare parte din societatea universală temele sexuale sunt încă un tabu. Sunt mulți părinți care sunt oripilați de invazia porno de pe telef copiilor lor. Ce să vb despre limbaj. O fi și limbajul decent tot o pudibonderie păguboasă (s.n.) .
Acum, sincer să fiu, din rândurile tale deducem ca esti un tip open mided pentru care erotica publică este ceva așa, obișnuit, ceva curajos și la’ndemână pentru toată lumea.
Eu zic să lași pe fiecare să își spună părerea și nu mai da sfaturi.
Nu stiu cati ani ai, nu stiu ce esti, nu stiu ce consumi din erotica publica dar cred ca decenta, conservatorismul, etica publica nu pot fi identificate cu penalitățile lui Sergiu Nicolaescu.
Pace, bro!