Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Friday, September 2, 2011

Bazarul doamnei Aurora Liiceanu

O recenta recenzie a doamnei Aurora Liiceanu *) facuta cartii unui psiholog roman ( Adrian Neculau - Psihologia servitutii voluntare ) a reusit sa ma puna pe ganduri .

Am aflat mai intai ca "un psiholog este deasupra ideologiilor şi opţiunilor... el păstrează distanţa " ( de aici un hatru ar putea lesne deduce ca este si deasupra democratiei ... ) apoi ca acesta "este un participant la construcţia de sens colectivă" ( interesant, dar nu ni ne spune si pe unde ar putea fi aceasta constructie pentru ca pe la noi , de 20 de ani , nu prea a localizat-o nimeni ... ) . Aflam de asemenea ca el " reproduce, adesea, structurile sociale şi dimensiunile ideologice în care s-a format ca personalitate şi ca profesionist " ( atunci cum ramane cu distanta ? ) , " învăţînd ordinea socială şi tipul de putere, referinţele, negaţiile, vibraţiile imaginare " ( oare ce-or fi acestea din urma ?!) si , in sfarsit , ( aici chiar trezeste pe oricine din orice amorteala ! ) , " un psiholog este un participant la constructia colectiva a imaginarului " ( Wow ! ar spune adolescentii ...) . Dupa aceasta avalansa de sentinte impresionante , sa ne tragem oleaca sufletul ...

Ceea ce am citit deja , nu a fost totusi suficient . Mai era neaparat necesar sa aflam ca un psiholog este " un om si un cetatean angajat " ( prin conventia sociala a bunei credinte nu trebuie sa ne intrebam de ce se specifica faptul ca este un om chiar daca gandul pacatos transmis ne sugereaza faptul ca unii n-ar fi , si, mai ales , nu trebuie sa ne intrebam in ce este acesta angajat...) .

Mai aflam ca distinsa doamna " a fost impresionata teribil de faptul ca domnul Adrian Neculau a exploatat gandirea sociala a lui Cehov " ( nu am inteles de ce "teribil", dar ma rog, nu trebuie sa stim chiar totul ...) . Cu aceasta ocazie am putut aflat ca " populaţia din acele timpuri plutea în „dezordine, ignoranţă, nepăsare şi cruzime“ ( dar oare numai din acele timpuri ?! ) si ne marturiseste cu franchete : " Nu ştiam că marele scriitor a făcut un fel de investigaţii de psihologie socială aplicată...", desi nimeni nu a pus aceasta intrebare .

In traditia arhicunoscuta a generalizarilor sociale, putem afla de la doamna Liiceanu si de la domnul Neculau ( sau invers ) , lucruri extrem de interesante despre noi , ca neam , traditie si destin social , care ne conving inca o data ca popor ( daca mai era cazul ! ) ca facem umbra pamantului degeaba, si din vina noastra . Ca atare , pe scena realitatii romanesti putem canta cu totii superba " Arie a calomniei " impreuna cu acesti distinsi psihologi :

" sîntem un popor suburban, că lumea satului, şi nu numai ea, s-a întors cu susul în jos, că am ajuns un popor obosit, chiar „nesimţitor“, aş zice, foarte predispus la a accepta „nepăsarea întunecată, nu pe cea solară“, că sîntem „asistaţi“ pentru că nu vrem, nu ne dorim sau nu putem să stăm pe picioarele noastre. "

Asa o fi ?! Ca prea este spus cu foc ...

In sfarsit, doamna Aurora Liiceanu , cu eleganta si discretie , ne cere ajutorul intr-o dilema insurmontabila pentru orice constiinta ganditoare de factura constiintei morale a dumneai :


" Desigur, o întrebare rămîne: comunismul ne-a făcut să fim aşa – în fond, 50 de ani, pentru un popor este o nimica toată – sau istoria e lungă şi se tîrăşte în noi din timpi îndepărtaţi? ".


Sincer , la statutul social si la anvergura profesionala a distinsei doamne aflata la apogeul carierei, nu cred ca cineva va indrazni sa il ofere ( singularitatea se plateste totusi ) asa ca , din nefericire , va trebui sa se descurce pe cont propriu.
Mai aflam si alte lucruri la fel de interesante si de captivante despre psihologi si despre modul in care unii dintre ei vad lumea :


" Plasa socială, ideea de putere a situaţiei – şi ce minunat discutăm noi, psihologii ( s.n.) , despre relaţia dintre context (sau situaţie) şi individ, şi cît e ea de fascinantă, mai ales ca tip de cauzalitate " ( Aurora Liiceanu )

" Limbajul, ne aminteşte Adrian Neculau, contextul „îl prinde pe individ într-o plasă psihosocială, expresie a unei orientări sociocognitive, şi-i indică sensul schimbării“. ( Adrian Neculau ).

Fascinant, nu ?!

Sa aplicam ad-hoc aceasta metoda " a plasei psihosociale , a limbajului , a relatiei fascinante dintre context si individ , a orientarii sociocognitive , si a tipului de personalitate " pentru a vedea sensul schimbarii exact acolo unde doamna Liiceanu denunta viguros " superficialitatea sociala " . Rezultatul este unul pe masura :


" Pot spune că gîndurile care-l animă pe Adrian Neculau despre România – acest bazar –, despre „Unde sîntem? Încotro ne îndreptăm?“ sînt oneste, iar în spatele lor parcă ghicim însingurarea. Oare cîţi văd în tandemul Dinescu-Tănase superficialitatea „cozeriei“ de birt, bălăceala în derizoriul şarmant al românilor, buna dispoziţie de tipul unor taclale aiurea spuse, în care cei doi par că se „pişă“ ( cer scuze insistent cititorilor mei pentru acest incalificabil limbaj universitar de maidan sau invers , care apare pentru prima si ultima data pe blogul meu , dar in spiritul adevarului social si profesional sunt obligat sa redau integral acest limbaj al distinsei doamne psiholog pe care , culmea, in virtutea noilor paradigme aparute il considera probabil un act de mare curaj social , profesional si moral ! - Sergiu Simion ) pe ascultători – da, vreau să am curajul de a spune asta! –, doar ei doi să se simtă bine, „cotoindu-se“ ( idem ...) într-o curtoazie reciprocă, încălecîndu-se în vorbe (idem... ) şi coborînd apoi, pentru a-i invita pe cei naivi, la nepăsare simpatică şi la plăcerea de a admite că „aşa-i viaţa“?! "


Problema este ca , din nefericire, va trebui sa continuam exact acolo unde doamna Liiceanu se opreste , pentru ca nu numai doamna Liiceanu scrie elogios despre domnul Neculau , ci si domnul Neculau scrie cavalereste despre doamna Liiceanu care , cu modestie, nu indrazneste sa se recunoasca in portretul elogios facut deoarece " personajele nu sunt reale " :


" Mă opresc aici. Aş putea continua, dar bazarul în care a intrat Adrian Neculau este atît de plin, atît de vast! Iar eu, adaug, cu jenă, că tot ce am scris aici nu are nici o legătură cu ceea ce a scris el, elogios, despre mine în carte. Sincer, luaţi-o ca în filmele sau cărţile în care apare scris că „personajele nu sînt reale…“. Diferenţa este că eu nu-i cred pe cei care spun asta."


Pe scurt, doamna psiholog Liiceanu scrie elogios despre domnul psiholog Neculau , care la randul lui a scris elogios despre doamna psiholog Liiceanu si cercul de creta ( romanesc ) se inchide prin intervalidare perfecta in randul psihologilor , desi este dat spre lectura nepsihologilor ale caror pareri nici nu mai conteaza de fapt.

Dupa o zicere memorabila a unei vechi prietene din Constanta , existau odata " facultati" , dar ulterior au aparut si " facultatile de prostit oameni ". Problema este ca prietena mea a omis cu eleganta sa-i califice si pe unii dintre absolventii celor din urma care, inainte de a-i prosti pe altii , se prostesc mai intai singuri.


Note

*) Aurora Liiceanu - Lumea - un bazar, memoria - un continent.
Adrian Neculau - Psihologia servitutii voluntare

Sursa : http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles|details?articleID=25791

No comments: