Elita discreta a României


ELITA DISCRETA A ROMÂNIEI

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Dr. Peter Gross , Steven van Groningen, Leslie Hawke, Jean Lauxerois, Peter Damian Hurley

Thursday, September 26, 2013

Despre normalitatea romaneasca si valorile ei ascunse


O stire despre normalitatea romanesca si valorile ei a fost publicata azi in  Evenimentul Zilei :


Alexandra Dariescu, o pianistă în vârstă de 27 de ani, a urcat pe scena Royal Albert Hall din Marea Britanie, alături de cele mai talentate femei de pe Glob.



ALEXANDRA DARIESCU ( Foto : EVZ )


Vom vedea cu totii ( si cat de curand ) cum va fi  reflectata aceasta stire in  mass-media romaneasca ( democrata si europeana  ) . 

Tuesday, September 24, 2013

Moartea in conditiile legii si faradelegii

Stirile din realitatea romaneasca capata din ce in ce mai mult un caracter halucinant in care moartea devine un fapt cotidian. O  societate incapabila sa-si  apere proprii cetateni de ...caini , este perfect capabila sa-si lase aceiasi cetateni sa moara la lumina zilei si sub ochii celor care au obligatia morala , deontologica si sociala , sa le apere vietile pentru ca sunt platiti de la buget sa faca acest lucru . Daca urmariti  in articolul citat mai jos reactiile agentilor sociali  implicati direct sau indirect in gestiunea mortii , din punct de vedere moral acestea nu difera prin nimic de reactiile tortionarilor de altadata si de care justitia noastra si-a adus aminte , dar dupa mai mult de doua decenii  : 



Tânăr mort după o şedinţă de terapie. Salvarea chemată după două ore. Ancheta, la secret


"  Fratele victimei Doru Niţescu, cel care este şi cel care este şi prorectorul UNATC, a fost chemat la poliţie pentru a da declaraţii.  Până în ziua de azi, familia victimei nu a reuşit să afle alte amănunte legate de stadiul anchetei declanşată de poliţie. Poliţistul care se ocupa de caz a declarat membrilor familiei că ancheta poate dura foarte mult, chiar şi un an, deoarece poliţia nu  dispune de 900 de lei, sumă necesară pentru plata laboratorului unde trebuia să se facă examenul toxicologic. Atunci când familia şi-a arătat disponibilitatea de a plăti examenul de laborator, poliţistul a declarat rece: “chestiunea aceasta mă lasă rece”.Am încercat să îl contactăm pe medicul Ramona Herişanu pe numărul de mobil avut în urmă cu două luni dar acesta nu mai era valabil. De asemenea, am sunat la clinica Doctor Irimia din Piteşti unde a avut loc incidentul de mai sus dar programul se închide la ora 16.00 şi nu a răspuns nimeni la telefon." 


Comentarii 



9. Despre "sistemul de fier" din MI si consecintele lui 10:13 | 25 Septembrie
Sergiu Simion
Scris de VALI
Nu stiu, cand se va termina cu aceasta nesimtire a unor "militieni" din M.A.I, cata nerusinare trebuie sa ai, sa declari ca, politia nu dispune de 900 lei, iar mai apoi ,"chestiunea asta ma lasa rece", cu atat mai mult cu cat familia vine cu proprii bani.Cand vor disparea acesti nesimtiti din politie, domnule Ministru de Interne? Sunt multi bani care se duc pe apa sambetei in acest minister, ca ...
Nu este nesimtire, este ceva mult mai rau si complet diferit . Este starea " normala " de dezumanizare din Ministerul de Interne mostenita din sistemul represiv anterior in care pe langa inchisorile politice aveam si o inchisoare sociala generala. Cine a facut armata inainte de 1990 stie ca metodele de "instruire"(= pedepsire) folosite la trupa erau calchiate dupa cele din penitenciare , la fel ca si "metodele" folosite in casele de copii, internate,etc. In 1989 , generalul Mihai Chitac vorbea despre "raceala din Ministerul de Interne" ( a fost singura mentiune oficiala despre acest sistem tabu ) . Mai aproape de noi ( acum aproximativ doi ani, daca nu gresesc in legatura cu asasinul de la coaforul Perla ) un reprezentatant al Ministerului de Interne a spus in direct la TV ca acesta este " un sistem de fier " (n.n.- despre acest sistem societatea civila nu stie aproape nimic). Mai exact , in acest sistem cine se adapteaza si rezista devine exact ca politistul citat in articol, cine nu, clacheaza si devine ori propriul lui agresor, ori agresor pentru ceilalti. Aceasta este poate adevarata cauza ( trecuta sub tacere de specialisti ) a problemelor de comportament care apar periodic in MI , armata ,etc. probleme care nu dispar, pentru ca acest sistem nu doreste de fapt sa se reformeze.



8. Precautii necesare, dar ignorate ! 00:29 | 25 Septembrie                                                                             Andrei


La administrarea acestui medicament apar probleme la 10% din cazuri. De aceea, pacientii injectati trebuie supravegheati obligatoriu 3 ore de la injectie de catre personalul medical. Medicamentul nu trebuie administrat decat in conditii in care se pot gestiona efectele adverse. Se pare ca cei din clinica privata n-au fost in stare de acest lucru, iar medicul psihiatru a fost depasit de situatie.

7. MULTA NESIMTIRE 22:50 | 24 Septembrie
VALI
Nu stiu, cand se va termina cu aceasta nesimtire a unor "militieni" din M.A.I, cata nerusinare trebuie sa ai, sa declari ca, politia nu dispune de 900 lei, iar mai apoi ,"chestiunea asta ma lasa rece", cu atat mai mult cu cat familia vine cu proprii bani.Cand vor disparea acesti nesimtiti din politie, domnule Ministru de Interne? Sunt multi bani care se duc pe apa sambetei in acest minister, ca de exemplu salariul pe care il primeste acest "militian" si multi altii.Cand se va face dreptate in aceasta tara, sa nu se mai musamalizeze aceste cazuri si tot timpul mortul sa fie cel vinovat.RUSINEEEEEEEEEEE

Răspunde




6. Cine este dr. Herişanu 17:48 | 24 Septembrie
Eugen
https://www.facebook.com/herisanu.ramona?fref=ts

5. Toate antidepresivele ucid 16:34 | 24 Septembrie
octav
Toate antidepresivele ucid. Pentru asta sunt facute. Pe baiatul respectiv doar la omorat mai repede. Pe Madalina Manole, pe ucigasul de la Perla mai tarziu. Jumatate din Romania e pe antidepresive, cealalta jumatate pe alcol.
Sa-i fie tarana usoara!!
3. eh ha 00:19 | 24 Septembrie                                                                                                                                       rien
Scris de inteli-maus
Ceva articole despre impostura si despre sarlatania din bransa psihologilor ?
Cine se arata circumspect in privinta "psiho", se gasesc apoi o droaie de open-minds (declamativ, priceputi la orice) care sa-l numeasca retrograd si necitit.
faci confuzie intre psiholog si psihiatru, monsieur :)

2. se stie 22:22 | 23 Septembrie
se stie
se stie prea bine ca medicii se acopera intre ei, in comisia de ancheta va fi tot un medic coleg cu cei incriminati.
corb la corb nu-si scoate ochiul!

1. 8732 21:02 | 23 Septembrie
inteli-maus
Ceva articole despre impostura si despre sarlatania din bransa psihologilor ?
Cine se arata circumspect in privinta "psiho", se gasesc apoi o droaie de open-minds (declamativ, priceputi la orice) care sa-l numeasca retrograd si necitit.

Răspunde

Monday, September 23, 2013

Deschiderea Cutiei Pandorei

Dupa mai bine de doua decenii de la Revolutia din 1989 , una cele mai spinoase teme ale psihiatriei si psihologiei romanesti , cum era de asteptat, nu este atacata de catre un psihiatru sau  psiholog , ci de catre un istoric care vorbeste despre disidentii ...rusi. 
In ceea ce priveste Romania , lucrurile raman cum au fost :

" Problema și mai gravă este faptul că astăzi autoritățile române și lumea medicală aleg să țină sub o apăsătoare tăcere fenomenul represiunii psihiatrice de dinainte de 1989, un lucru semnalat de atâtea ori de profesorul Vianu (fost, printre altele, membru al Asociației Internaționale împotriva Abuzurilor Politice ale Psihiatriei și fervent activist internațional pentru respectarea drepturilor omului în menționatul context politico-medical). Este o temă — spun din păcate — încă văduvită la noi de atenția publică necesară, din varii motive… Poate pentru că mulți din cei care s-au ocupat în manieră psiho-represivă de cazuri precum cel al lui Paraschiv încă mai profesează; poate pentru că dovezile sunt mai greu de obținut; poate pentru că tăgăduirea unor certificate medicale “oficiale” din epocă este anevoioasă; poate pentru că niciun decident politic nu și-a luat inima în dinți, după 1990, suficient cât să transforme o problemă aparent medicală într-una de justiție morală și chiar penală; poate altele sau poate toate acestea la un loc…"
http://www.contributors.ro/global-europa/disiden%C8%9Ba-%C8%99i-nebunie/

Comentariul de mai jos este postat la acest articol aparut recent pe Contributors.ro :  



Marius Stan - Disidență și nebunie



costin andries spune:                                                                                                      
interesant articolul (gresit in partea in care echivaleaza, chiar si partial, disidentii din urss cu teroristii islamisti de la guantanamo), fascinant subiectul.
Iata un exemplu contemporan, romanesc, in care adversarii ideologici sunt catalogati drept suferinzi de o forma de boala mintala, o ‘patologie netratata’, (plus demonizati) chiar de autor ca unic argument intr-o dezbatere ce nu se doreste sa existe, pt ca nu exista argumentehttp://www.militiaspirituala.ro/detalii.html?tx_ttnews%5Btt_news%5D=427&cHash=b9c3a291617af1ee4f8f70b5c6438229
nu vreau sa fiu nesuferit, Dl Peter Manu probabil se va sesiza, dar incerc sa inteleg cum pot avea aceste 2 articole total contradictorii, unul condamna ceea ce transmite celelalt, acelasi autor. Eu am o explicatie, dar vreau sa mi-o testez.
  • Sergiu Simion spune:
    Excelente observatii . De fapt, subiectul in sine , la fel ca si situatia creata , ar merita o atentie speciala si ar trebui dezvoltat. Pe de alta parte, cred ca si dvs ati intuit de la inceput ca domnul Marius Stan , si din motive obiective, nu va reactiona la aceste interpelari.
    Ca si in cazul articolului precedent pe aceeasi tema, este de mentionat ca acest tip de articol ar fi fost vital sa apara in anii `90 , dar atunci ziarele aveau un embargo asupra acestor subiecte , iar psihiatrii si psihologii aveau alte prioritati ( ca si acum de altfel) . Singurii care au avut atunci dreptul sa publice in ziare articole care atingeau acest subiect ( e adevarat, scriind elucubratii ) erau autorii gen Pavel Corut care scria inca de atunci prin ziarul Express cum era “atacat parapsihologic” de catre …securisti. Dar , foarte interesant, embargo-ul s-a mentinut in ziarele centrale si dupa aceea dovada certa fiind absenta articolelor pe aceste teme tabu .
    Am avut o asemenea experienta in 2005 cu ziarul “Ziua”. Initial am vrut sa public un articol despre “Zonele obscure ale psihologiei” (care ar fi trebuit urmat de unul special despre “Mediatia Transcendenta” la care am participat in calitate de student ) in filiala locala a ziarului “Ziua” din Constanta. Cristina Hurdubaia, redactorul sef de atunci a vrut sa-l publice imediat , dar entuziasmata de articol a zis ca il trimite la Bucuresti pentru ca merita sa apara in editia centrala. De acolo articolul a ajuns la Miruna Munteanu care a vrut sa-l publice , dar la rubrica “Dosare ultrasecrete” ( !) pe motivul ca aminteste si ceva despre “Meditatia Transcendentala” . In final , dupa amanari, mi-a fost transmis din redactie si raspunsul ziaristei Miruna Munteanu . Articolul nu va pare pentru ca “nu s-a primit aprobarea pentru inca nu a venit momentul ! ” ( am redat din memorie ). Articolul a fost publicat totusi de catre Liviu Antonesei dar in ziarul “Timpul” din Iasi (http://www.timpul.ro/magazines/41.pdf ) si de catre domnul Lucian Hetco in Germania (http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Zonele%20obscure%20ale%20psihologiei%20de%20SS.htm )
    Probabil ca asa cum asistam in prezent la o campanie dusa impotriva tortionarilor pe aproape toate posturile TV ( inclusiv Antena 3) care si-au dat mana brusc intr-un elan patriotic de deconspirare si pedepsire a acestora , dar ” cu Securitatea pre Securitate calcand ” cum a scris recent Andrei Plesu (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-15323167-securitatea-securitate-calcand-andrei-plesu-despre-cazul-visinescu-nu-numai.htm ) , vom asista , in sfarsit, si la o abordare a unor teme tabu din psihiatrie si psihologie pentru ca, dupa mai bine de doua decenii , ” a venit si momentul si aprobarea “.

Tuesday, September 17, 2013

Optimism versus pesimism social

Comentariul de mai jos a fost facut la un articol publicat pe Contributors.ro :


Claudia Postelnicescu- Globalizarea activismului și a solidarității Roșia Montană, statul captiv și viitorul civismului în România


Sergiu Simion spune:
Optimism versus pesimism social

Analiza unui fenomen social complex ca acesta aflat  in plina desfasurare ( pe care nu si-o asuma specialistii de nisa care preferea sa comenteze de pe margine )  este facuta in acest caz cu mult curaj, fara prejudecati , si ceea ce este foarte important , cu buna credinta si pornind de la buna credinta a initiatorilor acestei manifestari.
In acelasi timp , autoarea articolului a participat la demonstratie luand pulsul si temperatura strazii  iar acestea pot ajuta la un diagnostic corect al miscarii aflate in plina desfasurare  :

“ ...la început din pură curiozitate și cu maxim scepticisim, apoi din din solidaritate și identificare cu mesajul central al acestor proteste, și anume: nu mai vrem o clasă politică coruptă, un capitalism de cumetrie, legi făcute cu dedicație, la comanda unei companii private, minciuni, demagogie și, mai ales, dispreț pentru cetățean.”

 si , eventual, poate incerca chiar si o prognoza sociala pe termen lung :

“...momentul septembrie 2013 va marca un punct de cotitură în istoria post-decembristă a României.“

Aceasta extrapolare porneste de la definirea protestului pentru Rosia Montana drept un protest global si in acelasi timp un protest anti-sistem , iar fundamentul acestei pozitii este o definire particulara a eroilor constiintei globale  ( Anonymus, Assange și Edward Snowden, sunt  considerati eroii  conștiinței populare globale) ceea ce inseamna de fapt o definire tot  particulara a binelului si raului in constiinta globala :

” E o globalizare a activismului pe teme sociale și ecologice. ”

In aceasta logica , si in mod firesc :

” Meritul fundamental al protestelor din întreaga lume revine mediei sociale. Desigur, generatorii din spate nu sunt niște programe de computer, ci niște oameni. Inteligenți. Informați. ”

Dupa autoare, Cristian Neagoe de la Șapte seri, Csibi Magor de la WWF, Vlad Ursulean și pe ceilalți jurnaliști independenți de la Casa Jurnaliștilor, si cu o anumita nuanta  Claudiu Crăciun și restul ”liderilor” din ianuarie care preiau portavocea în stradă, sunt eroii civici autohtoni :  ”Așadar le sunt recunoscătoare lui Vlad Ursulean/Casa Jurnalistului și Cristian Neagoe pentru că au generat în România breșa care are potențialul de a fractura sistemul corupt, presă sau guvern.”

Optimismul autoarei este unul clar determinat : 

” Simțul civic la români. Părerea mea este că s-a trezit.”

Problema este ca aceasta asertiune este in contradictie evidenta cu relativismul moral al acestei miscari care semnaleaza punctul ei vulnerabil respectiv aparitia relativismului si cinismului moral si social :

”Am convingerea că tot acești hipsteri – și fac mențiunea că nu folosesc termenul cu nicio conotație peiorativă – vor genera miscări de revoltă viitoare când se va atenta la statul de drept. Partea fascinantă la ei este că nu au opțiuni ideologice clare, cum am mai spus și data trecută în definția ad-hoc pe care le-am dat-o, ceea ce îi face în egală măsură greu de manipulat și ușor de manipulat. Pe scurt, pe ei nu îi interesează că e stânga sau dreapta la putere, că Victor Ponta este pupilul lui Ion Iliescu care a făcut cel mai mare rău României, că au dat jos degeaba un guvern de dreapta pentru vorbele goale și politicianiste ale fostei opoziții, actuală putere care duce mai departe exact aceleași politici ale guvernului Boc pe care ieri le contesta vehement.Nu are relevanță pentru ei cine este clasa politică. Poate e vorba de un relativism moral, îi las pe expertologi să concluzioneze, însă așa funcționează acești tineri, asta e realitatea generației de astăzi.”

Optimismul social al autoarei este la fel de evident si in privinta evolutiei statului captiv  pe care il vede eliberat tot din principiu ,  probabil in urma acestor miscari sociale fara optiuni ideologice clare :

”Statul captiv. Modelul actual al reciclării tuturor rataților în top-ul elitei politice este pe ducă.  
Viitorul sună mai bine. E prima oară în fix 10 ani de când m-am întors în România, deși nu îmi doream, când în locul ușilor închise și al unui sistem impenetrabil și meschin care acceptă doar pe ”ai lor” simt că există o șansă, că lucrurile se vor schimba, că modelul de politică și de guvernare post-1989 va dispărea încet, dar sigur, că există o speranță, că românii s-au trezit.”

Totusi, cu exceptia dorintei autoarei (  care , este adevarat, reprezinta in acelasi timp si rezultatul  asteptarii si exasperarii de peste doua decenii a cetatenilor onesti ) nu prea vedem si argumentele care sa ne si argumenteze acest optimism.
Mai mult decat atat, autoarea constata un sentiment  ”al apartenentei  ” desi nu identifica de fapt nici un suport al acesteia :

” Partea cea mai frumoasă din toată povestea asta este solidaritatea: o solidaritate non-ideologică, non-partinică, ci de spirit. În sfârșit, românii își oferă reciproc ceva prețios: un sentiment al apartenenței, o ieșire din sine și din imediatul unor preocupări individualiste, o privire senină către de viitor și către ei înșiși, o credință în partea bună din noi, fără otrăvurile trecutului ..”

Foarte frumos, dar aici avem o problema subliniata recent de catre ziaristi :

" Spiritul civic al românilor se canalizează prea uşor către false probleme. Zilele acestea ministrul Dan Şova a anunţat că deocamdată nu poate desecretiza contractul cu firma americană Bechtel întrucât originalul nu mai este de găsit. Paguba României este de 1.4 miliarde de euro. Într-o ţară normală, ministrul ar fi simţit imediat presiunea cetăţenilor indignaţi de o asemenea scuză penibilă. În România, declaraţia a trecut aproape neobservată. Cetăţenii erau ocupaţi să salveze urşii şi să-l înjure pe un scoţian anonim care a îndrăznit să scrie pe internet că suntem o ţară de doi bani." 
Cristian Delcea, Mihai Voinea ( adev.ro/mqwqyu )

Pe de alta parte, si apropo de presupusa trezire a spiritului civic la romani , este bine sa mentionam ca recent in Bucuresti au avut loc aproape simultan 3 evenimente   : un miting in memoria unui copilas ucis de caini comunitari , meciul de fotbal Romania-Ungaria si protestele pentru Rosia Montana . Din pacate, este foarte usor de ghicit unde a fost cel mai mare,  respectiv cel mai mic numar de participanti, dar, foarte interesant, singurul miting boicotat a fost mitingul in memoria copilasului (http://www.contributors.ro/fara-categorie/nu-mai-suport-sa-traiesc-intr-un-oras-cu-copii-sfasiati-de-caini-imi-e-frica-am-niste-idei/#comment-150279 ). La limita, un alt test al spiritului civic a fost drumul de 3 km al unei ziariste care a fost violata in plin Bucuresti dupa ce a fost târâtă aproape trei kilometri sub ochii trecătorilor care nu au avut nicio reacţie, comportament explicat de sociologi printr-o „lipsă de civism caracteristică României” (http://adevarul.ro/news/eveniment/o-jurnalista-fost-violata-marti-centrul-capitalei-amenintarea-cutitului-1_52305378c7b855ff566ec46f/index.html# ) .

In sfarsit, poate ca cel mai vulnerabil punct al acestei miscari este raspunsul la o intrebare cruciala ( si mai jos vom vedea si de ce )  :

” În acest punct intervin activiștii: cei care au declanșat, până la urmă, protestul Roșia Montană. Cine sunt ei? Unii spun că George Soros, prin organizațiile neguvernamentale pe care le-a finanțat prin CEE Trust. ”

Raspunsul la aceasta intrebare  , evitat de catre autoare ,  este dat de catre ziaristul Malin Bot ( http://www.evz.ro/detalii/stiri/bani-pentru-piata-universitatii-1056833.html#ixzz2eepwd8v1) care reuseste performanta de a scrie despre un ONG , dar de a rascoli de fapt vreo trei , rezultatul fiind acela ca este atacat in stilul anilor ”90 ( mai exact intr-o maniera de tip securist ) fiind nevoit sa scrie o scrisoare deschisa unor activisti aflati mereu in fruntea bucatelor  si inca din acei ani ( https://www.facebook.com/malin.bot/posts/535316543204524).

 In cazul de fata , evolutia acestei miscari fara ideologie si fara obiective clare si  descrisa atat de sugestiv de catre un ziarist strain, Michael Bird :  ” In acest moment, protestatarii stiu ce nu le place – nu sunt insa atat de siguri cu privire la ce le place.” (http://www.contributors.ro/editorial/ce-se-intampla-daca-protestatarii-castiga-impotriva-proiectului-minier-de-la-rosia-montana-se-duc-acasa-sau-raman-pe-strazi-inarmati-cu-sticle-de-plastic-si-pompe-de-bicicleta/ ) nu poate fi anticipata.
In orice caz, orice analogie cu Piata Universitatii din iunie ” 90, la fel ca in cazul demonstratiilor din iarna trecuta este absolut fortata, chiar daca se incearca acreditarea acestei idei prin paralogisme de catre cei direct interesati  :

” Piaţa Universităţii are altă putere. E tunată cu o simbolistică letală. Acolo au fost contestate toate regimurile. Şi toate au căzut! Şi Ceauşescu în `89 şi Iliescu în `96 şi Boc în 2012 şi cât p-aci era să cadă şi `mnealui. Deci avem o situaţie. Societatea s-a revoltat.”
( http://adevarul.ro/news/societate/revolutia-avatarilor-1_52382403c7b855ff5691c797/index.html)

N.B. In raport cu optimismul autoarei probabil ca acest comentariu poate parea sceptic . Din nefericire, exista si abordari mult mai pesimiste cu privire la comportamentul romanilor si care ofera mult mai putine motive de optimism social deoarece extind pesimismul sau chiar postuleaza existenta traumelor la nivelul intregii societati (http://www.gandul.info/interviurile-gandul/ce-este-sindromul-nu-11285952 )

http://www.contributors.ro/editorial/globalizarea-activismului-%c8%99i-a-solidarita%c8%9bii-ro%c8%99ia-montana-statul-captiv-%c8%99i-viitorul-civismului-in-romania/#comment-152486





Update


Claudia Postelnicescu spune:
@ Sergiu Simion
Ati punctat bine foarte multe aspecte.
Ma obligati sa marturisesc public ca optimismul meu este, in mod intentionat, supralicitat in acest articol. In Romania exista prea mult pesimism si prea multa agresivitate nociva oricarui dialog si oricarei evolutii. Nu se poate ridica nimeni ca apar criticii si desfiinteaza orice energie, din reflex. Vreau sa le dau credit acum celor care fac ceva concret in directia trezirii unei constiinte amortite, a exercitarii active a simtului civic si instituirea in timp a unei benchmark de buna guvernare. Asta trebuie sa o faca in primul rand cetatenii, nu doar ONG-urile.
Vorbiti despre lipsa simtului civic si a solidaritatii in cazul tinerei jurnaliste violate. M-am tot gandit la asta si inca o fac. M-a revoltat profund aceasta intamplare nefericita. Lipsa de reactie este simptomatica pentru cat de profunda este adormirea si meschinaria romanului obisnuit. Cu atat mai mult, in acest context, ceea ce au declasat acesti tineri, mi se pare important.
Relativismul moral este ceea ce ma ingrijoreaza cel mai mult, insa este prea devreme sa trag o concluzie. Exersez programatic optimismul cu un scop precis. Deocamdata. Ii urmaresc pe acesti baieti si voi vedea care este traseul lor.
Finantarile pentru ONG-uri – nu este un domeniu la care sa ma pricep foarte mult, insa stiu ca asta fac ONG-urile: aplica cu proiecte pentru granturi si finantari. Daca se va face vreo investigatie serioasa si se va dovedi ca acesti tineri au fost stimulati financiar sa se implice intr-un anumit moment, intr-o anumita cauza, vom avea atunci mai multe elemente ca sa putem pune lucrurile in clar. Deocamdata nu avem astfel de dovezi.
Piata Universitatii are o simbolistica puternica, e adevarat, la fel cum este adevarat ca nu vad o similaritate intre acest protest si cele din 1990.
  •     Sergiu Simion spune:
    Va multumesc pentru raspuns . Cu sinceritate , si in egala masura , admir in raspunsurile dvs buna credinta si fair-play-ul , dupa opinia mea foarte rare in societatea romaneasca.
    O ultima remarca . Intoleranta, agresivitatea verbala, si in special tutuirea, etichetarea, jignirea, insulta ,invectivele si atacul la persoana ( anonimii de pe forum-uri sunt cel mai bun exemplu ) ,etc. sunt dovada vie ca cei care le practica , intr-un fel sau altul, sunt inca atasati obilical de fostul regim si de metodele lui.
    Cu stima,

