Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Wednesday, September 7, 2011

Lumea lui Viorel

Unele din cele de mai sus le stiam de dinainte , altele le aflam atunci, pe loc, ca "garnitura" la cafea... Ca se pregatise, Viorel al meu! Luase si fursecuri si lichior si cuburi de ciocolata. Voia sa fie recunoscator. Eu, nu ca as fi avut nevoie de toate astea, dar mi-am dat seama ca s-ar fi simtit prost sa nu ma fi dus si nici n-am vrut sa-i stric bucuria de a-l avea pe "sefu' " drept oaspete...

Cred ca-si anuntase toti vecinii, ca prea erau cu totii pe la porti sau pe dupa garduri si prea au tinut sa-si faca simtita prezenta, salutandu-ma de parca cine stie ce personalitate le-ar fi facut placerea sa le viziteze mahalaua...

Cand am ajuns am vrut sa las masina pe ulita, dar el: "Nu, sefu', bagati-o aici in curte, ca am loc." Si-apoi, mai mult pentru vecini, a adaugat: "N-o lasati in strada, ca lumea e invidioasa pe aici si s-o gasi vreun prost sa v-o zgarie!..." Apoi mi-a aratat, plin de mandrie, dar cu bun simt, curtea cu iarba proaspat cosita, cu aleea betonata, pe langa care sadise si trandafiri, coserul cu porumb si chiar si cusca cainelui... Casa, simpla, din chirpici, acoperita cu internita. Un hol mic la intrare, cu bucatarioara inainte si doua camere, la stanga si la dreapta. M-a poftit in camera unde soba de teracota, proaspat terminata isi facea din plin datoria, mistuind lacoma un brat de cioate... Mobilier, strictul necesar: o masa, doua scaune, un pat si cateva scanduri lacuite agatate pe pereti pe post de rafturi...


Inca nu-si racordase casa la reteaua de curent, dar se descurcase. Isi adusese acasa o baterie de camion si legase la ea doua becuri si un televizor portabil, "Sport". Cand se consuma bateria, o aducea la camion sa o incarce in paralel cu cealalta, in timpul mersului si o schimba cu una gata incarcata. Ii mergea mintea, ce mai...

Facuse rost de "Lavazza" si acum o pregatea cu mare tact. Viorel bea cafea cu cana de un sfert. De obicei "nechezol", dar pentru el azi era sarbatoare: isi inaugura soba! Asa ca facuse un sacrificiu, ca sa-mi serveasca o cafea de calitate. Am apreciat: "Mai, Viorele, nu trebuia sa te deranjezi: Lavazza, ciocolata, lichior, fursecuri... prea vrei sa ma rasfeti!" Dar el: "Lasati, sefu', ca daca nu erati dumneavoastra, ma vedea Mos Craciun, inghetat! Acu', saru'mana! Poa' sa vina si frigu'. Am casa, am soba, am lemne. Poa' sa fie iarna cum o vrea. Eu is pregatit!..." Normal ca l-am laudat. Merita. Sa recunosc cinstit, nici eu nu ma asteptasem sa se fi aranjat asa de bine, pentru un barbat singur. Casa era curatica, curtea ordonata cat despre pregatire ce sa mai spun? Se vedea ca se straduise si i-a iesit!...

Si in timp ce ne sorbeam amandoi cafelele, corectate cu lichior si condimentate cu ciocolata amaruie, numai ce-l aud spunandu-mi:

- Sefu', ia spuneti-i sincer, de ce are nevoie un om in viata? Un acoperis deasupra capului, il am... Un loc unde sa-mi pun noaptea capul pe o perna, il am... Ceva toale pe mine, sa nu ma bata vantu' pe strada, am... O masa, pe care sa pot sa pun o strachina, o am... O sursa regulata de bani, un servici bun , il am... Basca, soba!... Sefu', mie-mi ajunge!... Am tot ce-mi trebuie!

Si a continuat:

- Eu nu-nteleg, ce se tot agita lumea asta asa, dom'le? Ii vezi, care mai de care, ca se dau peste cap sa-si faca vile, cu zeci de camere, de parca nu tot intr-una ar dormi; isi iau masini, peste masini, care mai de care mai scumpe si mai fitoase, de parca ar putea conduce mai mult de una deodata; haine, peste haine, care de care mai semnate, de parca s-ar imbraca cu eticheta, nu cu stofa; bani, bani si iar bani si tot nu le mai ajunge... Sefu' eu zic ca astia-s oameni bolnavi... Bolnavi de lacomie! Astia, sa fiu eu al dracului, daca isi dau seama ca traiesc... Trece viata pe langa ei si n-au timp sa o vada, ca-s prea ocupati sa produca, de parca ar lua ceva cu ei. Sefu', daca unu din astia cade maine la pat, bolnav de moarte, nu stie sa-ti spuna cum miroase o floare, cum se simte iarba cand mergi descult, nu stie cum face o pasare. Au copii si se trezesc cu ei mari si se intreaba cum or fi facut ca ei nu erau acasa sa-i vada crescand. Dom' Ramses, eu dupa ce-mi trag curent imi aduc fata acasa. Ea ar veni si maine, da' nu ma-ndur eu s-o aduc fara conditii. Vreau s-o tin pe langa mine s-o invat sa nu repete greselile pe care le-am facut eu ori ma-sa. S-o invat sa traiasca! Jumatatea de tigan din mine sa o invete sa se simta bine in natura, iar jumatatea de roman s-o invete sa fie gospodina si femeie de casa, sa aiba grija de sot si de copii, ca asta-i averea cea mai de pret a omului. La mormant te plang copiii si daca ai fost de treaba si nevasta; astia te plang si astia or sa-si aduca aminte de tine, nu masinile, vilele, sau conturile din banca...

Pedoarie pentru moderatie ( Viorel )
Ramses
Editor-publicist

Sursa : http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1529

No comments: