ACTA sau cenzura globala a Internetului ( II )

Pozitia oficiala a Ministrului Comunicatiilor :








MediaFax Foto : Bogdan Iordache


“Se sperie prea mulţi şi ştiţi de ce se sperie: unu - este acest mediu virtual care este destul de activ şi doi - legea noastră a drepturilor de autor are prevederi care sunt mai restrictive decât ceea ce recomandă ACTA (s.n.). ACTA nu are articole care sa ne impună ca obligaţie să facem anumite lucruri, ci sunt recomandări”


Valerian Vreme
Ministrul Comunicatiilor

Sursa : http://www.gandul.info/news/ministrul-comunicatiilor-despre-acta-se-sperie-prea-multi-legea-noastra-a-drepturilor-de-autor-are-prevederi-mai-restrictive-9189594


( Va urma )

ACTA sau cenzura globala a Internetului ( I )

Tendintele totalitare se manifesta si la nivel global , cel mai bun exemplu fiind intentia secreta pana acum , de a distruge libertatea si deschiderea Internetului care fac posibile schimbul de idei si promovarea democratiei . Cine considera aceste lucruri vitale pentru lumea in care traim , poate semna petitia care este prezentata in link-urile de mai jos .

ACTA: The new threat to the net

Foto : http://www.avaaz.org

ACTA - http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/11/st12/st12196.ro11.pdf

To all Members of the EU Parliament:

" As concerned global citizens, we call on you to stand for a free and open Internet and reject the ratification of the Anti-Counterfeiting Trade Agreement (ACTA), which would destroy it. The Internet is a crucial tool for people around the world to exchange ideas and promote democracy. We urge you to show true global leadership and protect our rights."

Source : http://www.avaaz.org/en/eu_save_the_internet_spread/?copy


SIGN THE PETITION

http://www.avaaz.org/en/eu_save_the_internet_spread/?copy




Comentariu - http://www.adevarul.ro/life/acta_internet_cenzura_0_635336765.html

Profesoara care a uimit America

Atmosfera din societatea romaneasca devine aproape irespirabila iar nevoia de normalitate sociala devine aproape biologica. Un articol luminos ca cel citat mai jos este in acelasi timp o bucurie si o pledoarie pentru normalitate :

Profesoara care a uimit America

Foto : Cristina Popescu : Alina Popescu, studenta la Harvad si-a nominalizat profesoara din liceu Manuela Prajea ( dreapta ) la prestigiosul premiu

Manuela Prajea (44 de ani) predă matematica şi este singurul dascăl român care a primit distincţia Claes Nobel chiar de la strănepotul inventatorului dinamitei.

O profesoară de matematică de la Colegiul Naţional „Traian" din Drobeta-Turnu Severin a primit o distincţie internaţională care este acordată anual unui număr de zece cadre didactice din toată lumea de către o fundaţie prezidată de un strănepot al lui Alfred Nobel.

Manuela Prajea a iniţiat numeroase generaţii în tainele ştiinţelor exacte în cei 20 de ani de carieră. Mulţi dintre elevii ei au ajuns la prestigioase universităţi din lume. Printre ei se numără şi Alina Popescu, studentă în anul III la Economie la Harvard, care nu şi-a uitat profesoara şi a nominalizat-o pentru această distincţie.

„În clasa a X-a, când am fost studentă la un liceu american, am reuşit să devin membră a Asociaţiei celor mai buni elevi de liceu din întreaga lume, o asociaţie fondată de familia Nobel, cu reprezentanţă în 120 de ţări. Fiecare student membru are dreptul de a nominaliza un profesor care îi este cel mai drag pentru că i-a influenţat traiectoria academică în cel mai semnificativ mod. Eu am ales-o, din toată inima, pe doamna profesoară Manuela Prajea, pentru că m-a învăţat cât de frumoasă poate fi ştiinţa matematică", a spus tânăra pentru „Adevărul".

Premiu acordat de laureaţi Nobel

Distincţia este decernată chiar de către Claes Nobel, strănepotul lui Alfred Nobel, la propunerea studenţilor admişi la cele mai cunoscute universităţi din lume. Acestora li se dă posibilitatea să mulţumească, în acest fel, foştilor dascăli.

„Consiliul Director al asociaţiei «The National Society of High School Scholars», instituţia care stabileşte acordarea distincţiilor, îl are ca preşedinte pe Claes Nobel, iar membrii ei sunt laureaţi ai Premiului Nobel în perioada 1995- 2003 în domenii ştiinţifice diferite. Sunt încă foarte emoţionată de această nobilă recunoaştere internaţională", a povestit Manuela Prajea.

Premiul a fost acordat în prezenţa unor mari personalităţi ale lumii, la reşedinţa fostului preşedinte american Jimmy Carter. Au fost prezenţi şi laureaţi ai Premiului Nobel pentru Economie, Fizică sau Medicină, precum şi numeroase oficialităţi şi personalităţi, printre care şi guvernatorul statului Georgia, reprezentanţi ai Departamentului de Stat al SUA, dar şi ai mediului academic internaţional.

Absolventă a Facultăţii de Matematică la Universitatea de Vest din Timişoara, promoţia 1990, cu nota la licenţă 10,00, Manuela Prajea s-a remarcat de-a lungul anilor prin numeroasele rezultate obţinute, prin elevii săi, la olimpiadele naţionale şi internaţionale. În fiecare an, cel puţin trei elevi formaţi la clasele sale au fost acceptaţi la marile universităţi din America.

Elevii pe care îi pregăteşte astăzi Manuela Prajea spun că dascălul lor este unul de nota 20. „Sincer nu m-aş fi aşteptat ca cineva din România să primească această distincţie, pentru că doar 10 oameni din toata lumea o primesc. Este ceva excepţional, iar doamna Prajea chiar o merită", a spus Daniel Boboiceanu, elev al dascălului premiat.

Salariu de 2.000 de lei

Manuela Prajea spune că, în ultimii ani, s-a simţit demoralizată de tot ce s-a întâmplat în România, de faptul că munca nu i-a fost apreciată şi de faptul că cei care reuşesc să facă ceva sunt daţi la o parte. „Mă durea sufletul că la noi, în ţară, se întâmplă aşa. În 2010, am fost propusă de comunitate pentru Gala premiilor de excelenţă şi ştiu că m-au tăiat de pe listă pentru că nu corespund politic, că nu sunt simpatizanta partidului de vârf probabil. În comunitatea în care trăiesc şi-mi desfăşor activitatea mi se întâmplă lucruri care au menirea să mă descurajeze, să mă termine şi iată că, peste Ocean, undeva, cineva îmi analizează activitatea", a spus Manuela Prajea. Profesoara are un salariu de 2.000 de lei pe lună.

"Sunt încă foarte emoţionată de această nobilă recunoaştere internaţională."

Manuela Prajea

profesoară de matematică

Importanţa Premiului Claes Nobel

Claes Nobel este preşedinte al United Earth şi strănepot al lui Alfred Nobel, creatorul Fundaţiei şi al Premiilor Nobel. Continuând tradiţia familiei, Claes Nobel sprijină mai multe asociaţii menite să încurajeze pacea, mediul, dar mai ales tinerii.

„Pentru că un impact asupra tinerilor îl au mentorii lor, cei care au contribuit la valoarea lor, în această idee am fost selecţionată şi invitată de Claes Nobel în Atlanta- Georgia la reşedinţa fostului preşedinte american Jimmy Carter. Am fost premiată pentru excelenţă în educaţie şi pentru încurajarea şi promovarea succesului academic prin munca mea", a spus profesoara. Anul acesta 10 profesori au primit distincţia. Ceilalţi nouă predau în şcoli private şi de stat din America. Premiul se acordă, din 2002, în fiecare an.

Sursa :

http://www.adevarul.ro/actualitate/social/Profesoara_care_a_uimit_America_0_629937536.html ;

http://www.adevarul.ro/locale/turnu-severin/Manuela-Prajea-Romania-Liceul-Traian_0_631137130.html

Lumea vazuta de jos ( 1 )

Barsana, Maramures


Aceasta postare este cumva o replica la o postare anterioara ( Lumea vazuta de sus )prin care se poate vedea diferenta culturala majora dintre cele doua perspective .


N.B. Ceea ce veti vedea mai jos reprezinta materializarea unei singure viziuni si a fost construit in 20 de ani numai de 8 lemnari si 8 bolovanari ( pietrari ) coordonati de un singur arhitect, si fara nici un ban de la stat.

Teoria semidocta a conspiratiei

Un tanar absolvent al SciencePo ( Stiinte Politice ) şi Ecole des Mines de Paris, care activează în prezent în cadrul unui cabinet de consultanţă în management şi strategie industrială din capitala Frantei , are in Timisoara o intalnire de gradul III cu un taximetrist . Rezultatul dialogului SF este prezentat mai jos :

„Domnule, vă spun eu cum stă treaba. Tot ceea ce vedeţi la televizor e o manipulare grosolană a străinilor. Ăia de la FMI şi hoţii din Occident s-au pus să acapareze ce a mai rămas în ţara asta. Ne prostesc că nu avem destui bani, că nu ştim să ne gospodărim, ne obligă să luăm credite de la ei şi apoi să ne vindem tot din casă. Politicienii noştri dau ţara pe bucăţi. Taie şi spânzură ca să facă pe plac acestor interese străine. Ce-am ajuns: ţară bogată, cu oameni muncitori şi gospodari transformaţi în sclavi!”

Taximetrist din Timisoara

Cristian Muresan - Paris-Timisoara si retur sau poanta tapului ispasitor

Sursa : http://www.contributors.ro/economie/paris-timisoara-si-retur-sau-poanta-tapului-ispasitor/

Lumea vazuta de sus

" Cel care merge pe cal nu crede celui care merge pe jos ca-l dor dintii "

Proverb chinez




Sursa:The HD HERO2: 2x as Powerful in Every Way from GoPro on Vimeo.

Spirala tacerii si banalizarea crimei

                                                                           

Olavo de Carvalho

Olavo de Carvalho Diario do comercio , 20 sep 2010 

Lenin spunea că, atunci când i-ai luat adversarului voința de a lupta, ai câștigat deja lupta. Dar în condiţiile moderne ale “războiului asimetric”, controlul opiniei publice a devenit mai decisiv decât obținerea victoriei pe teren militar. Regula leninistă se transformă astfel automat în tehnica “spiralei tăcerii”: acum este vorba de a stinge din sufletul inamicului nu numai dispoziţia sa războinică, dar până şi dorinţa lui de a argumenta în propria apărare, simplul lui impuls de a spune câteva cuvințele timide împotriva agresorului.

Modalitatea de realizare a acestui obiectiv este laborioasă şi costisitoare, dar simplă în esenţă: este vorba de ataca onoarea nefericitului din atâtea părți, prin atât de multe mijloace de comunicare diferite şi cu o astfel de varietate de acuzații contradictorii, de multe ori intenţionat absurde şi ridicole, încât el, simţind lipsa de viabilitate a unei dezbateri curate, să ajungă să prefere retragerea în tăcere. În acel moment, el este defunct din punct de vedere politic. Răul a mai câştigat o bătălie.

Tehnica a fost încercată mai întâi în secolul al XVII-lea. A fost atât de grea încărcătura de scorneli, batjocuri, legende urbane şi simulacre de cercetare istorico-filologică ce a fost aruncată asupra Bisericii Catolice, încât preoţii şi teologii au ajuns a se gândi că nu merită să apere o instituţie venerabilă de acuzaţii atât de josnice şi răuvoitoare. Rezultatul: au pierdut bătălia. Contrastul dintre virulenţa, josnicia, omniprezenţa propagandei anti-catolice şi dimensiunea redusă, timiditatea discursurilor de apărare sau de contra-atac a marcat imaginea epocii până astăzi cu fizionomia triumfătoare a iluminiștilor şi revoluţionarilor. Mai rău, el i-a acoperit cu o aură de superioritate intelectuală pe care, la urma urmei, nu o dețineau absolut deloc. Biserica a continuat să dea învățătură, să se îngrijească de suflete, să-i ocrotească pe cei săraci, să-i ajute pe bolnavi, să producă sfinţi şi martiri, dar a fost ca şi cum nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Ca să vă faceți doar o idee asupra puterii de amorțire a “spiralei tăcerii”, este suficient să se constate că în această perioadă, doar o singură organizaţie catolică, Societatea lui Isus, a adus mai multe contribuţii în ştiinţă decât toţi detractorii materialiști (ai Bisericii) la un loc, dar aceștia din urmă sunt cei care au intrat în istorie – şi sunt acolo până astăzi – în calitate de campioni ai rațiunii ştiinţifice în lupta împotriva obscurantismului. (Dacă această afirmaţie a mea vi se pare ciudată şi – aşa cum se spune în Brazilia – “controversată”, este fiindcă mai credeți în profesori semi-analfabeţi şi jurnalişti semi-alfabetizați. În schimb, ați face bine să ieșiți din îndoială citind John W. O’Malley, org., The Jesuits: Cultures, Sciences, and The Arts, 1540-1773, 2 vols., University of Toronto Press, 1999, și Mordecai Feingold, org., Jesuit Science and the Republic of Letters, (MIT Press, 2003).

Doar la aproape un secol după aceste evenimente, Alexis de Tocqueville a descoperit de ce Biserica a pierdut un război pe care avea toate șansele să-l câştige. Lui i se datorează prima formularea a teoriei “spiralei tăcerii”, pe care, în cercetări ample asupra comportamentului opiniei publice din Germania, Elizabeth Noëlle -Neumann a venit să o confirme pe deplin The Spiral of Silence: Public Opinion, Our Social Skin (2ª. ed., The University of Chicago Press, 1993). A tăcea în fața unui atacator necinstit este o atitudine la fel de sinucigașă ca și încercarea de a-i respinge acuzaţiile în termeni “elevați”, dându-i o demnitate pe care el nu o are. Amândouă aceste lucruri te aruncă direct în vârtejul “spiralei tăcerii.” Biserica din secolul al XVIII-lea a comis aceste două erori, așa cum Biserica de astăzi le comite din nou.

Însăși murdăria, răutatea anumitor atacuri, sunt planificate astfel încât să constrângă victima, insuflând în ea repulsia de a se angaja în discuţii care îi suna degradant şi forţându-o astfel fie la tăcere, fie la o etalare de politeţe rece superioară care nu are cum să nu pară un simplu camuflaj improvizat al unei dureri insuportabile şi prin urmare, o recunoaştere a înfrângerii. Nu poţi opri un atac refuzând să atingi cu un deget persoana agresorului sau demonstrându-i politicos că ceea ce face el este interzis de Codul Penal.

Lecţiile lui Tocqueville şi Noëlle-Newman sunt utile nu numai pentru Biserica Catolică. Împreună cu ea, comunităţile cele mai defăimate din lume sunt americanii și evreii. Primii ar fi în stare mai degrabă să plătească pentru crime pe care nu le-au făcut decât să recurgă la o lipsă de bună-creștere faţă de detractorii lor cei mai perverși. Cei din urmă se apără un pic mai bine, dar se simt inhibați atunci când atacatorii provin din rândurile lor – ceea ce se întâmplă cu o frecvenţă alarmantă. Nici o entitate din lume nu are mai mulți dușmani interni decât Biserica Catolică, Statele Unite şi naţiuniea evreiască. Pentru că au trăit în “spirala tăcerii” atât de mult timp încât nu mai ştiu cum să iasă din ea – şi chiar o cultivă din proprie iniţiativă, venind în întâmpinarea inamicilor.

Singura reacție eficientă la spirala tăcerii este aceea de a o sparge – şi nu poţi face acest lucru fără să spargi, împreună cu ea, imaginea de respectabilitate a celor care au fabricat-o. Dar cum să demaști o falsă respectabilitate într-o manieră respectuoasă? Cum să denunți răutatea, înşelăciunea, minciuna, crima, fără a depăşi limitele de simplei “dezbateri de idei”? Cei care comit crime nu sunt ideile, sunt oamenii. Nimic nu ajută mai mult imperiul răului decât teama de a trece la “atacul la persoană” atunci când acesta este absolut necesar. Aristotel învăţa că nu se poate discuta cu cineva care nu recunoaşte – sau nu respectă – regulile căutării adevărului. Cei care doresc să menţină un “dialog elevat” cu criminalii contribuie la banalizarea crimei. Aceștia sunt primii care, în imposibilitatea unei dezbateri oneste, şi temându-se să cadă în păcatul “atacului la persoană”, se retrag în ceea ce ei își imagineaza a fi o tăcere onorabilă, predând terenul inamicului. Tehnica “spiralei tăcerii” constă în a-i induce să facă exact asta.

Traducere : Anca Cernea

Sursa : http://inliniedreapta.net/dereferinta/spirala-tacerii-si-banalizarea-crimei-olavo-de-carvalho/

https://web.archive.org/web/20100923074410/https://olavodecarvalho.org/semana/100920dc.html

Cultura imposturii

In Romania nu există o instanţă academică capabilă să îi spună unui cretin că este cretin. Şi atunci scapi de el avansandu’l. Vorba lui Murphy: un om avansează până în acea poziţie în care el devine incompedent. În Romania toţi au avansat. A fost o veselie până acum şi… acum… se uită toţi în jur şi nu mai ştiu cine care cum să le spună că sunt deştepţi nevoie mare mai ales că rezultatele sunt fabulos de elocvente în sprijinul ipotezei opuse.

By the way, anul viitor pe vremea asta şi Arici Pogonici o sa fie ISI. Toti lucreaza la asta pentru că este valută forte să controlezi o revistă ISI… deocamdată (D-zeule de sforarii si presiuni, ce mancatorii!). Dar se va devaloriza şi asta. Pentru că… respun încă o dată: nu există nici o instanţă care să poată refuza un articol, de pilda. Chiar şi când e un plagiat…. Există o cultură a imposturii, a politeţii neruşinate, a tupeului agresiv… o cultură îmbrăţişată de toate lichelele care s’au ajuns… şi au ajuns şi lectori, şi conferenţiari şi profesori.

Ati vazut vre’odata privirea unei prostituate prinsa in flagrant de trecatori. Acea aruncatura de privire plină de ţâfnă ba chiar ură… dar poate vă puteţi imagina. Ei bine, asta este viaţa univeristară.

Termini scoala, mergi la cunostinţa de familie sau vecinul care te recomandă… faci ceva studii doctorale (care nu au nici în clin nici în mânecă cu programele doctorale de afara… şi asta se pare că nu observă nimeni deocamdată) îţi publici teza la S.C. GIGI S.R.L. de la colţul universităţii… Până mai anii trecuţi erau afişe cu astfel de reclame chiar în holurile universităţilor, să nu îmi spuneţi că nu le’aţi văzut. Daaaa ! … edituri recunoscute de CNCSIS sau ARACIS sau stiu si care adunatura de “experti”.

Ce este nevoie pentru a publica acolo ? Eventual doua “referate” de la doi profesori (doua pile mai exact) şi banii pentru tipărire. Volumele le iei acasă. E bine sa nu fie prea multe pentru altfel stai cu ele în baie. Nu le poti vinde pentru ca nu poţi face facturi &c. Le dai pe la prieteni şi atât. Dupa ce ai facut vre’o 2-3 astfel de “investiţii” vorbeşti cu seful tău să îţi facă dosarul pentru profesor sau măcar conferenţiar. Carţile !? Nu contează. Cine să le citeasca ? Ele sunt pentru “specialişti”… adică stau câte ‘or mai fi în baie. Restul sunt la prieteni. Nimeni nu comentează critic pentru că naibii suntem între prieteni. Nu se face!

Postul este scos la concurs cu dedicaţie apoi. uneori se mai isca un scandal cand află şi altii şi se prezinta la consurs… precizez ca e un scandal. Toata lumea şoşoteşte cum de X-ulescu a avut aşa tupeu… cine se crede… &c. Dar până la urmă sistemul îşi revine. Privilegiile sunt redistribuite. Unii poate ca mai pot aştepta puţin. Ştim cu toţii cât de umilitoare este aşteptarea asta. Ore neplătite, cărat geanta profesurului… pupat în fund la orice oră din zi şi din noapte…. e greu. Dar sacrificiile nu sunt uitate. Nici de cei care beneficiaza de aceste servicii clientelare nici de aspiranţi care la rândul lor îşi vor însuşi fudulia patronilor lor.

Tot ce misca în universităţile noastre nu este decat o impostură. Şi atunci cand nu este o impostură respectivii se găsesc mai degrabă în offside. Este un joc impotriva sau mai bine spus in ciuda sistemului nu datorita acestuia. Sistemul… asa cum il stim noi nu a apucat sa se reformeze dupa ’89. Doar presiunea partidului a dispărut, a partidului-stat evident. Au aparut alte partide şi bisericuţe care să salveze privilegiile acestora … la urma urmei nu au fost decat “baieti de comitet” şi fete şi fete de comitet ca să nu disciminăm.

CV-urile lor sunt adesea confidenţiale. Articolele lor sunt de negăsit. De ce ? E lesne de înţeles. Orice comunicare implică o comparaţie şi orice comparaţie implică o competitie. Şi oamenii ăstia sunt eminamente necompetitivi. Numai uitativă cu ce proiecte câştigă ei frumuşaţă de granturi. Si cum cei mari, în mod majestuos, îl lasă pe pifani să le folosească numele. În acest caz numele implică cărţile de care spuneam mai sus şi deci punctaj. S’au cam zgalţâit acum cu ultimele reforme dar staţi linistiti că există soluţii. Atâta vreme cât autoritatea academică lipseşte orice e posibil.

Mai nou editurile straine s’au prins si ele ca e o paine de mancat aici şi de cand lumea (si la noi si aiurea) nu mai are obiceiul burghez al cititului… editarea a devenit o activitate lucrativă. Oricum nu cumpara nimeni cărţile respective. La naiba, un bestseller academic abia de trece de 500 de exemplare. Aşa că plăteşti. Ce mai conteaza ce este în carte!? Asa că unii au umplut sute de pagini şi documente, au scris 30 de pagini introducere şi şi’au pus în mod destul de lipstit de modestie numele pe coperta ca autori. Câtă maculatură… !! nici nu va imaginati. Dar expertii ministerului nu au compentenţa să citească respectivele producţii şi să spună asta este buna sau asta este o mizerie.

Pur si simplu nimeni nu poate sa spuna cuiva “Domnule, esti un cretin”

professor Higgins

03/01/2012 la 0:36



Sursa : http://www.contributors.ro/cultura/cum-au-fost-evaluate-academic-editurile-din-romania-rezultate-stranii/

Infrastructura spatiului informational

Oceanul informational in care plutim cu totii tinde incet-incet sa contrabalanseze spatiul real in care ne miscam si traim si ar putea deveni inclusiv si " puterea celor fara de putere " ( Havel ). In acelasi timp , are o fascinatie si o frumusete stranie care acapareaza din ce in ce mai mult constiintele noastre . Reprezentarea de mai jos a evolutiei sale este deja opera de arta : 

  Evolution of the Web

 

 Sursa : http://flowingdata.com/2011/09/06/evolution-of-the-web/ 

 O imagine cu adevarat impresionanta gasiti la link-ul urmator : 

  http://futurist.se/gldt/wp-content/uploads/12.01/gldt1201.svg

Fractura sociala

Prapastia dintre generatii si , in general, alienarea din societatea romaneasca actuala, au atins cote ametitoare . Un exemplu poate fi edificator.

Puteti urmari mai jos :

I ) maniera pedagogica ridicola si "demonstratiunea" cum ar spune conu` Iancu , in care factorii de decizie si liderii de opinie , respectiv modelele sociale actuale , prezinta ceea ce cred ca sunt si fac tinerii de astazi , respectiv valorile in care ar trebui sa creada acestia.

II ) modul concret in care se manifesta si in care actioneaza generatia actuala ( respectiv varfurile ei ) care practic nu mai are nici un punct comun de convergenta cu antecesorii ei .

I )

II )

Intrebari pentru " idola fori "

De curand am avut o discutie foarte interesanta cu o tanara absolventa a SNSPA . Intrebarile care mi-au fost adresate m-au lasat pe ganduri deoarece cred ca framanta o intreaga generatie . Le public aici integral deoarece consider ca unele din ele sunt ( sau mai exact ar trebui sa fie ) o tema de reflectie pentru responsabilii si decidentii din spatiul social :

1. Băncile ne fură ajutând sau ne ajută furând?

2. Media/Statul/Hoțul Suprem/Salvatorul , nu încearcă decât să arunce în arenă lucruri “grave” pentru a ne atrage atenția de la realitate. Ce facem în acest caz? Ne detașăm de tot, ținând cont că într-o oarecare măsură suntem produse ale societății?

3. Politica. La ce folosește și cum o folosim corect? Politică vs. Psihologie

4. Omnipotență politică vs. Omnipotență psihologică

5. Dacă actualul merge pe principiul ‘ No chance. No solution. No future’ de ce mai așteptăm ca oamenii să încerce să schimbe ceva?

6. Schimbarea suntem/putem fi noi , dar oare se mai dorește o schimbare? (Un cerc vicios omniprezent)

7. Ce facem cu onestitatea?! Calitățile ,în ziua de azi , sunt bile negre!

8. Psihologic vorbind, puterea pentru om înseamnă libertate, constrângere sau normalitate? Deoarece indiferent de semnificația obținerii puterii , abuzul ei duce la nebunie! ( Nebunia de putere )

9. Cum îi ajutăm pe cei care ne refuză ajutorul, aceia care nu își recunosc boala?

10. Îndrăznim să îndrăznim? Daca da, în ce măsură?

11. Compasiune vs. Milă

12. Aparențele. Sunt acestea un promotor al integrării noastre în societate și nu numai?