Pana de curand, dincolo de declaratiile formale sau de circumstanta , reputatia academica , in general reputatia si credibilitatea sociala si profesionala, nu au fost considerate la noi valori sociale in adevaratul sens al cuvantului. De aceea, un articol de aceasta factura si aceste interogatii sunt intr-un anumit sens, tardive. In mod normal ar fi trebuit sa apara cu mult inainte sa apara cazul Ponta , mai exact inca din anii `90. Cum atunci nimeni nu l-a scris, pentru ca nimeni nu a fost ingrijorat de „ fragilitatea comunitatii academice romanesti ”, pretul se plateste acum cu varf si indesat . Din acest punct de vedere afirmatia dvs : „ …cand e vorba despre stiintele socio-umane, uitam ca cercetarea doctorala in Romania a trebuit practic sa se reinventeze aproape de la zero in anii 90.” , este mai degraba un deziderat utopic. Oare ce s-a reinventat atunci de la zero , cand structurile au ramas practic aceleasi iar sentimentul general existent dupa atatia ani ( si exprimat atat de taios de doamna Alina Mungiu ) este acela ca de fapt batem pasul pe loc si ne invartim in cerc ? Sa luam de exemplu cazul psihologiei. Cu exceptia unei prime intalniri a psihologilor din anul 1990 cand a fost huiduit exact un …viitor academician ( Paul Popescu-Neveanu ) , si pana la Conferinta Nationala de Psihologie din 1994, nu s-a reinventat absolut nimic cu exceptia concluziei ca „institutiile de stat nu se implica in rezolvarea problemelor psihologiei” ( prof.univ.dr. Mihai Golu, fost ministru). Abia in 2004 se (re)inventeaza cu adevarat o structura specifica la noi numita Colegiul Psihologilor din Romania in care „Comisia psihologica de ordine, aparare si siguranta nationala” joaca exact acelasi rol pe care il joaca armata in cadrul statului roman , iar amestecul democratic al militarilor cu civilii inclusiv in structurile de conducere arata ca accesul la stiinta este unul absolut democratic si care exclude orice fel de „discriminari” (http://ro.altermedia.info/opinii/psihologia-romaneasc-intre-lege-i-ordine-victorie-a-la-phyrus_11204.html). Rezultatul acestor " reinventari" se poate vedea pe scurt aici ( http://www.petitieonline.ro/
La nivel general, chiar si dupa 22 de ani se poate afirma textual ( o spune un fost ministru al invatamantului ) ca „ într-o oarecare măsură, instituţiile universitare sunt conduse după stilul societăţii socialiste multilateral dezvoltate. În loc să dezvolte câteva domenii foarte bine, universităţile noastre scot în fiecare an specializări noi (http://www.adevarul.ro/scoala_educatie/facultate/Universitatile_romanesti-codasele_lumii_pe_web_0_313769083.html) . De aceea, la intrebarea fundamentala cati profesori universitari si cati specialisti in stiinte sociale, drept ,etc. de la noi sunt de fapt cunoscuti si recunoscuti in Occident, toata lumea evita cu eleganta si in mod tacit un raspuns, ceea ce inseamna ca aveti absoluta dreptate cand semnalati " fragilitatea comunitatii academice romanesti ".
In sfarsit, temerile exprimate clar de catre dvs : „ Riscam ca in toata aceasta poveste, victima absoluta sa fie nu politicienii impostori ci restransa si fragila comunitate academica romaneasca, mai précis reputatia ei in tara si strainatate. ”, nu cred ca sunt justificate.
Mai intai, si cu toata sinceritatea, cum se construieste de fapt o reputatie academica ?! Ascunzand gunoiul sub pres si mentinand o piramida rasturnata a valorilor , sau despartind graul de neghina ? De aceea, si intr-o ordine morala, daca nu se va face curatenie si nu se vor aplica tuturor aceleasi standarde academice de interpretare care sa discearna valorile de pseudovalori , „reputatia restransei si fragilei comunitati academice” va fi definitiv compromisa. Din acest punct de vedere, reactiile unei comunitati academice si ale opiniei publice in general , sunt elocvente si demonstreaza exact nevoia de normalitate sociala, 6 000 de persoane semnand deja un protest in acest sens. (http://www.petitieonline.com/signatures/demisia_premierului_victor_ponta_cerut_de_mediul_academic/ )
Cu alte cuvinte, numai o reforma structurala si radicala a intregului sistem de invatamant ( cred ca suntem cu totii de acord ca eliminarea imposturii in acest caz nu este posibila pe baza apelului crestin la onestitate si constiinta sau a rugamintilor politicoase…) poate reface o ierarhie normala a valorilor, dar acest lucru deranjeaza in mod evident extrem de multe interese , grupuri si orgolii. Altfel ramanem exact acolo unde suntem, adica intr-un subiectivism social de cosmar in care „ prostii” agramati pot trece cu toate drepturile financiare si legale inaintea „desteptilor” , mentinand si inaltand in continuare aceeasi piramida sociala rasturnata a valorilor . Presa a scris saraca mereu, si degeaba, despre faptul ca si acum se mai poate face liceul …dupa facultate ( exact ca in anii `50! ) , sau ca poate fi revendicat un post important intr-un minister numai pe baza bacalaureatului sau chiar mai putin, in timp ce acum cativa ani, dintr-o suta de absolventi romani straluciti ai universitatilor de top din Occident care au vrut sa se reintoarca in Romania , nici unul nu a putut obtine un post in administratia centrala de la noi .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu