Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke

vineri, 11 ianuarie 2013

Problemele globale si problemele locale



AVAAZ.org: The World in Action

este o organizatie transnationala cu peste 17.000.000 de membrii , despre care s-a scris ca  " poate fi mai democratica si mai eficienta decat ONU" (Suddeutsche Zeitung ). Aceasta organizatie a identificat :




1. Problemele globale care pot avea prioritate in 2013 :


Drepturile omului, tortură, genocid, trafic de carne vie
69.40%



Schimbări climatice și mediu
67.00%


Politici economice care îi avantajează pe cei mulți și nu pe cei bogați
59.20%

Corupție politică și abuz de putere
57.70%

Sărăcie, boli și dezvoltare
50.30%

Mișcări democratice și lupta împotriva regimurilor tiranice
50.30%

Război, pace și securitate
51.10%

Biodiversitate și conservarea planetei
47.10%

Alimente și sănătate publică
41.60%




Sursa : https://secure.avaaz.org/ro/2013_global_survey_results/?bv20785




2. Campaniile care  trebuie sa fie prioritare in 2013 : 


Încheierea unui tratat global ferm împotriva încălzirii climatice
57.90%

Oprirea defrișărilor
57.10%

Combaterea traficului de femei în vederea exploatării sexuale
56.60%

Oprirea războiului global împotriva femeilor
53.70%

Protejarea oceanelor și a biodiversității
50.10%

Protejarea libertății internetului
49.80%

Stoparea subvenţiilor pentru combusibili fosili
45.00%

Combaterea corupției politice din toată lumea
43.50%

Protejarea presei libere și combaterea cenzurii
40.80%

Eradicarea sărăciei
35.40%

Instaurarea păcii între Israel și Palestina
33.90%

Lupta împotriva legilor anti-gay
31.10%

Revitalizarea și reformarea instituțiilor multilaterale (exmplu: Organizația Națiunilor Unite)
31.10%

Promovarea schimbărilor culturale și creșterea angajamentui civic
27.30%

Oprirea "războiului împotriva drogurilor" care s-a dovedit a fi un eșec
26.50%



Sursa : https://secure.avaaz.org/ro/2013_global_survey_results/?bv20785


Ma intreb oare cum ar arata un sondaj despre problemele reale ale romanilor in 2013 si despre campaniile care ar trebui sa fie prioritare in 2013  ,  cine l-ar putea face , si cu ce rezultate...

Mass-media si manipularea perceptiilor populatiei


Comentariul de mai jos a fost facut la un articol despre realizarea si impactul emisiunilor TV :  Ciprian Ciucu - Revelatia si confesiunile unui idiot util care s-a plimbat pe la televiziuni , articol parut pe Contributors.ro . 


Sergiu Simion spune:

Acest tip de discurs rar intalnit in spatiul nostru public arata cat de dificil este sa vorbesti simplu ( si sincer ) despre lucruri complicate, si de ce atat de putini reusesc acest lucru la noi. In acelasi timp , daca acest tip de discurs s-ar extinde in spatiul public , manipularile si intoxicarile din mass-media ar ramane in multe cazuri fara obiect. Exemplu :
„ Da, televiziunile au listele cu invitați pregătite în funcție de preferințele partidelor.”
Cu alte cuvinte, aflam ceea ce se stie de fapt , dar nu se recunoaste niciodata oficial : toata povestea cu „ rating-ul” invocata cu tarie si de catre toate televiziunile nu este nimic altceva decat o minciuna ordinara si un praf aruncat in ochii publicului care ascunde lipsa de scrupule a manipulatorilor de profesie. In timpul comunismului, toate ziarele si ecranele de la noi erau ocupate de cei doi semidocti. In realitate, pe primul loc al preferintelor reale ale populatiei de atunci se afla sportul, iar pe ultiumul se afla politica PCR ! In cazul de fata, foarte multe subiecte introduse din culpa pe piata media , si date pana la saturatie , au fost invocate ulterior pe post de „ cerinte ale populatiei ”.
Rezultatul este urmatorul :
„ Am fost repede dezamăgit de superficialitatea cu care redactorii le pregătesc, prezentatorii le tratează, iar regizorii de platou le dirijează. Când întrebam ce subiecte vom dezbate, pentru a mă pregăti cât mai bine, îmi spuneau de principiu subiectele dar menţionau că asta se va întâmpla “dacă nu va apărea ceva mai important ”
Este exact ceea ce observa de fapt orice telespectator . In realitate , scopul emisiunilor nu este informarea corecta , neutra si obiectiva a cetatenilor , iar superficialitatea si improvizatia mascheaza uzurparea de competenta , intentiile ascunse alte realizatorilor , uneori ale invitatilor ( !) care in multe cazuri ( ex: moartea unui om ca subiect de presa !! ) nu prea respecta nici un fel de cod deontologic sau moral ( uneori nici pe cel al comportamentului civilizat ).
Consecinta este absolut dramatica :
„ ...într-o ţară în care notorietatea ţine loc de valoare, nu am ce face şi trebuie să joc acest joc pentru a nu sta în general pe tuşă”
Este exact principiul dupa care s-a organizat de fapt si „Gala 10 pentru Romania” ( desi oficial s-a afirmat exact contrariul ) si multe alte concursuri in care Eminescu de exemplu, a devenit egalul lui Guţă , sau invers.
Cu alte cuvinte, ni se sugereaza ca trebuie sa acceptam sa traim intr-o lume in care sa ne furam singuri caciula , respectiv o societate a valorilor rasturnate in care actioneaza principiul contraselectiei . Daca am compara societatea noastra cu un spital , e ca si cum deciziile profesionale importante nu ar trebui sa fie luate de catre doctori ( ca , nu-i asa, sunt putini ! ) ci de catre administratori, infirmiere si femei de serviciu ( ca , slava Domnului , sunt majoritari ca numar ). Problema este ca adevarurile si lucrurile fundamentale pentru oameni si societate nu se stabilesc “prin vot” ca in politica ( in stiinta,cultura, etc., criteriul majoritatii nu este identic cu cel al adevarului ,valorii ,etc. ) .
Aici trebuie spuse raspicat cateva lucruri. Televiziunile si mass-media in general nu ar avea mare succes daca , pe langa impostori, nu ar exista si o complicitate ( tacita sau nu) a profesionistilor din cele mai diverse domenii : jurnalism, sociologie, psihologie,etc. Cand pentru malpraxis in medicina de exemplu, nu exista sanctiuni grave nici chiar atunci cand e vorba de viata unui om, nu cred se mai mira cineva de inexistenta unor sanctiuni grave date moderatorilor, jurnalistilor, sociologilor, psihologilor, magistratilor,avocatilor,politistilor, etc. pentru „incalcarea codului deontologic” . Un hâtru ar spune ca se poate chiar mai rau decat atat, dovada recenta fiind unii sefi din Politia ( Olt, se pare ) care nu urmaresc oficial si legal apararea drepturilor si integritatii cetatenilor , ci …ridicarea fustelor subalternelor, „ in interes de serviciu”, probabil. Ca sa ne amuzam, putem chiar sa punem un pariu. In acest caz ca si in multe altele, cei in cauza vor fi mutati in alte judete si viceversa, dar nimeni nu va analiza, nu va explica si nu va indeparta cauza esentiala care face ca aceste abuzuri sa fie posibile si tolerate (ex : „ sefii stiau ” , dar nu luau masuri ) ani in sir „ in sistem” si „de sistem” pentru ca aici, la fel ca si in alte domenii de fapt, in multe cazuri nu exista nici un interes ca „sistemul” sa fie schimbat.
Dovada elocventa este cosmarul politic de tip Matrix din aceasta vara care a iesit de fapt din toate grilele Uniunii Europene, SUA, si ale normalitatii democratice si sociale in general :
„ ..ce s-a întâmplat în vara lui 2012 m-a impresionat puternic. Nu-mi venea să cred că evenimentele la care asistam se întâmplau cu adevărat!”
Pana la urma , furtuna sociala iscata de Revolutie si de cele doua decenii de tranzitie originala spre nicaieri , a ridicat cam toate gunoaiele in aer ( e drept , unele au si sarit imediat ca paduchele drept in frunte ) si unele acolo au ramas . Daca ( din pacate la noi tot ceea ce este important incepe cu “daca” ) oamenii competenti si integri din aceasta tara ( cati au fost si cati mai sunt ) ar fi urmarit un minimum de obiective comune pe termen lung in orice domeniu s-ar fi aflat , si ar fi respectat un minimum de reguli ale transparentei, onestitatii si muncii in echipa , probabil ca santajul politic si social actual nu ar fi functionat , si nu s-ar fi ajuns niciodata aici.
De aceea cred ca „acceptarea jocului” si alegerea locului fiecaruia este numai o problema de constiinta si de optiune individuala pentru ca , intr-un fel sau altul , mai devreme sau mai tarziu, totul se plateste si de catre toata lumea. Din acest punct de vedere, traim totusi intr-o democratie.






N.B. Dialogul a continuat :




Don Corleone spune:
Aceeasi minciuna cu “publicul cere asta, deci noi asta dam” a fost folosita pena la saturatie privind difuzarea in exces de manele, “stiri” cu un continut ridicat de violenta (ex: accidente, crime, violuri, orice alt tip de infractiuni), emisiuni tembele legate de “vedete” si lista poate continua.
Manipularea ordinara prin intermediul tembeliziunilor a avut si ARE INCA drept fundament O MINCIUNA ORDINARA: …”asta cere publicul”!
Va asigur ca NU EXISTA NICI UN SONDAJ DE OPINIE SERIOS,….REPET….SERIOS CARE SA CONFIRME / LEGITIMEZE ACEASTA MINCIUNA ORDINARA!
Ma indoiesc ca, daca prin absurd, s-ar decide efectuarea unui astfel de sondaj…publicul CHIAR AR DORI astfel de emisiuni….Chiar am serioase indoieli! Nu-mi fac iluzii in ceea ce priveste gradul de cultura/civilizatie sau nivelul de instructie al majoritatii romanilor…dar, totusi, e FOARTE GREU DE CREZUT ca exista o apetenta pentru astfel de monstruozitati.
Totul a fost (asa cum bine spuneti) si ESTE in continuare….O MINCIUNA ORDINARA care are unicol scop perfid de a legitima aceasta sarabanda de mizerii promovate de mai toate tembeliziunile.
Despre improvizatie, impostura sau rea-credinta….NICI NU MAI VORBESC!
Ele sunt vizibile din Univers…si cat se poate de clare pentru orice minte limpede si de buna credinta!
Asta e…
  • Sergiu Simion spune:
    „24 November, 19:50. Maria
    Din cate tari am vazut , si am vizitat 17, numai in Romania se vad la tarabe reviste porno si poze deocheate. Cobori din autobuz cu copilul de la scoala si dai cu ochii direct in poze explicite. Daca va uitati si la emisiuni de divertisment din alte tari n-o sa vedeti aceasta vulgaritate din divertismentul romanesc, ca sa nu mai vorbesc de limbajul vulgar, la TV si pe strada. Nu se mai jeneaza nimeni de nimic…”
    Tom Gallagher scria undeva ca nici un parinte responsabil nu ar trebui sa-si expuna copilul emisiunilor de la unele posturile TV romanesti . Si este un occidental (britanic ) rece si calculat , nu un latin coleric !
    Daca o brutarie vinde faina stricata , a doua zi este imediat si amendata , si inchisa. Daca in schimb , unele posturi TV fac reclama ( mascata ?!) vulgaritatii , obscenitatii si pornografiei ca sa nu spunem prostitutiei mascate ( printre altele) sub nasul CNA si al “deontologilor”din presa , acestea fac …rating (!) :) ) altfel spus… vand iaurt ! :) )
    ” Noi stim, voi stiti, ei stiu” , dar nimeni nu “vede” . Asa incepe “spirala tacerii “. Ei si ?! Facem cum vrem “noi”. De fapt, ca sa fim cinici, cum poti altfel ” sa transformi mintea cetatenilor in faina ca sa nu mai intelega nimic din realitate ” ( Gabriel Liiceanu ) ?
    Dupa cum se poate intelege, nimeni n-a mancat usturoi, nici gura nu-i miroase, deci obiectivul nostru strategic national …este acela ca “rating-ul” sa nu cumva sa intre “in moarte clinica “! . Se abtine cineva ?! :) )



