Carte postala din Paris

„România – ţară (îndepărtată) din est, despre care se vorbeşte din cînd în cînd, pe subiecte, de obicei, ultrasensibile (pe ici, pe colo). România a intrat în Uniunea Europeană, dar nu şi în zona euro sau spaţiul Schengen. Ea este confruntată cu o criză care pare bine instalată. Măsurile de austeritate (salariu mediu menţinut la 330 de euro, creşterea TVA-ului, scăderea pensiilor) se înmulţesc şi apasă greu pe viaţa românilor: sistemul social şi sanitar e într-o degradare constantă; intelectualii şi cercetătorii părăsesc ţara, în timp ce alţii, porecliţi «căpşunari», pleacă să muncească în Italia şi Spania. Corupţia continuă să se infiltreze la toate nivelele – în spitale, unde pacientul strecoară deseori un plic chirurgului, în şcoli, unde profesorii primesc cadouri din partea părinţilor grijulii cu soarta copiilor lor, fără să mai vorbim de unii oameni de afaceri şi politicieni, care trăiesc regeşte, mulţumită aceloraşi procedee. Dar România este o ţară care merită să fie vizitată, văzută, ascultată, citită, căci e o ţară a ambivalenţei, a extremelor, a pasiunilor, a puterii de îndurare – o ţară pe care unii o urăsc, iar alţii o adoră. În ce mă priveşte, iubesc Bucureştii, capitala «la mal aimée», iubesc acest popor generos şi curajos, iubesc arhitectura, viaţa culturală eclectică, iubesc nebunia lui («j’aime sa folie»)“.

 Fanny Chartres