Crima legala ( 1)
O dimineata a anului 1978 . Pe culoarul Facultatii de Filozofie din Bucuresti, 3 studenti discuta la o tigara. Unul dintre ei, A. V. , era scund, saten , cu ochi albastri . La un moment dat, a inceput sa povesteasca cu o voce monotona si cu ochii plecati, o scena din armata facuta la trupa :
"Am facut armata la trupele de Securitate ( cercetare -diversiune) . Era foarte greu, trebuia sa facem de toate si sa le facem pe toate sub stress, eram cu nervii intinsi la maximum tot timpul. Intr-una din aplicatiile decretata drept aplicatie de razboi, am plecat cu un IMS ( un fel de ARO de astazi dar mult mai primitiv ) . In fata era soferul, un baiat de 18 ani, si langa el un capitan de la contra-informatii despre care soldatii spuneau in soapta ca e nebun si se fereau toti de el . Eu stateam in spate cu alti doi militari. La un moment dat, in fata noastra a aparut un rau peste care era construit un podet de lemn extrem de subred , cu unele scanduri desprinse si peste care ar fi trebuit sa trecem. Soferul s-a oprit instinctiv . Capitanul a inceput sa urle ca un apucat la acesta sa treaca peste pod : "Accelereaza !!". Bietul sofer a reusit sa spuna numai atat : " Tovarasul capitan, vreti sa murim ?!". Capitanul atat a asteptat . A scos fulgerator pistolul , l-a armat , l-a indreptat spre tampla soferului si a urlat cumplit : "Treci !!". Nimeni n-a crezut o clipa ca va trage cu atat mai mult bietul tanar care cred ca era paralizat pur si simplu de frica, pentru ca incremenise. Si a tras !!! In acel moment am simtit cum am innebunit toti si totul se petrecut ca intr-un vis derulat cu incetinitorul la care sonorul a fost taiat. Nu mai gandeam, nu mai vorbeam, asistam pasivi la cel mai cumplit un cosmar. L-am vazut pe capitan sarind fulgerator din masina, ducandu-se la portiera soferului , deschizand-o si aruncand jos, ca pe un sac, corpul tanarului deja mort. A urcat peste el la volan, a accelerat la maximum si a trecut cu toata viteza peste podul care s-a prabusit cu totul in urma noastra. Imi era cumplit de rau, am vomat, nimeni n-a mai scos un cuvant, nici nu ne-am mai privit pana cand am ajuns la unitate. Cateva zile n-am putut sa mananc...A , sa nu uit... Capitanul n-a patit nimic ".
P.S. Cand auzi o asemenea relatare sinistra, timpul se opreste in loc. S-a oprit si pentru noi, atunci.
2 comentarii:
Cutremurator !
Ma bucur ca reusesc sa va citesc postarile.
Eu...eu sunt bine pe o parte si rau pe alta, ca de obicei la mine.
Asa mi-e viata, plina de surprize zi de zi. Nu cred ca trece o zi sa nu mai apara ceva, dar ce sa zic, mi-a intrat in vene ritmul, pana la urma e viata mea si ma bucur tare ca e asa...numai cate am putut invata pana acum, dar minte de acum incolo.
Inca ma zbat sa citesc cat mai multe despre cati mai multi autori ce imi atrag atentia din anumite puncte de vedere, ma chinui si eu sa pastrez unele parti ce-mi placeau acolo.
Despre ceea ce am scris nu mai am ce sa comentez, dar in afara de marturia directa pe care am auzit-o , am mai auzit - ca multi altii de altfel - multe alte relatari despre fapte abominabile dar din pacate nu erau marturii directe.
Trimiteți un comentariu