  • Sergiu Simion spune:
    Domnul Andrei Plesu ne spune cam ceea ce stiam cu totii : cand oamenii nu au de fapt intre ce sa aleaga “rating-ul” este practic o minciuna , un post de televiziune nu ar trebui sa difuzeze orice ( subcultura, agresivitate, violenta, obscenitate si pornografie) si la orice ora . Mai mult, aflam ca este propagata in spatial public (nu se stie de unde , de ce , si de catre cine ) ideea ca „ realul e nemărginit şi că toate compartimentele sale sunt la fel de ”legitime”, idee care intra in contradictie cu faptul ca realizatorii de emisiuni TV ar trebui sa respecte un cod deontologic( dar nu scrie nicaieri ca este obligatoriu ) ,etc.
    Pe de alta parte, exemplul dvs nu cred ca este unul foarte inspirat ( e drept, titlul articolului este o problema de gust individual ). Indignarea de acum a domnului Andrei Plesu fata de degradarea limbajului public ( “Fenomenul este simptomul unei primejdioase degradări sociale, morale şi intelectuale. Bunul gust şi buna cuviinţă sunt în comă.” -adevarul.ro/news/societate/romania-chiloti-1_50f3b3c356a0a6567e7dd4df/index.html ) este amuzanta pentru ca de fapt domnia-sa a pus umarul , si din proprie initiativa, chiar la aceasta actiune prin puterea exemplului . Daca am aflat ca la facultate ar fi tinut un celebru curs “ despre ingeri” ( ulterior am aflat ca ar fi scris si un tratat pe aceasta tema ) , in viata reala a cultivat recent si in presa de mare tiraj din septembrie 2010 un limbaj suficient de “buruienos” ca sa intre in contradictie chiar cu domeniul de care s-a ocupat oficial in calitate de fost ministru al culturii , ca sa nu mai spunem de articolul citat de dvs. Din respect pentru cititori mi-am permis sa inlocuiesc cu puncte de suspensie unele litere din textul interviului dat Mirelei Corlățan de catre domnul Andrei Plesu :
    „ Era unul Căpudeanu, cu care am avut o discuţie foarte tare. Tipul arăta foarte ciudat, îi curgea un un ochi, era gălbejit. Un galben din ăla de şedinţă… Cum am intrat a început să înjure. “Cum e posibil tovule, ..tu-i ceara mă-sii, azi şi mâine. Cum e posibil? Cum poate intelectualii să cadă în asemenea capcane. Dă-o-n p…a mă-sii!”. Eu am simţit că ăsta e stilul şi am plusat: “Tovarăşu Căpudeanu, daţi-o, dom’le, în p…a mă-sii, cum e posibil ca dintr-un c…t să faceţi ditamai aberaţia”. I-a plăcut reacţia mea frustă. Era pe gustul lui, drept care mi-a zis. “Tovule,, matale eşti băiat simpatic”. Problema era că el nu înţelegea ce e aia “transcedental”. Ca de altfel toţi cei care ne judecau..
    Căpudeanu consultase însă un mic dicţionar filosofic care apăruse atunci şi dăduse peste accepţiunea kantiană a termenului. Zice. “Cînd Marx a demonstrat încă din secolul trecut că trans… ăştia reprezintă o gândire idealistă cum aţi putut dvs în secolul XX, ca intelectual, să mai acceptaţi aşa ceva…” Zic: “S-o lăsăm baltă. Spuneţi-mi mai bine ce trebuie să fac să scap de această prostie?” Mi-a răspuns imediat: “Cel mai bine faceţi un memoriu către tovarăşul Ceauşescu”.
    Nu mai făcusem memorii. Aveam un unchi, care era contabil de o viaţă şi care m-a ajutat să fac memoriul cerut. Nu mă dezvinovăţesc. Am semnat acel memoriu şi mi-l asum ca atare. El respecta stilistica de-atunci a oricărui memoriu. Nu puteai spune “Băi, nu ţi-e ruşine? Fă-mi dreptate!” Spuneai “Stimate tovarăşe secretar general, am făcut, am dres.Vă rog, în înţelepciunea dvs. etc. etc…”.


joi, 10 ianuarie 2013

La portile Orientului



O vorbă care circulă de ani mulţi printre ambasadorii occidentali veniţi la Bucureşti spune că, cu cît stai mai mult timp în România cu atît înţelegi mai puţin ce se întîmplă aici. 

( http://www.evz.ro/detalii/stiri/ambasadorul-un-articol-eveniment-despre-mark-gitenstein-de-sever-voinescu-1018696.html ) 

Dublul discurs al Romaniei

Dupa intrarea in NATO si in Uniunea Europeana  , Romania  ar trebui sa  beneficieze nu numai de avantajele acestui statut , ci si de obligatiile aferente acestuia. Pentru primul aspect , imaginea oferita comunitatii internationale  de catre tara noastra este una pozitiva , respectiv  o atitudine compatibila cu standardele asumate , dovada fiind modul cum a fost prezentata aceasta atitudine in presa internationala. 



Presa internationala scria despre raportul Tismaneanu ( COMISIA PREZIDENŢIALĂ PENTRU ANALIZA DICTATURII COMUNISTE DIN ROMÂNIA- RAPORT FINAL - Bucureşti, 2006 ) :

"Este prima data cand un presedinte al Romaniei denunta oficial sistemul ex-sovietic, scria International Herald Tribune, preluand relatarea pe aceasta tema a New York Times.
Ziarul apreciaza ca este o “incercare tardiva a tarii de a se rupe complet de trecutul comunist, cum nu a fost posibil in revolutia dirijata din 1989.”Articolul arata ca alte foste state din regiune si-au condamnat demult propriul trecut comunist, incepand cu Cehia in 1993 si continuand cu Bulgaria in 2001, pe cand Parlamentul ucrainean a adoptat chiar luna trecuta un proiect de lege prin care foametea orchestrata de Stalin in anii ’30 este calificata drept act de genocid.Conform aceluiasi IHT, “Basescu se afla sub presiune crescanda din partea societatii civile si a Uniunii Europene sa condamne guvernarea Romaniei din perioada comunista ca fiind una dintre cele mai represive din regiune”. 
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1134029-presa-internationala-despre-raportul-tismaneanu-circul-din-parlament.htm


In raportul Tismaneanu care are  fix 666 (!) de pagini (http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf ) ,
rolul Securitatii , ca institutie criminala a regimului comunist ( cf: "instrument al terorismului de stat ") ,  este unul definit fara echivoc :


" Securitatea a reprezentat „braţul înarmat al partidului”, menirea ei fiind aceea de a impune, prin teroare şi diversiune, dictatura comunistă. Puterea Securităţii era practic fără limite, chiar şi activiştii de partid şi de stat de rang temându-se de această organizaţie diabolică. Având în vedere scopurile sale, este o aberaţie să se aprecieze că au existat „securişti buni” alături de cei răi. Diferenţe existau, incontestabil, între ei: cei mai de la vârful organizaţiei trasau strategiile de urmat, cei din eşaloanele medii organizau practic acţiunile ajutaţi de „tehnicieni” („specialişti” în ascultarea convorbirilor, controlul corespondenţei, cenzura de toate felurile, recrutarea informatorilor etc). Executanţii de rang inferior arestau, spionau, torturau, ucideau(s.n.)". p.168
"Principala sa atribuţie a constat în inocularea şi administrarea sentimentului de frică, o componentă fundamentală în administrarea actului de poliţie politică.(s.n.) " p.174
"Tortura nu constituia un simplu exces de zel, ci o atribuţie de serviciu ( adica prin fisa postului -n.n.) pe care ofiţerii şi subofiţerii Securităţii şi-o asumau odată cu îmbrăcarea uniformei (s.n.)" . p.179
"Elementul de constrângere sau şantaj era invocat deschis de către ofiţer chiar în timpul procesului de recrutare, şi din acest motiv alegerea şi evaluarea sa prealabilă erau decisive .Faptul că acceptul asupra colaborării cu Securitatea a fost dat prin constrângere sau prin folosirea de material compromiţător era consemnat explicit în raportul privind modul cum a decurs recrutarea, fapt care atestă lipsa oricărei restricţii procedurale şi, implicit, a oricărui scrupul legal în metodele de lucru ale Securităţii.(s.n.)" p.387

http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf



Pe de alta parte, intre standardele declarate si standardele practicate exista o anumita discrepanta : una condamnam in Raportul Tismaneanu, alta promovam in Parlamentul European. Presa semnaleaza recent ca un post de europarlamentar roman ramas vacant , va fi ocupat de catre un  fost ofiter de Securitate :



Un fost ofiţer al Securităţii îl va înlocui pe Becali în Parlamentul European


"Partidul România Mare a comunicat Autorităţii Electorale Permanente numele membrului PRM care va deveni europarlamentar în locul lui Gigi Becali. Acesta este Dan Zamfirescu, în cazul căruia CNSAS a decis, în anul 2007, că a făcut poliţie politică, în perioada comunistă."

Sursa : http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/exclusiv-rl-un-fost-ofiter-al-securitatii-il-va-inlocui-pe-becali-in-parlamentul-european-zamfirescu-sunt-mandru-ca-am-facut-contraspionaj-289348.html


Declaratia europarlamentarului roman  Dan Zamfirescu , fost ofiter de Securitate , este in contradictie cu raportul citat , deci cu pozitia oficiala a Romaniei,  tara pe care o reprezinta in Parlamentul European :


„Una este să fii colaborator, sa faci poliţie politică, alta e să fii ofiţer de Securitate. Eu nu recunosc această instituţie bugetofagă numită CNSAS. Eu mi-am făcut datoria de ofiţer şi o sa mi-o fac până la moarte. Dacă e nevoie o să mor cu arma în mână pentru ţară. Sunt mândru că am fost ofiţer al Securităţii, al contraspionajului românesc ( s.n.) "
Dan Zamfirescu 
http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/exclusiv-rl-un-fost-ofiter-al-securitatii-il-va-inlocui-pe-becali-in-parlamentul-european-zamfirescu-sunt-mandru-ca-am-facut-contraspionaj-289348.html

Dan Zamfirescu
Foto : Romania Libera

In realitate, acesta nu este un  caz absolut izolat , fosti sau actuali europarlamentari romani care si-au declarat public apartenenta la aceste structuri ( ex: Daniel Daianu, Theodor Stolojan, cazuri deja cunoscute,   si nimeni nu garanteaza ca nu mai pot fi si alte exemple ...) fiind in aceeasi situatie.
Problema grava este ca Romania are un dublu discurs si da aceste semnale contradictorii ( una spunem , alta facem ) si in tara, dar in special in  afara ei,  de peste doua decenii.
Quo vadis ?


 Preluat de Monitorul Neoficial  :

ÎN LINIE DREAPTĂ( http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/sergiu-simion-dublul-discurs-al-romaniei/ )


Cu regret, renunt sa mai postez pe acest site. Motivul este aratat in ultima mea postare de acolo :


11Sergiu Simion22 ianuarie 2013 la ora 16:49 
Domnule “Vlad M.”,
Numele meu este Sergiu Simion , asa am postat, si asa voi posta, altfel nu.
Mi l-ati ciuntit cu de la dvs putere ca adm., la “Sergiu”.
Este “Sergiu” , dar numai pentru apropiatii si prietenii mei.
Nu faceti parte dintre ei .
In plus, nimeni nu se apropie si nu se imprieteneste cu un pseudonim.
Aveti tot dreptul sa va tutuiti apropiatii si prietenii dvs, dar lasati-mi dreptul meu de a alege pe cine si cu cine ma imprietenesc, si de a-mi folosi propriul nume ca sa imi pot exprima ideile intr-o tara inca libera.
Pentru acest lucru am platit deja un pret si mi-am castigat dreptul de a-mi expune ideile in nume propriu.
Dvs va ascundeti sub un pseudonim, e si acesta un drept democratic.
Va citez :
” Vad ca te-ai simtit jignit pentru naiv, dar nu ai considerat deloc lipsit de politete sa-mi scrii ca daca nu-mi convine UE, pot sa ma gandesc la cum ne asteapta rusii.”
Nu stiu sa ne fii tutuit pana acum , si nici cu ce ocazie, nu va cunosc, nu stiu cine sunteti, e dreptul dvs sa fiti oricine sau orice, sub pseudonim nu are nici o importanta, dar cu ce drept ma tutuiti fara acordul meu ? Daca v-am respectat si m-am adresat politicos, am si dreptul , si pretentia , sa fiu respectat exact in acelasi mod. In acest punct , nu negociez.
Si ma citez :
” Daca nu ne convine UE in care am intrat, nu e obligatoriu sa ramanem, avem oricand o alta optiune alaturi ( „Da ??!! Noi v-asteptam ! ” ) ii spunea un rus lui Dan Puric atunci cand acesta din urma incerca sa-l convinga pe primul de faptul ca noi “am intrat deja in Europa” ) .”
Si va citez din nou :
” Vad ca te-ai simtit jignit pentru naiv, dar nu ai considerat deloc lipsit de politete sa-mi scrii ca daca nu-mi convine UE, pot sa ma gandesc la cum ne asteapta rusii.”
Scrie “Vlad M.” pe undeva ??!! Limba romana este intr-adevar o limba foarte grea si cu nuante foarte complicate … Totusi, reflectati…
Ceea ce va scriu acum , va apare instant pe blogul meu .
Imi pare sincer ca pe un blog de dreapta patronat de catre doamna Anca Cernea pe care o stimez , se folosesc „ procedee si proceduri ” din …alte „ orientari ideologice ” de care Internetul este plin. Ochi.
Incercand sa exprim politicos idei , am ajuns in acest punct,  si nu din cauza mea.
Regret, dar nu voi mai posta pe site-ul unde dvs sunteti ” adm .”
O zi buna si sanatate,
Sergiu Simion


luni, 7 ianuarie 2013

Pseudo-disidenta psihologilor si sociologilor romani



Acest comentariu aparut pe platforma Contributors.ro , a fost facut la un articol publicat in aceeasi revista de catre profesorul Tismaneanu  : 
Vladimir Tismaneanu -In Memoriam Adrian Neculau, exceptional profesor si intelectual anti-totalitar.




Este salutar interesul domnului profesor Tismaneanu  pentru psihologi si psihologie cu atat mai mult cu cat ,  dupa  propria apreciere , este preocupat de semnificatiile politice si filosofice ale faptelor relatate  *) .
Cu atat mai mult este de apreciat faptul ca a initiat ( chiar daca post-factum )  evaluarea activitatii unor psihologi si stabilirea implicita a unor ierarhii.  Cu toate ca primele crochiuri si exercitii „ psihobiografice” extinse  au fost facute de fapt unor reprezentanti ai nomenclaturii ca  Nicu Ceausescu  pe care l-a cunoscut personal si pe care l-a definit ulterior drept „un martor stanjenitor” **)  , formatia initiala de sociolog a domnului Tismaneanu poate fi un avantaj in acest caz deoarece beneficiaza din plin de atu-ul complementaritatii.
In cazul de fata,  singura rezerva este una fata de problema adecvarii termenilor. In cazul stiintelor sociale nu putem spune ca exista cu necesitate si intotdeauna o echivalenta intre „ profesorul de exceptie”  si „intelectualul anti-totalitar”.
Un exemplu  din domeniul stiintelor sociale , cred foarte cunoscut si de catre domnul Tismaneanu  este profesorul  Mircea Flonta de la Facultatea de Filozofie din Bucuresti . Considerat de multe generatii de filozofi, sociologi, psihologi ,etc. un profesor de exceptie,  dar in acelasi timp o persoana rece , obiectiva, si detasata olimpian de realitatea (politica) brutala de atunci,  nimeni , si cred ca nici domnia-sa , nu ar avea pretentia sa  sustina cumva ca este si un intelectual …anti-totalitar . Aceasta ar fi presupus asumarea unei anumite pozitii publice dupa 1990 , si in special inainte, ceea ce nu este cazul. 
Cu atat mai mult nu se poate sustine teza existentei unei atitudini „ anti-totalitare ” in cazul profesorului Adrian Neculau  nici chiar in extrasul propus de catre domnul Tismaneanu  :

“Aceste reflectii ma duc cu gandul la unii dintre colegii si cunoscutii mei–oameni de tinuta intelectuala, unii chiar onesti–care, desi au aflat mai tarziu despre crimele sistemului comunist, iar unii au stiut chiar in timpul vietii lor ca fatada ideologica nu e dublata de practici pe potriva, continua sa scuze, sa justifice, chiar sa idealizeze acel timp. Sau sa amestece cu abilitate criteriile in a judeca epoca. Cred ca nu avem de-a face, in aceste cazuri, doar cu un discurs justificativ, ci cu ceva mai mult, tema ce ar merita atentia psihologilor. Mai ales ca multi dintre confratii nostri au suportat ororile temnitei si ale calvarului de dupa aceea”.


In termeni atat de vagi si intr-o asemenea ambiguitate morala , nimeni nu-si asuma nici o judecata de valoare si nimeni nu este responsabil de nimic , exista numai acea „ detasare olimpiana ” fata de problemele crunte ale realitatii ( politice) atat de specifica stiintelor sociale si corifeilor acestora inainte 1989 si chiar  dupa aceea.
Intr-o recenzie scrisa de catre doamna Aurora Liiceanu la cartea  „ Psihologia servitutii voluntare” a lui Adrian Neculau , un citat din carte considerat reprezentativ este unul la fel de vag si plutind in aceeasi ambiguitate morala : 

„ Un psiholog este deasupra ideologiilor şi opţiunilor, mi se poate reproşa, el păstrează distanţa(s.n.). Acesta este idealul. Dar, psihologul este un participant la construcţia de sens colectivă şi el reproduce, adesea, structurile sociale şi dimensiunile ideologice în care s-a format ca personalitate şi ca profesionist, învăţînd ordinea socială şi tipul de putere, referinţele, negaţiile, vibraţiile imaginare. Este participant la construcţia colectivă a imaginarului” (s.n.).http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles%7Cdetails?articleID=25791

Profesorul Adrian Neculau nu a avut nici o pozitie publica inainte de 1989 si in nici o situatie importanta pentru domeniu sau pentru practicantii lui ( desfiintarea Facultatii de Psihologie din 1978, vanatoarea de vrajitoare declansata de Meditatia Transcendentala din 1981,etc.) . In  schimb a colaborat foarte bine cu psihologii si sociologii de la Centrul de Informare si Documentare al Academiei Stefan Gheorghiu publicand si o carte impreuna cu cativa dintre ei ( dupa Revolutie acestia s-au imprastiat in cele patru zari , unul ajungand profesor la Facultatea de Psihologie unde prin anii `90 a declarat public si cu mandrie faptul ca a fost ofiter de Securitate  ). Nu a avut nici o interventie notabila la prima reuniune adevarata a psihologilor romani din 1990 (  Universitatea Bucuresti, aula Facultatii de Drept ) cand a fost huiduit  profesorul Paul Popescu –Neveanu , seful de catedra  responsabil de excluderea din facultate a profesorului Mihai Golu ( ceea ce nu l-a impiedicat pe cel dintai sa ajunga ulterior academician) . Profesorul Nicolau nu a avut o pozitie publica nici la Conferinta Psihologilor din 1994 cand profesorul Golu a propus crearea unui fel de  „ sindicat al psihologilor ” presimtind parca faptul ca va apare cu totul altceva ( a aparut , dar  un fel de  „Colegiu ”  dupa model militar si prin desfiintarea fostei "Asociatia Psihologilor din Romania"  ). In sfarsit, nu avut o pozitie publica fata de mineriada din 1990 ( cu atat mai mult fata de „ Experimentul Pitesti”)   , nici fata de confiscarea domeniului de catre structuri straine acestuia, desi codul deontologic presupune in mod obligatoriu pentru toti profesionistii domeniului ( deci si pentru corifeii sai ) o reactie fata de orice abuzuri politice, sociale,etc. 
In mod indubitabil profesorul Nicolau a beneficiat de toate atu-urile meritate ale pozitiei de profesor universitar , dar fara sa-si asume vreodata riscurile sau pozitia de intelectual „anti-totalitar”. Din nefericire, aceasta atitudine a caracterizat in mare parte corifeii domeniului psihologic si sociologic,  si inainte,  si dupa 1990 . Incercarea de a stabili ierarhii si eroisme arbitrare acolo unde in cel mai bun caz nu au fost decat complicitati tacite ,  este la fel de gresita ca incercarea de a decreta fosta Academie Stefan Gheorghiu ( in realitate centrul ingineriei sociale aplicata pe scara larga in trecut )  drept ...„ centrul rezistentei anti-totalitare din stiintele sociale ” ( sic! ). Cat de mare a fost aceasta „ rezistenta ” se poate vedea dupa numele si numarul de absolventi si doctori  „anti-totalitari” de la fosta Academie Stefan Gheorghiu , CEPECA, Baneasa ,etc. ( inca  secrete de stat ) care stau si acum la pupitrul de comanda al corabiei in deriva numita Romania.


*)
„ Voi povesti aici, in acest serial, despre Nicu Ceausescu asa cum mi-l amintesc eu. Fiind politolog si istoric al comunismului, voi incerca sa descifrez semnificatiile politice si filosofice ale faptelor relatate(s.n.). „http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-a-fost-nicu-ceausescu-ispita-comunismului-dinastic-i/

**)
„ In realitate, in decembrie 1989, Nicu Ceausescu era unul dintre cei mai singuri oameni din Romania. Complet instrainat de vechii prieteni, alergand haotic din agapa in agapa, ajunsese da fapt un fel de zombie. Era atat de ratacit incat si-a putut inchipui ca ar mai avea de jucat un rol in cadrul noii puteri ce-si zicea revolutionara. Iliescu, Roman, Brucan, Stanculescu, Voican-Voiculescu, Chitac si Magureanu nu aveau insa nevoie de acest martor stanjenitor ( s.n.) .”
http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-a-fost-nicu-ceausescu-ispita-comunismului-dinastic-epilog/
„ Nu a exprimat regrete, dar nici nu a incercat sa justifice crimele si abuzurile comuniste. A recunoscut esecul istoric al utopiei marxiste, un proiect cu care se identificase el insusi mai degraba din mimetism obedient decat din convingere. Intr-o discutie cu o jurnalista din Anglia, cita proverbul latin „Dum spiro spero”. Ce mai avea de sperat? Era incurabil bolnav, era un om sfarsit. S-a stins din viata, la 45 de ani, pe 26 septembrie 1996, intr-un spital din Viena. Favorizat de un mediu corupt si corupator, de concentrarea dementiala a puterii in mainile parintilor sai, de abulia morala din jur, Nicu Ceausescu s-a adaptat perfect rolului ce i-a fost atribuit si a devenit simbolul unei situatii caligulare care a sintetizat, de o maniera grotesca, jalnica si deliranta, perversa si maligna, tragicomedia comunismului romanesc.” http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-a-fost-nicu-ceausescu-ispita-comunismului-dinastic-epilog/



 Sursa : http://www.contributors.ro/cultura/in-memoriam-adrian-neculau-distins-profesor-si-intelectual-anti-totalitar/



vineri, 4 ianuarie 2013

Dincolo de Occident



In ultima vreme exista in spatiul public romanesc o surprinzatoare ofensiva a unor tineri specialisti romani instruiti in Occident care , avand acest ascendent  , ataca  cu ferocitate  orice incercare de normalizare a vietii sociale si profesionale romanesti cel mai recent exemplu fiind un articol recent publicat pe Contributors.ro (Alexandru Cabuz - Despre cultura politica a romanilor III : regioligarhia   ) care  trimite Romania in trecut si aduce Securitatea in prezent.
Comentariul de mai jos se refera la o solutie pentru invatamantul romanesc propusa intr-un articol aparut recent pe aceeasi platforma :  Vlad Tarko - De ce sunt scolile noastre la pamant ?



Pentru situatia  de cosmar  in care a ajuns invatamantul romanesc transformat dintr-o problema sociala foarte grava intr-o tema electorala,  solutia propusa de catre domnul Vlad Tarko  este de un cinism social egalat numai de comicul lui  Caragiale . Mai exact propune sa facem reforma mituind coruptii (!) ,  cu speranta crestina ca acestia vor accepta, de buna voie si nesiliti de nimeni, sa piarda puterea pe termen lung  : 


"Daca public choice si neoinstitutionalismul ne invata ceva este ca singura posibilitate de reforma intr-un stat corupt este prin mituirea celor care au puterea: sa primeasca beneficii majore pe termen scurt pentru a accepta sa piarda puterea pe termen lung. Daca nu intelegeti acest lucru nu intelegeti absolut nimic, si nu va ramane decat sa va alaturati lamentatiilor ridicole ale lui Mircea Cartarescu. Acesta privatizare anarho-sindicalista face exact acest gen de targ cu diavolul."

"Solutia de privatizare este atunci de a trece pur si simplu scolile din proprietatea statului in proprietatea sindicatelor, transformand in acelasi timp fiecare sindicat din invatamant intr-o companie pe actiuni si oferind membrilor de sindicat un numar egal de actiuni in compania lor."

In esenta , ceea ce ne propune domnul Vlad Tarko dintr-o perspectiva cinica si elitista ("Daca nu intelegeti acest lucru nu intelegeti absolut nimic, si nu va ramane decat sa va alaturati lamentatiilor ridicole ale lui Mircea Cartarescu") nu este nimic altceva decat schimbarea unui sistem corupt in care afirma ca nu a identificat de loc competente si nici nu a propus solutii de optimizare,  dar cel putin l-a analizat intr-o anumita masura ( statul ),  cu un al sistem ( de fapt poate unul chiar mai corupt decat statul !) in care postuleaza competente,  dar pe care de fapt nu l-a analizat de loc ( sindicatele). In sfarsit, a defini articolele de opinie ale domnului Mircea Cartarescu drept lamentatii ridicole este o ( mare )  nedreptate gratuita . Citesc de multa vreme articolele de opinie despre gravele probleme ale societatii romanesti si cred ca articolele domnului Cartarescu pe aceasta tema sunt printre cele mai bune , fiind depasite numai de articolele domnului Tom Gallagher care nu este scriitor , ci  un  adevarat politolog si in acelasi timp un britanic rece si calculat.

Poate ca domnul Vlad Tarko nu cunoaste multe lucruri despre sindicatele de la noi  ( "curelele de transmisie" de altadata ) si istoria lor, cu atat mai mult despre "sindicatele galbene" aparute dupa 1990 ca ciupercile dupa ploaie , despre opulenta unora din liderilor lor,  sau despre faptul ca aceste sindicate au fost de multe ori si dupa modelul clasic anterior , trambuline si pepiniere de cadre pentru politicieni. Cea mai buna demonstratie este la indemana tuturor .

O simpla  cercetare care ar monitoriza ruta profesionala si sociala a liderilor de sindicat din `90 si pana astazi , respectiv a partidelor in care au ajuns unii dintre ei , ar fi mai mult decat instructiva, dar si exemplele punctuale pot fi la fel de relevante.Intr-o discutie cu un tanar director al unei firme de arhivare din Bucuresti  infiintata de un fost colonel de armata , am aflat ca patronul firmei ( pensionar militar) , i-a povestit acestuia ca mai trecea periodic " pe la  sediu " (probabil sediul fostului loc de munca sau un sediu al militarilor )  si acolo se intalnea pe coridoare ...cu un lider de sindicat din invatamant ! Ce facea pe acolo liderul de sindicat nu am aflat , dar este putin probabil ca un fost pensionar militar sa inventeze brusc povesti despre oameni pe care in mod obisnuit nu avea cum sa-i cunosca pentru ca nu aveau oficial nici o tangenta cu armata sau pensionarii ei ( liderul in cauza  a fost initial invatator). Cu alte cuvinte, o "reforma" facuta de sindicate este la fel de vaga si triumfalista ca o reforma facuta de stat in care se schimba ( numai ) oamenii , dar in realitate se mentine intact sistemul.
Pe de alta parte, simplu fapt ca este numit un ( singur ) ministru competent in fruntea unui minister , dar se mentine de fapt intact sistemul construit cu migala in zeci de ani ( un ziarist care a lucrat cu ani in urma la Secretariatul General al Guvernului afirma odata ca acesta lucreaza inca dupa reglementarile si procedurile din anii `50 ! ) , nu echivaleaza nici pe departe cu reforma domeniului in cauza , la fel cum  simpla "privatizare"  a unei universitati de exemplu o poate tranforma ad-hoc  intr-o "fabrica de diplome" cum s-a intamplat deja la noi cu unele universitati care au produs oficial 30.000 de diplome false .
In mod paradoxal ( pentru unii) ,  cel mai important lucru dintr-un minister nu este ministrul lui,  decat daca mentinem cultul functiei si principiul "functia bate gradul" care a generat un intreg sistem politic si social de care nu am scapat nici acum . Din acest punct, interpretarea functionarii unui sistem social este in mod natural una divergenta :

" Motivul pentru care Funeriu a esuat a fost ca in loc sa gandeasca ca un economist – despre structura de motivatii prezenta in sistem si despre capacitatea sistemului de a agrega eficient informatia – el a gandit ca un inginer – si-a imaginat ca „solutia” e sa centralizeze si mai tare totul pentru ca persoana bineintentionata si competenta de la varf (el) sa poata controla lucrurile mai bine si impune astfel „reforma”.Insa nu asa functioneaza un sistem social – cand centralizezi, informatia se pierde pe drum, iar motivatia actorilor din sistem este subminata."  

In cazul sistemului de invatamant nu este vorba de atat de accesul ierarhic la informatie , controlul si supervizarea actiunilor  ( ca in sistemele  militare de exemplu ) cat de centralizarea obiectivelor si scopurilor ( un sistem national de invatamant trebuie sa aiba un minimum de obiective convergente), ceea ce este cu totul altceva. Poate ca totusi marele Ion Creanga a avut dreptate :  "daca-i copil sa se joace, daca-i popa sa ceteasca, daca-i cal, sa traga ". Conform principiului competentei ,  un sistem de invatamant nu ar trebuie sa fie confundat cu altceva decat este si ca atare nu ar trebui condus nici de economisti, nici de ingineri ( acest lucru s-a intamplat deja si cu rezultatele cunoscute ) .
Mai mult, dupa mai mult de doua decenii de la Revolutie , a venit poate momentul sa raspundem la o intrebare esentiala : " Ce este de fapt secret in activitatea unei institutii publice ( platita din bani publici si care ar trebui sa lucreze in interesul cetatenilor care o platesc-s.n. ) ?! " , si sa ne intrebam de ce intre toate institutiile publice si cetateni exista un fel de garduri de sarma ghimpata  chiar daca oficial sunt disimulate sub denumiri foarte moderne ca  : " ofiterul de relatii publice ", " birouri de presa" , " regulamente de ordine interioara ",etc. care nu fac nimic altceva decat sa ascunda publicului exact ceea ce il intereseaza.
Oare ce s-ar intampla de exemplu daca activitatea unei asemenea institutii publice cum este Ministerul Educatiei si Invatamantului de exemplu, ar deveni .cu adevarat publica si transparenta ( bineinteles, cu exceptia adresei, CNP-ului functionarilor,etc.,etc. )  pentru ca cetatenii sa poate vedea de acasa si pe Internet , dupa ce fel de setari si reglementari interne lucreaza o astfel de institutie , care ii sunt obiectivele, cum le indeplineste ,cum se fac promovarile in cadrul ei,  cu alte cuvinte in ce mod sunt cheltuiti banii cetatenilor ? Probabil o revolutie, dar o adevarata revolutie institutionala , ori deocamdata se pare ca nimeni  nu are interesul sa initieze asa ceva si in nici un domeniu.

Sursa : http://www.contributors.ro/administratie/de-ce-sunt-scolile-noastre-la-pamant/

N.B. Vlad Tarko este doctorand in economie la George Mason University si fellow Mercatus Center. Ariile sale principale de interes sunt sistemele economice comparate, public choice si analiza institutionala. In Romania este cercetator asociat al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI), ultimul sau proiect de cercetare aici fiind freedom-talk.com. Este colaborator in proiectul 'Normev: Modelari evolutioniste ale emergentei normelor sociale' al Centrului de Cercetare in Etica Aplicata de la Facultatea de Filosofie din Bucuresti. ( s.n.) ( http://www.contributors.ro/author/vlad-tarko/?bio )