Interviu cu Dennis Deletant
Magda Gradinaru
Daca ai in spate resursele financiare si organizatia foarte puternica a fostului PCR, atunci poti castiga alegerile in Romania, o tara care a pierdut urma banilor fostei Securitati si unde, in comunism, coruptia era considerata o forma de disidenta. Regula de aur follow the money e una care ar putea servi memoriei si manualelor scolare, spune istoricul britanic Dennis Deletant, care, in anii dictaturii, ducea scrisorile romanilor la Europa Libera.
Dennis Deletant a venit in Romania mai intai in 1965, cand a urmat cursurile scolii de vara de la Sinaia, organizate de Universitatea Bucuresti. Era in plina dictatura. A studiat apoi in Romania in cadrul unei burse postuniversitare acordate de British Council in 1969 si a vizitat frecvent tara pana in 1988, cand a fost declarat persona non grata, ca urmare a comentariilor nefavorabile la adresa regimului Ceausescu pe care le-a facut in presa britanica.
La sfarsitul lui decembrie 1989, a revenit la Bucuresti in calitate de consultant al televiziunii BBC in perioada revolutiei romane.
In 1990, a fost invitat sa faca parte din comitetul consultativ al British Government's Know-How Fund, implicandu-se activ in aspectele romanesti ale activitatii acestuia; pentru aceasta contributie i s-a decernat Order of the British Empire (OBE) in 1995.
Astazi, Dennis Deletant este profesor invitat al catedrei de studii romanesti "Ion Ratiu" de la Georgetown University, Washington DC, si profesor emerit la School of Slavonic and East European Studies, University College, Londra.
- Dennis Deletant, una dintre primele intrebari pe care romanii si le pun cand vine vorba despre instaurarea comunismului in Romania vreme de aproape cinci decenii asta e: de ce Vestul a abandonat Romania in mainile Rusiei, chiar si atunci cand lucrurile nu mai priveau vreun tratat si se stia deja despre dictatura atroce comunista. E o intrebare legitima?
- Nu as folosi cuvantul "abandonat", pentru ca, in primul rand, nu trebuie uitat faptul ca Romania a luptat patru ani alaturi de Germania nazista si in ochii politicienilor britanici, Romania asa era. Desi regele Mihai a avut curajul sa faca actul de la 23 august, totusi, acest fapt a ramas foarte prezent in mintea politicienilor occidentali.
Al doilea lucru care trebuie subliniat este acela ca, inca din 1943, presedintele Roosvelt i-a spus lui Churchill ca la sfarsitul razboiului americanii se retrag din Europa. Churchill, stiind acest lucru, s-a dus la Stalin, in octombrie 1944, ca sa afle care sunt pretentiile sovietice in Europa de Est. Marea Britanie era o putere maritima, nu terestra, si singurele tari care puteau fi ajutate de ea erau cele de coasta, in partea asta de lume, Grecia.
Al treilea lucru: armata sovietica deja intrase in partea de Est in octombrie 1944 si era in drum spre Ungaria. Nu se putea vorbi, in octombrie 1944, in cercurile politice americane, de un razboi cu Uniunea Sovietica.
Principalul dusman in Europa a fost Germania nazista, iar armata sovietica a lui Stalin a contribuit la infrangerea ei.
Asadar, Romania nu a fost sacrificata, pentru ca nu a fost, din punct de vedere militar, in tabara occidentalilor.
- De altfel, amintiti ca britanicii au incercat, in vremea regimului Antonescu, sa isi gaseasca un partener de dialog. Au incercat cu Maniu, dar nu au reusit.
- Maniu era un om foarte curajos, dar nu au reusit din cauza prezentei Germaniei, in primul rand, pentru ca Antonescu a recunoscut ca, daca intoarce armele impotriva lui Hitler, Romania va fi ocupata de Germania, cum, de altfel, a fost Ungaria ocupata in aprilie 1944, dupa ce amiralul Horthy a exprimat rezerve fata de politica lui Hitler.
Nici asta nu a fost vina lui Antonescu, dar ezit sa folosesc acest cuvant, pentru ca Antonescu a fost constrans de pozitia geografica a Romaniei si de situatia politica. Romania, aflandu-se intre doua puteri totalitare, a trebuit sa aleaga intre ele.
Antonescu a optat pentru Germania, dar optand pentru Germania a atras dusmania anglo-americanilor.
- Refaceti, si nu doar in acest volum despre activitatile clandestine ale britanicilor la Bucuresti, contextul care a dus in Romania la comunism. O Romanie iesita dintr-un interbelic nu tocmai linistit, cu miscari nationaliste, fasciste si cu o dictatura regala, cea a lui Carol al II-lea. Daca Romania ar fi fost un stat mai stabil democratic pana in 1947, anul in care tara practic s-a inchis in dictatura comunista, ar fi ajuns in aceeasi situatie?
- Nu cred. Sa luam situatia de astazi: Romania beneficiaza de sprijinul NATO, tocmai pentru ca acum dusmanul nu mai e Germania nazista, e alt adversar, dar si pentru ca Romania, ca sa capete increderea Occidentului, a trebuit sa indeplineasca anumite criterii democratice.
Nu putea sa fie admisa in NATO in 2004, fara sa respecte anumite criterii democratice. Pe urma, nu a putut intra in Uniunea Europeana fara sa indeplineasca aceste criterii.
Dupa Tratatul de la Versailles s-au semnat tot felul de tratate politice pentru protejarea minoritatilor, dar niciunul dintre statele semnatare nu le-a respectat, nici Turcia, nici Finlanda, nici Grecia, Polonia.
- Scrieti asa: romanii au incercat sa isi prezinte tara ca pe o rascruce - asadar, cu o importanta geostrategica - dar britanicii au inteles repede ca nu e o rascruce, ci un cul de sac, o fundatura. Momentul in care Romania a contat a fost acela in care Hitler a avut interese in Romania.
- Interese economice. Englezii nu erau in stare sa faca mare lucru, din cauza distantei, din cauza logisticii si singurul lucru pe care puteau sa il faca, fiind in razboi cu Germania, era sa impiedice livrarile de petrol de catre Romania Germaniei si aici au avut doua planuri: sa saboteze campurile petroliere de la Ploiesti si sa scufunde vase care duceau petrol in Germania pe Dunare, la Portile de Fier.
Ambele planuri au esuat si atunci nu au ramas, mai tarziu, decat bombardamentele aeriene.
Efectiv, si ajung la concluzia asta, eforturile britanicilor de a influenta evenimentele intr-un mod concludent in Romania, in timpul razboiului, nu au avut succes. Evenimentul cel mai hotarator din timpul razboiului privind Romania a fost actul de la 23 august emis de regele Mihai.
- A fost un moment, dar nici atunci Romania nu a parut un partener in ochii occidentalilor.
- Nu a parut pana la sfarsit. Anglo-americanii voiau ca Romania sa figureze ca partener, dar aici trebuie sa tinem cont de atitudinea lui Stalin. Stalin tinea neaparat sa ii mentina pe britanici si pe americani la distanta si apoi intrarea Armatei Rosii a sigilat soarta Romaniei, din pacate.
- Pomeniti si de generalul Radescu, de cum a fost salvat, practic, de britanici. La fel s-a intamplat si cu secretara lui, Adriana Georgescu, ale carei memorii tocmai au fost republicate si sunt crunte. Adriana Georgescu si-a spus povestea, atroce poveste, odata ajunsa in Occident, in Franta. Nici atunci insa atitudinea Vestului nu s-a schimbat.
- Am cunoscut-o pe Adriana Georgescu. Atitudinea nu s-a putut schimba atunci, pentru ca, dupa cum spuneam, din moment de Romania era o tara deja ocupata, nu concepea niciun politician anglo-american sa deschida un razboi impotriva Rusiei. Romania a avut soarta pe care a avut-o.
- Si pe care a avut-o cam tot bazinul est-european.
- In afara de Grecia. Si de ce? Pentru ca Stalin a respectat acordul pe care l-a semnat cu Churchill, ca nu va interveni in Grecia. Si Stalin a refuzat sa ajute Partidul Comunist grec, cand s-a rasculat impotriva englezilor.
- Grecia a fost practic salvata.
- A fost, trebuie sa admitem ca Stalin si-a respectat cuvantul.
- Asta inseamna si ca e valida teza ca, atunci cand s-a prabusit, comunismul s-a prabusit de unul singur, din motive economice.
- S-a prabusit de la sine. A avut o mare influenta factorul economic. Si-au dat seama, mai ales Gorbaciov, dar si Andropov, ca nu poate concura cu economia americana si mai ales cu sistemul introdus de Reagan, de a dezvolta Razboiul Stelelor.
- E si tragic sa admitem asta, ca dictatura comunista a fost economic invalidata, nu pentru incalcarile libertatilor omului.
- Trebuie sa ne amintim faptul ca, la Conferinta de la Helsinki, din 1975, Brejnev a facut o greseala mare, din punct de vedere sovietic: a admis ca orice tara poate sa reclame incalcarea drepturilor omului. Si atunci au inceput, in Cehoslovacia si in alte tari, miscari civice si puteau apela la documentul de la Helsinki, semnat chiar de Brejnev.
Asta a inceput sa submineze, intr-un fel, sistemul comunist, mai ales cel din tarile satelit.
- In Romania a existat aceasta teza, ca nu am avut rezistenta.
- Aici, in Romania, a fost o rezistenta armata, numai ca nu a fost prea raspandita. In plus, fortele de ordine - si cele sovietice, si cele din interior, romanesti - au actionat in mod eficient.
O alta problema este istoriografia romaneasca, uneori defectuoasa. Sigur ca nu le convenea comunistilor sa faca publicitate acestor miscari, din diverse parti ale tarii, mai ales la sfarsitul anilor '40 si inceputul anilor '50. Populatia nu a stiut de acesti adversari ai regimului.
Intervine si partea politica: cei critici cu regimul erau condamnati ca fiind legionari. Dar nu toti erau legionari. Documentele Securitatii, pe care le-am studiat, arata ca majoritatea celor arestati in primavara lui 1950 erau comunisti care devenisera deziluzionati de regim. Pe urma erau taranistii, liberalii, legionarii.
Deci este o fictiune sa spui ca rezistenta a fost legionara de tip fascist.
- Pentru ca, rusinandu-te de ea, nu o puteai legitima.
- Da, si plus ca nimeni nu a indraznit sa critice aceasta versiune politica.
- Stiti si teza de dupa comunism, ca toti romanii au colaborat intr-un fel sau altul cu comunismul. Si o spun tocmai fosti securisti, fosti comunisti.
- Asta iarasi este o fictiune. In primul rand, depinde ce intelegem prin colaborator. Cifrele pe care le-am vazut eu in 1993 privind numarul de informatori erau cam 400.000, dintr-o populatie de 21 de milioane. Acesta nu e un procentaj mare, comparativ cu Polonia, de exemplu. Plus, proportia de securisti la populatie nu era mai mare in Romania, cel mai ridicat procentaj era in Germania democrata.
Au fost, sigur, multi colaboratori, dar sa spui ca majoritatea a colaborat este o aberatie.
Au suportat regimul, nu au ridicat vocea impotriva regimului, din diverse motive, dar sa spui ca au colaborat este o exagerare.
- Cui foloseste teza asta? Cui convine sentimentul asta de vinovatie colectiva?
- Convine celor care au profitat dupa Revolutie. Daca ne uitam la procesul de privatizare din Romania - si un asemenea proces a avut loc in Germania si in Cehia -, vedem ca fostii nomenclaturisti au pus mana pe fondurile statului, pe rezervele statului si le-au folosit in scopuri personale. Multi dintre ei au fondat companii. Nu prea se vorbeste despre fondurile Partidului Comunist Roman, nici ale Tineretului Comunist Roman, care sunt in mana PSD-ului, prin FSN.
- Daca ai in spate aceste resurse financiare si organizatia foarte puternica a fostului PCR, pe care a mostenit-o FSN si pe urma PDSR si PSD, nu e de mirare ca PSD a castigat in mai multe randuri alegerile.
- Eu am studiat cateva miscari comuniste care erau in clandestinitate si e clar ca ei sunt bine pusi la punct din perspectiva organizatorica.
Am fost observator OSCE de cinci ori si am fost chemat ca observator si de Guvernul roman. Am venit oficial si am avut acces, puteam sa aleg unde sa merg si sa vad propaganda electorala, care e situatia la vot. Mi-am dat seama ca organizatia de partid a PSD-ului era mult superioara organizatiilor de partid ale taranistilor, ale liberalilor. Asta explica de ce foarte multa lume s-a dat cu puterea, cum se zice in Romania.
Am fost in 1990 in Arges, in 1992, in Vaslui, in 1996 in Vaslui, in 2000, am fost in Targoviste. Am observat de fiecare data cum FSN/PSD mergea cu cate un camionas prin sate si aruncau ziarele lor. Niciun taranist si niciun liberal nu putea sau rareori putea sa faca asta, nu aveau nici bani, nici oameni sa faca asta.
- S-a schimbat ceva?
- Cred ca da. In primul rand, e foarte bine ca tineretul participa, in sfarsit, la vot, pentru ca, daca analizam participarea la vot din 1990 incoace, e foarte slaba. In toata Europa, participarea celor in varsta la vot e masiva, ei au o anumita mentalitate. Cand vorbim de alegeri, vorbim mai ales de viitorul tinerilor. Daca ei nu sunt in stare sa se exprime, si m-am certat amical cu multi prieteni de-ai mei care-mi spuneau ca nu voteaza, ca degeaba voteaza. Le-am spus: daca nu votezi, nu ai niciun drept sa critici Guvernul.
- Am citit anul trecut ce scriati pe blogul London School of Ecomics despre Romania. Erati pesimist.
- Eram pesimist, dar astazi sunt optimist, la fel ca alti prieteni de-ai mei americani, pentru ca este un fapt important in primul rand ce s-a intamplat din punct de vedere juridic si apoi electoral. Sper ca participarea la vot sa fie tot asa de mare la alegerile prezidentiale, cum a fost la cele de europene.
- Juridic. Cu Liviu Dragnea arestat, s-a schimbat PSD-ul?
- E greu de spus, pentru ca nu cunosc intimitatile PSD-ului. Le pot ghici, dar nu le cunosc. Cred ca PSD are unele elemente care duc spre nostalgia trecutului, o mentalitate a trecutului.
PSD este o emblema, dar nu reprezinta o politica social-democrata, cum unii inteleg, in sensul de a fi transparent in legatura cu provenienta si cheltuirea banilor.
Coruptia este un inamic al democratiei si cei mai corupti devin, se dovedeste istoric, victimele timpului lor. Acesta trebuie sa fie un avertisment pentru cei care sar dincolo de gard.
- E PSD singurul mostenitor al comunismului?
- Nu, in niciun caz, dupa cum a spus si domnul Basescu odata, ca toti candidatii la presedintie erau fosti comunisti. Totusi, e greu cand te gandesti la generatia celor care au venit la putere in 1990. Cum sa nu fi fost comunisti? De unde sa fi luat pe cineva care nu a fost cooptat, in vreun fel, de sistem?
Asta nu inseamna ca nu au fost comunisti care au luptat din interior. A fost un fel de disidenta tacuta.
Imi aduc aminte in anii 1980, cand am venit la Bucuresti si am vorbit cu cineva, nu din Biroul Politic al PCR, dar destul de sus pus, despre coruptie. Si mi-a spus asa: Coruptia este disidenta noastra. E important de retinut, zic eu.
- Cum ati pacalit Securitatea? Ati venit de cateva ori in Romania in vremea dictaturii.
- Nu am pacalit-o. Desi sunt multumit de faptul ca in dosarul meu nu apar anumite lucruri, anumite actiuni de-ale mele. De exemplu, o intalnire de-a mea cu domnul Coposu din 1986 nu figureaza in dosarul meu, dar figureaza in dosarul lui. Mai sunt si alte lucruri.
De exemplu, duceam scrisoari la Europa Libera si nu am fost prins niciodata. Din cand in cand ma rugau unii prieteni sa le duc.
Faptul ca nu sunt consemnate in dosarul meu ma face sa cred ca Securitatea, sigur, nu trebuie subestimata, dar nu a fost perfecta. Au scapat Securitatii anumite lucruri, spre bucuria mea, sigur. Sa ma aresteze nu cred ca m-ar fi arestat, dar mi-ar fi interzis intrarea in Romania mai devreme, mi-au interzis-o abia tarziu, in noiembrie 1988.
- In 1991, va asteptati ca romanii sa il aleaga pe Iliescu, nu pe Ratiu? Ati vorbit de Corneliu Coposu.
- Arges si am fost in mai multe sate. Erau sate unde nu am gasit niciun afis electoral pentru Ratiu. Pe urma, in altele erau doua-trei afise. Tineam foarte mult sa vorbesc cu primarul si primarul, pentru ca eram strain, avea incredere in mine, vorbea mai liber.
Unul dintre primarii dintr-un sat unde nu am gasit niciun afis electoral pentru Ratiu mi-a spus ca a primit ordin de la centru sa scoata afisele pentru Ratiu. Asta e exemplul unui sat.
In alte sate, mi s-a spus ca multi dintre tarani nu inteleg cine e Ratiu, s-a raspandit zvonul ca vor veni capitalistii si le vor lua iarasi pamantul, tocmai atunci se facea reforma agrara.
Au fost mai multe motive pentru care nu au patruns mesajele electorale ale taranistilor si liberalilor.
La inceputul lui ianuarie 1990, dupa ce am ajuns la Bucuresti, i-am dat un telefon domnului Coposu, i-am spus ca sunt cu BBC si ca m-as bucura sa iau legatura cu el. Si el a spus: Cum sa nu? Veniti la sediu. Era vis-a-vis de Teatrul National. Nu era nimeni la el in birou. Ma astepta, cu tigara in coltul gurii, si-a pus haina si o palarie si mi-a spus: Hai afara! Mergem cativa pasi pe bulevard.
Si am mers pe bulevard si l-am intrebat: Domnule Coposu, nu va bucurati de perspectiva ca taranistii ar putea sa vina la putere sau sa faca parte dintr-un Guvern? Si el mi-a spus atunci, in ianuarie 1990: Domnule Deletant, sansele sunt foarte mici. Aici, in partidul meu, sunt inconjurat numai de securisti. Asa mi-a spus. Si l-am intrebat: Vorbiti si despre conducere? Si el mi-a spus ca da.
- E intrebarea asta obsesiva a anilor 1990: Cine a castigat, Partidul sau serviciile?
- Sunt legate. Daca analizam actul de constituire a Securitatii, la punctul doi, din cate tin minte, scrie ca Directia Sigurantei Poporului este infiintata ca sa ocroteasca Republica Populara Romana. Republica, nu poporul roman, Republica Populara Romana, in frunte cu Partidul Comunist Roman. Deci era un stat politienesc prin definitie. Securitatea apara un singur partid.
- Am vazut unde s-au dus resursele PCR. Dar resursele Securitatii?
- In buzunarele mai multora din Romania. De ce nimeni nu analizeaza unde s-au dus rezervele Romaniei? In mai 1990 erau 964 de milioane de dolari. Unde s-au dus?
- Vorbim de un proces al comunismului, dar iata ca lipseste o analiza clara.
- Nu exista o analiza. Unde sunt acesti bani? Cine a publicat starea de conturi ale firmelor de comert ale Securitatii? Unde s-au dus banii?
- La nivelul serviciilor secrete occidentale, credeti ca exista aceste informatii, privind banii, resursele Securitatii?
- Da, exista aceste analize. De exemplu, chiar Guvernul Romaniei a contractat o firma de contabili canadieni sa urmareasca traseul rezervelor si conturilor. Si firma canadiana a trimis raportul la Bucuresti, dar nu a fost publicat niciodata. In contract spunea ca numai Guvernul Romaniei are dreptul exclusiv de a publica acest raport.
Eu nu am vazut toate documentele respective, dar sunt convins ca americanii si canadienii stiu, e exclus ca acesti contabili canadieni sa nu fi dat mai departe rezultatele anchetei lor.
- Si acum se vorbeste laolalta de Ungaria, Polonia, Romania, in contextul incalcarii normelor democratice. Sunt cazurile lor, astazi, comparabile?
- Nu cred. Ungaria nu este in spiritul UE in ceea ce priveste drepturile omului. In cazul Poloniei, este o tendinta negativa, in sensul ca am vazut la partidul de la guvernare un ultranationalism care nu este in interesul Poloniei, pe termen lung. Aici, in Romania, nu putem vorbi de stirbirea drepturilor omului, ale minoritatilor.
Aici e o problema privind transparenta surselor de bani, in Romania exista inca la nivel birocratic multa dezorganizare, nu coruptie neaparat, dar neprofesionalism. Romania nu foloseste decat o parte mica din fondurile europene. De cand a intrat in UE, Romania - si am studiat niste cifre de la UE - intr-un an a folosit 8% din granturile europene.
Aici e vorba despre neprofesionalism, oameni incompetenti in diverse sectoare, care sunt numiti nu pe baza de profesionism si asta este o critica permanenta a UE, ca nu se scot la concurs posturi si ca fratele cutare sau verisoara capata un post, pentru care nu a concurat si nu e pregatit. Nepotismul duce la incapacitate birocratica, iar asta dezavantajeaza Romania.
- Daca Romania s-ar fi opus Rusiei in 1940, ar fi castigat doar simpatie, cum a facut Finlanda, un an mai devreme. Capitalul de simpatie i-a lipsit totusi Romaniei, care a avut mai apoi aceasta imagine a celui care tradeaza, care intoarce armele.
- Iarasi, revenim la o problema de informare. In anul in care regele Mihai a facut lovitura de stat, se punea foarte mult pret in presa anglo-americana pe inaintarea rusilor impotriva inamicilor. Desi, sigur, actul lui Mihai a fost unul foarte important militar, din cauza faptului ca asaltul Armatei sovietice pe tot frontul de Est a dominat presa occidentala, nu s-a prea vazut ce se intampla in Romania.
Lumea vedea Europa ca pe un conflict intre Armata rusa si Germania nazista.
- A ramas fascismul mai blamabil decat comunismul, in cultura occidentala?
- Da, a ramas mai blamabil, pentru ca, sa nu uitam ca, cu toate ororile suferite de cei care au trait comunismul, totusi, ideologia comunista nu a fost bazata pe o exterminare a unei populatii.
- A durat foarte mult pana cand Occidentul sa recunoasca in Holodomor, uciderea prin infometare din Ucraina, un genocid.
- Da. Daca ne gandim la propaganda, nu in sensul rau, trupele britanice si americane au deschis lagarele mortii, au fost echipe de filmare care au difuzat imagini. Populatia a vazut ce a insemnat nazismul. Nu a vazut ce a insemnat comunismul.
- Nu au fost filmari din Gulag.
- Nu, nu au fost si atunci perceptia fascismului este alta, e identificat cu lagarele mortii. Dar e vorba despre acces la informatii. Unde gasesti in Romania un manual scolar care vorbeste despre Transnistria? Nimic. Cand m-am uitat in manuale, in 2012, am gasit doua care vorbeau despre regimul Antonescu intr-o pagina. Excesele regimului Antonescu nu figurau. Nu e de mirare ca populatia din Romania, o parte a ei, nu stie ce s-a intamplat in Transnistria, cati evrei si rromi au pierit acolo, nu numai de foame sau tifos, dar multi au fost impuscati.
Avem documente romanesti care dovedesc asta.
- Cine se ocupa de memoria sociala intr-o tara? Ministerul Educatiei, istorici?
- Si editurile si aici, din 2012, jos palaria, s-au publicat foarte multe surse de documentare.
- Dar vorbim si de mase, nu doar de elite. Sunt orase fara nicio librarie.
- Da, pensionarii dintr-un sat din Transilvania poate nu intra intr-o librarie.
- Sau profesorii din satul din Arges.
- Tocmai, si nu e profesorul de vina, nu e rau-intentionat, dar nu are mijloacele sa stie. De cateva ori, am vorbit la Cluj despre Antonescu si am fost huiduit, dar au venit in ajutorul meu alti profesori romani. Dupa ce vorbeam, veneau la mine profesori de la sate care ma rugau sa ii ajut sa aiba anumite lucrari. Acum, e mai simplu, fiind Internetul.
Si in Statele Unite e foarte multe ignoranta, am constatat. In anumite localitati in Sud sau in Midwest, imi dau seama, stand de vorba cu oamenii, ca sunt prost informati si raman atasati unui anumit post de televiziune.
Nu vor sa asculte CNN, pentru ca este, chipurile, liberal sau al democratilor, si raman tot timpul cu Fox, care e dedicat lui Trump si sunt tot felul de aberatii.
- O polarizare clasica deja, s-a vazut si in cazul Brexit
- Da, o poveste clasica deja, numai ca la noi multa lume urmareste BBC, chiar daca nu sunt favorabili ramanerii in UE. In Marea Britanie, multi sunt influentati de Internet, chiar si batranii, si de propaganda asta pentru Brexit, foarte bine dusa de Farage. El s-ar putea sa darame Partidul Conservator.
- Obtine Trump al doilea mandat?
- S-ar putea, da. Depinde foarte mult de prezenta la vot a latinilor si a celor de culoare, pentru ca ei nu au participat la vot, cum au participat pentru Obama. Nu au avut un lider. Iar Hillary Clinton a dus o campanie defectuoasa, nu a fost niciodata in Pennsylvania, Michigan si Wisconsin, iar aceste trei state au votat pentru prima oara in anii recenti pentru Trump.
- E ultima intrebare. A reusit Romania sa se transforme din acel cul de sac intr-o rascruce, cum voia?
- Nu e cul de sac, dar nici tara de rascruce. Ca sa fii tara de rascruce trebuie sa ai un tel, un obiectiv, sa vrei sa ajungi undeva. Aceasta notiune era valabila cand voiai sa ajungi la Constantinopol sau la Moscova, depinde de epoca despre care vorbim, dar nu mai e valabil astazi.
Romania ocupa, sigur, o zona strategica, atat pentru SUA, cat si pentru Rusia, dar romanii au posibilitatea acum sa fie bine fixati in zona de interese a SUA, a NATO si cred ca vor ramane acolo, mai ales dupa amplasarea rachetelor.
Am constatat ca militarii romani se bucura de un mare prestigiu in Statele Unite, datorita contributiei Romaniei dupa 1990 in Afganistan si eforturilor facute. Contactele intre militari sunt foarte importante si Pentagonul este mai influent decat Departamentul de Stat.
- Cum vedeti situatia de la Chisinau, acum, cu aceasta alianta noua, sustinuta si de SUA, dar si de Rusia?
- Este una temporara. Dupa parerea mea, rusii vor sa scape de doamna Maia Sandu, asta e telul lor. Dupa ce o dau jos, instaleaza pe cineva filo-rus. Americanii au un interes, dar problema cu Moldova e ca nu e un stat bine definit din punct de vedere al populatiei, daca ne gandim ca majoritatea e rusofona.
Identitatea e confuza, sunt foarte multi care au plecat din tara, e multa coruptie si americanii nu vor sa arunce bani acolo. Din pacate, elita moldoveneasca nu a servit intereselor populatiei. Si in Moldova nu exista factorul militar si rusii isi dau seama ca au un avantaj mare acolo si nu vor sa lase si nici nu vor lasa Moldova sa le scape din mana.
Sursa : http://www.ziare.com/psd/stiri-psd/follow-the-money-unde-s-au-dus-banii-securitatii-si-de-ce-coruptii-nu-scapa-niciodata-interviu-1566937
