Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Thursday, November 22, 2012

Silogisme si paralogisme electorale

Un articol scris de un matematician de formatie si aparut recent pe Contributors.ro ( Mihai Damian - "Trivialitati" in campania electorala  ) propune o interpretare atipica a comportamentului politic  prin indistinctia raportului cauza-efect care conduce in final la un relativism moral. Comentariul de mai jos se refera la aceste probleme : 



Prima remarca ar fi aceea ca analiza unui mediu politic si social , si cu atat mai mult analiza unor sisteme de valori politice, sociale , culturale ,etc. presupun o abordare calitativ distincta in raport cu alte domenii . Daca in matematica si logica de exemplu , din a mai mic decat b si b mai mic decat c , rezulta in mod obligatoriu a mai mic decat c, in politica si societate putem avea (mari) surprize in acest sens si celebrul paradox al lui Condorcet , tipic pentru comportamentul politic , este un exemplu clasic ( prezentarea lui o lasam pe alta data ).

Din acest punct de vedere analiza de la punctul 1 nu trece de semnalarea greselii unei abordari cantitative , deci nu ofera practic nici o solutie. Analiza problemei candidatilor ( 2) este mai interesanta prin jocul intre de planuri diferite : 

„Ideea pe care trebuie s-o capteze alegatorul este ca oamenii noi sunt mai buni decat cei vechi si deci merita votati. Numai ca oricum am lua-o, altfel decat pe nemestecate, afirmatia respectiva nu are nici un fel de sustinere logica. De ce ar fi oamenii noi mai buni decat cei vechi ? ”

Intre noi fie vorba, problema nu este intre „cei noi” si „cei vechi ”, ci este a calitatii oamenilor, deoarece oameni buni ( sau „rai ”) au existat si in trecut , exista si in prezent, deci nici in acest caz nu se ofera o solutie.
In sfarsit , analiza de la punctul 3 este un exemplu clasic de paradoxuri si paralogisme generate de jocul ambiguu al semnificatiei notiunilor intre planuri diferite ( partid / doctrina / comportament politic) . Cu alte cuvinte , si in stilul marelui conu`Iancu, autorul se declara „traseist” , dar fara sa defineasca in mod clar traseismul si modul in care o face merita citat :

Am simpatizat cu mai toate partidele politice importante incepand (cronologic) cu FSN-ul in primele zile dupa caderea lui Ceausescu ( 1) . Am trecut fara rusine de la un partid la altul la aproape fiecare scrutin, ba uneori mi-am schimbat optiunea in plina legislatura (2) . Am facut-o fiindca mi s-a parut ca partidul in care credeam imi inselase asteptarile( 3) , uneori pacalindu-ma prin promisiuni false (4), alteori luand hotarari cu care eram in profund dezacord (5) …. Care dintre motivele de mai sus n-ar fi valabil si pentru un politician (6) ? Mai exista vreo legatura intre Partidul National Liberal, cel care la inceputul anilor 90 isi facea campanie cu clipul fioros ”Alungati lupii !” si cel de astazi, care e in alianta cu partidul care il are drept presedinte de onoare tocmai pe seful haitei (7) ? Sunt oare traseisti cei care au plecat sau mai degraba cei care au ramas ???" 

A simpatiza ( in acelasi timp ) cu mai toate partidele politice importante ( 1) atunci cand doctrinele lor se bat cap in cap , este ca si cum am admite ca exista „cercul-patrat”, respectiv starile care contin entitatile inexistente din universul virtual denumit „jungla lui Meinong ” ceea ce , bineinteles, tine tot de optiunea personala. Asumarea deschisa a traseismului individual privit de fapt ca o virtute ( „sunt traseisti mai degraba cei care au ramas”) , este motivata prin comportamentul partidelor care , de la urmarirea initiala a lupilor, au ajuns in final sa fie conduse chiar de sefii haitei. Demonstratia este finalizata in planul motivatiilor personale care devin „acceptabile” datorita santajului institutional clasic la noi folosit pentru a pune in acord doctrina afisata in exterior cu incalcarea ei in interior , pretul fiind platit intotdeauna numai la nivel de membru ( vesnicul acar Paun ) :

„ …. trebuie analizata motivatia acestor schimbari de partid in fiecare caz. Este limpede ca o buna parte din traseisti sunt cei care se orienteaza mereu dupa partidul la putere, pentru a profita de avantajele ce decurg de aici. Acestia sunt fireste condamnabili. Dar exista uneori si motivatii de ordin personal care mi se par acceptabile. Imaginati-va ca in colegiul unde sunteti parlamentar, partidul decide sa nominalizeze un candidat – om nou fireste – in persoana unei proaspete absolvente aflata in gratiile unor persoane sus-puse. Cum ati reactiona daca ati fi politician ? V-ati pune intre paranteze cariera si v-ati apuca disciplinat de lipit afise cu domnisoara respectiva ?”

Problema „ trivialitatilor” devine si mai complicata daca avem in vedere „ capusarea” partidelor istorice , si ceea ce recent a fost denumit „ traseismul partidelor politice” (http://www.contributors.ro/editorial/traseismul-partidelor-miscarea-prin-care-partidele-o-iau-razna/). In acest caz, problema nu mai este de fapt la nivel de individ , ci se deplaseaza la institutii si la sistemul politic , traseismul partidelor ( recte golirea de continut a vietii politice si a votului democratic ) nefiind nimic altceva decat o strategie cinica de a crea, in locul unei societati democrate si al unui stat de drept ,o societate a diversiunii si dezinformarii in care cetatenii ajung ”turmentati” fara sa vrea, nemaistiind nici ce sa aleaga si nici pe cine sa aleaga pentru ca, in realitate , intr-o asemenea lume a formelor fara fond si a mastilor, nu mai stiu ce aleg intre entitati care isi schimba periodic si recuzita si discursul. La limita, intr-un stat captiv in care aproape totul este ”undercover” , pana si societatea civila ar putea deveni una ”in civil”.


No comments: