23 November, 21:17. Mihai
Rasfoiam prin arhiva EVZ si am gasit un comentariu extraordinar semnat "Flory - Texas" din 2 aprilie 2012. Imi permit sa-l reproduc aici:
"Intelegeti cum a ajuns Romania aici, in fundatura aceasta fara iesire? Mai puteti intelege ceva? Va mai pasa? Mai aveti vreun pic de orgoliu, orgoliul acela al lucrului implinit fie ca este vorba de o bucata informa de lut amestecat cu paie si apa si balega (asa cum facea bunica, decenii in urma, humuind prispa si pardoseala cocioabei saracacioase din Tg. Frumos), fie un bilant contabil, un act administrativ, un plan de lectii s.a.m.d?!
Imi amintesc anii de inceput pe forumul (format cgi) al EvZ, cu mai bine de 15 ani in urma: nu sa ma cert cu voi era grija mea cea mai mare, nu injuraturile in lb. romana imi lipseau cel mai mult dupa interminabile zile si nopti adormita cu capul pe masa din bucatarie, cu scrumiera debordand de chistoace, cu nervii biciuti de stacane de cafea super-concentrata, tocind in disperarea cursurilor pregatitoare TOEFL: \"I am, you are, he is, she is, it is, We are, You are, They are\", \"I have, you have, he has, she has, it has, We have, You have, They have...\"
Vroiam doar sa stiu ca ma vede, ca ma aude, ca ma intelege cineva. Voi erati, la vremea aceea, my most significant others, oameni de un neam, de o limba cu mine. Voi erati ceea ce lasasem in urma, acasa, locul in care am sperat, in anii aceia de inceput, ca va fi la un moment dat bine, ca va fi un liman, ca veti invata sa faceti caramizi din paianta si bilanturi contabile, ca veti constitui o clasa politica onesta, ca veti sti sa tineti capul sus si spinarea dreapta, ca vor veni, pentru voi si copiii vostri, un timp nou, o definitiva desprindere de marasmul Comunist in care am fost fortati sa ne balacim impreuna, fara sperante de mai bine, fara orizont spiritual si/sau cultural care sa fi contat in vreun fel, care sa fi demontrat ca, in pofida gratiilor custii incuiate ermetic, mai erau niste oameni, mai era cineva, mai era Romania...
Am inteles abia acum, in anii din urma, de ce ne injurati, ce vroiau sa insemne insultele acelea (absolut gratuite) la adresa noastra, a \"capsunarilor\", a \"amerlocilor\", a \"canadezilor\", a \"spalatorilor de weceuri\" si de \"funduri de bosorogi\".
Voi erati pe cai mari, noi nu mai eram nimic, nu mai eram nimeni. Voi erati noile generatii T E S A, profesori, doctori, \"Baroni\", academicieni, \"revolutionari\", politisti, procurori, judecatori, ziaristi....
Astept de ani de zile momentul acesta: momentul in care sa va spun ca singuri v-ati sapat groapa si ca Romania demna, Romania muncitoare, Romania intelectuala a plecat demult, fara adresa, fara sa se mai uite indarat decat in masura in care va reusi sa va faca sa intelegeti, intr-un dureros ceas al 12 - lea, ca secretele reusitei sunt acestea: munca onesta, cinstea, demnitatea, refuzul de a sta in genunchi, de a accepta sa mancati resturile cazute de la mesele altora.
F. M."
Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/ce-se-mai-poate-salva-1012387.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu