The President and the Press : Address before the American Newspaper Publishers Association

Cuvântul "secret" însuşi este respingător într-o societate liberă şi deschisă iar noi, ca popor, ne opunem prin istoria şi moştenirea noastră societăţilor secrete, jurămintelor secrete şi procedurilor secrete.

John F. Kennedy

John F. Kennedy

The President and the Press: Address before the American Newspaper Publishers Association

President John F. Kennedy

Waldorf-Astoria Hotel

New York City, April 27, 1961

Mr. Chairman, ladies and gentlemen:

I appreciate very much your generous invitation to be here tonight.

You bear heavy responsibilities these days and an article I read some time ago reminded me of how particularly heavily the burdens of present day events bear upon your profession.

You may remember that in 1851 the New York Herald Tribune under the sponsorship and publishing of Horace Greeley, employed as its London correspondent an obscure journalist by the name of Karl Marx.

We are told that foreign correspondent Marx, stone broke, and with a family ill and undernourished, constantly appealed to Greeley and managing editor Charles Dana for an increase in his munificent salary of $5 per installment, a salary which he and Engels ungratefully labeled as the "lousiest petty bourgeois cheating."

But when all his financial appeals were refused, Marx looked around for other means of livelihood and fame, eventually terminating his relationship with the Tribune and devoting his talents full time to the cause that would bequeath the world the seeds of Leninism, Stalinism, revolution and the cold war.

If only this capitalistic New York newspaper had treated him more kindly; if only Marx had remained a foreign correspondent, history might have been different. And I hope all publishers will bear this lesson in mind the next time they receive a poverty-stricken appeal for a small increase in the expense account from an obscure newspaper man.

I have selected as the title of my remarks tonight "The President and the Press." Some may suggest that this would be more naturally worded "The President Versus the Press." But those are not my sentiments tonight.

It is true, however, that when a well-known diplomat from another country demanded recently that our State Department repudiate certain newspaper attacks on his colleague it was unnecessary for us to reply that this Administration was not responsible for the press, for the press had already made it clear that it was not responsible for this Administration.

Nevertheless, my purpose here tonight is not to deliver the usual assault on the so-called one party press. On the contrary, in recent months I have rarely heard any complaints about political bias in the press except from a few Republicans. Nor is it my purpose tonight to discuss or defend the televising of Presidential press conferences. I think it is highly beneficial to have some 20,000,000 Americans regularly sit in on these conferences to observe, if I may say so, the incisive, the intelligent and the courteous qualities displayed by your Washington correspondents.

Nor, finally, are these remarks intended to examine the proper degree of privacy which the press should allow to any President and his family.

If in the last few months your White House reporters and photographers have been attending church services with regularity, that has surely done them no harm.

On the other hand, I realize that your staff and wire service photographers may be complaining that they do not enjoy the same green privileges at the local golf courses that they once did.

It is true that my predecessor did not object as I do to pictures of one's golfing skill in action. But neither on the other hand did he ever bean a Secret Service man.

My topic tonight is a more sober one of concern to publishers as well as editors.

I want to talk about our common responsibilities in the face of a common danger. The events of recent weeks may have helped to illuminate that challenge for some; but the dimensions of its threat have loomed large on the horizon for many years. Whatever our hopes may be for the future--for reducing this threat or living with it--there is no escaping either the gravity or the totality of its challenge to our survival and to our security--a challenge that confronts us in unaccustomed ways in every sphere of human activity.

This deadly challenge imposes upon our society two requirements of direct concern both to the press and to the President--two requirements that may seem almost contradictory in tone, but which must be reconciled and fulfilled if we are to meet this national peril. I refer, first, to the need for a far greater public information; and, second, to the need for far greater official secrecy.

I

The very word "secrecy" is repugnant in a free and open society; and we are as a people inherently and historically opposed to secret societies, to secret oaths and to secret proceedings. We decided long ago that the dangers of excessive and unwarranted concealment of pertinent facts far outweighed the dangers which are cited to justify it. Even today, there is little value in opposing the threat of a closed society by imitating its arbitrary restrictions. Even today, there is little value in insuring the survival of our nation if our traditions do not survive with it. And there is very grave danger that an announced need for increased security will be seized upon by those anxious to expand its meaning to the very limits of official censorship and concealment. That I do not intend to permit to the extent that it is in my control. And no official of my Administration, whether his rank is high or low, civilian or military, should interpret my words here tonight as an excuse to censor the news, to stifle dissent, to cover up our mistakes or to withhold from the press and the public the facts they deserve to know.

But I do ask every publisher, every editor, and every newsman in the nation to reexamine his own standards, and to recognize the nature of our country's peril. In time of war, the government and the press have customarily joined in an effort based largely on self-discipline, to prevent unauthorized disclosures to the enemy. In time of "clear and present danger," the courts have held that even the privileged rights of the First Amendment must yield to the public's need for national security.

Today no war has been declared--and however fierce the struggle may be, it may never be declared in the traditional fashion. Our way of life is under attack. Those who make themselves our enemy are advancing around the globe. The survival of our friends is in danger. And yet no war has been declared, no borders have been crossed by marching troops, no missiles have been fired.

If the press is awaiting a declaration of war before it imposes the self-discipline of combat conditions, then I can only say that no war ever posed a greater threat to our security. If you are awaiting a finding of "clear and present danger," then I can only say that the danger has never been more clear and its presence has never been more imminent.

It requires a change in outlook, a change in tactics, a change in missions--by the government, by the people, by every businessman or labor leader, and by every newspaper. For we are opposed around the world by a monolithic and ruthless conspiracy that relies primarily on covert means for expanding its sphere of influence--on infiltration instead of invasion, on subversion instead of elections, on intimidation instead of free choice, on guerrillas by night instead of armies by day. It is a system which has conscripted vast human and material resources into the building of a tightly knit, highly efficient machine that combines military, diplomatic, intelligence, economic, scientific and political operations.

Its preparations are concealed, not published. Its mistakes are buried, not headlined. Its dissenters are silenced, not praised. No expenditure is questioned, no rumor is printed, no secret is revealed. It conducts the Cold War, in short, with a war-time discipline no democracy would ever hope or wish to match.

Nevertheless, every democracy recognizes the necessary restraints of national security--and the question remains whether those restraints need to be more strictly observed if we are to oppose this kind of attack as well as outright invasion.

For the facts of the matter are that this nation's foes have openly boasted of acquiring through our newspapers information they would otherwise hire agents to acquire through theft, bribery or espionage; that details of this nation's covert preparations to counter the enemy's covert operations have been available to every newspaper reader, friend and foe alike; that the size, the strength, the location and the nature of our forces and weapons, and our plans and strategy for their use, have all been pinpointed in the press and other news media to a degree sufficient to satisfy any foreign power; and that, in at least in one case, the publication of details concerning a secret mechanism whereby satellites were followed required its alteration at the expense of considerable time and money.

The newspapers which printed these stories were loyal, patriotic, responsible and well-meaning. Had we been engaged in open warfare, they undoubtedly would not have published such items. But in the absence of open warfare, they recognized only the tests of journalism and not the tests of national security. And my question tonight is whether additional tests should not now be adopted.

The question is for you alone to answer. No public official should answer it for you. No governmental plan should impose its restraints against your will. But I would be failing in my duty to the nation, in considering all of the responsibilities that we now bear and all of the means at hand to meet those responsibilities, if I did not commend this problem to your attention, and urge its thoughtful consideration.

On many earlier occasions, I have said--and your newspapers have constantly said--that these are times that appeal to every citizen's sense of sacrifice and self-discipline. They call out to every citizen to weigh his rights and comforts against his obligations to the common good. I cannot now believe that those citizens who serve in the newspaper business consider themselves exempt from that appeal.

I have no intention of establishing a new Office of War Information to govern the flow of news. I am not suggesting any new forms of censorship or any new types of security classifications. I have no easy answer to the dilemma that I have posed, and would not seek to impose it if I had one. But I am asking the members of the newspaper profession and the industry in this country to reexamine their own responsibilities, to consider the degree and the nature of the present danger, and to heed the duty of self-restraint which that danger imposes upon us all.

Every newspaper now asks itself, with respect to every story: "Is it news?" All I suggest is that you add the question: "Is it in the interest of the national security?" And I hope that every group in America--unions and businessmen and public officials at every level-- will ask the same question of their endeavors, and subject their actions to the same exacting tests.

And should the press of America consider and recommend the voluntary assumption of specific new steps or machinery, I can assure you that we will cooperate whole-heartedly with those recommendations.

Perhaps there will be no recommendations. Perhaps there is no answer to the dilemma faced by a free and open society in a cold and secret war. In times of peace, any discussion of this subject, and any action that results, are both painful and without precedent. But this is a time of peace and peril which knows no precedent in history.

II

It is the unprecedented nature of this challenge that also gives rise to your second obligation--an obligation which I share. And that is our obligation to inform and alert the American people--to make certain that they possess all the facts that they need, and understand them as well--the perils, the prospects, the purposes of our program and the choices that we face.

No President should fear public scrutiny of his program. For from that scrutiny comes understanding; and from that understanding comes support or opposition. And both are necessary. I am not asking your newspapers to support the Administration, but I am asking your help in the tremendous task of informing and alerting the American people. For I have complete confidence in the response and dedication of our citizens whenever they are fully informed.

I not only could not stifle controversy among your readers--I welcome it. This Administration intends to be candid about its errors; for as a wise man once said: "An error does not become a mistake until you refuse to correct it." We intend to accept full responsibility for our errors; and we expect you to point them out when we miss them.

Without debate, without criticism, no Administration and no country can succeed--and no republic can survive. That is why the Athenian lawmaker Solon decreed it a crime for any citizen to shrink from controversy. And that is why our press was protected by the First Amendment-- the only business in America specifically protected by the Constitution- -not primarily to amuse and entertain, not to emphasize the trivial and the sentimental, not to simply "give the public what it wants"--but to inform, to arouse, to reflect, to state our dangers and our opportunities, to indicate our crises and our choices, to lead, mold, educate and sometimes even anger public opinion.

This means greater coverage and analysis of international news--for it is no longer far away and foreign but close at hand and local. It means greater attention to improved understanding of the news as well as improved transmission. And it means, finally, that government at all levels, must meet its obligation to provide you with the fullest possible information outside the narrowest limits of national security--and we intend to do it.

III

It was early in the Seventeenth Century that Francis Bacon remarked on three recent inventions already transforming the world: the compass, gunpowder and the printing press. Now the links between the nations first forged by the compass have made us all citizens of the world, the hopes and threats of one becoming the hopes and threats of us all. In that one world's efforts to live together, the evolution of gunpowder to its ultimate limit has warned mankind of the terrible consequences of failure.

And so it is to the printing press--to the recorder of man's deeds, the keeper of his conscience, the courier of his news--that we look for strength and assistance, confident that with your help man will be what he was born to be: free and independent.

Sursa : 

https://web.archive.org/web/20060713095129/http://www.jfklibrary.org/Historical+Resources/Archives/Reference+Desk/Speeches/JFK/003POF03NewspaperPublishers04271961.htm

Statul-gardian versus cetateanul-infractor

Statul-gardian versus cetateanul-infractor



„ Functionarii care nu au depasit planul la incasari nu vor primi stimulente.”

Ministrul Gheorge Ialomitianu - 2010



Profunda cugetare de mai sus impaca in mod admirabil capra si varza din ţarcul social care , in actuala viziune de stat , este chiar societatea romaneasca . In esenta , avem de-a face cu adanca „ filosofie sociala ” a unui sistem social primitiv si complet intors pe dos in raport cu logica normalitatii sociale moderne, in care statul si cetatenii de acum , respectiv hotii si vardistii de alta data , sunt actorii ridicoli ai unui vesnic joc social stupid de-a soarecele si pisica in care avem numai o singura pisica ( statul ) dar milioane de soareci ( cetatenii ).

Prima intrebare la care domnul ministru nu ar putea raspunde nici daca ar vrea , este de ce planul la incasari TREBUIE depasit. Dupa logica obisnuita , daca ai in evidenta sa zicem 100 de contribuabili, atunci planul de incasari trebuie facut tot pentru 100 de contribuabili si atunci in cel mai bun caz acesta poate fi realizat , dar nu DEPASIT . Dar poate ca domnul ministru , Ministerul Finantelor si alte ministere care recurg la asemenea stimulente , aplica o alta logica secreta si in acelasi timp considerata drept secret de stat.

A doua intrebare la care domnul ministru nu ar putea raspunde, este de ce functionarii TREBUIE sa primeasca stimulente pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu pe care de fapt NU le pot depasi .

In sfarsit, a treia intrebare la care domnul ministru nu poate raspunde , este de ce „ filosofia sociala ” in uz la Ministerului de Finante , Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, etc. pare a fi calchiata evident dupa celebra logica a Ministerului de Interne ( recte a Politiei Rutiere, Politiei Comunitare,etc. , Jandarmeriei,tc. ) conform careia lefurile angajatilor in uniforma depind de depasirea planului de amenzi aplicate cetatenilor fara uniforma dar care-i platesc pe primii. Logica maririi salariilor angajatilor din aceste ministere , celebre pentru nereformarea lor , consta in existenta numarului cat mai mare mare al sanctiunilor, amenzilor, etc. si nu in diminuarea acestora.

Este aceeasi logica moderna dupa care medicii isi iau leafa dupa numarul de medicamente date si de bolnavi tratati, asta in timp ce in China antica medicii isi luau leafa numai atata vreme cat nu se imbolnaveau pacientii lor . E adevarat , asta se intampla acum 2000 de ani ... In esenta, Ministerul de Finante ca si Ministerul de Interne ,etc. isi afla justificarea existentei ( ca si marimea lefurilor angajatilor lor ) in numarul cat mai mare de cetateni sanctionati financiar, legal ,etc. Prin reducere la absurd ,daca ducem aceasta logica la ultimele ei consecinte, aceste ministere ( poate chiar si statul ?) nu pot functiona „ eficient ” , cum ar zice domnul ministru Ialomiteanu, decat daca contribuabilii si justitiabilii SUNT contravenienti si/sau infractori .

In aceasta mentalitate a prezumtiei de vinovatie aplicata din start tuturor cetatenilor, veriga lipsa este comportamentul onest al unor cetateani care nu este considerat nici macar o ipoteza de lucru. Si aici, cum ar zice vechii greci, „se opreste judecata ”.