Saturday, September 7, 2013

George Papandreou: Imagine a European democracy without borders







Acesta nu va fi un discurs ca oricare altul pe care l-am ţinut. Astăzi vă voi vorbi despre conducerea defectuoasă din politica globală şi din economia în curs de globalizare. Nu voi oferi nişte soluţii ideale, servite pe tavă, dar vă voi forţa să regândiţi, să riscați şi să vă implicaţi în ceea ce eu numesc o evoluţie globală a democraţiei.
Conducerea defectuoasă. Ce înseamnă astăzi conducere defectuoasă şi de ce democraţia noastră nu funcţionează? Ei bine, conceptul de conducere defectuoasă înseamnă că v-am exclus pe voi din proces. Permiteţi-mi să vă prezint, din experienţă personală o perspectivă, pentru ca voi să faceţi un pas înapoi şi să înţelegeţi de ce e atât de dificil să faci faţă provocărilor actuale şi de ce politica se-ndreaptă către o situaţie fără ieşire.
Să o luăm cu începutul. Să începem cu democraţia. Pentru grecii antici a fost o revelaţie, o descoperire faptul că aveam împreună potenţialul de ne stăpâni propria soartă, de a putea examina, învăţa, imagina şi crea apoi o viaţă mai bună. Democraţia a fost inovaţia politică în scopul protejării aceastei libertăți, deoarece am fost eliberaţi de temeri, astfel ca minţile noastre, fie ele despoţi sau dogme, să poată fi protagoniştii. Democraţia a fost inovaţia politică ce ne-a permis să limităm puterea tiranilor, sau a marilor preoţi, tendinţa lor naturală de a-şi maximiza puterea şi bogăţia.
Am început să înţeleg asta pentru prima oară când aveam 14 ani. Încercam să scap de teme, şi mă strecuram în sufragerie pentru a-i asculta pe părinţii mei şi prietenii lor, discutând aprins. Grecia era condusă de un guvern puternic care sugruma ţara. Tatăl meu conducea o mişcare promiţătoare pentru reimaginarea Greciei, pentru a imagina o ţară, unde ar fi domnit libertatea şi unde oamenii, cetăţenii ar fi fost la conducerea propriei ţări.
Obişnuiam să-l însoţesc în multe campanii politice şi mă puteţi vedea aici, alături de el. Eu sunt cel tânăr de la margine. Poate nu mă recunoaşteţi din cauza tunsorii diferite de atunci.În 1967, se apropiau alegerile, campaniile mergeau bine, iar toţi cei din casă erau tensionaţi. Simţeam că va urma o schimbare majoră progresivă în Grecia.
Într-o noapte, nişte camioane militare au oprit în dreptul casei, soldaţii au dărâmat uşa şi m-au găsit sus pe terasă. Un sergent s-a apropiat de mine, mi-a pus o armă la cap şi a spus: „Dacă nu-mi spui unde e tatăl tău, te omor”. Tatăl meu care se ascundea în apropiere, a ieşit şi a fost luat la închisoare.
Noi am supravieţuit, dar nu şi democraţia. Au urmat 7 ani brutali de dictatură, pe care i-am petrecut în exil.
Astăzi, democraţiile noastre se confruntă din nou cu un moment de adevăr. Să vă spun o poveste. În aprilie 2010, într-o duminică seara, la Bruxelles, stăteam cu colegii într-o instituţie europeană. Numai ce fusesem ales prim-ministru, şi am avut sarcina nefericită de a expune adevărul, conform căruia deficitul nostru nu era de 6%, aşa cum fusese raportat oficial cu câteva zile înainte de alegeri de către guvernul precedent, ci de 15,6%. Deficitul era însă, numai simptomul unor probleme mult mai grave cu care se confrunta Grecia. Eu fusesem ales pe un mandat, cu misiunea de a combate aceste probleme, fie că era vorba de lipsă de transparenţă şi răspundere în guvernare, fie de un stat clientelar, care îi favoriza pe cei puternici- îi scutea de taxe, instigat şi ajutat de un sistem global de evaziune fiscală, politică şi mass-media, preocupate de interese speciale. În ciuda mandatului electoral, pieţele nu aveau încredere în noi. Costurile de împrumut erau colosale şi ne confruntam cu posibilitatea de a nu plăti la timp împrumuturile.
M-am dus la Bruxelles cu misiunea de a găsi un răspuns european unit, unul care ar fi calmat pieţele şi ne-ar fi dat timp să facem reformele necesare. Dar nu am câştigat mai mult timp. Imaginaţi-vă în jurul mesei de la Bruxelles. Negocierile sunt dificile, tensiunile sunt mari, progresul e lent şi apoi la ora 2 fără 10 minute, un prim-ministru strigă: „Trebuie să terminăm în 10 minute”.
Am întrebat: „De ce? Acestea sunt decizii importante. Să ne consultăm puţin mai mult”.
Alt prim-ministru intervine şi spune: „Nu, trebuie să ajungem la o înţelegere acum, pentru că peste 10 minute, se deschid pieţele bursiere în Japonia şi va fi prăpăd în economia globală”.
Am luat repede o decizie în acele 10 minute. De data aceasta, nu militarii, ci pieţele bursiere erau cele care ne puneau arma la cap. Au urmat cele mai dificile decizii din viaţa mea, dureroase atât pentru mine, cât şi pentru conaţionalii mei, decizii care impuneau reduceri salariale, austeritate celor care nu erau vinovaţi de criză. Cu aceste sacrificii, Grecia a evitat falimentul, iar zona euro a evitat colapsul.
E adevărat că Grecia a cauzat criza europeană, iar unii mă consideră pe mine vinovat de asta. Totuşi, astăzi cred că majoritatea oamenilor ar fi de acord cu faptul că Grecia era doar simptomul unor probleme structurale mult mai profunde din zona euro şi a unor vulnerabilităţi în sistemul economic global, vulnerabilităţi ale democraţiilor noastre. Democraţiile noastre sunt captive în sisteme prea mari pentru a se prăbuşi, sau mai precis, prea mari pentru a fi controlate. Democraţiile noastre sunt slăbite în economia globală de jucători care pot să se sustragă legilor şi plăţii taxelor, standardelor de mediu şi muncă. Democraţiile noastre sunt compromise de inegalitatea crescândă şi concentrarea crescândă a puterii şi bogăţiei, grupuri de interese, corupţie, viteza pieţelor sau de simplul fapt că uneori ne temem de un dezastru iminent, au constrâns democraţiile noastre şi ele au constrâns capacitatea noastră de a ne imagina şi a folosi potenţialul, potenţialul vostru în găsirea soluţiilor.
Grecia era doar o previzualizare a ceea ce avea să urmeze. Eu am sperat în mod optimist, că această criză va fi o oportunitate pentru Grecia, pentru Europa şi pentru întreaga lume de a face schimbări democratice radicale în instituţiile noastre. În schimb, am avut parte de o experienţă foarte umilitoare. În Bruxelles, când încercam disperaţi iar şi iar să găsim soluţii comune, am realizat că niciunul dintre noi nu a avut de a face cu o criză similară. Mai rău, eram captivi în ignoranţa noastră colectivă. Eram conduşi de fricile noastre, iar acele frici ne conduceau către o credinţa oarbă în ortodoxia austerităţii. În loc să apelăm la înţelepciunea colectivă din societăţile noastre, să investim în ea pentru a găsi soluţii mai creative, ne-am întors la configuraţiile politice. Apoi am fost surprinşi când oricare măsură ad-hoc nu punea sfârşit crizei, ceea ce a dus la căutarea unui vinovat de eşecul european colectiv şi acela a fost, desigur, Grecia. Acei greci risipitori, inutili, care beau ouzo şi dansează zorba sunt problema. Pedepsiţi-i! Un stereotip convenabil, dar nefondat poate durea, uneori mai mult decât austeritatea însăşi.
Permiteţi-mi să vă avertizez. Nu e vorba numai despre Grecia. Acesta ar putea fi tiparul pe care liderii îl urmează la nesfârşit atunci când avem de-a face cu aceste probleme transfrontaliere complexe, fie că e vorba de schimbări climatice, migraţii sau de sistemul financiar. Acest tipar e abandonarea puterii colective de a ne imagina potenţialul, căzând victime fricilor, stereotipurilor, dogmelor, excluzându-i pe cetăţeni din proces, în loc să-i implicăm în el. Procedând aşa, vom testa mai mult încrederea cetăţenilor, oamenilor noştri în procesul democratic.
Nu e suprinzător că mulţi lideri politici, şi nu mă exclud, au pierdut încrederea oamenilor. Când forţele de ordine trebuie să protejeze parlamentele, scenă din ce în ce mai frecventă în lume, înseamnă că ceva nu e în regulă cu democraţiile noastre. De aceea am organizat un referendum, pentru ca grecii să posede şi să decidă asupra termenilor pachetului de salvare. Colegii mei din UE, cel puţin unii dintre ei, au spus: „Nu poţi face asta. Va fi haos pe pieţele bursiere din nou”. Am spus: „Trebuie ca înainte de a recâştiga încrederea în aceste pieţe, să recâştigăm încrederea oamenilor noştri”.
De la încheierea mandatului, am avut timp să reflectez. Am rezistat furtunii din Grecia şi Europa, dar unele provocări au rămas. Dacă politica e puterea de a ne imagina şi folosi potenţialul, atunci şomajul de 60% în rândul tinerilor din Grecia şi din alte ţări, e cu siguranţă o lipsă de imaginaţie, dacă nu de compasiune. Până acum, am încercat să rezolvăm problema economic, cu austeritate şi cu siguranţă am fi putut găsi alternative, o strategie diferită, stimuli economici pentru locuri de muncă ecologice, datorie mutuală, legături europene care ar fi susţinut ţările care au nevoie de presiune pe piaţă, acestea ar fi fost alternative mult mai viabile. Dar am ajuns să cred că problema nu e una economică, ci una care ţine de democraţie.
Să încercăm altceva. Să vedem cum putem include din nou oamenii în proces. Să rezolvăm problema din punct de vedere democratic. Grecii antici, cu toate neajunsurile lor, credeau în înţelepciunea mulţimii în momentele lor cele mai bune. Credem în oameni. Democraţia nu ar putea funcţiona fără ca cetăţenii să delibereze, să debată, să-şi asume reponsabilităţi publice pentru afaceri publice. Cetăţeni obişnuiţi erau des aleşi în jurii pentru a decide asupra problemelor critice ale zilei. Ştiinţă, teatru, cercetare, filozofie, jocuri pentru minte şi corp, erau exerciţii zilnice. Ele erau, de fapt, educare pentru participare, pentru potenţial, pentru a creşte potenţialul cetăţenilor noştri.
Cei care evitau politica, erau nişte idioţi. Acest termen a apărut în Grecia Antică, la Atena. „Idiot” vine de la rădăcina „idio”, sine- o persoană egocentrică, retrasă, exclusă, care nu participă şi nu examinează afacerile publice. Participarea avea loc în agora, care are două înţelesuri: agora e atât o piaţă, cât şi spaţiul unde aveau loc deliberările politice. Piaţa şi politica erau atunci unite, accesibile, transparente, pentru că dădeau puterea poporului. Ele servesc „demosul”, democraţia. Mai presus de administraţie şi pieţe, era guvernarea directă de către oameni.
Astăzi am globalizat pieţele, dar nu şi instituţiile noastre democratice. Politicienii noştri se limitează la politica locală, în timp ce cetăţenii noştri, deşi văd un mare potenţial, sunt victimele unor forţe peste puterile lor.
Cum reunim atunci cele două jumătăţi ale agorei? Cum democratizăm globalizarea? Nu mă refer la reformele necesare ale Naţiunilor Unite sau ale G20, ci la cum securizăm „demosul”, platforma de valori, ca să putem avea acces la potenţialul vostru.
Cred că aici Europa se potriveşte perfect. În ciuda nereuşitelor ei recente, este cel mai de succes experiment transfrontalier de pace din lume. Să vedem dacă poate fi un experiment în democraţia globală, un nou tip de democraţie. Să vedem dacă putem crea o agora europeană, nu numai pentru bunuri şi servicii, dar şi pentru cetăţenii noştri, unde pot lucra împreună, delibera, învăţa unul de la altul şi unde pot face schimb de artă şi cultură, unde pot veni cu soluţii creative. Să ne imaginăm că cetăţenii europeni au puterea de a vota direct pentru un preşedinte european, sau că jurii de cetăţeni, alese prin tragere la sorţi, pot delibera cu privire la probleme controversate, un referendum european, unde cetăţenii noştri vor vota pentru tratate viitoare ca legislatori. De ce să nu avem primii cetăţeni europeni adevăraţi, acordându-le imigranţilor noştri, nu cetăţenie greacă, germană sau suedeză, ci o cetăţenie europeană? Şi să ne asigurăm că îi vom împuternici pe şomeri, acordându-le vouchere de bursă pentru a putea alege să studieze oriunde în Europa, unde identitatea noastră comună e democraţia, unde educarea se face prin participare şi unde participarea generează încredere şi solidaritate, mai degrabă decât excludere şi xenofobie. O Europă condusă de popoare, un experiment despre aprofundarea şi extinderea democraţiei peste graniţe.
Unii m-ar putea acuza de naivitate, de faptul că-mi pun încrederea în puterea şi înţelepciunea poporului. După decenii de făcut politică, sunt şi pragmatic. Credeţi-mă, am făcut şi fac parte din sistemul politic actual şi ştiu că lucrurile trebuie să se schimbe. Trebuie să facem politica să redevină puterea de a imagina, reinventa şi restructura pentru o lume mai bună.
Dar mai ştiu că forţa distrugătoare a schimbării nu va fi condusă de politica actuală. Reinventarea politicii democratice va fi făcută de voi şi mă refer la voi toţi. Toţi cei care participă în acest schimb global de idei, fie că sunt aici în sală, în afara ei, online, la nivel local, toţi cei care se împotrivesc nedreptăţii şi inegalităţii, celor care răspândesc rasismul, nu empatia, dogma, nu gândirea critică, tehnocraţia, nu democraţia. Toţi cei care se împotrivesc puterii necontrolate, fie că e vorba de lideri autoritari, de plutocraţi care-şi ascund averile în paradise fiscale, sau de grupuri de interese care îi protejează pe cei puternici.
E în interesul lor ca toţi să fim idioţi. Hai să nu fim!Sursa : http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/e-in-interesul-lor-ca-toti-sa-fim-idioti-186288.html 

Reteta clasica a deturnarii unei manifestari de solidaritate umana

Am vrut sa particip la un mars al tacerii in memoria copilasului omorat de caini , manifestare initiata de catre de catre Ciprian Ciucu *)  dar care , din pacate,  a renuntat foarte repede la propunerea sa initiala in favoarea alteia chipurile similara .  In momentul cand am vazut ca actiunea care ar fi trebuit sa aiba loc in fata Primariei Capitalei este preluata de o asa-zisa "Asociatie Pro Civilizatie Secolul 21" dar relocata in Piata Romana , am avut o prima banuiala . Dupa ce Primaria Capitalei a refuzat sa dea autorizatia pentru manifestatie , banuiala a devenit certitudine . 
Comentariul de mai jos despre aceasta situatie l-am postat pe Contributors.ro : 



Sergiu Simion spune:
Cred ca avem toate motivele sa fim extrem de indignati si furiosi ! La o actiune de solidaritate umana propusa de catre domnul Ciucu in memoria unui copilas nevinovat , initial un mars al tacerii, nu putem pur si simplu sa participam deoarece a fost deturnata prin procedeele clasice folosite in anii `90 cand trebuiau blocate mitingurile populatiei. Din nefericire, si exact cum am banuit, actiunea a fost mai intai confiscata de grupul care a preluat initiativa si l-a asigurat pe domnul Ciucu care a fost de buna-credinta de faptul ca „a obtinut autorizatia”:
„ Independent, un alt grup s-a organizat bine si au anuntat un protest pentru vineri, intre orele 19.30-21.30, in Piata Romana. Au obtinut inclusiv autorizatie pentru acest protest….”Tin de ieri legatura cu organizatorii – Asociatia Pro Civilizatie Secolul 21 – si ne roaga sa ne alaturam lor.”
Si nu m-ar mira de loc sa dispara in ceaţa exact asa cum a aparut si sa ramana doar  pagina anonima pe Facebook. Intre timp , am reusit sa gasesc pe Internet o urma vaga a acesteia : conform dosarului nr 2166/1748/2013 de la judecatoria Cornetu din Comuna Cornetu, Alexandria ( sic! ) (http://portal.just.ro/1748/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=174800000000056476&id_inst=1748) aceasta asociatia cu pagina anonima pe Facebook nu o obtinut nici personalitate juridica ( ! ) deci nu avea cum sa obtina aprobare de la Primarie !!
In final, avem de-a face cu o reteta clasica ( de tip securist ) folosita inca din anii `90 prin care : a) Nu se aproba manifestari in fata sediului institutiilor de stat, b) nu se acorda autorizatie, c) se schimba locatia,etc. – ceea ce ne arata ca manifestatia este socotita in realitate de catre autoritati mult mai „destabilizatoare” decat manifestatia cu Rosia Montana care poate chiar le convine !
N.B. Domnule Ciucu, cred ca v-ati convins acum acum cu cine ati discutat atunci cand ati renuntat la prima dvs propunere…
http://www.contributors.ro/fara-categorie/nu-mai-suport-sa-traiesc-intr-un-oras-cu-copii-sfasiati-de-caini-imi-e-frica-am-niste-idei/#comment-150279


*) Ciprian Ciucu - Nu mai suport sa traiesc intr-un oras cu copii sfasiati de caini. Imi e frica. Am niste idei




N.B. Pe Internet exista o singura urma a acestei asa-zise asociatii care arata ca in realitate este vorba de  fals si uz de fals respectiv cu o asociatie fantoma dar care voia sa organizeze mitinguri in spatiul real  : 


http://portal.just.ro/1748/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=174800000000056476&id_inst=1748



Informaţii dosar

Informaţii generale

Nr. unic (nr. format vechi) :2166/1748/2013
Data inregistrarii14.03.2013
Data ultimei modificari:31.05.2013
Sectie:.
Materie:Civil
Obiect:acordare personalitate juridică
Stadiu procesual:Fond

Părţi

NumeCalitate parte
ASOCIAŢIA PRO CIVILIZAŢIE SECOLUL 21Petent

Şedinţe

05.04.2013
Ora estimata: 12:00
Complet: Complet persoane juridice
Tip solutie: Respinge cererea
Solutia pe scurt: Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de petenta Asociaţia Pro Civilizaţie Secolul 21. Cu apel în 5 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 3.04.2013.
Document: Încheiere finală (dezinvestire)    05.04.2013

Căi atac

Nu există informaţii.

Citare prin publicitate

Nu există informaţii.



Update

Evenimentul Zilei cenzureaza. Am trimis postarea de mai jos scrisa in nume propriu de doua ori , cu e-mail valid , si nu a fost 
publicata ( ziarista Alexandra Ciliac care a scris articolul despre proteste nu are informatii valide si scrie partinitor)  :


" Vineri, ONG-ul „Pro Civilizație Secolul 21” a organizat un miting în Piața Romană la care au participat peste 1.000 de persoane. "

Gresiti, doamna Alexandra Ciliac, o minima informare pe Internet va aducea informatii utile. Nu l-a organizat, mai exact l-a deturnat , pentru simplul motiv ca o asociatie-fantoma a carei cerere de inregistrare a fost respinsa (http://portal.just.ro/1748/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=174800000000056476&id_inst=1748), nu putea obtine o autorizatie de la Primaria Capitalei si poate ca exact acesta a fost scopul demersului ei (http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/09/reteta-clasica-deturnarii-unei.html )  .


Am mai facut o incercare . 
Comentariul de mai jos a fost trimis la  la 11.35 si 11.39 la  articolul lui Malin Bot : Cum a invrajbit Oprescu romanii pentru a scapa basma curata (http://www.evz.ro/detalii/stiri/caini-vagabonzi-1056270.html ) : 



" Foarte bun articol despre metodele tipic securiste aplicate dupa doua decenii de la Revolutie. Pe de alta parte , unii ziaristi nu relateaza obiectiv evenimentele recente :

" Vineri, ONG-ul „Pro Civilizație Secolul 21” a organizat un miting în Piața Romană la care au participat peste 1.000 de persoane. "
( http://www.evz.ro/detalii/stiri/protest-anti-maidanezi-in-capitala-cazul-copilului-sfasiat-de-cainii-comunitari-a-mobiliz-1056272.html) 

O minima informare pe Internet aducea informatii utile. Nu l-a organizat, mai exact l-a deturnat , pentru simplul motiv ca o asociatie-fantoma a carei cerere de inregistrare a fost respinsa (http://portal.just.ro/1748/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=174800000000056476&id_inst=1748), nu putea obtine o autorizatie de la Primaria Capitalei si poate ca exact acesta a fost scopul demersului ei (http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/09/reteta-clasica-deturnarii-unei.html ). "

Sa vedem daca va fi publicat . Pariez ca nu ! Si nu a fost publicat ...