Claudia Postelnicescu- Globalizarea activismului și a solidarității Roșia Montană, statul captiv și viitorul civismului în România
Sergiu Simion spune:
Optimism versus pesimism social
Analiza unui fenomen social complex ca acesta aflat in plina desfasurare ( pe care nu si-o asuma specialistii de nisa care preferea sa comenteze de pe margine ) este facuta in acest caz cu mult curaj, fara prejudecati , si ceea ce este foarte important , cu buna credinta si pornind de la buna credinta a initiatorilor acestei manifestari.
In acelasi timp , autoarea articolului a participat la demonstratie luand pulsul si temperatura strazii iar acestea pot ajuta la un diagnostic corect al miscarii aflate in plina desfasurare :
“ ...la început din pură curiozitate și cu maxim scepticisim, apoi din din solidaritate și identificare cu mesajul central al acestor proteste, și anume: nu mai vrem o clasă politică coruptă, un capitalism de cumetrie, legi făcute cu dedicație, la comanda unei companii private, minciuni, demagogie și, mai ales, dispreț pentru cetățean.”
si , eventual, poate incerca chiar si o prognoza sociala pe termen lung :
“...momentul septembrie 2013 va marca un punct de cotitură în istoria post-decembristă a României.“
Aceasta extrapolare porneste de la definirea protestului pentru Rosia Montana drept un protest global si in acelasi timp un protest anti-sistem , iar fundamentul acestei pozitii este o definire particulara a eroilor constiintei globale ( Anonymus, Assange și Edward Snowden, sunt considerati eroii conștiinței populare globale) ceea ce inseamna de fapt o definire tot particulara a binelului si raului in constiinta globala :
” E o globalizare a activismului pe teme sociale și ecologice. ”
In aceasta logica , si in mod firesc :
” Meritul fundamental al protestelor din întreaga lume revine mediei sociale. Desigur, generatorii din spate nu sunt niște programe de computer, ci niște oameni. Inteligenți. Informați. ”
Dupa autoare, Cristian Neagoe de la Șapte seri, Csibi Magor de la WWF, Vlad Ursulean și pe ceilalți jurnaliști independenți de la Casa Jurnaliștilor, si cu o anumita nuanta Claudiu Crăciun și restul ”liderilor” din ianuarie care preiau portavocea în stradă, sunt eroii civici autohtoni : ”Așadar le sunt recunoscătoare lui Vlad Ursulean/Casa Jurnalistului și Cristian Neagoe pentru că au generat în România breșa care are potențialul de a fractura sistemul corupt, presă sau guvern.”
Optimismul autoarei este unul clar determinat :
” Simțul civic la români. Părerea mea este că s-a trezit.”
Problema este ca aceasta asertiune este in contradictie evidenta cu relativismul moral al acestei miscari care semnaleaza punctul ei vulnerabil respectiv aparitia relativismului si cinismului moral si social :
”Am convingerea că tot acești hipsteri – și fac mențiunea că nu folosesc termenul cu nicio conotație peiorativă – vor genera miscări de revoltă viitoare când se va atenta la statul de drept. Partea fascinantă la ei este că nu au opțiuni ideologice clare, cum am mai spus și data trecută în definția ad-hoc pe care le-am dat-o, ceea ce îi face în egală măsură greu de manipulat și ușor de manipulat. Pe scurt, pe ei nu îi interesează că e stânga sau dreapta la putere, că Victor Ponta este pupilul lui Ion Iliescu care a făcut cel mai mare rău României, că au dat jos degeaba un guvern de dreapta pentru vorbele goale și politicianiste ale fostei opoziții, actuală putere care duce mai departe exact aceleași politici ale guvernului Boc pe care ieri le contesta vehement.Nu are relevanță pentru ei cine este clasa politică. Poate e vorba de un relativism moral, îi las pe expertologi să concluzioneze, însă așa funcționează acești tineri, asta e realitatea generației de astăzi.”
Optimismul social al autoarei este la fel de evident si in privinta evolutiei statului captiv pe care il vede eliberat tot din principiu , probabil in urma acestor miscari sociale fara optiuni ideologice clare :
”Statul captiv. Modelul actual al reciclării tuturor rataților în top-ul elitei politice este pe ducă.
Viitorul sună mai bine. E prima oară în fix 10 ani de când m-am întors în România, deși nu îmi doream, când în locul ușilor închise și al unui sistem impenetrabil și meschin care acceptă doar pe ”ai lor” simt că există o șansă, că lucrurile se vor schimba, că modelul de politică și de guvernare post-1989 va dispărea încet, dar sigur, că există o speranță, că românii s-au trezit.”
Totusi, cu exceptia dorintei autoarei ( care , este adevarat, reprezinta in acelasi timp si rezultatul asteptarii si exasperarii de peste doua decenii a cetatenilor onesti ) nu prea vedem si argumentele care sa ne si argumenteze acest optimism.
Mai mult decat atat, autoarea constata un sentiment ”al apartenentei ” desi nu identifica de fapt nici un suport al acesteia :
” Partea cea mai frumoasă din toată povestea asta este solidaritatea: o solidaritate non-ideologică, non-partinică, ci de spirit. În sfârșit, românii își oferă reciproc ceva prețios: un sentiment al apartenenței, o ieșire din sine și din imediatul unor preocupări individualiste, o privire senină către de viitor și către ei înșiși, o credință în partea bună din noi, fără otrăvurile trecutului ..”
Foarte frumos, dar aici avem o problema subliniata recent de catre ziaristi :
" Spiritul civic al românilor se canalizează prea uşor către false probleme. Zilele acestea ministrul Dan Şova a anunţat că deocamdată nu poate desecretiza contractul cu firma americană Bechtel întrucât originalul nu mai este de găsit. Paguba României este de 1.4 miliarde de euro. Într-o ţară normală, ministrul ar fi simţit imediat presiunea cetăţenilor indignaţi de o asemenea scuză penibilă. În România, declaraţia a trecut aproape neobservată. Cetăţenii erau ocupaţi să salveze urşii şi să-l înjure pe un scoţian anonim care a îndrăznit să scrie pe internet că suntem o ţară de doi bani."
Cristian Delcea, Mihai Voinea ( adev.ro/mqwqyu )
Pe de alta parte, si apropo de presupusa trezire a spiritului civic la romani , este bine sa mentionam ca recent in Bucuresti au avut loc aproape simultan 3 evenimente : un miting in memoria unui copilas ucis de caini comunitari , meciul de fotbal Romania-Ungaria si protestele pentru Rosia Montana . Din pacate, este foarte usor de ghicit unde a fost cel mai mare, respectiv cel mai mic numar de participanti, dar, foarte interesant, singurul miting boicotat a fost mitingul in memoria copilasului (http://www.contributors.ro/fara-categorie/nu-mai-suport-sa-traiesc-intr-un-oras-cu-copii-sfasiati-de-caini-imi-e-frica-am-niste-idei/#comment-150279 ). La limita, un alt test al spiritului civic a fost drumul de 3 km al unei ziariste care a fost violata in plin Bucuresti dupa ce a fost târâtă aproape trei kilometri sub ochii trecătorilor care nu au avut nicio reacţie, comportament explicat de sociologi printr-o „lipsă de civism caracteristică României” (http://adevarul.ro/news/eveniment/o-jurnalista-fost-violata-marti-centrul-capitalei-amenintarea-cutitului-1_52305378c7b855ff566ec46f/index.html# ) .
In sfarsit, poate ca cel mai vulnerabil punct al acestei miscari este raspunsul la o intrebare cruciala ( si mai jos vom vedea si de ce ) :
” În acest punct intervin activiștii: cei care au declanșat, până la urmă, protestul Roșia Montană. Cine sunt ei? Unii spun că George Soros, prin organizațiile neguvernamentale pe care le-a finanțat prin CEE Trust. ”
Raspunsul la aceasta intrebare , evitat de catre autoare , este dat de catre ziaristul Malin Bot ( http://www.evz.ro/detalii/stiri/bani-pentru-piata-universitatii-1056833.html#ixzz2eepwd8v1) care reuseste performanta de a scrie despre un ONG , dar de a rascoli de fapt vreo trei , rezultatul fiind acela ca este atacat in stilul anilor ”90 ( mai exact intr-o maniera de tip securist ) fiind nevoit sa scrie o scrisoare deschisa unor activisti aflati mereu in fruntea bucatelor si inca din acei ani ( https://www.facebook.com/malin.bot/posts/535316543204524).
In cazul de fata , evolutia acestei miscari fara ideologie si fara obiective clare si descrisa atat de sugestiv de catre un ziarist strain, Michael Bird : ” In acest moment, protestatarii stiu ce nu le place – nu sunt insa atat de siguri cu privire la ce le place.” (http://www.contributors.ro/editorial/ce-se-intampla-daca-protestatarii-castiga-impotriva-proiectului-minier-de-la-rosia-montana-se-duc-acasa-sau-raman-pe-strazi-inarmati-cu-sticle-de-plastic-si-pompe-de-bicicleta/ ) nu poate fi anticipata.
In orice caz, orice analogie cu Piata Universitatii din iunie ” 90, la fel ca in cazul demonstratiilor din iarna trecuta este absolut fortata, chiar daca se incearca acreditarea acestei idei prin paralogisme de catre cei direct interesati :
” Piaţa Universităţii are altă putere. E tunată cu o simbolistică letală. Acolo au fost contestate toate regimurile. Şi toate au căzut! Şi Ceauşescu în `89 şi Iliescu în `96 şi Boc în 2012 şi cât p-aci era să cadă şi `mnealui. Deci avem o situaţie. Societatea s-a revoltat.”
( http://adevarul.ro/news/societate/revolutia-avatarilor-1_52382403c7b855ff5691c797/index.html)
N.B. In raport cu optimismul autoarei probabil ca acest comentariu poate parea sceptic . Din nefericire, exista si abordari mult mai pesimiste cu privire la comportamentul romanilor si care ofera mult mai putine motive de optimism social deoarece extind pesimismul sau chiar postuleaza existenta traumelor la nivelul intregii societati (http://www.gandul.info/interviurile-gandul/ce-este-sindromul-nu-11285952 )
http://www.contributors.ro/editorial/globalizarea-activismului-%c8%99i-a-solidarita%c8%9bii-ro%c8%99ia-montana-statul-captiv-%c8%99i-viitorul-civismului-in-romania/#comment-152486
Update
Claudia Postelnicescu spune:
@ Sergiu Simion
Ati punctat bine foarte multe aspecte.
Ma obligati sa marturisesc public ca optimismul meu este, in mod intentionat, supralicitat in acest articol. In Romania exista prea mult pesimism si prea multa agresivitate nociva oricarui dialog si oricarei evolutii. Nu se poate ridica nimeni ca apar criticii si desfiinteaza orice energie, din reflex. Vreau sa le dau credit acum celor care fac ceva concret in directia trezirii unei constiinte amortite, a exercitarii active a simtului civic si instituirea in timp a unei benchmark de buna guvernare. Asta trebuie sa o faca in primul rand cetatenii, nu doar ONG-urile.
Vorbiti despre lipsa simtului civic si a solidaritatii in cazul tinerei jurnaliste violate. M-am tot gandit la asta si inca o fac. M-a revoltat profund aceasta intamplare nefericita. Lipsa de reactie este simptomatica pentru cat de profunda este adormirea si meschinaria romanului obisnuit. Cu atat mai mult, in acest context, ceea ce au declasat acesti tineri, mi se pare important.
Relativismul moral este ceea ce ma ingrijoreaza cel mai mult, insa este prea devreme sa trag o concluzie. Exersez programatic optimismul cu un scop precis. Deocamdata. Ii urmaresc pe acesti baieti si voi vedea care este traseul lor.
Finantarile pentru ONG-uri – nu este un domeniu la care sa ma pricep foarte mult, insa stiu ca asta fac ONG-urile: aplica cu proiecte pentru granturi si finantari. Daca se va face vreo investigatie serioasa si se va dovedi ca acesti tineri au fost stimulati financiar sa se implice intr-un anumit moment, intr-o anumita cauza, vom avea atunci mai multe elemente ca sa putem pune lucrurile in clar. Deocamdata nu avem astfel de dovezi.
Piata Universitatii are o simbolistica puternica, e adevarat, la fel cum este adevarat ca nu vad o similaritate intre acest protest si cele din 1990.
- Va multumesc pentru raspuns . Cu sinceritate , si in egala masura , admir in raspunsurile dvs buna credinta si fair-play-ul , dupa opinia mea foarte rare in societatea romaneasca.
O ultima remarca . Intoleranta, agresivitatea verbala, si in special tutuirea, etichetarea, jignirea, insulta ,invectivele si atacul la persoana ( anonimii de pe forum-uri sunt cel mai bun exemplu ) ,etc. sunt dovada vie ca cei care le practica , intr-un fel sau altul, sunt inca atasati obilical de fostul regim si de metodele lui.
Cu stima,