In continuare , ne putem delecta cu cateva admirabile panseuri ale acestei „ filosofii sociale ” de tip nou :


• criteriile pentru acordarea stimulentelor existau si pana acum, dar nu se aplicau (?!–s.n.)
• acestea sunt criterii de eficienta pentru fiecare structura a Ministerului de Finante
• exista si criterii individuale
• directorii locali vor face propuneri pentru toti angajatii iar listele vin la Minister, iar Comisia constituita aici va analiza pozitie cu pozitie daca propunerile respecta criterile de eficienta ( s.n. )
• discutam aici doar de luna august si septembrie
• dupa ce se aproba noua lege vom discuta despre alte criterii pentru ca limita stimulentelor va fi alta ( s.n.)
• transmit directorilor ca au o mare responsabilitate legata de intocmirea listelor ( s.n.)
• cei care isi vor bate joc de aceste liste, cred ca trebuie sa lucreze in alta parte ( s.n.)
• nu cred ca vom avea situatii in care directorii sa-si dea singuri stimulente ( s.n.)
• directorii vor fi analizati aici, la nivel central ( s.n.)
• sunt de acord cu stimulente pe criterii de eficienta, nu sociale
• la nivelul Ministerului exista o Comisie in care am incredere ca va respecta criteriile legii ( s.n.)
• atata timp cat noi suntem corecti si vrem sa stimulam pe cei care muncesc, nu vor exista proteste ( s.n.)


Sursa : http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7936032-ministrul-gheorge-ialomitianu-functionarii-care-nu-depasit-planul-incasari-nu-vor-primi-stimulente.htm


Sa rezumam cu cinism .


Domnul ministru recunoaste onest ca in Ministerul de Finante reglementarile exista dar nu se aplica ceea ce inseamna ca subalternii fac pur si simplu ceea ce ii taie capul .
In acest minister conduc numai sefii.
Sefii „de la centru” decid in locul sefilor locali care la randul lor decid in numele subalternilor.
Criteriile de acordare a lefurilor tin oficial de „eficienta” muncii angajatilor care la randul ei depinde de „depasirea planului la incasari ”, totul bineinteles pe spinarea contribuabilului recalcitrant care trebuie executat conform legislatiei in vigoare dupa ce le-a platit deja leafa celor care-l scarmănă inca o data.
Dupa ce apare noua lege se schimba si criteriile deci limita stimulentelor va fi alta, dar principiul va ramane acelasi.
Principala responsabilitate a directorilor este legata de intocmirea listelor de stimulente.
Orice incercare de a pune in discutie aceste criterii este considerata insulta la adresa autoritatii pentru ca ordinul se executa , nu se discuta , iar cine il discuta o face din afara ringului de box care este locul lui de munca.
Domnul ministru nu crede ca vor exista situatii in care directorii isi vor face singuri parte , respectiv isi vor acorda singuri stimulente , dar nu exista nici o garantie ca nu ar putea sa o faca si nu e prevazuta nici o sanctiune pentru situatia in care ei si-ar scapa accidental lingura in borcanul cu miere al statului. In buna traditie a resemnarii mioritice, asta e.
Directorii vor actiona bineinteles la nivel local , dar vor fi analizati acolo sus, la nivel central .
Domnul ministru sustine cu tarie ca are incredere in „Comisia” care va respecta de acum incolo criteriile legii pe care pana acum, in mod natural, nu le-a respectat.
In sfarsit, domnul ministru ne da asigurari ferme asupra corectitudinii deontologice a Ministerului de Finante pe care il conduce si garanteaza apodictic ca daca acesta isi va stimula financiar angajatii , atunci acestia nu vor mai avea de ce sa protesteze.
In aceasta logica sociala originala ( la noi toate sunt „ originale ”...) , protestul social se poate referi numai la lipsa banilor, respectiv la numarul lor. Democratic vorbind, e si acesta un punct de vedere.

„ Cel care merge pe cal , nu crede celui care merge pe jos , ca-l dor dintii . ” spune un vechi proverb chinez.

In context, nu mai are nici o relevanta faptul ca domnul ministru a incercat sa interzica acum , prin ordin , doleantele subalternilor domniei sale ( respectiv „stimulentele” ) adica exact cele pe care domnia sa le-a castigat mai demult in instanta ( dar atunci era numai subaltern ).


Concluziile ?

Au fost scrise acum mai bine de o jumatate de secol, atunci cand se banuia deja de catre unii care fumau trabuc , in ce găleţi pot ajunge altii care nu stiu decat să le golească. Primii nu mai sunt , a ramas numai cugetarea lor ( ...) pentru ceilalti :


“ Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care stand intr-o găleată, incearcă să se ridice trăgand de maner.”

Winston Churchill



Sergiu SIMION

O opinie

" Din pacate toti romanii care au reusit sa evadeze din inchisoarea mentala care e Romania sint incapabili de empatie si actiune. Fiecare, pina la ultimul, locuieste singur pe cite o insula numita “Blog”. Niciunul nu stie sa inoate.

Tio "

( http://ronormalitate.wordpress.com/category/grassroots/ )

Parlamentul pregateste spargerea castelor

In urma cu exact 4 ani cetatenii puteau citi ( cu naivitate ) in presa romaneasca urmatoarele stiri :



Parlamentul pregateste  spargerea castelor *)

Razvan Mihai Vintilescu


Asociatiile profesionale care reglementeaza meseriile liberale risca sa ramina fara obiectul muncii din cauza unei initiative a parlamentarului Ioan Ghise.


Un proiect de lege privind profesiile liberale ameninta serios privilegiile asociatiilor care reglementeaza in prezent acest tip de meserie. Este vorba despre barourile de avocati, despre uniunile notarilor, colegiile medicilor sau despre ordinul arhitectilor. Initiat de fostul parlamentar PNL Ioan Ghise in aprilie 2006, alaturi de alti 19 deputati liberali, proiectul vizeaza crearea unui cadru concurential in interiorul profesiilor de avocat, medic, farmacist, arhitect, auditor financiar, notar public, psiholog sau contabil. " Intrarea pe piata serviciilor pentru practicarea profesiilor liberale este in mod neprincipial conditionata de acceptul concurentilor aflati deja in activitate si in conditiile stabilite de acestia " ( s. n. ), se stipuleaza in expunerea de motive ce insoteste proiectul legislativ.


Profesiile liberale sint stabilite de Guvern

Concret, proiectul stipuleaza ca oricine are calificarea necesara pentru a desfasura o meserie liberala poate incepe practicarea acesteia o data cu depunerea unei instiintari la Registrul Comertului si la Administratia Financiara in raza careia se gaseste sediul declarat al acestuia. Lista cu profesiile liberale urmeaza sa fie emisa de catre Guvern in termen de 30 de zile de la publicarea legii. Mai mult, articolul 19 prevede ca " impiedicarea sau limitarea exercitarii dreptului de libera practica a unei profesii liberale constituie infractiune si se sanctioneaza conform legii penale" ( s.n.) . Asociatiile profesionale constituite legal in prezent isi vor continua activitatea, numai ca ele nu vor mai putea conditiona practicarea respectivelor meserii de apartenenta obligatorie. " Este un model care functioneaza si in alte parti si poate fi aplicat si la noi. Este un principiu liberal. Conditionarile impuse de asociatiile profesionale au avut un rol de a organiza mai strict profesiile, dar omul trebuie sa fie cit mai liber. Nu ar fi o problema ca medicii vor profesa fara sa fie inscrisi in Colegiul Medicilor " ( s.n.) , spune Mircea Cinteza, presedintele Colegiului Medicilor din Romania. In prezent, proiectul se afla trimis pentru dezbatere in comisiile permanente din Senat.

Adeverinta de buna purtare

Inainte de a da un examen de promovare profesionala sau de a pleca in strainatate sa-si practice meseria, medicii, dentistii si farmacistii vor trebui sa obtina de la asociatiile profesionale unde sint inscrisi in prezent un certificat de buna purtare. El va contine datele personale relevante privind onorabilitatea si moralitatea, inclusiv competenta, cu care isi exercita profesia ( s.n. ). Certificatul va avea o valabilitate de trei luni de la data emiterii.

18 Oct 2006


Sursa : 

http://old.cotidianul.ro/parlamentul_pregateste_spargerea_castelor-16850.html ( link-ul nu mai este diponibil) 

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-10-19/parlamentul-pregateste-spargerea-castelor.html
http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=6344&idm=86&idl=0 ( link-ul este accesibil doar prin titlu )

Recuperat prin Wayback Machine :

https://web.archive.org/web/20140922185815/https://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-10-19/parlamentul-pregateste-spargerea-castelor.html



Comentarii

1. toxic 18-Oct-2006 23:26

Si prin UE circula un zvon cu privire la notari......in acelas' sens......asta da piata libera........sa vezi 'macel' ....:))))

2. toxic 18-Oct-2006 23:31

adio caste, monopoluri,este prea frumos sa fie adevarat :)))


3. IulianMANEA 19-Oct-2006 07:04

Laudabila initiativa! Asociatiile profesionale s-au rinocerizat si nu fac altceva decat sa apere actualii membrii de cei care ar dori sa acceada la practicarea libera a meseriei. Dovada cea mai elocventa este faptul ca la inceput inscrierile se faceau in urma unui examen de competenta iar acum, dupa ce termini o facultate, trebuie sa ai nu stiu cata vechime, sa mai dai un examen, sa mai faci un stagiu, etc.

Sa dea Domnul sa reuseasca aceasta initiativa, dar, dupa cum au mers lucrurile pana acum si dupa cata influenta au, sunt sceptic.


4. bilbofil 19-Oct-2006 08:27

Asta va duce la debandada si la pierderea busolei in profesii extrem de delicate si care vehiculeaza mari sume de bani. Fara controlul celor cu experienta in materie, doar pe baza unui carton eliberat de orice universitate de doi lei din Romania, nu se poate asigura protectia cetateanului de o alegere gresita.

Ioan Ghise nu este colaboratorul Securitatii, exclus din PNL pentru acest motiv?


5. quintilianus 19-Oct-2006 09:14

Bine punctat balbofilule! Pai daca se ofera liberul acces la profesarea unei meserii ( in speta avocat , arhitect, medic) atat de complexe ca intindere si problematica , ne trezim ca o sa fie pline instantele de nechemati gen Bota de Bucuresti sau Botomei de Bacau, care sunt jalnici in instante dar pot impresiona lumea atat de credula prin mesajul militant si pompos cu care isi promoveaza nebuniile! Si apoi, cand clientii o sa realizeze pe cine au angajat, o sa fie prea tarziu!!Si asa instantele sunt pline de mediocritati, ca sa nu le spun altfel, tocmai de aceea e totusi nevoie de o perioada de stagiu, mai ales pentru cei fara vechime, pentru ca dreptul ,,se invata,, dupa multi ani de practica, facultatea fiind aproape inutila din acest punct de vedere! Este adevarat ca ar trebui totusi sa se gaseasca o modalitate intermediara fata de acest proiect stupid, a caror initiatori nu prea cred sa aiba nici o legatura cu vreo profesie, cu atat mai mult cu cele liberale! trebuie sa se umble la modalitatile de intrare in aceste caste, sunt de acord, pentru ca nu intotdeauna criteriul care primeaza este competenta ci mai ales gradul de rudenie sau pile. De aici insa, si pana la a aproba un proiect care va umple de ,,mortaciuni,, sistemul judiciar , si asa plin de scaieti cat cuprinde, mai e mult! Parca ideea era de cresterea calitatii actului de justitie , nu?

6. alanegru 19-Oct-2006 10:15

bun proiect, ce sa zic! nu erau destui mortzi pe mesele de operatzie, trebuie mai multzi? shi pentru sigurantza unei case ai nevoie doar de o foaie, nu de competentza profesionala verificata? ca sa aperi libertatea sau bunurile unei persoane trebuie numai o diploma de facultate de la cucietzii din deal? intocmirea unui act de autoritate publica nu cere mai mult decat sa nu fie un analfabet? ca sa dai medicamente nu mai trebuie decat sa shti sa numeri banii luatzi? bravos natziune! astea sunt conditziile pentru asigurarea serviciilor la un nivel calitativ ridicat, sa nu mai zic ,,european"?
interesele sunt destul de clare, dar sa nu vina sa ne povesteasca despre mediu concurentzial, cand acesta exista.
shi apropo, intrarea in ,,caste" nu se face cu acceptul celor deja intratzi, pentru ca nu se hotarashte de adunarea generala intrarea lui cutare sau cutare. manipularea nu tzine decat cu cei prost informatzi, despre care dl. ghise la randul lui a informat.
domnu ghise, de abia ashtept sa va facetzi dintzii la un dentist d-asta liberalizat, sau sa luatzi un inginer pe post de avocat.
daca in justitzie merge cum merge, nu uitatzi ca shi securishtii se imbolnavesc.

7. dan_radoslav 19-Oct-2006 12:33

In sfarsit o lege moderna si practica.

Imediat dupa 89, mentalitatea centralista s-a continuat prin inregistrarea acestor asociatii si organizatii, care continuau mascat acelasi tip de "control si urmarire" a potentialilor cetateni cu profesii liberale (deja din definitie se poate intelege prima caracteristica a acestor profesii).

Repede, repede s-au miscat, prin loby politic au reusit sa legifereze aceste organisme. Mai mult, prin respectivele legi s-a reusit eliminarea oricarei concurente in numele asa numitei autoprotectii. Apoi incet incet latul s-a strans asa ca acum de voie de nevoie trebuie sa fii inscris in loje, asociatii profesionale, colegii etc. (si va spun ca majoritatea celor inscrisi - de frica, din obisnuinta, din lipsa de alta optiune - isi doresc libertatea personala si profesionala!)

Nu este normal ca sa nu mai poti practica o meserie daca nu esti membrul respectiveiorganizatii, desi ai studiile respective, desi pentru orice activitate esti beneficiarul unui contract cu raspunderi financiare, juridica sau penale pe care ti le asumi si de care esti tot singur raspunzator.

Cred ca organizatiile respective pot functiona in continuare doar cu rolul de eventuala protejare a membrilor, cu rol de informare, cu diverse alte facilitati, dar in nici un caz prin impiedicarea altora sa-si exercite aceiasi profesiune, liberi si necontrolati decat de organismele financiare si legale ale statului .

Intr-o tara libera trebuie sa fii liber sa-ti exerciti meseria!

Bravo celor care au propus aceasta lege si mult curaj in razboiul pe care l-au declansat cu "grupele de interese" afectate !

8. LauraBran 19-Oct-2006 12:53

Bravo Ghise! O parte din pacate, daca a fost securist, i se mai spala cu initiativa asta. Marele pacat al omenirii e ca uita prea devreme. Ce sunt aceste asociatii profesionale, care reglementeaza practicarea unei meserii? Au mai existat ele in istorie? Sigur. Si le zicea bresle, cuvant de foarte trista amintire. Daca ati facut liceul, va mai amintiti de una dintre cele mai importante revendicari ale Revolutiei de la 1848, care a zguduit o Europa feudala: desfiintarea monopolului breslelor. Acestea ingradeau practicarea libera a unei meserii, ceea ce sufoca adevarata concurenta. Capitalismul adevarat nu se putea dezvolta cu bresle.
Care e diferenta dintre practicarea unei meserii in cadrul unei bresle moderne si inafara ei, inafara de sufocarea concurentei reale? Cresterea responabilitatii, nu scaderea ei. Ce face colegiul medicilor acum pentru pacienti? Isi apara medicii atunci cand e vorba de malpraxis. In judecarea malpraxisului nu au ce cauta medici de breasla, ci specialisti independenti, pe langa oameni cu alte meserii, care sa judece independent. Inafara breslelor, cand faci ceva, te judeca toata lumea, si oamenii de pe strada. Daca esti bun profesionist, si iti place concurenta, asta si vrei. Nu ai nevoie de aripi protectoare.
Asociatiile profesionale ar trebui sa existe, dar rolul lor ar trebui sa fie pur consultativ, sa se ocupe de studii, perfectionari etc. Dar nu sa aiba monopol asupra exercitarii unei profesii.
Practic o meserie liberala, si sunt membru fondator al unei asociatii profesionale. Si ce constant? Aceasta asociatie s-a porcit, si acum pune monopol pe practicarea profesiei, pe care o conditioneaza, de ce credeti? De cotizatii! In asta consta probitatea "oamenilor cu experienta" care chipurile vegheaza asupra competentei. Tare ma tem ca legea n-o sa fie votata sau o sa fie ciuntita cumva, pentru ca asociatiile profesionale sunt temple ale coruptiei.

9. Radu_Gropeanu 19-Oct-2006 14:29
@alanegru,

Dentisti, avocati, medici prosti se gasesc si acuma pe piata. Doar preturile vor fi mai mici. Nu te teme, nu cred ca o persoana cu alta pregatire va putea reprezenta pe cineva.

Si nu te speria, este doar o propunere legislativa. Pina sa iasa pe teava, va mai trece muuulta vreme. Si va fi ciuntit de dragalasii din Parlament.

Si inca o chestie: prefer sa angajez un inginer (ca Bota, de exemplu) care sa-mi piarda un proces pentru ca nu stapineste arta pledarii decit un avocat cit se poate de clasic care-mi pierde procesul fiindca ia spaga de la cei din echipa adversa. Si stiu despre ce vorbesc...

10. gabrielcm 19-Oct-2006 18:20

se pare ca fiecare intelege ce vrea din acest proiect legislativ.ce inteleg eu este ca , cu o universitate absolvita cu brio , cu dorinta si vointa de munca nu pot intra in castele astea fara o mica si nesemnificativa spaga de citeva zeci de mii de dolari, pe cand nepoti fii si fiice care habar nu au de profesia respectiva ocupa bine mersi posturi nemeritate , producind haosul existent in prezent.
despre asta este vorba prin spargerea castelor , si nu ca va ramine cineva fara obiectul muncii , domnilor . concurenta va face selectia naturala a tuturor . si nu va fie frica , ca vom avea excedent de notari sau avocati , doar cei buni vor avea clienti si vor rezista pe piata.dar se pare ca multora le este frica de aceasta lege , care va incuraja nu incompetenta ci adevarata concurenta din care sigur vor disparea nepotismele , esti performant lucrezi , nu , apucate de altceva , nu face o treaba doar pentru ca asa vrea mama sau tata.


11. Mugur-Dimitrie 19-Oct-2006 20:40

Spargerea acestor caste va da in sfarsit drumul la o concurenta cu adevarat loaiala. In acest fel licentiatii in drept, medicina sau arhitectura nu vor mai fi restrictionati de mite si relatii in exercitarea profesiilor pentru care si-au sacrificat ani frumosi din viata. Pe drept cuvant adevarata valoare profesionala, prin selectia ei naturala, va lua locul mitelor si relatiilor. Fie ca Bunul Dumnezeu sa ajute la netrunchierea acestui proiect de lege!

Mugur-Dimitrie [Vancouver, British Columbia]

Irina_Popa 19-Oct-2006 21:24

@Radu-Gropeanu- cunosc si eu ff.bine modelul si stiu un inginer care si-a castigat singur procesele ,n-a avut incredere in av. ,bine a facut.
E o initiativa superlaudabila si nu cred ca va fi ciopartita pt.ca au si ei interesul.
@LauraBran a spus totul.
Din postarea anterioara inteleg ca au ajuns unii in Vancouver tocmai din cauza "castelor".Ar fi o mare victorie impotriva coruptiei.



NOTE

*) A pregatit... Intre timp , dupa testarea de rigoare a reactiilor populatiei de naivi ( atentie, relatarea jurnalistului este absolut onesta ! ) si bazandu-se pe memoria scurta a acesteia , parlamentarul in cauza si Parlamentul s-au intors cu 180০ in jurul axei si au aruncat pe piata exact opusul aceluiasi proiect. Ca asa este in tenis ! Cu aceasta ocazie si-au adus brusc aminte si de jurnalisti... Deci, cine urmeaza ?!

Presa , ultima frontiera .

Presa, ultima frontiera .

Liberalul Ghişe a depus la Senat "Legea jurnalistului".





„Orice reglementare care ţine de deontologia profesiei de jurnalist este interioară acesteia şi se poate stabili numai în interiorul şi de către membri ai asociaţiilor profesionale ale jurnaliştilor. Elaborarea unor reguli şi norme de către persoane din exterior care sunt implicate în politică şi legiferarea lor de către Parlament ar fi o premieră mondială cred."

Dan Tanasescu





1 . Faptele vorbesc


Daca cititi ceea ce scrie mai jos si va ia cu frig , nu trebuie sa intrati in panica si nu trebuie sa va frecaţi la ochi. Deocamdata lumea este inca la locul ei si NU aveti halucinatii . Tot ceea ce veti citi mai jos este strict autentic si scris negru pe alb in presa romaneasca :


Senatorul PNL Ioan Ghişe a depus, marţi, la Senat, "Legea jurnalistului".

Conform acestei legi :


„ ziariştii trebuie să aibă "carte de jurnalist", să activeze în cabinete jurnalistice, să fie atestaţi o dată la trei ani, examinaţi psihologic anual, proiectul prevăzând şi sancţiuni pentru "delicte de presă. " ( Mediafax.)

„profesia de jurnalist ar urma să fie exercitată numai de persoane care realizează producţii jurnalistice şi posedă "Cartea de jurnalist".

„ produsele jurnalistice sunt ştirile, opiniile, calupurile de ştiri, interviurile, reportajele, anchetele, comentariile, editorialele, dezbaterile, caricaturile, toate având regimul juridic prevăzut de Legea drepturilor de autor.”

„ pentru a putea fi jurnalist, ar fi necesară atestarea, o dată la trei ani, a calităţii de jurnalist, examinarea psihologică anuală, precum şi confirmarea aptitudinilor de jurnalist printr-o practică de cel puţin doi ani. ”

„ Cartea de jurnalist, care atestă calitatea de jurnalist, este eliberată de Colegiul Naţional al jurnaliştilor ”.

„ Ombudsman-ul Mass-Media, care are rolul principal în supravegherea şi sancţionarea delictelor de presă ar urma să fie un organism reprezentant al patronatelor mijloacelor de presă (scrisă, audio, tv) care să aibă în componenţă şi câte un reprezentant al societăţii civile şi al cadrelor universitare din domeniul comunicării. Ombudsman-ul ar urma să suspende din profesie jurnaliştii, în cazul săvârşirii de către aceştia a unor infracţiuni penale.”

„profesia de jurnalist ar urma să se exercite în cabinete jurnalistice, individuale sau asociate, cabinete care trebuie dotate cu arhivă, registratură şi care trebuie să ţină evidenţa financiar-contabilă.”


„ Actul de înfiinţare a unui asemenea cabinet presupune înregistrarea la Registrul unic al cabinetelor, întocmit de Colegiul Naţional al jurnaliştilor.”


„ Colegiu National al jurnalistilor eliberează Cartea de Presă necesară practicării profesiei de jurnalist.”

„Colegiu National al jurnalistilor ar trebui să propună criteriile şi principiile de atestare a jurnaliştilor, să ţină într-un registru evidenţa acestora, să supravegheze respectarea deontologiei, să sesizeze abaterile disciplinare, să stabilească onorarii minime pentru organizaţiile profesionale.”

„ introducerea spre publicare a unor produse jurnalistice care nu provin de la cabinete de jurnalişti se pedepseşte cu amendă de până la trei salarii medii pe ţară”

„ Introducerea, de către editor sau patron, a unor produse jurnalistice care încalcă normele deontologice se sancţionează cu amendă între trei şi şase salarii medii pe economie.”

„ impozitul maxim pe venit al titularului cabinetului de jurnalist să fie 16% ”.

In sfarsit, proiectul propus are o prevedere uluitoare ( o sa vedem in final de ce ) care in traducere libera este un fel de zgarda financiara legala pentru pentru cei care inca mai reprezinta cainele de paza al democratiei . Acestia au voie sa gandeasca si sa aiba idei , dar au dreptul ( adica sunt obligati ) , sa ramana cu ele pentru ca n-au voie sa-si vanda singuri marfa :

„ introduce incompatibilităţi între exercitarea profesiei de jurnalism şi exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.” ( s.n.)

Sursa : http://www.romanialibera.ro/actualitate/media/liberalul-ghise-a-depus-la-senat-legea-jurnalistului-200982.html




2. Societatea ( civila ? ) are alte probleme mult mai importante ...


Conform acestei viziuni liberale ( ? ) moderne , profesia liberala de jurnalist ar urma să se exercite într-un cadru organizat in care jurnalistii sunt tratati ca potentiali infractori si componenta penala devine obsesiva . Cu alte cuvinte, domnul liberal Ghişe ne propune si pentru exercitarea profesiei de jurnalist conditii birocratice aberante care exista de mult in alte profesii dar care abia aici , si acum , isi arata cu adevarat absurdul pentru ca apar , in sfarsit , la lumina zilei si pentru marele public . Si ce putem vedea ?

Mai intai, vedem ca ziaristii trebuie „ atestati ” odata la 3 ani ( nu ni se spune CE se atesteaza fix la aceasta perioada si nici DE CE , dar pentru inceput e clar ca pentru atestarea periodica vor merge „ la control ”) .

Aici este absolut necesar un comentariu malitios, destabilizator , reactionar si subversiv . Este evident ca daca un parlit de jurnalist a absolvit o Facultate de Ziaristica , atunci va trebui sa-si cumpere urgent doua cuie. Unul ca sa-si puna prima diploma in el , pentru ca s-ar putea sa ramana numai cu ea. Al doilea ca sa-si puna in el autorizatia de la Colegiul Jurnalistilor care poate ii va da ( sau nu ) dreptul de a practica „legal abilitat” ceea ce prima instanta universitara credea ca i-a oferit deja.

De asemenea, ziaristii ca si profesorii de exemplu ( fie ca vor, fie ca nu, parerea lor nu conteaza ) trebuie examinati psihologic anual ( nu e clar nici DE CE si nici PENTRU CE ) dar se prezuma bineinteles ca este necesar pentru ca , nu-i asa, oricine poate innebuni oricand si de aceea trebuie sa-i examinam pe toti chiar daca ei poate nu au nimic si nu avem nici un drept sa o facem . Legea gestata ( sau , ma rog, preluata ) de domnul Ghise e un motiv arhisuficient.

In sensul acestei legi „ europene ” , si ca sa nu mai existe nici un fel de dubii , domnul Ghise propune , in stilul propriu liberal , deja inconfundabil , ca tot ceea ce poate produce in materie de comunicare mintea si gandirea umana ( ştirile, opiniile, calupurile de ştiri, interviurile, reportajele, anchetele, comentariile, editorialele, dezbaterile, caricaturile ) sa fie denumite produse jurnalistice , incluse in acest proiect, si ca atare controlate si implicit aprobate . Sau nu .

Conform acestui proiect altruist la modul general si foarte grijuliu in particular, toti jurnalistii ar trebui sa fie inventariati si legitimati de o instanta unica „ legal abilitata ” . Problema treptelor sau gradelor ierarhice nu este mentionata , in schimb se mentioneaza cu lux de amanunte , si in limbajul de lemn de altadata , ca profesia de jurnalist se exercita ( ca si la avocati , psihologi,etc. ) NUMAI în cabinete jurnalistice, individuale sau asociate, cabinete care trebuie dotate ( musai ) cu arhivă ( jurnalistii probabil nu stiu asta , dar legiuitorul Ghise stie el de ce stie.. ) , registratură ( eventual registru cu nr. de intrare / iesire, viza organului ierarhic superior ,etc.). Aceste cabinete trebuie să ţină evidenţa financiar-contabilă . De ce il preocupa pe domnul Ghise evidenta financiar-contabila a unui ziarist , numai domnia sa de pe Pamant si Dumnezeu din ceruri mai stiu....

Dupa grija financiar-contabila deja manifestata , anxietatea domnului Ghise creste proportional cu grija altruista maximala manifestata fata de soarta jurnalistilor . Pe cale de consecinta trece meticulos la problema criteriilor şi principiilor de atestare a jurnaliştilor care il preocupa in mod desosebit , dar fara sa-i intrebe pe jurnalisti care e si parerea lor. De fapt, nici nu mai conteaza pentru ca , si asa, legea va fi deasupra lor, unde-i lege nu-i tocmeala si se va aplica instant principiul „ vrei nu vrei, bea Grigore agheasma”. Asa ca in mod natural proiectul propus de domnul Ghise recomanda jurnalistilor pe larg ( dar din afara breslei lor...) cum sa-si exercite legal profesia: „ să ţină într-un registru evidenţa ..., să supravegheze respectarea deontologiei, să sesizeze abaterile disciplinare...”, etc.

In sfarsit, proiectul liberal propus de domnul Ghise sustine cu tarie doctrina platonica a lumii ideilor conform careia ideile jurnalistilor sunt mai importante decat banii lor si ca atare le interzice sa-si vanda singuri „marfa” . O pot face numai prin intermediul altor instante care le dijmuiesc legal ( si sanatos ) veniturile . Asa ca daca tot controleaza profesia , Colegiul National al Jurnalistilor o va face deontologic si „cu simt de raspundere” demonstrand un pronuntat si dezinteresat simt al afacerilor exercitat , desigur, in interesul jurnalistilor acreditati si , logic , controlati inclusiv la marimea portofelului. Dovada este interesul brusc pentru ...marimea onorariilor minime pentru organizatiile profesionale . Totusi, nu este clar daca ziaristii platesc un impozit pe venit numai statului sau platesc o cota parte din venit si asociatiei profesionale care le da dreptul sa existe asa cum se intampla in cazul altor profesii zise liberale.

Mai mult decat atat, proiectul domnului Ghise introduce ziaristii romani in Europa zilelor noastre ... legitimandu-i . Nu e vorba de ecusonul pe care il poarta ziaristii de gat cand dau piept cu politetea si transparenta autoritatilor noastre, ci de legitimatia ( „Cartea „ ) de jurnalist eliberata de Colegiul National al Jurnalistilor si , bineinteles, vizata periodic de acesta ( probabil contra cost ). In mod onest, trebuie sa recunoastem un progres remarcabil . In timpul comunismului ziaristii mergeau din proprie initiativa , cu masina de scris in brate , la sediul Militiei pentru a fi luati in evidenta. Acum , legea si domnul Ghise le ofera galant , dar volens-nolens o evidenta la purtator care le dubleaza cartea de identitate cu una profesionala .

Acum , daca tot ii acreditam si controlam corespunzator pe jurnalistii supusi legilor, e cazul sa-i si aparam din oficiu de atacurile perfide ale competitorilor din afara breslei care ii pot ataca si in interiorul ei. In acest caz, Colegiului National al Jurnalistilor apara deontologic fruntariile profesiei capturand ingenios banii eventualilor agresori sau competitori lasandu-i astfel fara munitie de razboi : „ introducerea spre publicare a unor produse jurnalistice care nu provin de la cabinete de jurnalişti se pedepseşte cu amendă de până la trei salarii medii pe ţară ” . Cu alte cuvinte, publicarea unui articol dintr-o revista studenteasca , de pe un blog sau chiar din alta tara , s-ar putea interpreta urgent si lejer drept o oportunitate patriotica pentru majorarea bugetului de stat cu trei salarii medii pe tara deoarece , dupa „ Legea jurnalistului ” pot fi publicate numai articolele si opiniile „ legal autorizate ”. Punct.


3. Un posibil scenariu SF. Structurile castiga . Déjà vu.


De unde stiu acest lucru ? Sincer, nu stiu. Dar pot sa va ofer un scenariu antrenant ( in final voi devoala sursa ) care se va derula daca o anumita mentalitate si daca structurile impersonale care o reprezinta si pe care , la randul lui , le reprezinta , constient sau , nu domnul Ghise, vor castiga pariul cu jurnalistii.

Mai intai, va urma o campanie masiva in mass-media prin care conditia si statutul jurnalistului vor capta atentia publica . Vor fi puse pe tapet deontologia , trecutul , prezentul si viitorul profesiei de jurnalist si vor fi oferite publicului dezbateri televizate nesfarsite despre deontologia jurnalistului , apararea dreptului la imagine al cetateanului , institutiilor si statului, despre riscurile imense ale practicarii profesiei de catre neaveniti , etc. dezbateri initiate chiar corifeii ei .

Cuvantul de ordine se va referi la statutul profesiei si al jurnalistului ( care trebuie sa fie aparate de „pericole”, „intrusi ” , „ neautorizati ” ) si la necesitatea unei practicari democratice a profesiei de jurnalist care sa nu lezeze drepturile la imagine ale cetatenilor si/sau institutiilor/ statului , deci numai „ in conditiile legii ” si numai de catre persoanele „ legal abilitate ”, sanctiunile propuse in caz contrar avand in mod inevitabil un caracter penal.

Punctul central al dezbaterilor va fi pledoaria pentru „Legea jurnalismului” ( recte o Lege a presei...) respectiv o lege organica ( pentru ca dupa adoptare sa nu mai poata fi abrogata decat cu 51 % din voturile Parlamentului ) . care probabil va prevede in inconfundabilul stil de alta data , ceva de genul :

„ Art.... – Prezenta lege reglementează modul de exercitare a profesiei de jurnalist cu drept de liberă practică, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Jurnalistilor din România. ”

Consecinta logica va fi ca de la apararea statutului si drepturilor jurnalistului , se va ajunge in mod deontologic la infiintarea unei institutii eficiente care sa faca acest lucru atat la nivel central cat si in teritoriu. Dar pentru ca aceasta institutie sa posede painea si cutitul profesiei , si sa nu poata fi contestata cumva de catre Facultatile de Jurnalism deja existente in universitatile romanesti, se va specifica prin lege ca aceasta institutie confera dreptul de a practica profesia ( deci este una de acreditare , nu de formare ). Pentru orice eventualitate si ca sa fie liniste in parcare si sa nu mai existe loc de intors , s-ar putea specifica simplu ceva de genul :

„ Art.....- Colegiul Jurnalistilor din Romania este o organizatie profesionala de drept privat ,etc...care are rolul de a reprezenta si de a ocroti la nivel national si international interesele profesiei de jurnalist ”

In mod inevitabil , o institutie atat de serioasa va avea o nevoie imperioasa de angajati ( probabil ca vreo 70 ar fi suficienti ...) dar si de un spatiu pe masura obligatiilor sociale liber asumate. Ca atare, din textul „ Legii Jurnalistului ” nu va lipsi un articol de genul :

„ Art.... - Spaţiile necesare desfăşurării activităţii structurilor de conducere ale Colegiului Jurnalistilor din România şi ale filialelor teritoriale ale acestuia se asigură, potrivit legii, de catre Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat.”

Aceasta „ Lege a Jurnalistului ” va fi urmata in mod necesar de „ Norme si instructiuni de aplicare” care la randul lor fi adoptate prin hotarare de guvern.

Dupa aplicarea legii si obtinerea sediului de la stat, cei care se vor ocupa de apararea drepturilor ziaristilor prin controlul activitatii lor vor ajunge la concluzia inevitabila ca „ datorita cresterii volumului sarcinilor de indeplinit si complexitatii activitatii Colegiului Jurnalistilor din Romania ” spatiul obtinut de la stat este deja insuficient si atunci vor solicita jurnalistilor acreditati sa fie de acord cu achizitionarea de catre Colegiul Jurnalistilor din Romania a unui teren pe care sa fie construit din fonduri propriu un sediu corespunzator nevoilor institutiei chemate sa apere, dar in conditii optime acum , statutul si drepturile jurnalistilor acreditati care cotizeaza legal in acest scop.

Daca va obtine si aceasta aprobare , nu peste multa vreme Colegiul Jurnalistilor din Romania va putea reveni cu o alta solicitare in care va cere cere acelorasi membrii cotizanti aprobarea finantarii proiectului pentru construirea sediului Colegiului Jurnalistilor ( ca orice sediu al unei institutii moderne, europeane, acesta va avea o valoare aproximativa de minimum 1.000.000 de euro fara actualizari ).

Abia acum putem spune ca drepturile si statutul profesiei de jurnalist , ca si deontologia acesteia, sunt aparate in mod corespunzator pentru ca in acest mod jurnalistii au intrat in Europa adica in randul lumii, breslei si profesiilor liberale de la noi . Ei vor beneficia de un sediu ultramodern ( ca psihologii ) , vor avea un Colegiu ( ca medicii... ) , vor lucra legal - adica nu subversiv- in cabinete individuale sau asociate ( ca avocatii ) si vor plati un impozit pe venit ( ca economistii sau contabilii acreditati ) statului , eventual si breslei.

In mod evident vor exista si oaresce contraindicatii in legatura cu exercitarea profesiei de jurnalist , ceva de genul :

„ Art.... Dreptul de practica jurnalismul inceteaza daca persoana inscrisa in Colegiul Jurnalistilor a fost condamnata pentru o fapta prevazuta de lege...si daca persoana a fost condamnata definitiv pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni ....in imprejurari legate de exercitarea profesiei de jurnalist si pentru care nu a intervenit reabilitarea ”

Pentru persoanele care vor candida pentru functiile de raspundere din cadrul Colegiului Jurnalistilor , probabil se va solicita in mod expres „ sa dea o declaratie olografa, pe propria raspundere , ca nu au facut Politie Politica inainte de 1990 ”. Si cu asta, basta !

Cu alte cuvinte, absolut toti jurnalistii romani vor fi inventariati, controlati , verificati si acreditati pentru a activa intr-un cadru legal adecvat. Pe de alta parte , in acest scenariu ultrademocratic de tip SF , dreptul de a exercita o profesie democratica dar intr-un cadru organizat va fi conferit unui numar cat mai mare de cetateni care vor beneficia probabil de aceasta sansa. Cu totul intamplator , observam ca in acest scenariu ipotetic alocat presei si jurnalistilor nici macar nu este enuntata problema ofiterilor de Securitate de alta data ( de informatori nici nu mai e cazul sa vorbim ) sau a ofiterilor acoperiti de acum . E drept ca in justitie un magistrat care judeca furtul unei gaini isi poate pierde painea daca a fost ofiter de Securitate altadata sau este ofiter acoperit acum. Dar cum in societatea noastra , economic vorbind , gainile sunt mult mai importante decat ziarele, ceea ce legea nu interzice in mod expres, permite in mod implicit. Ca atare, democratic vorbind, un ziarist intr-o situatie civila echivalenta are toate sansele sa-si pastreze vechea slujba .

Revenind la aspectele pur pragmatice vom constata ca o asemenea structura ar evolua inexorabil catre soarta tragica a Colosului din Rhodos daca nu este sustinuta in mod necesar de o infuzie substantiala de capital pentru ca , in ultima instanta „ banii vorbesc ” . Cum ii obtinem ? Nici o problema, in mod absolut legal. Legea propusa de domnul Ghise prevede expres ca jurnalistii sunt atestati odata la 3 ani . In mod evident, atestarea faptului ca pentru ziaristul Popescu scrie chiar acel Popescu si nu un altcineva care se da drept ziaristul Popescu , costa. La fel costa si eliberarea cartii de presa care certifica acest lucru pentru ca organele in drept sa-i legitimeze pe cei doi dar sa nu-i confunde. Si cum democratia si libertatea incurajeaza prin definitie creativitatea , ne putem imagina usor o pusculita legala in care , pe langa sursele de finantare enuntate anterior , putem include usor si altele deoarece inventivitatea statului, institutiilor si a romanului nu are limite in materie de taxe:

- o taxa pentru analizarea dosarului de atestare în vederea eliberării atestatului pentru practicarea profesiei de jurnalist
- o taxa de ...interviu
- o taxa in vederea eliberării certificatului de înregistrare a formei independente de exercitare a profesiei de jurnalist
- o taxa pentru cotizaţia anuală a jurnalistilor cu drept de practică inscrisi in Colegiul Jurnalistilor
- o taxa pentru analizarea dosarului în vederea eliberării avizului de funcţionare a cabinetelor jurnalistice înfiinţate în cadrul unei entităţi din sectorul public sau privat
- o taxa pentru analizarea dosarului pentru avizarea şi înregistrarea furnizorilor de formare profesională şi a entităţilor asimilate (asociaţii, fundaţii, universităţi ),etc. ,etc., etc.,...


Putem trece acum in revista beneficiile economico-sociale ale acestei legi liberale respectiv numarul de iepuri impuscati cu o singura lovitura. Mai intai, sub umbrela legii am legat mainile jurnalistilor si i-am izolat in cadrul societatii. Dupa aceea, le-am umblat la buzunare si i-am obligat sa finanteze chiar institutia care ii controleaza si le da ( sau nu ! ) dreptul sa profeseze. In alti termeni de la cenzura ideologica primitiva de tip comunist ( vorbesti, dispari ! ) am trecut la cenzura economica moderna de tip capitalist ( platesti, existi ! ) Apoi, ca sa le inchidem definitiv gura , aplicam pur si simplu regula sfanta conform careia cea mai buna aparare este atacul si putem folosi pe post de berbec exact ceea ce vrem sa reprimam , respectiv deontologia profesionala , ca tot este acesta la moda pe toate ecranele. Abia acum putem sa inchidem in liniste cercul de creta caucazian ( cum ar fi zis Bertold Brecht ) cu ceva de genul :

„ Art..... Jurnalistii care încălcă dispoziţiile Legii Jurnalistilor.... sau care desfăşoară activităţi de natură a aduce atingere demnităţii profesionale se află în stare de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de jurnalist ....Orice manifestare a jurnalistilor având ca scop promovarea sau implementarea unor măsuri contrare prevederilor Legii Jurnalistilor aduce atingere demnităţii profesionale ...”

In sfarsit, daca scenariul SF pe care l-am oferit pentru implementarea „ Legii Jurnalistului ” vi se pare , pe drept cuvant, de-a dreptul imposibil , va asteapta o surpriza. Acest tip de scenariu nu numai ca fost creat in toate detaliile dar a fost pus deja in practica si cu simt de raspundere intr-un alt domeniu foarte sensibil – psihologia *) . Legea propusa acum cu totul intamplator si in mod dezinteresat pentru ziaristi , ii calca voios pe urme . Generic vorbind , intr-o societate ca a noastra in care totul este posibil ( sau nu ? ) orice cetatean poate avea propria lui opinie despre marirea sau decaderea unor profesii liberale din trecut, prezent si viitor pentru ca legislatia si documentele oricarui domeniu sunt teoretic accesibile oricui. Poate, dar numai in mod virtual. In mod real , cu toate ca am ajuns in Europa, unii care sustin ca sunt dintre noi ( sau, ma rog, ar fi alesi de noi ) pretind mereu ca merg inainte dar privesc tot timpul inapoi pentru ca lupul isi schimba parul , dar naravul ba . Este si acesta un drept democratic, nu ?


Sergiu SIMION





*) Legea nr.213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania ( Monitorul Oficial, Partea I nr. 492 din 01/07/2004 ).





N.B. Pentru cei interesati, eventual si pentru domnul Ghise care poate avea astfel la dispozitie o sursa fecunda de inspiratie , pe http://www.copsi.ro/pot fi gasite oricand orice alte detalii si cu lux de amanunte.