vineri, 31 iulie 2009
Asociatia Americana de Psihologie regreta tortura
Asociatia Americana de Psihologie regreta tortura
Submitted by Dorin Victor Vasile on Mon, 06/22/2009 - 06:28
Asociatia Americana de Psihologie (APA) a publicat de curand o scrisoare deschisa in care isi exprima regretul pentru implicarea unor psihologi in activitatile de tortura ale regimului Bush impotriva opozantilor.
Nu, nu e vorba de politica ci doar de un raspuns la o presiune tot mai mare din partea publicului si membrilor asociatiei.
APA a fost confruntata in ultima vreme cu un val de demisii din partea unor psihologi de renume pe aceasta tema a "neimplicarii" asociatiei in ceea ce publicul larg din SUA considera a fi inacceptabil: implicarea psihologilor (membri ai asociatiei) in activitatile regimului, de la culegere de informatii pana la tortura.
E usor de inteles dezgustul publicului american pentru implicarea psihologilor in activitati care nu au de-a face cu psihologia, de la culegere de informatii pana la tortura. E un public care are oroare de relatii duale ( Smile..)Un psiholog e un psiholog iar un 'securist' (sau cum s-o chema la ei) e altceva, ar trebui sa fie persoane diferite.
Pot doar presupune ca publicul roman este ceva mai tolerant/indiferent la asta. Traind cu delatiunea in ograda inca de pe vremea fanariotilor, cu "APA" noastra dimensionata anume ca sa poata imbratisa toate activitatile extra-curiculare ale psihologilor nu cred ca pe la noi cineva s-ar scandaliza prea tare intr-o situatie similara. ( s.n.)
Pentru curiosi aceasta este scrisoarea APA:
June 18, 2009
An Open Letter from the Board of Directors
Dear Colleague,
As a psychologist and member of the American Psychological Association (APA), you no doubt share our serious concerns about reports regarding the involvement of psychologists in torture and abusive interrogations as part of the Bush administration’s “war on terror.” We recognize that the issue of psychologist involvement in national security-related investigations has been an extremely difficult and divisive one for our association. We also understand that some of our members continue to be disappointed and others angered by the association’s actions in this regard. Although APA has had a longstanding policy against psychologist involvement in torture, many members wanted the association to take a strong stand against any involvement of psychologists in national security interrogations during the Bush administration.
Information has emerged in the public record confirming that, as committed as some psychologists were to ensuring that interrogations were conducted in a safe and ethical manner, other psychologists were not. Although there are countless psychologists in the military and intelligence community who acted ethically and responsibly during the post-9/11 era, it is now clear that some psychologists did not abide by their ethical obligations to never engage in torture or other forms of cruel, inhuman, or degrading treatment. The involvement of psychologists, no matter how small the number, in the torture of detainees is reprehensible and casts a shadow over our entire profession. APA expresses its profound regret that any psychologist has been involved in the abuse of detainees.
This has been a painful time for the association and one that offers an opportunity to reflect and learn from our experiences over the last five years. APA will continue to speak forcefully in further communicating our policies against torture and other cruel, inhuman, or degrading treatment or punishment to our members, the Obama administration, Congress, and the general public. In so doing, we will continue to highlight our 2008 petition resolution policy, Psychologists and Unlawful Detention Settings with a Focus on National Security. APA will ensure that association communications convey clearly that the petition resolution is official association policy and must be central to psychologists’ assessment of the appropriateness of their roles in specific work settings related to national security. Our association’s governing body, the Council of Representatives, will soon be receiving guidance from various governance groups regarding further steps to implement this resolution. The history of APA positions and actions related to detainee welfare and professional ethics can be found at http://www.apa.org/releases/timeline.html.
On a closely related matter, the Ethics Committee and APA governance as a whole are focused intently on Ethics Code Standards 1.02 and 1.03, which address conflicts between ethics and law and between ethics and organizational demands, respectively. In light of Bush administration interrogation policies and uncertainty among our membership, the Ethics Committee has issued the attached statement, “No defense to torture under the APA Ethics Code” (http://www.apa.org/releases/ethicsstatement-torture.pdf ). Invoking language from the U.N. Convention Against Torture, this statement clarifies that the Ethics Committee “will not accept any defense to torture in its adjudication of ethics complaints.”
APA will continue to monitor material in official reports related to psychologist mistreatment of national security detainees, will investigate reports of unethical conduct by APA members, and will adjudicate cases in keeping with our Code of Ethics. The association’s focus on these ethical standards is consistent with its position that no psychologist involved in detainee abuse should escape accountability.
In conclusion, as part of APA’s elected leadership, we have an obligation to protect and further psychology’s longstanding commitment to the highest standards of professional ethics–including, and especially, the protection of human welfare.
Respectfully,
American Psychological Association 2009 Board of Directors James H. Bray, PhD Carol D. Goodheart, EdD Alan E. Kazdin, Ph.D.
Barry S. Anton, PhD
Paul L. Craig, PhD
Norman B. Anderson, PhD
Rosie Phillips Bingham, PhD
Jean A. Carter, PhD
Armand R. Cerbone, PhD
Suzanne Bennett Johnson, PhD
Melba J.T. Vasquez, PhD
Michael Wertheimer, PhD
Konjit V. Page, MS
(860)* Dorin Victor Vasile's blog * 119 reads
Sursa :
(http://www.psihoterapie.net/blog/dorin-victor-vasile/2009/06/asociatia-americana-de-psihologie-regreta-tortura.html)
http://www.psihoterapie.net/blog/dorin-victor-vasile/2009/06/asociatia-americana-de-psihologie-regreta-tortura.html
Comentariu
La noi nu exista in acest sens( in spatiul public vizibil cel putin - poate doar pe blog-uri si forum-uri ) o presiune vizibila din partea societatii cu atat mai mult din partea fantomaticei Asociatii a Psihologilor Romani ( care seamana doar cu numele cu cea americana ) cam ramasa fara obiect al muncii din cauza sacrosanctului Colegiu al Psihologilor din Romania desi amandoua au cam aceeasi membrii( sic ! ).
Dupa cum la noi e greu de inteles lipsa de reactie a societatii civile fata de o eventuala implicare a psihologilor in activitatile fostului regim, de la culegere de informatii pana la tortura.
Daca la americani "Un psiholog e un psiholog iar un 'securist' (sau cum s-o chema la ei) e altceva, ar trebui sa fie persoane diferite." , la noi e ca la noi...conform legii ! Care permite exact contrariul...
In sfarsit , nu pot fi de acord sub nici o forma cu aceasta presupunere care pledeaza pentru atrofierea simtului moral al romanilor chipurile datorita unor circumstante "atenuante" :
" Pot doar presupune ca publicul roman este ceva mai tolerant/indiferent la asta. Traind cu delatiunea in ograda inca de pe vremea fanariotilor, cu "APA" noastra dimensionata anume ca sa poata imbratisa toate activitatile extra-curiculare ale psihologilor nu cred ca pe la noi cineva s-ar scandaliza prea tare intr-o situatie similara. ".
Pai in primul rand ar trebui sa se scandalizeze oficial si in primul rand psihologii , psihoterapeutii si psihiatrii pentru ca nu o vor face niciodata pentru ei domnul Vanghelie, comisarul Piedone sau primarul din Poplaca ! Faptul ca nu o fac ( ati auzit vreodata de o luare de pozitie oficiala a profesionistilor acestor stiinte fata de aceste probleme ?) este problema lor chiar daca "prietenii stiu de ce " pentru ca lipsa de reactie in acest caz suna a acceptare ca sa nu spunem altfel.
Aici ma raliez lui Dan Puric care nu este nici psiholog , nici psihoterapeut , nici psihiatru dar gandeste ( unii ar spune "empiric" ) in sensul mentinerii unei normalitati sociale si nu in sensul destructurarii ei. Cu Don Quijote , deja suntem trei !
Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni...
Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie
o istorioara..
“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea:
“Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie"
( http://smalldot3.blogspot.com/2009/07/viata-nu-inseamna-sa-supravietuiesti.html )
.....
Update
Reactie din diaspora
Re: O istorioara despre romani
Reply Quote Favorites Contact
CyberDog
Mi-a dat de gandit povestioara asta....
M-am gandit ca prin analogie, poate ca si Romania mea este bolnava de Alzheimer. Iar daca ea, prin cei ce isi scriu in buletin "roman", a uitat cine suntem noi, noi n-am uitat niciodata cine este ea....
" Am avut revelatia ca in afara de Dumnezeu nu exista adevar" - Petre Tutea
( http://forum.romportal.com/forums/80554/ShowPost.aspx )
o istorioara..
“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea:
“Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie"
( http://smalldot3.blogspot.com/2009/07/viata-nu-inseamna-sa-supravietuiesti.html )
.....
Update
Reactie din diaspora
Re: O istorioara despre romani
Reply Quote Favorites Contact
CyberDog
Mi-a dat de gandit povestioara asta....
M-am gandit ca prin analogie, poate ca si Romania mea este bolnava de Alzheimer. Iar daca ea, prin cei ce isi scriu in buletin "roman", a uitat cine suntem noi, noi n-am uitat niciodata cine este ea....
" Am avut revelatia ca in afara de Dumnezeu nu exista adevar" - Petre Tutea
( http://forum.romportal.com/forums/80554/ShowPost.aspx )
joi, 30 iulie 2009
Strategii de criza
“Precizare . Deoarece si in Romania anului 2009 ( o tara intrata in Uniunea Europeana ) in domeniul psihologic exista CENZURA in stilul anilor `50 printr-o dispozitie a Colegiului Psihologilor din Romania (http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=61&Itemid=58) si pe cale de consecinta, santaj ( psihologii cu drept de libera practica si care incalca aceasta dispozitie si isi exprima opiniile critice, isi pot pierde locul de munca ) s-a ajuns in situatia absurda in care acestia isi pot exprima opiniile reale numai in cadru restrans sau pe forum-uri sub pseudonime. Cu atat mai mult studentii care , prin definitie, sunt dependenti de autoritatea profesionala din universitati se afla in situatii de imposibilitate in privinta exprimarii libere a opiniilor. In aceste conditii, prioritara nu este asumarea riscului individual ( care poate atrage consecinte ), este cu mult mai important ca starea reala de lucruri din acest domeniu sa fie cunoscuta ( modalitatile de exprimare sunt secundare ) la nivel global pentru realizarea feed-back-ului. O solutie ar fi ca orice relatare individuala a unor fapte si stari de lucruri din mediul universitar sa fie de tip impersonal , respectiv , cu exceptia numelui facultatii si sau/zonei, sa nu contina nici un alt element de identificare . In aceste conditii, orice relatare poate fi facuta direct pe acest forum sau , dupa caz, pentru probleme de importanta deosebita direct pe email-ul acestui blog ( sdsimion@gmail.com ) sau pe email-urile prezentate anterior : (grup bucuresti: popescuovidiu@yahoo.com; grup iasi: eminescumihai10@yahoo.com ; grup cluj: avramiancu23@yahoo.com ) .”
( http://sergiusimion.blogspot.com/2009/05/tradarea-psihologiei.html )
( http://sergiusimion.blogspot.com/2009/05/tradarea-psihologiei.html )
Cunoastere, frica, autoritate
"…invatarea poate exista numai cand mintea este proaspata, cand nu spune "eu stiu". Asa ca trebuie sa diferentiem, sa separam invatarea de dobandirea de cunostinte. Dobandirea de cunostinte va face niste automate, insa invatarea face mintea foarte tanara, proaspata, subtila. Dumneavoastra nu puteti invata daca urmati numai autoritatea cunoasterii. Invatarea ia fiinta numai cand nu exista frica, cand nu exista autoritate. Frica este inclusa in mod esential in concurenta, frica de a fi un nimic, de a nu ajunge, de a nu avea succes, se afla la radacina concurentei. A invata fara a deveni un automat, ceea ce inseamna a invata fara frica cuprinde eliminarea oricarei concurente. In acest proces al concurentei dumneavoastra va conformati si treptat distrugeti finetea, prospetimea, tineretea creierului. Cand nu exista frica invatati mult mai bine, mintea devine extrem de vie. Asa ca problema care se pune este atat pentru profesor cat si pentru elev, este de a invata fara presiunea autoritatii, de a dobandi cunoastere fara a perverti sau a nauci creierul, si de a elimina frica."
Gabriela Pintilescu
(http://www.psihologiaonline.ro/forum/index.php?option=com_fireboard&Itemid=26&func=view&id=433&catid=17)
Gabriela Pintilescu
(http://www.psihologiaonline.ro/forum/index.php?option=com_fireboard&Itemid=26&func=view&id=433&catid=17)
luni, 27 iulie 2009
Vanatoare de studenti la psihologie ?!
Vanatoare de studenti la psihologie ?!
Din nefericire, si acum , ca si in urma cu cativa ani cand ziarul "Cotidianul" a publicat primul material despre starea reala a psihologiei romanesti, am aflat din nou despre cazuri de hartuire a studentilor . Redau aici un comentariu pe care l-am facut la un postare anterioara care a provocat prin ricoseu o vie dezbatere in cu totul alt plan :
"Pentru primul comentariu ( la care am raspuns studentului in particular si pe email ) este de subliniat ca monitorizarea si hartuirea studentilor (inclusiv umilirea in public! ) de catre unii profesori si de la unele facultati ( in special cele de psihologie ! ) este o practica pe cat de nociva, pe atat de reala. Inca de acum cativa ani am avut semnale ca la Constanta li se cerea studentilor sa comunice facultatii email-ul, ID-ul de messenger , telefonul mobil ,etc. iar cei mai capabili studenti erau sicanati, persecutati si umiliti in public.
Acum primesc din tara semnale ( greu de verificat...) pur si simplu de tip SF , in sensul ca unele adrese de grup au disparut in mod inexplicabil de pe bloguri personale , mesaje din tara nu au ajuns la adresele la care au fost trimise , iar pe cai ocolite s-a putut afla ca sute de computere au cazut in mod inexplicabil prin virusare. Daca este asa, atunci implicatiile sunt considerabile .
Dar cel mai grav lucru este semnalarea faptului ca la unele facultati din tara au fost introduse la lumina zilei metode si tehnici de supraveghere specifice cazarmilor ! Studentilor li se cer zeci de formulare cu date personale sau care le afecteaza chiar intimitatea . La comisiile de licenta studentii sunt chestionati de profesori daca au citit ...acest blog ( ?!- acesti pseudouniversitari si-au pierdut de mult simtul realitatii ca sa nu spun ca isi sapa singuri groapa... ) . Unii studenti au ca sarcina monitorizarea IN PAUZE a activitatii colegilor pe care nu trebuie sa-i scape din ochi !
Daca aceste semnale sunt REALE , am certitudinea ca aceste metode si tehnici securiste de control si intimidare a studentilor ( pe care le-au trait ,se pare, toate generatiile de pana acum ! ) sunt folosite pentru ultima data."
( http://sergiusimion.blogspot.com/2009/05/tradarea-psihologiei.html)
Update
Dupa unele relatari din provincie ( dar fara alte detalii ) , e mare fierbere prin conducerea universitatilor ( intr-un caz aproape ca s-a ajuns la blocarea examenului de licenta si a fost nevoie de interventii pana la nivel de minister pentru continuarea lui ).
Din nefericire, si acum , ca si in urma cu cativa ani cand ziarul "Cotidianul" a publicat primul material despre starea reala a psihologiei romanesti, am aflat din nou despre cazuri de hartuire a studentilor . Redau aici un comentariu pe care l-am facut la un postare anterioara care a provocat prin ricoseu o vie dezbatere in cu totul alt plan :
"Pentru primul comentariu ( la care am raspuns studentului in particular si pe email ) este de subliniat ca monitorizarea si hartuirea studentilor (inclusiv umilirea in public! ) de catre unii profesori si de la unele facultati ( in special cele de psihologie ! ) este o practica pe cat de nociva, pe atat de reala. Inca de acum cativa ani am avut semnale ca la Constanta li se cerea studentilor sa comunice facultatii email-ul, ID-ul de messenger , telefonul mobil ,etc. iar cei mai capabili studenti erau sicanati, persecutati si umiliti in public.
Acum primesc din tara semnale ( greu de verificat...) pur si simplu de tip SF , in sensul ca unele adrese de grup au disparut in mod inexplicabil de pe bloguri personale , mesaje din tara nu au ajuns la adresele la care au fost trimise , iar pe cai ocolite s-a putut afla ca sute de computere au cazut in mod inexplicabil prin virusare. Daca este asa, atunci implicatiile sunt considerabile .
Dar cel mai grav lucru este semnalarea faptului ca la unele facultati din tara au fost introduse la lumina zilei metode si tehnici de supraveghere specifice cazarmilor ! Studentilor li se cer zeci de formulare cu date personale sau care le afecteaza chiar intimitatea . La comisiile de licenta studentii sunt chestionati de profesori daca au citit ...acest blog ( ?!- acesti pseudouniversitari si-au pierdut de mult simtul realitatii ca sa nu spun ca isi sapa singuri groapa... ) . Unii studenti au ca sarcina monitorizarea IN PAUZE a activitatii colegilor pe care nu trebuie sa-i scape din ochi !
Daca aceste semnale sunt REALE , am certitudinea ca aceste metode si tehnici securiste de control si intimidare a studentilor ( pe care le-au trait ,se pare, toate generatiile de pana acum ! ) sunt folosite pentru ultima data."
( http://sergiusimion.blogspot.com/2009/05/tradarea-psihologiei.html)
Update
Dupa unele relatari din provincie ( dar fara alte detalii ) , e mare fierbere prin conducerea universitatilor ( intr-un caz aproape ca s-a ajuns la blocarea examenului de licenta si a fost nevoie de interventii pana la nivel de minister pentru continuarea lui ).
"Relatiile nepotrivite" cu serviciile de informatii
"Relatiile nepotrivite" cu serviciile de informatii
( N.B. Superb eufemism ! E ca si cum ai spune ca in vremurile de alta data trimiterea unui om dupa gratii pentru o vina imaginara nu era o ticalosie si o abjectie ci numai "o practica sociala nepotrivita". )
O stire bizara din presa de azi atrage atentia pentru ca ne arata ce pot face uneori lucratorii acestor servicii:
"Dosarul celor patru procurori a fost disjuns de Parchetul General din cel in care a fost trimis in judecata sotul Ramonei Diaconu, capitanul Seriviului Roman de Informatii (SRI) Daniel Diaconu, pentru fals in sensul "fabricarii" unei note a Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna (DGIPI) care a dus la demisia din parchet a fostului procuror brasovean, Ioan Gliga" informeaza NewsIn.
Un asemenea comportament intr-un stat democratic devine posibil numai prin incalcarea unei legi dar pentru "baietii destepti" asta nu este niciodata o problema :
"Fata de datele si indiciile rezultate in cursul efectuarii urmaririi penale, care contureaza posibila existenta unor raporturi cu structuri de informatii, interzise expres prin dispozitiile art. 7 din Legea nr. 304/2004 republicata, privind statutul judecatorilor si procurorilor, potrivit carora (...) procurorii, (...) nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii, urmeaza a se dispune disjungerea cauzei si continuarea cercetarilor fata de persoane inca neidentificate din cadrul SRI".
( Parchetul General ancheteaza patru procurori pentru o relatie "nepotrivita" cu serviciile de informatii ).
Sursa : http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-07-25&id=34404
Sa rezumam : o persoana care are calitatea legala de a incepe urmarirea penala a unei persoane NU are dreptul sa aiba "relatii nepotrivite" cu serviciile de informatii indiferent daca este in cauza comiterea unei unei crime sau ...furtul unor gaini ! Perfect de acord pana aici, pentru ca am vazut mai sus ce se poate intampla daca apare "concubinajul" ( "relatiile neportivite" ) .
Acum sa incercam un experiment ideal si sa ne imaginam ce s-ar putea intampla daca nu ar fi in cauza cele mai cumplite lucruri ( omuciderea ) sau cele mai studide stupide lucruri ( furtul unor gaini ) ci ar fi vorba de lucrurile foarte delicate si omenesti care apar in cursul terapiei psihologice, consilierii psihologice, examinarilor psihologice, avizelor, diagnosticelor, etc. In acest caz este vorba de confidentialitatea actului psihologic ( cu atat mai mult cel psihiatric... ) si de independenta profesionala a psihologului sau psihiatrului .
Prin reducere la absurd, daca un lucrator al unui serviciu secret poate fabrica o simpla "nota" care "da de-a berbeleacul" un om,...nu s-ar putea ajunge chiar si mai departe ?!
De fapt nu avem nevoie nici de imaginatie nici de reprezentare, nici de intrebare , nici de raspuns. . .
In ceea ce priveste nefericitii psihologi romani, daca parcurgem integral Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania ( www.dreptonline.ro/legislatie/legea_profesiei_psiholog.php -) vom constata ca psihologilor NU li se interzice nicaieri ( deci le se permite ) sa fie lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii , la fel cum NU li se interzice nicaieri ( deci li se permite !) sa fi fost lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai fostei Securitati. Deci pot fi sau una sau alta , si una si alta...
Asa ca cel care merge la un psiholog real are de fapt in fata cam trei psihologi virtuali : unul "de-al lui" si/sau unul sau chiar doi "de-ai lor". Metafizic vorbind, ca sa stie cu care din ei discuta ar putea apela la un ghicitor chinez cu betisoare ( dar e cam scump si e cam departe... ) . Mult mai la indemana ar fi solutia petalelor unui trandafir : " Ma iubeste, nu ma iubeste....".
Ce ti-e si cu amorurile astea intre civilii unei societati civile...adormite...
Sergiu Simion
( N.B. Superb eufemism ! E ca si cum ai spune ca in vremurile de alta data trimiterea unui om dupa gratii pentru o vina imaginara nu era o ticalosie si o abjectie ci numai "o practica sociala nepotrivita". )
O stire bizara din presa de azi atrage atentia pentru ca ne arata ce pot face uneori lucratorii acestor servicii:
"Dosarul celor patru procurori a fost disjuns de Parchetul General din cel in care a fost trimis in judecata sotul Ramonei Diaconu, capitanul Seriviului Roman de Informatii (SRI) Daniel Diaconu, pentru fals in sensul "fabricarii" unei note a Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna (DGIPI) care a dus la demisia din parchet a fostului procuror brasovean, Ioan Gliga" informeaza NewsIn.
Un asemenea comportament intr-un stat democratic devine posibil numai prin incalcarea unei legi dar pentru "baietii destepti" asta nu este niciodata o problema :
"Fata de datele si indiciile rezultate in cursul efectuarii urmaririi penale, care contureaza posibila existenta unor raporturi cu structuri de informatii, interzise expres prin dispozitiile art. 7 din Legea nr. 304/2004 republicata, privind statutul judecatorilor si procurorilor, potrivit carora (...) procurorii, (...) nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii, urmeaza a se dispune disjungerea cauzei si continuarea cercetarilor fata de persoane inca neidentificate din cadrul SRI".
( Parchetul General ancheteaza patru procurori pentru o relatie "nepotrivita" cu serviciile de informatii ).
Sursa : http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-07-25&id=34404
Sa rezumam : o persoana care are calitatea legala de a incepe urmarirea penala a unei persoane NU are dreptul sa aiba "relatii nepotrivite" cu serviciile de informatii indiferent daca este in cauza comiterea unei unei crime sau ...furtul unor gaini ! Perfect de acord pana aici, pentru ca am vazut mai sus ce se poate intampla daca apare "concubinajul" ( "relatiile neportivite" ) .
Acum sa incercam un experiment ideal si sa ne imaginam ce s-ar putea intampla daca nu ar fi in cauza cele mai cumplite lucruri ( omuciderea ) sau cele mai studide stupide lucruri ( furtul unor gaini ) ci ar fi vorba de lucrurile foarte delicate si omenesti care apar in cursul terapiei psihologice, consilierii psihologice, examinarilor psihologice, avizelor, diagnosticelor, etc. In acest caz este vorba de confidentialitatea actului psihologic ( cu atat mai mult cel psihiatric... ) si de independenta profesionala a psihologului sau psihiatrului .
Prin reducere la absurd, daca un lucrator al unui serviciu secret poate fabrica o simpla "nota" care "da de-a berbeleacul" un om,...nu s-ar putea ajunge chiar si mai departe ?!
De fapt nu avem nevoie nici de imaginatie nici de reprezentare, nici de intrebare , nici de raspuns. . .
In ceea ce priveste nefericitii psihologi romani, daca parcurgem integral Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania ( www.dreptonline.ro/legislatie/legea_profesiei_psiholog.php -) vom constata ca psihologilor NU li se interzice nicaieri ( deci le se permite ) sa fie lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii , la fel cum NU li se interzice nicaieri ( deci li se permite !) sa fi fost lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai fostei Securitati. Deci pot fi sau una sau alta , si una si alta...
Asa ca cel care merge la un psiholog real are de fapt in fata cam trei psihologi virtuali : unul "de-al lui" si/sau unul sau chiar doi "de-ai lor". Metafizic vorbind, ca sa stie cu care din ei discuta ar putea apela la un ghicitor chinez cu betisoare ( dar e cam scump si e cam departe... ) . Mult mai la indemana ar fi solutia petalelor unui trandafir : " Ma iubeste, nu ma iubeste....".
Ce ti-e si cu amorurile astea intre civilii unei societati civile...adormite...
Sergiu Simion
duminică, 26 iulie 2009
Feed-back 26.07.2009
Jurnalul unui psiholog (Visit Length) 26th July 2009 23:12:03
Visit Length
drill down 152 Less than 5 secs
drill down 11 From 5 secs to 30 secs
drill down 17 From 30 secs to 5 mins
drill down 15 From 5 mins to 20 mins
drill down 8 From 20 mins to an hour
drill down 14 Longer than an hour
Jurnalul unui psiholog (Returning Visits) 26th July 2009 23:18:52
drill down 185 First Time Visits
drill down 18 1-5 Returning Visits
drill down 4 5-10 Returning Visits
drill down 16 10+ Returning Visits
Visit Length
drill down 152 Less than 5 secs
drill down 11 From 5 secs to 30 secs
drill down 17 From 30 secs to 5 mins
drill down 15 From 5 mins to 20 mins
drill down 8 From 20 mins to an hour
drill down 14 Longer than an hour
Jurnalul unui psiholog (Returning Visits) 26th July 2009 23:18:52
drill down 185 First Time Visits
drill down 18 1-5 Returning Visits
drill down 4 5-10 Returning Visits
drill down 16 10+ Returning Visits
luni, 20 iulie 2009
Interviu la comisia de psihologie educationalã
C-o fi, c-o pãti, copsi - teapã la nivel înalt
Re:Interviu la comisia de psihologie educationalã
As minti sã spun cã nu mã asteptam la asa ceva... dar trebuie sã spun cã nu mã asteptam la ceva de acestã amploare!
Este vorba despre participarea mea la un interviu de atestare, la colegiul psihologilor, la comisia de psihologie educationalã (precizarea comisiei e necesarã pentru cã nu se întâmplã la toate comisiile ce mi s-a întâmplat mie azi). Este vorba despre nerespectarea legii, de fapt a normelor de atestare, elaborate- culmea mirãrii !- tot de cãtre ei.
Va trebui sã mã adun, pentru a deveni coerentã... Deci:
1. Art. 10 lit. c) din normele de atestare elaborate de comisia sus-numitã (în conformitate cu normele de aplicare a legii 213/2004) spune cã poti dobîndi dreptul de liberã practicã în regim autonom, în baza experientei profesionale dovedite, dacã:
-desfãsori activitate de predare în învãtãmîntul preuniversitar,
grad didactic II,
-minim zece ani vechime
si dacã - desfãsori activitãti specifice domeniului: evaluare si diagnozã, consiliere scolarã si vocationalã
2. Normele de aplicare a legii 213/2004 , art 13, lit. b) spun cã experienta profesionalã trebuie doveditã printr-un extras din fisa postului.
Auzind una-alta despre colegiu (bîrfe, smenuri, susanele...) si categorisind precizãrile din norme drept ambigue, mi-am zis cã este cazul sã clarific unele aspecte. L-am contactat întîi pe consilierul juridic al colegiului, care nu mi-a rãspuns la întrebare; apoi am apelat la conducerea filialei judetene, unde mi s-a spus cã am interpretat corect normele; drept urmare am depus dosarul pentru "autonom". E nevoie sã precizez si cã în art. 10, lit. a) din normele de aplicare a legii 213/ 2004 se precizeazã cã primul pas este depunerea dosarului la comitetul filialei pentru verificarea continutului si pentru conformitate.
14 iulie 2009, ora 14, ziua interviului
Etajul 5 al unui hotel-scoalã de aplicatie pentru Colegiul Economic Viilor = sediul Colegiului Psihologilor din România; un coridor nu prea lung, dar strîmt; vreo 10 scaune si vreo 60 de persoane; membrii comisiei la masã (pînã pe la 14:30, desi ora anuntatã era 14!); cãldurã mare, moncher! ; cîteva cucoane (care cunosteau mersul lucrurilor) lipite de usa sãlii în care urma sã se desfãsoare interviul au declarat cã se intrã în ordinea în care s-au asezat ele acolo, desi erau persoane care veniserã de aiurea, din nordul vestul si din estul tãrii, încã de la ora 10; doar cã stãtuserã afarã, înãuntru neputîndu-se respira.
Îmi vine rîndul sã intru, printre ultimii, pentru cã nu fac fatã înghesuielii si mirosului de transpiratie. Deja iesiserã cîteva persoane, aflate în aceeasi situatie cu mine, care primiserã doar supervizare, NU autonom.
Mi se cere sã mã prezint, desi nu cunosteam pe niciunul din membrii comisiei si nici nu purtau ecusoane sau ceva, care sã mã ajute sã-mi dau seama cu cine stau de vorbã. Mã prezint si una din membrele comisiei (probabil cea care îmi studiase dosarul) deschide un carnetel si spune: supervizare.
-Nu, zic eu, autonom. Conform normelor de atestare...
-Comisia decide (ulterior aveam sã aflu cã e refrenul zilei).
-Decide, dar conform legii..., zic eu, insistînd sã... nimic....
Se deschid cãrti, se citesc articole din norme, se interpreteazã....
-Doar dacã sînteti licentiatã în psihologie, mi se spune de cãtre o altã membrã.
-Sînt, cã de-aia am ajuns aici...
-Doar dacã predati psihologie...
-În norme nu se precizeazã; se spune doar activitate de predare în învãtãmîntul preuniversitar!
-Nu se precizeazã, dar se subîntelege...
-Particula "lege" din acest cuvînt nu se substituie legii, zic eu.
-Comisia decide cum interpreteazã, zic ei.
Am înteles despre ce e vorba: discutia se poartã de pe pozitia noi (comisia) sîntem OK, tu esti ne-OK si este o "tranzactie încrucisatã" (Adultul meu se adresa Adultului lor, iar ei stãteau de vorbã cu Copilul meu din starea lor de Pãrinte- curatã Analizã Tranzactionalã ). Deci, nu e cazul sã lungim discutia, nu mai am rãbdare, hotãrîrea era luatã de mult, de cînd se citise dosarul, asa cã cer permisiunea sã plec.
-Nu plecati de aici pînã nu vã convingem cã avem dreptate.
-M-ati convins, zic ca sã scap; si adaug: aveti dreptate din punctul dvs. de vedere.
-Sîntem toti psihologi aici, ne putem da seama cã nu v-am convins. (Sfînt profesionalism! cum si-au dat seama cã nu sunt de acord cu interpretarea lor! )
Mã simteam sechestratã, parcã eram în povestea cu cei care au furat masina lui Gigi Becali; doar cã eu eram si cea furatã, si cea sechestratã!
-Atunci, filiala judeteanã de ce mi-a dat "conform" pentru dosar?
-Filiala judeteanã are doar rol administrativ.
-Nu-i vãd rostul, dacã legea se interpreteazã acolo altfel decît aici.... Dar sã revenim la dosarul meu...
Citim încã o datã si ajungem la ultimul criteriu "dovada..."
-Fisa postului, zic eu, conform legii.
-Nu e suficient...
-De ce? Nu asa se precizeazã în norme?
-Comisia decide!
Nu mai am rãbdare, chiar vreau sã plec; discutia nu-si mai are rostul; dar rãspunsul este, din nou, cel de mai sus.
Revin la fisa postului si le explic cã, meseria de învãtãtor presupune, la fiecare început de clasã I evaluare si diagnozã, apoi, la fiecare sfîrsit de clasã a IV-a, completez fisa de caracterizare psiho-pedagogicã si dau recomandare pentru viitorul traseu scolar fãcînd astfel consiliere vocaþionalã, si- pe tot parcursul scolaritãtii, consiliere scolarã.
-Nu consilere de-aia! mi se spune.
-Dar de care? întreb, însã nu primesc rãspuns...
-Tot ce spuneti faceti pentru cã reprezintã obligatii de serviciu.
-Si asta nu înseamnã fisa postului? Iarãsi niciun rãspuns...
Adaug cã stiu la ce se asteaptã când se referã la dovadã; chiar eu cunosc persoane care si-au luat adeverinte de la diverse firme si fundatii, cum cã au prestat activitate de psiholog; dar, dupã pãrerea mea una este s-o faci pe bune, alta este sã prezinti adeverintã. Mi se spune cã e treaba comisiei sã decidã ce dovezi sunt bune si care nu. Atunci de ce s-or mai fi referit în normele de atestare la fisa postului?
Interviul s-a încheiat cu refrenul comisia decide si cu întrebarea: acceptati supervizare? Nu as fi acceptat, dar propoziþia de pe site-ul copsi: nu se admit contestaþii si cele aproximativ 50% din salariu pe care le-am cheltuit cu întocmirea dosarului, cu taxe si cu drumuri m-au fãcut sã accept. Regret cã am acceptat si, cel mai mult regret faptul cã nu stiu ce sã fac; legal vorbind nu cred cã am solutii...
Tradus în limba martianã (cei care au citit Eric Berne sau care stiu despre analiza tranzactionalã înteleg la ce mã refer), modul (comisiei de psihologie educationalã ) de a interpreta legile sunã astfel: Scopul nostru este sã facem bani si, dacã nu ai înteles asta, cu atît mai rãu pentru tine. Deci nu poti sã primesti autonom, pentru cã nu ne atingem noi scopul. Supervizare este cu totul altceva! Îti iei supervizor, care e tot de-al nostru si care tot bani vrea sã facã; te duci la formare continuã, organizatã de noi si-ai nostri, atestatã de noi, cu taxe care tot la noi vin; apoi, alt dosar, altã taxã pentru un alt interviu... si, de n-o fi sã fie, nu se admit contestatii. Pîinea si cutitul sunt la noi, deci nu-ti face planuri de viitor, nici de dezvoltare a carierei, dacã în aceste planuri nu incluzi banii tãi care trebuie sã ajungã la noi !!!
Acum abia cred cã înteleg de ce se dau avize psihologice pe bandã rulantã, oricui cere, uneori printr-o tertã persoanã, doar în schimbul achitãrii taxei ! Mã gîndeam cît trebuie sã fii de inconstient sau de incompetent sã faci asa ceva... De fapt e vorba de "modelul parental" (dacã asa ne-au învãtat cei "de sus" !) si de a aduna banii necesari pentru un nou interviu, pentru o schimbare de treaptã, pentru....
Sursa : http://www.psihologiaonline.ro/forum/index.php?option=com_fireboard&Itemid=26&func=view&id=419&catid=37
Felicitari pentru relatare, integritatea morala si profesionala , echilibrul emotional , detasare si simtul umorului. Cum spunea o veche zicala " sa asculti pe toata lumea dar din mintile tale sa nu iesi".... Avem , in sfarsit, pentru ultimii sceptici, o relatare la cald despre ce au putut sa conceapa si sa puna in practica cei care au confiscat complet un domeniu profesional in care psihologii sunt reprezentati pe la alte ministere de catre ... militari si condusi de securisti prin provincie cel putin ( un asemenea caz il cunosc personal ).
Cred ca acum este evident pentru orice om de buna credinta ca o comisie fantomatica a bunului plac , fara "ecusoane" vizibile, dar cu prerogative absolute si cu ideea fixa ca dreptatea , logica si adevarul profesional sunt numai de partea conducerii care poate viola inclusiv propria lege de functionare si normele ei de aplicare si niciodata de partea membrilor organizatiei, nu mai are nici o legatura cu aceasta profesie in care trebuie sa li se reaminteasca ...decidentilor ca isi incalca singuri propriile norme de functionare. Si in aceste conditii nici un om onest nu isi mai poate face profesia in conditii de siguranta profesionala "sub litera si spiritul legii". Este legea "lor si pentru ei" si nu o lege a psihologilor si pentru psihologi . De ce are nevoie neaparat o profesie de o "lege" nu e foarte clar ( psihologii englezi , francezi, americani nu au nici o "lege" si le merge al dracului de bine...) dar e clar ca unii au vrut neaparat o lege si au avut-o peste capul psihologilor. Pe scurt, au pornit de la Caragiale , dar au trecut dincolo de Kafka si Orwell. Si acesta e numai inceputul ...
Re:Interviu la comisia de psihologie educationalã
As minti sã spun cã nu mã asteptam la asa ceva... dar trebuie sã spun cã nu mã asteptam la ceva de acestã amploare!
Este vorba despre participarea mea la un interviu de atestare, la colegiul psihologilor, la comisia de psihologie educationalã (precizarea comisiei e necesarã pentru cã nu se întâmplã la toate comisiile ce mi s-a întâmplat mie azi). Este vorba despre nerespectarea legii, de fapt a normelor de atestare, elaborate- culmea mirãrii !- tot de cãtre ei.
Va trebui sã mã adun, pentru a deveni coerentã... Deci:
1. Art. 10 lit. c) din normele de atestare elaborate de comisia sus-numitã (în conformitate cu normele de aplicare a legii 213/2004) spune cã poti dobîndi dreptul de liberã practicã în regim autonom, în baza experientei profesionale dovedite, dacã:
-desfãsori activitate de predare în învãtãmîntul preuniversitar,
grad didactic II,
-minim zece ani vechime
si dacã - desfãsori activitãti specifice domeniului: evaluare si diagnozã, consiliere scolarã si vocationalã
2. Normele de aplicare a legii 213/2004 , art 13, lit. b) spun cã experienta profesionalã trebuie doveditã printr-un extras din fisa postului.
Auzind una-alta despre colegiu (bîrfe, smenuri, susanele...) si categorisind precizãrile din norme drept ambigue, mi-am zis cã este cazul sã clarific unele aspecte. L-am contactat întîi pe consilierul juridic al colegiului, care nu mi-a rãspuns la întrebare; apoi am apelat la conducerea filialei judetene, unde mi s-a spus cã am interpretat corect normele; drept urmare am depus dosarul pentru "autonom". E nevoie sã precizez si cã în art. 10, lit. a) din normele de aplicare a legii 213/ 2004 se precizeazã cã primul pas este depunerea dosarului la comitetul filialei pentru verificarea continutului si pentru conformitate.
14 iulie 2009, ora 14, ziua interviului
Etajul 5 al unui hotel-scoalã de aplicatie pentru Colegiul Economic Viilor = sediul Colegiului Psihologilor din România; un coridor nu prea lung, dar strîmt; vreo 10 scaune si vreo 60 de persoane; membrii comisiei la masã (pînã pe la 14:30, desi ora anuntatã era 14!); cãldurã mare, moncher! ; cîteva cucoane (care cunosteau mersul lucrurilor) lipite de usa sãlii în care urma sã se desfãsoare interviul au declarat cã se intrã în ordinea în care s-au asezat ele acolo, desi erau persoane care veniserã de aiurea, din nordul vestul si din estul tãrii, încã de la ora 10; doar cã stãtuserã afarã, înãuntru neputîndu-se respira.
Îmi vine rîndul sã intru, printre ultimii, pentru cã nu fac fatã înghesuielii si mirosului de transpiratie. Deja iesiserã cîteva persoane, aflate în aceeasi situatie cu mine, care primiserã doar supervizare, NU autonom.
Mi se cere sã mã prezint, desi nu cunosteam pe niciunul din membrii comisiei si nici nu purtau ecusoane sau ceva, care sã mã ajute sã-mi dau seama cu cine stau de vorbã. Mã prezint si una din membrele comisiei (probabil cea care îmi studiase dosarul) deschide un carnetel si spune: supervizare.
-Nu, zic eu, autonom. Conform normelor de atestare...
-Comisia decide (ulterior aveam sã aflu cã e refrenul zilei).
-Decide, dar conform legii..., zic eu, insistînd sã... nimic....
Se deschid cãrti, se citesc articole din norme, se interpreteazã....
-Doar dacã sînteti licentiatã în psihologie, mi se spune de cãtre o altã membrã.
-Sînt, cã de-aia am ajuns aici...
-Doar dacã predati psihologie...
-În norme nu se precizeazã; se spune doar activitate de predare în învãtãmîntul preuniversitar!
-Nu se precizeazã, dar se subîntelege...
-Particula "lege" din acest cuvînt nu se substituie legii, zic eu.
-Comisia decide cum interpreteazã, zic ei.
Am înteles despre ce e vorba: discutia se poartã de pe pozitia noi (comisia) sîntem OK, tu esti ne-OK si este o "tranzactie încrucisatã" (Adultul meu se adresa Adultului lor, iar ei stãteau de vorbã cu Copilul meu din starea lor de Pãrinte- curatã Analizã Tranzactionalã ). Deci, nu e cazul sã lungim discutia, nu mai am rãbdare, hotãrîrea era luatã de mult, de cînd se citise dosarul, asa cã cer permisiunea sã plec.
-Nu plecati de aici pînã nu vã convingem cã avem dreptate.
-M-ati convins, zic ca sã scap; si adaug: aveti dreptate din punctul dvs. de vedere.
-Sîntem toti psihologi aici, ne putem da seama cã nu v-am convins. (Sfînt profesionalism! cum si-au dat seama cã nu sunt de acord cu interpretarea lor! )
Mã simteam sechestratã, parcã eram în povestea cu cei care au furat masina lui Gigi Becali; doar cã eu eram si cea furatã, si cea sechestratã!
-Atunci, filiala judeteanã de ce mi-a dat "conform" pentru dosar?
-Filiala judeteanã are doar rol administrativ.
-Nu-i vãd rostul, dacã legea se interpreteazã acolo altfel decît aici.... Dar sã revenim la dosarul meu...
Citim încã o datã si ajungem la ultimul criteriu "dovada..."
-Fisa postului, zic eu, conform legii.
-Nu e suficient...
-De ce? Nu asa se precizeazã în norme?
-Comisia decide!
Nu mai am rãbdare, chiar vreau sã plec; discutia nu-si mai are rostul; dar rãspunsul este, din nou, cel de mai sus.
Revin la fisa postului si le explic cã, meseria de învãtãtor presupune, la fiecare început de clasã I evaluare si diagnozã, apoi, la fiecare sfîrsit de clasã a IV-a, completez fisa de caracterizare psiho-pedagogicã si dau recomandare pentru viitorul traseu scolar fãcînd astfel consiliere vocaþionalã, si- pe tot parcursul scolaritãtii, consiliere scolarã.
-Nu consilere de-aia! mi se spune.
-Dar de care? întreb, însã nu primesc rãspuns...
-Tot ce spuneti faceti pentru cã reprezintã obligatii de serviciu.
-Si asta nu înseamnã fisa postului? Iarãsi niciun rãspuns...
Adaug cã stiu la ce se asteaptã când se referã la dovadã; chiar eu cunosc persoane care si-au luat adeverinte de la diverse firme si fundatii, cum cã au prestat activitate de psiholog; dar, dupã pãrerea mea una este s-o faci pe bune, alta este sã prezinti adeverintã. Mi se spune cã e treaba comisiei sã decidã ce dovezi sunt bune si care nu. Atunci de ce s-or mai fi referit în normele de atestare la fisa postului?
Interviul s-a încheiat cu refrenul comisia decide si cu întrebarea: acceptati supervizare? Nu as fi acceptat, dar propoziþia de pe site-ul copsi: nu se admit contestaþii si cele aproximativ 50% din salariu pe care le-am cheltuit cu întocmirea dosarului, cu taxe si cu drumuri m-au fãcut sã accept. Regret cã am acceptat si, cel mai mult regret faptul cã nu stiu ce sã fac; legal vorbind nu cred cã am solutii...
Tradus în limba martianã (cei care au citit Eric Berne sau care stiu despre analiza tranzactionalã înteleg la ce mã refer), modul (comisiei de psihologie educationalã ) de a interpreta legile sunã astfel: Scopul nostru este sã facem bani si, dacã nu ai înteles asta, cu atît mai rãu pentru tine. Deci nu poti sã primesti autonom, pentru cã nu ne atingem noi scopul. Supervizare este cu totul altceva! Îti iei supervizor, care e tot de-al nostru si care tot bani vrea sã facã; te duci la formare continuã, organizatã de noi si-ai nostri, atestatã de noi, cu taxe care tot la noi vin; apoi, alt dosar, altã taxã pentru un alt interviu... si, de n-o fi sã fie, nu se admit contestatii. Pîinea si cutitul sunt la noi, deci nu-ti face planuri de viitor, nici de dezvoltare a carierei, dacã în aceste planuri nu incluzi banii tãi care trebuie sã ajungã la noi !!!
Acum abia cred cã înteleg de ce se dau avize psihologice pe bandã rulantã, oricui cere, uneori printr-o tertã persoanã, doar în schimbul achitãrii taxei ! Mã gîndeam cît trebuie sã fii de inconstient sau de incompetent sã faci asa ceva... De fapt e vorba de "modelul parental" (dacã asa ne-au învãtat cei "de sus" !) si de a aduna banii necesari pentru un nou interviu, pentru o schimbare de treaptã, pentru....
Sursa : http://www.psihologiaonline.ro/forum/index.php?option=com_fireboard&Itemid=26&func=view&id=419&catid=37
Felicitari pentru relatare, integritatea morala si profesionala , echilibrul emotional , detasare si simtul umorului. Cum spunea o veche zicala " sa asculti pe toata lumea dar din mintile tale sa nu iesi".... Avem , in sfarsit, pentru ultimii sceptici, o relatare la cald despre ce au putut sa conceapa si sa puna in practica cei care au confiscat complet un domeniu profesional in care psihologii sunt reprezentati pe la alte ministere de catre ... militari si condusi de securisti prin provincie cel putin ( un asemenea caz il cunosc personal ).
Cred ca acum este evident pentru orice om de buna credinta ca o comisie fantomatica a bunului plac , fara "ecusoane" vizibile, dar cu prerogative absolute si cu ideea fixa ca dreptatea , logica si adevarul profesional sunt numai de partea conducerii care poate viola inclusiv propria lege de functionare si normele ei de aplicare si niciodata de partea membrilor organizatiei, nu mai are nici o legatura cu aceasta profesie in care trebuie sa li se reaminteasca ...decidentilor ca isi incalca singuri propriile norme de functionare. Si in aceste conditii nici un om onest nu isi mai poate face profesia in conditii de siguranta profesionala "sub litera si spiritul legii". Este legea "lor si pentru ei" si nu o lege a psihologilor si pentru psihologi . De ce are nevoie neaparat o profesie de o "lege" nu e foarte clar ( psihologii englezi , francezi, americani nu au nici o "lege" si le merge al dracului de bine...) dar e clar ca unii au vrut neaparat o lege si au avut-o peste capul psihologilor. Pe scurt, au pornit de la Caragiale , dar au trecut dincolo de Kafka si Orwell. Si acesta e numai inceputul ...
miercuri, 1 iulie 2009
Un principiu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)