Un articol al domnului Vladimir Tismaneanu - Amurgul miturilor: Ipoteze despre prabusirea URSS aparut in Contributors.ro *) face o analiza a comunismului si a cauzelor prabusirii lui. Comentariul de mai jos l-am facut acolo si se refera la acel tip de analiza si la concluziile prezentate in acel articol.
Un excelent articol despre mitografia comunista care poate fi citat in orice facultate de stiinte politice de pe mapamond. Pe de alta parte, poate ca cel mai corect titlu ( si mai poetic … ) pentru acest articol ar fi fost ” Amurgul zeilor ” ( trimiterea subiacenta la Nietzesche nu este de loc intamplatoare …) care ar fi descris in acest caz atat comportamentul multimilor dominate, cat si comportamentul ” zeilor ” dominatori . Din nefericire pentru intreaga umanitate ganditoare, URSS si comunismul nu au fost de loc …”mituri” ci realitati crude si crunte , si din acest punct de vedere exista in mod evident o contradictie in termeni . Domnul Tismaneanu afirma in mod categoric : ” De la inceputurile experimentului statal bolsevic, a fost limpede ca era vorba de un regim mitocratic.” Stricto senso, regimuri mitocratice au existat poate in …Elada cand grecii antici si naivi chiar credeau sincer in miturile lor.
Mai aproape de noi, si din nefericire pentru lumea moderna , lucrurile se complica foarte rau in ceea ce priveste URSS si comunismul iar domnul Tismaneanu ne lamureste si de ce : “Puritatea randurilor partidului” era cheia de bolta a fixatiei (s.n.) pe permanenta epurare teoretizata inca de Lenin in “Ce-i de facut?”. Cu regret , in acest caz nu mai vorbim in nici un caz de ” mituri ” ci de o strategie concreta ( mai bine zis , de o tehnologie sociala …) de eliminare a ” dumanului de clasa” aplicata consecvent in toate tarile comuniste.
Cu alte cuvinte , ceea ce domnul Tismaneanu denumeste acum ” carcasa mitologica a sistemului ” , era in realitate numai un ambalaj destinat naivilor si dusmanului de clasa . Cine avea ( si are…) curajul sa priveasca sub acesta carcasa stupida , se confrunta cu adevarata ingineria sociala comunista in toata splendoarea ei. Despre aceasta inginerie sociala comunista , din pacate, domnul Tismaneanu nu pomeneste nimic in acest context ( si din cate stiu, nici in altele ) . Doua exemple din cosmosul social bolsevic sunt edificatoare . Prelegerea sinistra tinuta la inaugurarea cursului de psihopolitica din Moscova de catre Beria in 1936 adresata studentilor americani ai Universitatii Lenin , si celebrele Directive NKVD din 2 iunie 1947 pentru tarile din orbita sovietica , descoperite ( si aplicate ) in Polonia, Cehoslovacia, Germania, Bulgaria ( Romania nu le recunoaste nici acum ), ar fi echilibrat discutia trecand subiectul din zona miturilor in zona concretului istoric. Mai aproape de noi, la Academia Stefan Gheorghiu a existat un curs de psihologia maselor predat si la Facultatea de Ziaristica care , desi a fost amintit recent de un moderator TV , este negat si acum de psihologii sistemului .
In sfarsit, meritul lui Gorbaciov este unul cu adevarat istoric pentru punerea sub semnul intrebarii a mentalitatii unei intregii epoci comuniste, e adevarat, dar fara sa-i conteste esenta daca ne gandim ca prin perestroika si glasnost era propus de fapt numai un “marxism revizionist “. Ori de aici , pana la fi “groparul tiraniei ” ( parafrazarea unei celebre sintagme marxiste ) mai este o cale lunga , si nu cred faptul ca numai “mitografia” sovietica trecuta poate explica de exemplu sistemul represiv rusesc , respectiv infernul judiciar din Rusia actuala (http://www.romanialibera.ro/actualitate/media/infernul-judiciar-din-rusia-222936.html ) .
Dar daca tot vorbim de ipoteze, articolul nu aduce deloc in discutie si posibilitatea ca aceasta manevra istorica sa fie in realitate una clasica de “conspirare a deconspirarii” respectiv o implozie controlata a structurilor comuniste dupa clasicul principiu al diversiunii atat de specifica lumii comuniste in care intotdeauana sub “ceva ” se ascunde de regula ” altceva ” ( de unde si rolul vital al politiei politice in comunism si proliferarea maligna a serviciilor secrete in post-comunism ). Ca atare, structurile s-au ” daramat ” singure , adica la comanda, si din interior , inainte sa fie daramate cu adevarat , dar din exterior .
Cu alte cuvinte , aceste structuri de fapt nu au disparut , ci au naparlit , iar metamorfoza lor uluitoare are loc conform principiului mimetismului social utilizat pe scara larga in toate tarile aflate odinioara in orbita comunista ( ex: inainte sa se reorganizeze ” vechii ” liberali , infiintam ” noi ” un partid care sa le poarte numele , sa le fure identitatea si sa le compromita imaginea …) . La limita, exista ipoteza ca , dupa disparitia oficiala a mitografiei bolsevice, sa ne confruntam in realitate cu o transformare topologica prin care interiorul a luat locul exteriorului si invers deoarece ” sistemul nu a fost dezmembrat, liderii nu au fost judecaţi, iar arhivele au rămas secrete ” ( Vladimir Bukovski ). De aceea nu mai trebuie sa ne mire faptul ca la noi , desi am intrat in In Uniunea Europeana si in NATO, decidentii politici sunt pregatiti politico-ideologic si acum …dar pe cu totul alte cooordonate axiologice decat ne-am astepta . In acest sens, un text sibilinic :” Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici( http://193.231.1.3/mod/resource/view.php?id=484 ) , ofera mari surprize cititorului . Citez numai doua idei din acest text uluitor :
” De asemenea, o altă cauză a acestei disonanţe perceptive a fost generată de apariţia relativ recentă a conceptului de securitate naţională în limbajul post-decembrist al actorilor noştri politici în raport cu cel de apărare naţională, fapt datorat în primul rând fetişizării termenului de „securitate” în istoria post-decembristă a ţării noastre, ca o conotaţie exclusiv negativă a imaginii unor structuri ale Securităţii din perioada comunistă. ”
” La noi, culpabilizarea generalizată (şi de cele mai multe ori fără un temei justificat) a rezerviştilor structurilor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale în perioada de după Revoluţie a determinat o anumită discreţie în ceea ce priveşte angajarea acestora în domeniul afacerilor în posturi care ar viza realizarea intelligence-ul privat. Chiar dacă această reticenţă în a utiliza expertiza rezerviştilor amintiţi s-a manifestat mai ales în mediul privat românesc, firmele străine sau cu capital majoritar străin nu s-au sfiit să caute cu prioritate angajarea unor astfel de specialişti. Posibil ca tonul pentru firmele româneşti să fi fost dat şi de către patronul unei companii străine care în cadrul unei conferinţe de presă de prin anul 1997 fiind atenţionat de către ziarişti că l-a angajat pe postul de consilier pe domnul X, persoană cu o anumită notorietate publică, care ar fi fost ofiţer de Securitate a declarat că „nu-l deranjează acest fapt şi îi pare rău că nu a ştiut acest lucru, dar cu siguranţă acesta poate fi un motiv serios pentru a analiza posibilitatea creşterii salariului”. Nu este cazul să menţionăm aici despre ce persoane este vorba, dar cert este că după această dată, probabil şi ca semn al unei anumite maturizări a societăţii civile care s-a produs mai rapid în domeniul privat, percepţia publică a patronatului românesc faţă de rezervişti ca potenţiali angajaţi în posturi de mare responsabilitate s-a schimbat în bine relativ rapid. ”
Intr-un articol publicat recent ( http://www.contributors.ro/societatelife/calaii-sunt-printre-noi/ ) domnul profesor Tismaneanu vorbeste raspicat despre “ crimele impotriva umanitatii infapuite de Securitate ” . De aceea, sper sa ne ofere o opinie avizata asupra unui text ca cel amintit anterior , care poate fi considerat de fapt o reabilitare oficiala a Securitatii.
*) Vladimir Tismaneanu - Amurgul miturilor: Ipoteze despre prabusirea URSS (http://www.contributors.ro/global-europa/amurgul-miturilor-ipoteze-despre-prabusirea-urss/)
N.B. Raspunsul elegant si diplomatic al domnului profesor Tismaneanu poate fi citit in comentariul final de la articolul citat mai sus :
" Va multumesc, Dvs si celorlalti comentatori, pentru sugestiile si opiniile exprimate pe acest forum. Voi citi cu atentie ce-mi semnalati. In scrierile mele m-am referit la dimensiunea de inginerie sociala, dar aveti dreptate, ar trebui sa insist mai mult in acest serial transmis la RFE (Moldova). Cred ca, probabil fara voia lui Gorbaciov, perestroika si glasnost au devenit mituri politice opuse celor traditional-leniniste. Este ceea ce numin efectul pervers legat de consecintele necalculate, neprevazute, nescontate.
Tocmai de aceea a scris gruparea condusa de Egor Ligaciov, sub semnatura Ninei Andreieva, articolul din “Sovetskaia Rossia”, definit atunci de Iakovlev, mana dreapta a lui Gorbaciov, drept un “manifest anti-perestroika”. La Nietzsche m-am http://www.blogger.com/img/blank.gifgandit cand am dat titlul articolului. Cartea mea “Noaptea totalitara” avea ca subtitlu “Crepusculul ideologiilor radicale”. Zeii n-ar putea domni fara mituri, miturile ar fi sterpe fara zei…
Va doresc Dvs si celorlati participanti la aceste discutii Sarbatori Fericite! "
O parte a comentariului pe care l-am facut la articolul domnului Tismaneanu a fost postata pe forumul de la Radio Europa Libera ( http://www.europalibera.org/content/article/9498971.html )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu