Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Monday, August 10, 2009

Statistica de buzunar

Statistica de buzunar

Cu ani in urma citeam undeva ca pe parcursul vietii sale un om cunoaste bine cam 4000 de oameni cu care interactioneza in mod real ( cifra o mai tin minte exact , celelalte detalii sunt mai vagi ) .


Intr-o discutie auzita acum cativa ani la o cafea, un cetatean avansa foarte convins o cifra : " 5 ani ! Atat te cunoaste bine un om si atat poti face afaceri cu el. Dupa aceea , incet , incet nu te mai cunoaste..."


Fiind student in Bucuresti ( o perioada scurta am stat in caminul Grozavesti ) , am remarcat un fapt interesant legat de incompatibilitatile omenesti la acea etapa de varsta . Daca 2 fete sau 2 baieti alegeau sa stea in aceeasi camera ( o camera de 2 locuri era un privilegiu atunci ) sau ajungeau colegi prin forta lucrurilor, suportabilitatea reciproca dura cam 2 luni de zile . Dupa aceea incepeau primele certuri.


In aceeasi perioada , mai exact in ultimii doi ani de la facultate ai mei (1980-1981) , jumatate din an ( in principal " bucurestenii " ) practic nu mai vorbea cu cealalta jumatate ( in principal "provincialii" ) desi veneam la cursurile comune in acelasi amfiteatru si stateam unii langa altii toti cei 40 de studenti respectiv de la sectiile de psihologie,pedagogie, sociologie,filozofie . Am discutatat despre aceasta situatie bizara cu Lazar Vlasceanu , asistent atunci (isi dadea doctoratul ) si raspunsul a fost " Nu avem ce sa facem . Nu ne putem amesteca " .


O cifra interesanta pe care am aflat-o recent ( relatata de un sef de camin studentesc din Iasi ) se refera la rata plangerilor dintr-un camin depuse de baieti respectiv de fete. Intr-o aceeasi perioada de timp determinata, baietii faceau intre 1 si 5 plangeri. Fetele, peste 30.


Cea mai interesanta statistica ( globala ) pe care am auzit-o prin 1994 , a fost relatata de o tanara absolventa de psihologie angajata la un camin de batrani din Constanta dar pe un post pentru studii medii desi , printr-o situatie clasica la noi, caminul era condus de un individ care avea numai liceul ( probabil ca asa se explica de ce nu voia sa o angajeze ca psiholog ). Relatarea se refera la preocuparile dominante ale pensionarilor din acel camin . Desi aveau asigurate toate cele necesare traiului, timpul lor era impartit in mod democratic ( 50/50) intre : a) reclamatiile pe care si le faceau in mod constant la administratie unii altora , si b ) discutiile despre inmormantari si despre cum se obtine, cat costa si cum trebuie sa arate locul de veci in cimitir, crucea, accesoriile, lumanarile, muzica, etc. Asta in timp ce administratia le dijmuia constant bunatatile venite la pachet prin ajutoare din Occident.


Poate ca sub toate aceste cifre se ascunde problema ( in ) suportabilitatii celuilalt in conditii de normalitate. In conditii extreme, expeditiile polare de alta data de exemplu , sau cele mai recente de pe Himalaya, oamenii trebuiau sa se suporte in grup, unii pe altii, luni in sir si apareau fenomenele ( uneori extreme) de intoleranta . Acestea erau de inteles fiind explicabile prin izolare ,claustrare si privatiuni. Restul... ?


Intr-o discutie cu o olandeza indragostita de Romania si care avea o firma cu profil naval in Eforie Nord , aceasta mi-a relatat un lucru foarte interesant . Venea intotdeauna cu bucurie si nerabdare la noi , vesela, destinsa ( ii placeau tara, peisajul, oamenii ...) dar intotdeauna dupa primele 3 zile incepeau sa ii apara cute pe frunte ( omega melancolic ! ) si avea o stare de neliniste simtindu-se stresata fara nici un motiv aparent , stare pe care nu a simtit-o in nici o tara desi a fost in suficient de multe.


Intr-un film italian difuzat la noi prin anii 90 starea de fapt de la noi era definita foarte plastic prin doua propozitii : "...oamenii ( romanii ) sunt buni, saracii ! Dar pluteste ,asa, ceva ciudat, in aer ..."


Diagnosticul cel mai interesant pentru aceste stari de lucruri a fost pus de un latin de-al nostru , italian care poate ne intelegea mai bine decat ne intelegem noi si decat ne intelegeau alti occidentali. " Voi semanati cu rusii . Rusii au in gramatica lor un timp imposibil in alte gramatici. La voi , in spatiul social e ceva asemanator. Daca te culci seara in orasul Arad sa zicem , pe strada Linistii, nr. 5 , in camera de la parter , in patul de la geam si a doua zi te trezesti , in acelasi oras, pe aceeasi strada, in aceeasi camera si in acelasi pat, e mare lucru !"


"Statistic" vorbind, probabil ca de aceea am ajuns "in criza". Mai exact dam acum un nume pentru ceva ce exista la noi de peste jumatate de secol dar , ca in cazul Necuratului, fara sa-i pronuntam vreodata numele.

2 comments:

alina nicoleta said...

Aici cald de abia suporti uneori, mai ales cand muncesti nu stiu cate ore pe zi, dar trebuie sa recunosc ca este si frumos.
I-am trimis Onutei niste poze, sper sa le mai aiba si sa le puteti vedea.
Sper sa ne mai gasim pe aici.
Blogul meu a ramas un pic in urma dar o sa am grija sa revina si sincer, daca pana acum ati cunoscut in o oarecare masura o parte a vietii mele si cat de zapacita este, ceea ce am avut parte aici nici nu se compara, doar eu sunt Ali, nu ?
Salutari si numai bine si sper sa ne auzim pe aici.
Zi buna !

Sergiu Simion said...

O sa vad pozele, multumesc, caldura se compenseaza cu albastrul marii si cerului, invata cat mai bine limba acelei tari pentru ca nu se stie niciodata. Ne vom auzi sigur !