Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke.

joi, 22 noiembrie 2012

Silogisme si paralogisme electorale

Un articol scris de un matematician de formatie si aparut recent pe Contributors.ro ( Mihai Damian - "Trivialitati" in campania electorala  ) propune o interpretare atipica a comportamentului politic  prin indistinctia raportului cauza-efect care conduce in final la un relativism moral. Comentariul de mai jos se refera la aceste probleme : 



Prima remarca ar fi aceea ca analiza unui mediu politic si social , si cu atat mai mult analiza unor sisteme de valori politice, sociale , culturale ,etc. presupun o abordare calitativ distincta in raport cu alte domenii . Daca in matematica si logica de exemplu , din a mai mic decat b si b mai mic decat c , rezulta in mod obligatoriu a mai mic decat c, in politica si societate putem avea (mari) surprize in acest sens si celebrul paradox al lui Condorcet , tipic pentru comportamentul politic , este un exemplu clasic ( prezentarea lui o lasam pe alta data ).

Din acest punct de vedere analiza de la punctul 1 nu trece de semnalarea greselii unei abordari cantitative , deci nu ofera practic nici o solutie. Analiza problemei candidatilor ( 2) este mai interesanta prin jocul intre de planuri diferite : 

„Ideea pe care trebuie s-o capteze alegatorul este ca oamenii noi sunt mai buni decat cei vechi si deci merita votati. Numai ca oricum am lua-o, altfel decat pe nemestecate, afirmatia respectiva nu are nici un fel de sustinere logica. De ce ar fi oamenii noi mai buni decat cei vechi ? ”

Intre noi fie vorba, problema nu este intre „cei noi” si „cei vechi ”, ci este a calitatii oamenilor, deoarece oameni buni ( sau „rai ”) au existat si in trecut , exista si in prezent, deci nici in acest caz nu se ofera o solutie.
In sfarsit , analiza de la punctul 3 este un exemplu clasic de paradoxuri si paralogisme generate de jocul ambiguu al semnificatiei notiunilor intre planuri diferite ( partid / doctrina / comportament politic) . Cu alte cuvinte , si in stilul marelui conu`Iancu, autorul se declara „traseist” , dar fara sa defineasca in mod clar traseismul si modul in care o face merita citat :

Am simpatizat cu mai toate partidele politice importante incepand (cronologic) cu FSN-ul in primele zile dupa caderea lui Ceausescu ( 1) . Am trecut fara rusine de la un partid la altul la aproape fiecare scrutin, ba uneori mi-am schimbat optiunea in plina legislatura (2) . Am facut-o fiindca mi s-a parut ca partidul in care credeam imi inselase asteptarile( 3) , uneori pacalindu-ma prin promisiuni false (4), alteori luand hotarari cu care eram in profund dezacord (5) …. Care dintre motivele de mai sus n-ar fi valabil si pentru un politician (6) ? Mai exista vreo legatura intre Partidul National Liberal, cel care la inceputul anilor 90 isi facea campanie cu clipul fioros ”Alungati lupii !” si cel de astazi, care e in alianta cu partidul care il are drept presedinte de onoare tocmai pe seful haitei (7) ? Sunt oare traseisti cei care au plecat sau mai degraba cei care au ramas ???" 

A simpatiza ( in acelasi timp ) cu mai toate partidele politice importante ( 1) atunci cand doctrinele lor se bat cap in cap , este ca si cum am admite ca exista „cercul-patrat”, respectiv starile care contin entitatile inexistente din universul virtual denumit „jungla lui Meinong ” ceea ce , bineinteles, tine tot de optiunea personala. Asumarea deschisa a traseismului individual privit de fapt ca o virtute ( „sunt traseisti mai degraba cei care au ramas”) , este motivata prin comportamentul partidelor care , de la urmarirea initiala a lupilor, au ajuns in final sa fie conduse chiar de sefii haitei. Demonstratia este finalizata in planul motivatiilor personale care devin „acceptabile” datorita santajului institutional clasic la noi folosit pentru a pune in acord doctrina afisata in exterior cu incalcarea ei in interior , pretul fiind platit intotdeauna numai la nivel de membru ( vesnicul acar Paun ) :

„ …. trebuie analizata motivatia acestor schimbari de partid in fiecare caz. Este limpede ca o buna parte din traseisti sunt cei care se orienteaza mereu dupa partidul la putere, pentru a profita de avantajele ce decurg de aici. Acestia sunt fireste condamnabili. Dar exista uneori si motivatii de ordin personal care mi se par acceptabile. Imaginati-va ca in colegiul unde sunteti parlamentar, partidul decide sa nominalizeze un candidat – om nou fireste – in persoana unei proaspete absolvente aflata in gratiile unor persoane sus-puse. Cum ati reactiona daca ati fi politician ? V-ati pune intre paranteze cariera si v-ati apuca disciplinat de lipit afise cu domnisoara respectiva ?”

Problema „ trivialitatilor” devine si mai complicata daca avem in vedere „ capusarea” partidelor istorice , si ceea ce recent a fost denumit „ traseismul partidelor politice” (http://www.contributors.ro/editorial/traseismul-partidelor-miscarea-prin-care-partidele-o-iau-razna/). In acest caz, problema nu mai este de fapt la nivel de individ , ci se deplaseaza la institutii si la sistemul politic , traseismul partidelor ( recte golirea de continut a vietii politice si a votului democratic ) nefiind nimic altceva decat o strategie cinica de a crea, in locul unei societati democrate si al unui stat de drept ,o societate a diversiunii si dezinformarii in care cetatenii ajung ”turmentati” fara sa vrea, nemaistiind nici ce sa aleaga si nici pe cine sa aleaga pentru ca, in realitate , intr-o asemenea lume a formelor fara fond si a mastilor, nu mai stiu ce aleg intre entitati care isi schimba periodic si recuzita si discursul. La limita, intr-un stat captiv in care aproape totul este ”undercover” , pana si societatea civila ar putea deveni una ”in civil”.


Niciun comentariu: