Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke

duminică, 28 iulie 2024

Apostolii decivilizarii si dezumanizarii civilizatiei europene si occidentale


De la " frumusetea este in ochii privitorului " si pana la " o viziune artistică care poate fi plăcută sau nu, dar nu ar trebui să existe limite în exprimarea artistică " nu exista decat un pas. 
Problema este ca pledoaria pentru "o arta fara limite " se poate transforma usor in pledoaria pentru kitsch, obscenitate,  decivilizare si dezumanizare si acest pas in razboiul cultural a fost deja facut . 
Una dintre cele mai mari greseli ale Uniunii Europene a fost să nege rădăcinile ei  creștine exact atunci când civilizația europeană și occidentală a intrat într-o spirală a  decadenței. Acum plătește un preț mare cu islamiștii, pro-palestinienii și pro-Hamas pe cap ridicandu-i mingea la fileu criminalului Putin care a stiut unde să infiga cutitul până la prasele.
Ultimul exemplu : 



La ultima cena (1495-1498 ) Leonardo da Vinci 


Viridiana (1961) [Luis Buñuel] _ Last Supper



JO PARIS 2024 - Philippe Katerine, tout bleu, rend hommage à Dyonisos

joi, 25 iulie 2024

Romania intre statul (ne)esuat si statul (ne)capturat


Toți oameni sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alții.
 George Orwell - „1984”

O tema recurenta in discursul politic din utimele decenii si de mare interes pentru opinia publica este evolutia statului roman in aceasta perioada. Ultimul articol de opinie pe aceasta tema aparut recent pe platforma Contributors.ro ( Bradut Bolos – Este Romania un stat esuat ? ) se inscrie pe aceasta linie.
Interesanta este motivatia umorala a autorului care recunoaste ca a fost deranjat de sintagma “stat esuat” aparuta in discursul politic si in discutiile din spatiul public .
Marea problema in acest caz si in altele este ca , la fel ca in discursul politic, mass-media se caracterizeaza inca prin mariajul intre informatie si opinie si nu prin separarea lor . Profesorul Peter Gross, unul dintre cei mai reputati specialisti in comunicare si mass-media a demonstrat printr-o cercetare longitudinala facuta de-a lungul unui sfert de secol (Peter Gross - Intoarcere in laboratorul romanesc . Mass-media dupa 1989 , Editura Nemira, Bucuresti , 2016 ) ca presa noastra a ramas cantonata in special in zona articolelor de opinie , comentariilor , etc. in detrimentul informatiei obiective.
Articolul amintit nu face exceptie. Metoda aleasa de autor este o demonstratie didactica pornind de la definitia de dictionar a notiunii de stat esuat ( Incapacitatea de a controla teritoriul ; Instituții guvernamentale slabe ; Economia disfuncțională ; Violență și insecuritate ; Migrație forțată și refugiați ; Slaba legitimitate a guvernului ) urmata de analiza formala centrata pe fiecare element.  
Autorul porneste de la prezumtia ca Romania nu este un stat esuat si intreaga demonstratie care urmeaza  in articol si in comentariile la acesta este o colectie de silogisme si paralogisme subordonata acestui scop care scuza mijloacele. Pe cale consecinta demonstratia devine o linie melodica cu un singur refren dominat de umorul involuntar ( da, dar…) :

" Este mizerie in Romania? Da, Este sărăcie in Romania? este. Dar vedem cetățeni pe strada dormind in cutii de carton?" 

 " Sunt instituțiile statului ineficiente? În mod cert da, dar instituțiile statului sunt peste tot privite ca ineficiente." 

 "Există migrație foarte semnificativă (un eufemism pentru faptul ca aproape 1/3 din locuitori au plecat unde au vazut cu ochii - s.n.) în România, dar nu este realmente forțată (s.n.)." 

" Ca peste tot in tarile pe care le numim dezvoltate adevărul este o combinație (s.n.) de bine si rău, hoție, interese, corupție, răutăți si generozitate, munca, dăruire, inteligenta, inițiativa. Dar, e o societate dinamica, care evoluează."

„Parchetul general de pe langa ICCJ anunta ca mentine trimiterea in judecata pentru INFRACTIUNI IMPOTRIVA UMANITATII a numitului Iliescu Ion, fost presedinte al „statului esuat”.]

"Exemplul dumneavoastră este tocmai o dovada ca statul nu este eșuat.  " 

Probabil ca daca procesul inceput acum 34 de ani se va termina peste inca o jumatate de secol, autorul va avea aceasi opinie despre statul (ne)esuat ... 
Foarte interesant , teza avansata initial in articol este invalidata scrasnit pe parcurs prin sofisme care in final contrazic prezumtiile avansate anterior :

" Există două capitole din șase la care România este momentan într-o situație care permite această asociere, Migrație și Legitimitatea Guvernării. Din punctul de vedere al românilor siliți de salariile mici raportat la costul vieții să emigreze (s.n.), România este un stat eșuat. Din fericire, nu e singurul punct de vedere, și nici singurul criteriu."

" Având în vedere ca instituțiile europene si NATO sunt mai credibile decat cele nationale (s.n.)in toate sondajele, cedarea unor aspecte ale suveranitatii sunt, se pare, vointa poporului, deci legitime."

Principiile de baza aplicate in acest caz pornesc de la o teorie a paharului pe jumatate plin si pe jumatate gol care devine transformarea albului in negru sau invers , de la o interpretare particulara a raportului dintre cuvinte si fapte in care primele prevaleaza asupra ultimelor ( respectiv fac o apologie a ambalajului in detrimentul marfii ), expediaza ilegalitatile si anomaliile peste granitele altora si in ultima instanta neaga evidenta din fata ochilor tuturor. Din acest punct de vedere viziunea particulara a autorului si ocheanul intors prin care priveste lumea se vad cel mai bine in comentariile la articol .
Uriasul deficit bugetar existent (cf: https://cursdeguvernare.ro/cristian-grosu-laurii-cifrelor-cat-mai-putem-sustine-aceasta-bunastare-fara-dezvoltare.html) este definit comparand mere cu pere si prin raportare la altii : 

" 6% deficit e mult, dar nu este un dezastru. 52% din PIB deficit este pistol cu apa fata de deficitele din tarile dezvoltate. Modernizarea infrastructurii înseamnă deficit bugetar, oricum o iei. Suntem o tara prospera, doar ca nu atat de prospera cat ne-am dori, si nu toata lumea beneficiază de prosperitate. "

De aici si pana la pledoaria pentru bunastarea unora si saracia altora nu mai este decat adoptarea unui pas facut anterior de "parintele Constitutiei" , Antonie Iorgovan care a statuat in Constitutia din 1991  un principiu ramas sacrosant pana in zilele noastre ( " Averea dobandita se presupune a fi licita (s.n.) "). 
Acest pas capata noi valente prin filozofemele prin care autorul isi demonstreaza adevarata clasa :

" Sunt pline orașele de mașini scumpe, azi am văzut câteva Porsche, Mercedes G classe, Tesla, mașini de zeci si sute de mii de euro noi nouțe ( corect - fratii Tate, https://adevarul.ro/stiri-locale/buzau/palate-si-masini-de-sute-de-mii-de-euro-gasite-la-2333247.html,etc. ). Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult au fost manifestațiile agricultorilor cu tractoare de sute de mii de euro cum nici nu visau comuniștii ( corect- acestia nu mai sunt demult taranii de altadata , acum au trecut la butoane fermierii ca Borcea, Netoiu, Dinescu, Dragnea, Paul Stanescu, etc.   -s.n.).
Ce indicator vreți, daca nu vedeți in jur schimbarea?" 

Lectia de morala publica prin care valorile sociale sunt resetate si inversate este pastrata pentru final. Pentru inceput este aplicata tehnica eleganta a aglutinarii care amesteca epocile,categoriile,  cauzele cu efectele,etc. si aduce la acelasi numitor pe cei care incalca legile si normele cu cei care le respecta :

"Acum 30 de ani ziare de limba germana povesteau cum niște cetățeni romani au mâncat lebede (s.n.) de pe un lac din Viena. Nu de mult, ziarele de limba germana lăudau suporterii romani si echipa României pentru civilizație(s.n.) ."

In aceeasi logica morala inversa , sunt laudati cei care ard etapele , incalca normele ( cum zicea un adept al metodei " legea este ca o bariera  : " leii sar peste ia, boii se opresc in ea, cateii trec pe sub ea "), ies din rand si trec in frunte ca paduchele. 
In acest caz avem o pledoarie cinica de tip "scopul scuza mijloacele " pentru predarea cheilor cetatii exact celor care au jefuit-o si urmasilor  urmasilor lor : 


" TOATE statele lumii au avut multiple etape in care conducerea a fost corupta, bogățiile au fost obținute ilegal, imoral. Sa luam ca exemplu Austria (dar puteți lua ca exemplu ce țară dezvoltată vreți) care ne da lecții de moralitate, a cărei bogăție a fost generata de jefuirea după legile proprii a unei multitudini de națiuni ocupate cu forța. Nepoții jefuitorilor au devenit ulterior moraliști, susținători de valori etice și morale, dar cu un nivel de trai asigurat de mizeriile făcute de strămoșii lor. Copii celor care fură enorm sunt educați la cele mai bune universități, și poate mai știu ceva din mizeriile părinților, nepoții lor sunt complet rupți de realitatea sursei averii lor, și își pot permite să fie exponenții unor înalte valori morale. Deci, ca să vă răspund, copii sau nepoții celor care s-au îmbogățit prin corupție și jaf vor fi inconștienți de mizeria din care a pornit poziția lor, și își vor permite fără probleme să curețe țara de corupție și hoție, mai ales că în acest mod își protejează cu legea în mână pozițiile privilegiate. Nu cunosc aceste nume, dar sunt sigur că le vom afla. Sunt sigur că dacă veți căuta unde iși fac studiile potentaților zilei veți descoperi că se confirmă procesul descris de mine." 

Din aceeasi grija altruista pentru bunul mers al societatii autorul are grija sa ne avertizeze ce se intampla daca cumva vreo instanta buclucasa face greseala enorma de a curata societatea de parazitii ei . 
Altfel spus , orice tentativa de asanare a coruptiei atunci cand legislatia o favorizeaza este echivalata cu  dictatura :

“Alternativa ar fi „tribunalele populare” si linșajele care sunt prin definiție semne ale unui stat eșuat.”

Mai mult decat atat in viziunea biologica a autorului pentru care poate primi aplauze de la cei cu dosare penale , solutia propusa pentru tara nu este asanarea coruptiei , ci convietuirea societatii in acelasi pat cu ea pentru ca in caz contrar ajungem in situatia in care , ghinion ,   operatia a reusit ( coruptia a disparut ),  dar pacientul ( statul unora ) a murit : 

" Modelul aplicabil statului este mai degraba biologic. Nu prea poți scoate organe si sa le înlocuiești, trebuie sa le tratezi cu mare grija ca tratamentul sa nu omoare pacientul sau sa agraveze starea lui. Dacă ar fi de exemplu sa ma refer la problema corupției, as compara-o cu o tumoare care ocupa multe organe interne vitale. Tumoarea asta nu poate fi extirpată chirurgical, pentru ca socul pentru pacient este prea mare ca sa supraviețuiască. Trebuie atacata problema intr-un mod similar cu radioterapia sau chemo-terapia, sau un regim strict de dietă, Probabil cea mai buna abordare ar fi sa fie întărit sistemul natural de apărare astfel încât organismul sa se vindece singur, cu mentiunea ca un sistem imunitar hipertofiat ajunge sa consume si pârțile sănătoase ale organismului. "

Probabil din acest motiv instantele judecatoresti de la noi nu vor sa aplice normele juridice europene (https://www.g4media.ro/25-de-organizatii-solicita-demisia-membrilor-ccr-dupa-decizia-privind-sectia-speciala-ccr-impune-judecatorilor-nationali-sa-nu-poata-aplica-direct-dreptul-european-care-se-opune-in-mod-clar-unei-astf.html) ,  presedintele Johannis a promulgat decretul prin care evaziunea sub un milion de euro nu mai trebuie pedepsita (https://www.digi24.ro/digieconomic/financiar/iohannis-a-dat-decret-evaziunea-fiscala-sub-1-milion-de-euro-nu-mai-e-inchisoare-daca-se-plateste-prejudiciul-18075 ) desi in 2017 cetatenii demonstrau impotriva unui prag mult mai mic.  
Altfel spus, justitia este atat de legata la ochi incat prescriptia penala a devenit un fel de amanta a ei , iar pentru ca pe lumea aceasta totul se plateste , ultimul trend este acela de juca alba-neagra cu sentintele si condamnarile unora , dar si cu domeniul statului ( https://www.g4media.ro/breaking-curtea-de-apel-bucuresti-anuleaza-sentinta-de-condamnare-la-7-ani-de-detentie-a-omului-de-afaceri-puiu-popoviciu-si-il-achita-in-revizuire-motivul-fapta-nu-exista-decizia-poate-fi-atacat.html ). 
In ultima instanta definitia formala si didactica a statului esuat propusa de autor nu poate acoperi intreaga problematica adusa in discutie. 
Pe cale de consecinta strategia aplicata in cazuri punctuale  este eschiva:

-  justitia ("nu am analizat asocierea stat-crimă organizată") , 

- morala publica ("  Legitimitatea morala este un fenomen complex, dar necesar unei democrații funcționale." ) 

- generalizarea si revenirea frecventa la Ucraina ca termen de comparatie ( " Nu sunt ( Rusia si China -n.n.) nici teoretic nici practic eșuate. Hiperbolic toata omenirea poate fi eșuată (s.n.). Dar ambele sunt mai prost punctate decât noi si mai bine decât Ucraina (de exemplu)". 

Daca nici eschiva nu este posibila , ultima solutie ramane replica agresiva ( " Scrieti dumneavoastra un articol cu argumente mai bune. ").

Preferinta autorului pentru definitia formala a notiunii de stat esuat are avantajul a eluda si de a expedia orice discutie care depaseste cadrul prestabilit, deci orice referire la administratie , justitie, coruptie, justitie,  educatie, sanatate, securitate,etc. ( ca sa nu mai amintim de obscenitatea pensiilor speciale , de salariile la stat mai mari ca la privat,etc. )   are loc numai in masura in care autorul o accepta sau nu. 
In realitate statul nu poate fi separat de societatea pe care o administreaza , iar esecul sau succesul statului sunt externalizate in spatiul social. 
Din acest punct de vedere, o panorama complexa asupra societatii arata exact ceea ce autorul nu vrea sa vada  dincolo de definitia abstracta . 
Sa ne pregatim un creion rosu si sa incercuim ce ne deranjeaza pe un model al dezvoltarii sociale folosit inca de acum 15 ani in Valea Jiului de profesorul american de filozofie Dana Bates. 



Modelul dezvoltarii durabile "Orizonturi noi" (1999) 
https://www.noi-orizonturi.ro/istoric/


Aceasta diagrama ( probabil culoarea rosie  va predomina in cele mai multe cazuri si cu cat mai mult ne indepartam de marile orase ) arata ca cele mai grave probleme ale Romaniei nu sunt de natura economica ( vorba unui hatru, oricat s-a furat , inca are balta peste !) ci de natura structurala. 
Dupa startul incredibil din 1990 irosit pentru totdeauna , locomotiva nu putea sa merga pe noua linie de univers in frunte cu Corneliu Coposu, Ion Ratiu , Sergiu Cunescu , Emil Constantinescu, Zoe Petre sau , si mai rau , cu regele Mihai care solicitau imperios democratie, stat de drept si normalitate sociala, culturala si umana. 
Cum linia de tren nu mai putea fi schimbata, Romania a trecut in mod inevitabil printr-un proces de asanare si de "terraformare" sociala. 
Solutia gasita a fost schimbarea garniturii respectiv pregatirea ei pentru primirea noii (vechi) elite sociale si a urmasilor ei care se (re)instalau la butoane si revendicau puterea. Cum aceasta noua (veche ) garnitura era in raspar cu democratia si cu statul de drept , dar avea nevoie de legitimare politica, culturala,  sociala si morala , toate acestea au fost ajustate dupa chipul si asemanarea ei. 
In virtutea acestui scop societatea a intrat intr-un proces tacit de decivilizare si dezumanizare care sa corespunda noilor comandamente politice, culturale si sociale.  
Unul dintre putinii comentatori cu identitate certa de pe forum-ul articolului se intreba cum au aparut pe firmamentul social fanii unor stele ca Gheboasa, Babasha,etc.  ca sa nu mai vorbim de maestrii limbajului buruienos din Parlament,etc. 
Raspunsul se afla exact acolo unde nu s-ar fi asteptat nimeni , respectiv la Academia Romana. 
Onoratul for a dat startul competitiei inca din anul 2007 atunci cand din "considerente stiintifice " a intors ceasul social la limbajul visceral al anilor `50 (https://web.archive.org/web/20091001070539/https://www.banknews.ro/tipareste/13976_noul_dictionar_al_limbii_romane_va_cuprinde_si_cuvintele_obscene.html) legitimand astfel mai intai  discursul si ulterior comportamentul noii garnituri sociale care fremata la portile cetatii. 
Decivilizarea si dezumanizarea sociala induse de comunism dupa 1945 (https://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/de-la-palarie-si-joben-la-basca-proletara-si-caciula-sovietica-un-roman-si-un-american-martori-ai-degradarii-romaniei-sub-ocupatia-rusilor/) suspendate in 1989,  au fost reluate in forta dupa destramarea Conventiei Democrate din anul 2000. 
In beneficiul exclusiv al noii (vechi) elite si al urmasilor ei,  in ultimele decenii au fost bulversate , resetate sau chiar inversate codurile deontologice, profesionale si morale care au sters distinctiile necesare intre valorile politice, culturale, sociale si morale pentru a valida brava lume noua aparuta la orizont.
Semnalul l-a dat inca din 1991 "parintele Constitutiei " , Antonie Iorgovan cu celebra sa sentinta (" Averea dobandita se presupune a fi licita ") care a legitimat si disciplinat in urma ei noua garnitura politica, sociala si umana.  
Rezultatul a fost intrarea in Parlament a unor alesi cu condamnari si dosare penale respectiv stergerea granitei dintre legal si ilegal ,  moral si imoral , bine si rau de unde si uraganul de CV-uri coafate, revolutionari de profesie, doctorate, diplome, plagiate , plastografii si licee facute dupa facultate din establismentul autohton.
Tonul a fost dat prin decorarea la cel mai inalt nivel a unor indivizi cu dosare penale  fapt care semnala intrarea societatii in starea de parabioza in care legile sunt facute exact de cei care le incalca in propriul beneficiu :





Daca Romania nu este un stat esuat , atunci aprecierile de mai jos apartin cu siguranta unui "stat dinamic" cum il denumeste autorul :


Armand Goșu, despre calitatea catastrofală a administrației statului român: "E prima dată în 150 de ani când te uiți și te sperii"

https://m.ziare.com/armand-gosu/armand-gosu-diplomatie-invazie-ucraina-pozitie-romania-1771297

Istoric britanic: „Serviciile de informații din România sunt incontrolabile”. Ce spune despre capabilitățile militare ale țării noastre 

" Spre deosebire de Ministerul Apararii, cel al Afacerilor Interne nu a fost reformat (s.n.) odata cu intrarea noastra in NATO, iar acum se confrunta cu o criza care se agraveaza de la o zi la alta si observam cum "institutiile incep sa cada ca popicele
MAI controleaza intreg teritoriul Romaniei (s.n.), iar pentru un partid asta este extrem de important. Ai campanii electorale de dus (s.n.), ai oponenti de intimidat (cum se intampla altadata), poti avea o serie intreaga de avantaje. In al doilea rand, daca incep sa mai curga si banii negri (s.n.) pe diferitele retele si filiere (asa cum semnaleaza presa), ne putem gandi ca si asta e un avantaj, desi de ordin personal."

Iulian Fota
fost consilier prezidential pe probleme de securitate

http://www.ziare.com/klaus-johannis/presedinte/iulian-fota-cand-vorbim-de-complicitati-intre-ofiteri-din-mai-clanuri-si-politicieni-ce-poate-sa-faca-raed-arafat-interviu-1572220

INTERVIU Iulian Fota: „Urmatorul presedinte va avea de gestionat catastrofa economica si pericolul agresiunii armate asupra Romaniei. Acestea vor veni in urmatorii cativa ani. S-ar putea ca acest presedinte sa aiba nevoie sa sune in cancelariile occidentale si sa i se si raspunda! Ca altfel suntem in pom toti”

„Uitați-vă la Ciucă, uitați-vă la Ciucă și pe urmă, după experiențele cu generali, s-ar putea ca românii să se cam sature (s.n.) de rezerviști, care au împânzit și televiziunile și locurile de muncă în instituții, peste tot rezerviști. Devenim o țară în care administrația se face de către rezerviști (s.n.). Dacă vă uitați, uitați-vă câți își spun că sunt generali cu patru stele”, a declarat fostul președinte al României despre candidatura liberalului Nicolae Ciucă la prezidențiale. 

Sa presupunem totusi ca toate evaluarile  citate de mai sus sunt doar opinii subiective care se refera la stat ca o realitate abstracta si atunci este nevoie de un fapt obiectiv care nu poate fi contestat de nimeni inclusiv de autorul articolului in discutie
In acest sens, orice stat apartine unei tari si orice tara are un teritoriu. Dar ce se poate intampla atunci cand , metaforic vorbind, oamenilor le fuge pamantul de sub picioare ?!
Ne raspunde la aceasta intrebare o prestidigitatie gigantica la nivel national de tip alba-neagra care , cu banii europeni primiti cu tot, a transformat terenul agricol respectiv proprietatile individuale ale cetatenilor restituite pe hartie in 1990 simultan  in grajdurile lui Augias si jungla lui Meinong in care realitatea depaseste imaginatia , respectiv intr-un sistem cu m ecuatii ( numarul cetatenilor ) si n necunoscute ( pamantul lor ) si intr-o asemenea brambureala careia niciun calculator cuantic nu-i mai poate da de cap. 
https://economedia.ro/analiza-cadastrarea-romaniei-misiune-imposibila-nici-jumatate-din-tara-nu-este-cadastrata-desi-tinta-era-sa-incheie-procesul-in-acest-an-trei-sferturi-dintre-cadastrari-realizate-pe-banii-proprie.html

https://stirileprotv.ro/romania-te-iubesc/minune-in-romania-apele-din-delta-au-fost-declarate-pasune.html

Saracul pamant nu are nicio vina,  el a fost restituit , dar nu si proprietatea lui pentru ca dupa principiul " mortii se acopera cu pamant, vii cu hartii " intre el si proprietarul  cu titlul lui de proprietate din 1990 cu tot , s-a interpus lantul slabiciunilor (omenesti) respectiv o multime vesela formata din secretare, functionari,  primari , topometristi, cadastristi, samsari, penali, patroni, firme , politisti, rezervisti, notari, judecatori ,juristi, avocati,etc.  care au taiat orice vizibila legatura intre posesor si terenul lui care musai trebuie sa plateasca pentru a intra din nou in posesia lui.  
Asa cum apele din Delta pot deveni  pasuni din pix ,  oricine are bani si relatii poate deveni proprietar cu acte in regula pe pamantul altuia ( curata magie sau curat stat de drept ar spune marele Caragiale ) iar itele se incurca atat de bine incat nici Dumnezeu din ceruri nu le mai poate descalci ( acesta este de fapt interesul unora ).
Concluzia este evidenta . Daca statul roman nu este un stat esuat, atunci este cu siguranta un stat controlat in care totul functioneaza ca uns, dar nu in interesul contribuabililor care il finanteaza. Atat de bine este controlat incat a devenit un stat capturat. Generatiile care urmeaza vor vedea probabil de cine a fost capturat si pana cand. 






Comentarii Contributors.ro

  • Daca aveți o opinie atât de argumentata, de ce nu scrieți in loc de un comentariu, un articol, sub numele dumneavoastră? Vreți sa demonstrați ca Romania este un stat eșuat? Argumentați rațional, si poate veți avea câștig de cauza.
    Din punctul meu de vedere Romania a fost un stat eșuat, in 1989. Din 1991, după adoptarea Constituției, Romania a început efectiv drumul lung și anevoios al reabilitării.
    Din alt punct de vedere, daca ați avea dreptate, ceea ce ar urma ar fi dezagregarea statului Român,

    • Romania Nu este in prezent un stat esuat, ci se descurca bine in economia de piata, si atrage multi straini care vin sa lucreze aici. Ca se poate si mai bine, in special in zona politica, e adevarat; dar nu trebuia amestecate lucrurile.
      Cine tine sa demonstreze cu tot dinadinsul ca Romania ar fi un stat esuat, cum sunt cativa printre comentatori, ori gandeste in niste clisee total depasite din anii ’90 si habar n-are de situatia curenta (si nici nu vrea sa se informeze corect), ori e vreun agent subversiv cu agenda ascunsa ostila Romaniei. Romania nu duce lipsa de dusmani externi (si interni).

  • Acum observ ca acest comentariu este pe blogul dvs. Sincer, puteți expune materialul dvs. pe o platforma, si observați reacțiile. Daca este opinia dumneavoastră, merită o dezbatere.

„Daca statul roman nu este un stat eșuat, atunci este cu siguranță un stat controlat in care totul funcționează ca uns, dar nu in interesul contribuabililor care il finanțează. ”

Nu contrazic aceasta concluzie deloc. Pun întrebarea, ce sistem statal funcționează altfel? Daca analizați orice stat existent (de care am auzit eu, sau am vreo idee) veți găsi elite privilegiate, profesii protejate sau avantajate de sistemul public, si o mulțime de mijloace de a extrage rente din relația cu sectorul public, sau, din diverse avantaje create de sistemul public pentru beneficiarii săi. Nu trăim intr-o lume ideala, teoretica, ci intr-o lume cat se poate de reala. De ce credeți ca manifestau fermierii olandezi acum câțiva ani când erau pe cale sa fie falimentați si expropriați pentru speculații imobiliare? Puterea corupe, oriunde, si asta nu e ceva nou, sau măcar specific României de azi, in mai mare măsură decât României din trecut. Credeți ca Alecsandri când a scris Coana Chirița a inventat pur si simplu un caracter, sau a preluat un arhetip? „Ciocoii vechi si noi” este o poveste de actualitate? Eu zic ca da.
Poate viziunea mea este cinica, poate este pragmatica, eu cred ca este practica comparativ cu idealismul care susține ca exista societăți ideale altundeva. De cate ori cineva zice ceva de bine de Romania, se găsește cineva care zice ca in cutare direcție e mai bine in Elveția, sau Norvegia, sau Olanda, sau SUA, sau Japonia, pe care le vad ca pe un fel de Wakanda combinata cu Camelot si Atlantis si ca la noi ar trebui sa fie ca acolo.
Una peste alta cetățenii tarilor dezvoltate decid sa nu mai aducă copii pe lume. Sa amintim de scandalul privind finanțarea CDU in 1991 (corupție), scandalul Karl-Theodor zu Guttenberg (plagiat), ca sa vorbim numai de Germania, unul dintre cele mai corecte state.
Eu nu spun ca trebuie sa acceptam corupția, ci sa înțelegem ca face parte din realitățile indezirabile ale vieții. Cum se cumpăra domnia in Valahia si Moldova de la Înalta Poarta, ce sume se plăteau Marelui Vizir, Pasalelor si Sultanului însuși? Credeți ca sub Habsburgi Guvernatorul Transilvaniei nu slujea direct interesele elitei Austro-Ungare mai presus de cetățeni?



sâmbătă, 13 iulie 2024

Un test pentru orice persoana cu gandire democrata. Update

 

Un test pentru orice persoana cu gandire democrata
Doua mentalitati


In urma cu 17 ani *) psihologia romaneasca isi cauta identitatea prin administratorii vremelnici ai domeniului si  incerca sa-si defineasca obiectivele de circumstanta care erau complet diferite de cele deontologice si profesionale, fapt semnalat de un psiholog roman stabilit in Germania. 
Evolutia evolutia ulterioara a domeniului psihologic marcata de scandaluri rasunatoare a confirmat cu prisosinta  aceasta stare de fapt**). 
Postarea de mai jos semnala atunci aceasta tendinta de control social ***) care ulterior a devenit dominanta. 



J. P. Guilford-  Psychometric Methods (Mcgraw; Hill Series In Psychology)
                                                               1954


La inceputul acestui an , profesorii din Bucuresti ( dar si din tara ) au primit un chestionar (I) al carui scop este acela de a evalua starea lor psihica .

Puteti compara maniera in care este conceput acest chestionar cu viziunea pe care o are asupra aceleiasi probleme ( testarea psihologica a profesorilor ) Dan GOGLEAZA, doctor in psihologie, psihoterapeut de libera practica in Germania si pe care o puteti regasi in interviul citat mai jos (II) .

( Dan Gogleaza este absolvent al Facultatii de istorie-filozofie, sectia psihologie-sociologie, a Universitatii Iasi in 1976, a profesat ca psiholog clinician 10 ani la Focsani, iar din 1986 traieste in Leverkusen. Este membru al Asociatiei Psihologilor Germani , BDP, al Asociatiei si Camerei Psihoterapeutilor ,VPP, BVVP, al Societatii de Hipnoza DHG, supervizor si psihoterapeut autorizat de Asociatia Casei Medicilor Germani. In 2002 i s-a editat la Polirom cartea “Psihoterapia ca relatie a schimbarii individuale”. )



I) “ Ministerul Educatiei si Cercetarii _________Colegiul Psihologilor din Romania”

ANEXA

Instructiuni generale

Raspunsurile la urmatoarele chestionare se bazeaza pe autoevaluarile pe care le faceti. Raspunderea pentru corectitudinea informatiilor oferite va apartine in totalitate cu toate implicatiile legale de rigoare. Raspunsurile oferite nu au implicatii profesionale sau financiare. Ele sunt utile pentru identificarea precoce a unor posibile probleme de natura emotionala ( psiho-comportamentala ) care urmeaza apoi, cu acordul dvs, a fi confirmate si analizate prin analize clinice , medicale si psihologice suplimentare.“

Acesta este inceputul unui chestionar primit de profesorii din Bucuresti . si care continua cu "date demografice " ( starea civila,copii, cu cine locuieste , unde si in ce conditii locuieste,etc. ) si continua cu 9 pagini de chestionare preluate dupa International Institute for Advanced Study of Psychoterapy and Applied Mental Health care are dreptul de copy right asupra lor dar, surpriza(citez) :

"Se acorda dreptul de utilizare nelimitata in scopul prezentelor norme"



II) “ Testarea psihologica a profesorilor este anticonstitutionala!” Interviu cu dr. Dan GOGLEAZA

Liviu ANTONESEI


Prin problemele deontologice atinse, cartea ta devine in contextul actual o lectura obligatorie atit pentru specialisti, cit si pentru unii factori de decizie. La noi, printr-o ordonanta a guvernului, se cere executarea unui examen psihologic anual pentru profesorii universitari si preuniversitari. Care este parerea ta si daca in Germania profesorii sint supusi unei asemenea testari?

- Nu cred ca aici i-ar putea veni cuiva o asemenea idee nici macar in gluma! Eu sint in principiu impotriva ideilor de “europenizare” fortata si cu orice pret, a aplicarilor neadaptate de masuri si reguli impuse, de sus sau de altii; cred insa ca prin aceasta masura sarim mult peste normele Europei democrate. In Germania, nici profesorii, nici alti educatori nu sint testati, nici nu trebuie sa treaca pe la psihiatru. La inceputul practicarii profesiei de medic, psiholog, profesor sau alte profesii prin care se intra in contact cu persoane, este necesara doar o adeverinta simpla de la medicul de casa precum ca nu te afli in evidenta cu boli psihice cronice – si asta-i totul pe toata perioada practicarii profesiei. O asemenea masura pune mari probleme deontologice, metodologice, tehnice si, nu la urma urmei, chiar politice.

- De ce politice? Asta-i ordonanta, ea se aplica deja, psihologii au treaba si profesorii completeaza cuminti chestionare, daca li se dau cumva...

- Daca eu povestesc asta aici, voi fi intrebat daca nu cumva in Romania s-a instalat o noua dictatura. Orice aluzie depreciativa la sanatatea psihica a cuiva este interzisa constitutional, iar ierarhizarile de nivel mintal in sustinerea unor masuri sociale sint considerate elemente clare de rasism. Prin aceasta masura sint discreditati aparent numai profesorii, insa psihologii se vor discredita singuri, in primul rind, pentru ca accepta acest lucru si pentru ca nu sint pregatiti in nici un fel pentru un asemenea examen.

- Nu esti cam depreciativ fata de colegii nostri?

- Nu, eu constat o realitate, cunosc bine situatia psihologiei de acasa si un asemenea examen presupune mai mult faze de pregatire, de la clarificarea problemelor metodologice pina la realizarea unor standarde comune la nivel national. Absenta unui lobby profesional, comparabil cu cel al medicilor, de exemplu, face ca psihologii sa fie orbiti de oferta si sa se supraaprecieze. Deontologic vorbind, nu exista o acoperire profesionala, intrucit nu exista nici un cod etic aprobat sau semnat de vreun psiholog in Romania, la terminarea studiilor ori in cadrul asociatiilor profesionale carora le apartin prin calificari postuniversitare, iar Colegiul Psihologilor, care ar putea avea rolul supervizarii etice si deontologice, nu a fost inca aprobat de Parlament. Orice relatie psiholog-client/pacient pune problema rezolvarii ecuatiei de “putere” ;, prin incercarea fiecaruia de a-si adjudeca dreptul definirii relatiei. Este un aspect general oricarei relatii umane, insa psihologul autorizat pentru testari diagnostice sau alte avize este un specialist el insusi, antrenat si terapizat sa nu-si foloseasca abuziv si in detrimentul omului rolul incredintat.

- Cum adica, psihologii trebuie terapizati si autodiagnosticati?

- Bineinteles, atit de profesorii lor, care-i supervizeaza pina la obtinerea autorizatiilor de care au nevoie, cit si de colegi, atit in cadrul experientei proprii in terapia de grup obligatorie, cit si dupa aceea, in cadrul grupelor de superviziune reciproca subordonate asociatiei. Nu poti lasa destine si situatii umane sensibile pe mina unor persoane nepregatite deontologic, neacoperite organizatoric, fara experienta sau fara sa-si fi facut “ propria igiena psihica” , adica fara a-si fi “prelucrat” propriile penibilitati sau traumatisme.

- Pai, in situatia asta, nimeni nu corespunde conditiilor pe care le descrii! Ce ne facem? De ce avem totusi nevoie de atita deontologie?

- In aceasta situatie, ea este mai importanta chiar decit metodologia si uite de ce. Nu uita ca este vorba de a examina personalitatea unor “modele sociale” ; cu autoritate educativa si morala recunoscuta in orice societate si in toate timpurile. A supune un dascal la un asemenea examen este un supliciu moral si poate aduce un prejudiciu fara precedent autoritatii sale. Printre altele, orice elev, nemultumit de vreo nota sau de o masura educativa luata de un profesor, o poate contesta pe “motivele psihologice” ale acestuia. Se depreciaza concomitent si perceptia sociala a psihologului, devenit astfel un fel de “justitiar”; si, in loc sa creasca accesibilitatea populatiei la consultatia psihologica si increderea in psiholog, se va obtine exact contrariul. Eu ma ingrozesc la ideea ca psihologii vor trece acum cu patos la “vinatoare” de personalitati schizoide, de perversi potentiali si neurotici obsedati, cu sagetile unor chestionare fragile si nevalidate pe populatia pe care doresc s-o testeze. Si ce o sa faca psihologul respectiv cu diagnosticul pus?

Sub ce forma il poate comunica persoanei fara s-o destabilizeze psihic (avind in vedere efectele catastrofale ale unei sugestii autorizate) sau conducatorului institutiei fara a prejudicia moral prestigiul celui in cauza si fara a viola secretul profesional? Confidentialitatea privind sfera intima a unei persoane este un drept inalienabil constitutional, iar informatiile “ incredintate” trebuie pastrate minimum opt ani sub cheie si, eventual, transmise psihologului care preia activitatea respectiva prin protocoale de reglementare stricte. Eu am tradus anul acesta Codul Etic al Asociatiei Psihologilor Germani, in care sint elucidate aceste principii si reguli, l-am pus la dispozitia colegilor romani si, in cazul in care Colegiul Psihologilor Romani ar fi fost aprobat de Parlament, nu s-ar fi ajuns acum in aceasta situatie. Acest cod poate fi citit pe Internet, pe frontalul home page-ului Catedrei de Psihologie a Universitatii Iasi. Asigurarea confidentialitatii este un aspect esential al activitatii psihologului in toata lumea si el nu poate fi obligat de o institutie sau de terti la dezvaluirea datelor pe care le detine despre o persoana fara acordul scris al acesteia si cu precizarea exacta a continutului.

- Vrei sa spui ca la voi nu se dau avize profesionale de apt sau inapt, nu se pun diagnoze psihice?

- Nu, ele nu sint dezvaluite, casele de asigurari primesc un cod numeric, iar avizul psihologului scolar, de exemplu, este doar o recomandare fata de care orice parinte se poate prevala ca sa-si dea copilul la ce scoala doreste pe raspunderea sa. Rezultatele la testele de performanta sau de inteligenta nu se arata niciodata si sint comunicate intr-un limbaj neutral, ceva in genul “rezultatele nu sint suficient de convingatoare pentru a sustine ca dumneavoastra sinteti tocmai potrivit pentru aceasta meserie, dar nu si pentru altele” sau, daca este vorba de un atestat de psihologie auto, se scrie asa: “Conform studiilor x, y, nu putem exclude probabilitatea repetarii in viitor a faptelor de incalcare a regulilor de circulatie manifestate in antecedente”.

- Cum adica “in antecedente” ? Sa inteleg ca nu se face un examen psihologic la inceputul scolii de soferi?

- Exact asa este, dreptul la un carnet de conducere este unul democratic si nu este supus in Germania la “probe de testare”. Nu exista un examen aptitudinal psihometric nici inainte de a se incepe scoala de soferi, nici dupa aceea. La urma urmei, accidentele de circulatie sint adesea cauza supraaprecierii aptitudinilor si aceasta este o problema de caracter. Aptitudinea te poate salva intr-o situatie dificila, caracterul o face insa mereu.

- Deci nu se face o testare psihometrica in toata regula nici in acest caz?

- Corect, se face un examen psihologic la TÜV, acolo unde sint verificate tehnic si masinile, doar pentru cei care incalca in mod repetat regulile de circulatie si-si consuma cele 9 puncte de la Flensburg, pentru cei cu probleme de alcool repetate sau eventual prinsi cu alcoolemie foarte ridicata, caz in care se conchide un consum regulat de alcool, iar daca respectivul mai sta pe picioare este desigur un alcoolic. Examenul consta, pe linga probele de singe, numai dintr-o discutie in care se pun citeva intrebari de rutina. Psihologul este un analist profesionist care reuseste cu mare precizie sa observe fara greseala ceea ce este esential in comportamentul celui examinat. Nici in cazul repetarii examinarii nu se aplica vreo proba de aptitudini, ci doar un interviu liber, deschis, dar foarte bine centrat pe esenta problemei de fond: de ce si cum s-a ajuns la aceasta situatie, care este explicatia personala a faptei, cum s-au petrecut faptele, care este definitia personala a problemei, ce a facut persoana de la obtinerea permisului si pina la data examinarii pentru rezolvarea problemei devenite constiente.

- Vrei sa spui ca noi nu putem face o asemenea discutie sau ca metodologia de testare psihologica nu e pusa la punct?

- Aici ar trebui sa-mi raspundeti dumneavoastra. Stimate domn, psihologia nu inseamna doar a aplica teste, asta e doar o faza de inceput a ei, un fel de componenta ludica, daca vrei. Psihologia experimentala si psihometria s-au dezvoltat din complexul psihologiei de a fi recunoscuta ca stiinta. De pilda, Freud nu a aplicat niciodata un test. Testele au o valoare orientativa si nici un chestionar cu variante de raspuns standardizate nu poate surprinde asa-zisele latente potentiale de profunzime sau dinamica personalitatii, care ar fi scopul “abscons” presupus al ordonantei. Deci, daca se vizeaza asa-numitele latente, ele ar putea fi sesizate numai prin interpretarea raspunsurilor la intrebari deschise, nestandardizate, prin interviuri clinice de tip analitic-introspectiv sau prin teste proiective aplicate individual, intr-o atmosfera de incredere absoluta.

Toate aceste criterii cer timp si presupun o rutina de ani de zile in aplicarea lor, plus o experienta clinica indelungata. Cele mai performante laboratoare psihometrice din Romania au nevoie de 6 pina la 8 ore pentru un aviz psihologic, fara a se intra in detalii de personalitate. Poti sa-mi explici cum pot fi testati serios un numar de 10.000 de profesori intr-un judet de marimea Bacaului, de exemplu, cind acolo nu exista decit 2-3 psihologi clinicieni experimentati? Un alt aspect este lipsa unui institut specializat cu publicarea testelor si a instrumentelor psihologice autorizate de circuit inchis, validate si recunoscute pe teritoriul Romaniei, asa cum este cazul celui de la Göttingen. Validarea unui test de personalitate mai complex este la fel de complicata si de precisa ca o lucrare de doctorat. Fara seturi de teste autorizate si validate nu se pot face decit aproximari si apar contestatiile. Acest lucru trebuia insa prevazut si atunci va fi nevoie de existenta unei variante “martor” a aceluiasi test, cum este cazul testului 16 PF Cattel, formele A si B, pentru retestare. Retestarea se impune si in cazul in care scala de sinceritate a testului da valori negative, un caz frecvent in situatia in care examinatul sta sub presiunea de a face o “impresie buna”;. Un psiholog neexperimentat poate interpreta “nesinceritatea”; ca pe o tara de caracter si sa refuze avizul.

- Am discutat cu unii profesori si ei au chiar o atitudine favorabila, s-au supus cuminti ordonantei si incearca sa-si procure cum pot avizul anual.

- Repetarea anuala a unui examen psihologic este un exces de psihologizare care va duce la generalizari evaluative, degradindu-l pina la o formalitate fara sens, si nu va schimba deloc problemele conflictuale din scoli. Prevazut astfel, examenul ii va deziluziona pe toti si nu cred ca acesta este un serviciu adus psihologiei si celor care au nevoie de ea ca de o forma de imbunatatire a situatiei psihice personale. Atitudinea pozitiva a profesorilor eu o inteleg astfel: sa nu uitam ca, inaintea aparitiei psihologiei ca stiinta, profesorii au fost si psihologi sau, altfel spus, pedagogia e mai veche decit psihologia, deci prin formatie ei sint sensibilizati la psihologie, ceea ce-i face mult mai introspectivi si receptivi la problemele pe care le au decit orice alta categorie sociala.

Daca sint constienti de problemele lor, ei nu mai au nevoie de precizarile unor etichetari suplimentare abstracte, ci doar de ajutor calificat in depasirea acestora. Daca n-ar fi constrinsi la examinare si s-ar prezenta de bunavoie la psiholog, atunci acesta ar trebui sa le dea un aviz pozitiv fara nici o testare, fiind suficient insight-ul problemei, ceea ce-i destul in prima instanta. Iar daca, prin examen, nu se pun si sperante de “remediere” a problemelor, atunci nu ne ajuta cu nimic, mimindu-se doar ajutorul.

Sperantele pe care le au profesorii, de a-si solutiona unele conflicte sau probleme de sanatate psihica, nu sint posibile decit prin consilierea psihologica periodica intr-o relatie de incredere, prin moderarea unor grupe de “autoajutorare reciproca” de catre psihologi cunoscatori ai problematicii depistate, prin forumuri de clarificare a populatiei sau schimb de experienta interactiv.

- Asa cum mi-ai prezentat situatia acum, multi vor fi tentati sa creada ca singura persoana competenta care ar putea face acest lucru perfect ar fi domnul Gogleaza!

- Mie imi plac provocarile pentru ca te obliga sa fii sincer si, daca n-ar fi o ordonanta, as face-o cu placere si gratis, numai ca am ceva impotriva “ordonantelor si ordinelor” , ca sa-l “plagiez” un cuvint la moda acum acasa, pe actorul Marcel Iures din frumosul act de constiinta facut in presa. Nu, nici domnul Gogleaza, nici altii o mie ca el nu vor reusi aceasta munca sisifica si inutila. Ca profesionist liber de contingente politice - a nu se uita ca un psiholog care face politica e o contradictie in termeni! -eu fac politica omului, prin transcenderea oricarei alte determinari si fara a face diferente. Desigur, diferentele umane sint o realitate, insa eu nu am facut si nu fac diferentieri intre oameni. Asta imi da libertatea de a folosi termenii care descriu cit mai exact si profund o stare de lucruri.

Ca bun psiholog ce esti, domnule Antonesei, ti-as intelege intrebarea si in alt registru: de fapt, care-i problema ta, domnule Dan Gogleaza? Si, ca unul care mi-am facut ceva ordine si prin subsolurile constiintei, am sa-ti raspund deschis: in primul rind, am o intoleranta la agresiunea de orice natura, cum ar fi agresarea poporului meu de acasa prin tot felul de masuri, de ordonante, de schimbari cu conditia de a nu se schimba nimic si de recursuri in anulare date din pseudomotive de pseudoministri intr-o pseudodemocratie. In al doilea rind, am naivitatea naturala sa cred ca trebuie sa-i apar pe cei care nu reusesc s-o faca asa cum si-ar dori.

In al treilea rind, este si o reactie sentimentala, daca vrei, eu am avut numai experiente afective pozitive cu profesorii mei. Mi-as permite totusi o intrebare: care au fost, de fapt, situatiile reale care au “declansat” ordonanta si cum de s-a ajuns asa de departe incit sa se incalce drepturi constitutionale, ca tot sintem noi pe cale sa votam Constitutia?

In principiu, eu inclin sa cred ca mecanismul a fost cam asa: presa noastra semnaleaza permanent cazuri dramatice de abuzuri de tot felul prin scoli si in care se fac repetate referiri la singura solutie “ posibila si salvatoare” care ar fi examinarea psihologica a cadrelor didactice. Fapt este ca zeci de ziaristi sint absolventi mediocri ai unor facultati de psihologie private la fel de mediocre. Avind la dispozitie trompeta gazetelor sau chiar a televiziunii la care sint angajati, ei sint in situatia de a influenta uneori masurile guvernantilor mai putin pregatiti. Faptul ca nu exista un for stiintific si profesional care sa fie consultat face ca sa se ajunga la astfel de solutii aberante. Colegiul Psihologilor ar putea juca cu siguranta acest rol. Dar, culmea, cine crezi ca se opune cel mai tare? Ministerul Educatiei! In ce priveste legislatia, lucrurile sint, uneori, mai grave. Exista o lege sau ordonanta care prevede o lista naucitoare de angajati care trebuie evaluati psihologic periodic. Dar lista este atit de absurda incit nimeni nu o aplica.

O asemenea masura n-o poti justifica nici prin fapte luate de pe strada, nici rezolva pe principiul colectivismului rosu “pentru unul trebuie sa sufere toti”. Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai mult este neincrederea in profesori, care, analitic vorbind, nu este decit reflexul unei neincrederi generale, mai profunde, care afecteaza societatea noastra, o proiectie a propriilor slabiciuni, frici si neputinte de a gasi solutii transparente la problemele pe care le avem. Iti dau perfecta dreptate in privinta pseudoexplicatiilor psihologice, dar asta nu e o scuza a lipsei discernamintului politic, ordonanta trecind mult peste nivelul unei masuri strict administrative. ? propos de pseudoexplicatiile unor pseudospecialisti din presa: am citit acum un an despre sinuciderea unui scolar de 12 ani, caruia ii plecasera parintii in Italia la munca. Se explica acolo ca el ar fi facut-o din “curiozitate” si ca actul trebuie privit ca unul individual.

Suna ca in plenarele PCR, pe vremuri nici nu erau sinucideri, ci niste reactii singulare ale unor persoane dezaxate, bolnave mintal si cu care o societate “sanatoasa” nu trebuia sa se identifice! Nu numai ca este superficial sa primim astfel de explicatii, ci si daunator, pentru ca alimenteaza iresponsabilitatea vizavi de fenomenele noastre de viata si nu ale unor “extraterestri”. Fara a intra in amanuntele acestui subiect extrem de sensibil si legat de care trebuie analizate problemele autodistructivitatii fiintei umane, tema cam grea pentru un interviu, nu trebuie uitat nici un moment ca sinuciderea este un fenomen social profund declansat intr-o familie, un S.O.S. disperat dupa afectiunea refuzata, un strigat de “ajutor” simptomatic care ni se adreseaza si pe care nu-l intelegem la timp intotdeauna.

Ca sa ajunga totusi la noi, el nu trebuie perceput si inteles ca “ santaj afectiv” , ci tradus ca atare si exact. Explicatia “din curiozitate” este simplista si ingrozitoare, fiind lipsita de cea mai elementara empatie, semnul oricarei maturizari sociale. De ce sa nu fi fost “curios” sa-si vada parintii si Italia, asa cum gindesc cei de seama lui? Acest adolescent avea in 1990 in jur de 3-4 ani, iar “haosul social” resimtit empatic in reactiile zilnice ale parintilor, ei insisi debusolati de evenimentele de dupa 1989, i-a marcat definitiv inconstientul.

Dupa citiva ani, parintii pleaca in Italia, caldura emotional-afectiva si climatul de protectie/siguranta necesare unei dezvoltari psihice normale sint intrerupte. El se simte “abandonat” la bunici, armonia universului familial dispare, reperele unei raportari “masculine” lipsesc, intrebarile de la pubertate ramin fara raspunsuri, nelinistile si conflictele zilnice, fara o explicatie. Bunica este depasita de intrebarile puse, lipsa rezonantei afective devine autoculpabilizare, gindurile de vinovatie si autoagresiune capata caracter obsesional. Cum gindurile de sinucidere nu sint exprimate niciodata imediat, frica de a face ceva ce nu doresti diminueaza progresiv sansele autocontrolului, iar cercul vicios al acestora tinde sa se autoimplineasca (autoprofetia “de ce ti-e frica nu scapi”). Orice gind negativ neclarificat sau neeliminat de ratiune/logica devine o autosugestie care nu mai intimpina nici o rezistenta interioara, fiind preluata ca atare de inconstientul lipsit de cenzura si ratiune proprie.

Situatia in care s-a declansat sinuciderea nu este nici cauza si nici nu ne va spune vreodata ceva despre procesul distructiv al dorintei de a trai. Si unde este rolul scolii, al profesorilor sau, mai bine zis, in ce fel ar trebui sa reactioneze cei pe care-i “testam” acum? A pune o intrebare nu costa nimic, insa ea poate salva viata! Mai ales daca ai norocul sa primesti una care atinge simplitatea esentiala, nu-i asa? Prin asta, insa, depasim cu mult cadrele interviului de fata...”

(http://www.observatorcultural.ro/infoframe.phtml?xid=9713&xrubrica=INTERVIU&return=arhiva&xnrrevista=194)



Mai jos sunt redate doua comentarii ale tinerei generatii de psihologi asupra acestei probleme .



“http://psihoterapie.net/

re:"Testarea psihologica a profesorilor"

Intradevar, acest articol ar trebui sa fie pe prima pagina a ziarelor sau nu neaparat ,dar trebuie sa ajunga acolo la cei ce hotaresc legile si fac cum considera ei ca este bine ..nu cum ar trebui sa faca in realitate......ma bucur ca exista asa minti deschise .

cu respect

ADELA, anul 4 psihologie vizitator | 23 October, 2006 - 21:10”



“shambala-(28-10-2006 16:57)

Exceptional interviu. Clasa, bun simt, suflet romanesc! Poate mai exista o speranta... in timpul vietii noastre!

(http://www.cotidianul.ro/index.php?id=43&art=11915&nr=2&cHash=6bde8a0ee3#opinii) “

Si , in sfarsit, sunt consemnate si primele reactii ale profesorilor :



“P.S. Ultima ora . Reactii la chestionarul MEC/Colegiul Psihologilor :

- in Bucuresti au aparut primele cazuri de profesori care se eschiveaza de la completarea chestionarului

- in provincie chestionarul a provocat stupoare si este distribuit fara "instructiunile generale" iar profesorii sunt amenintati ca daca nu-l completeaza …vor fi amendati cu cateva milioane (?!) de catre Directia Sanitara a judetului respectiv.”

(http://www.cotidianul.ro/index.php?id=43&art=11915&nr=1&cHash=18b8c5ada6#opinii)

Sergiu Simion


Publicat in :


ASYMETRIA,Paris
https://web.archive.org/web/20070222004309/http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=244


Grupul Independent pentru Democratie, Romania
https://web.archive.org/web/20071028130908/https://www.gid-romania.com/Articol.asp?ID=2871





Note