De la mostenirea orbirii ideologice la proba adevarului si invers

„Ceea ce rămâne din istoria intelectuală a veacului trecut este moştenirea orbirii ideologice. Timp de decenii, în pofida a toate şi a tututor, indiferenţi la vocea victimelor (s.n.) şi atenţi doar la dialectica ideilor nepătate de sânge inocent, intelectualii devotaţi umanismului şi progresului au acordat ideii comuniste nobleţea imaculată din care s-a hrănit apetitul ei sanguinar. Ori de câte ori regimurile de democraţie populară au condamnat, au executat, au deportat, au dezonorat, au persecutat, ei, intelectualii progresişti occidentali, nu au ezitat în loialitatea lor faţă de marxism- leninism.”

Ioan Stanomir - Intelectualul progresist si ipoteza comunista
http://www.contributors.ro/sinteze/intelectualul-progresist-si-ipoteza-comunista

Interesante aprecieri despre conditia intelectualilor progresisti din Occident facute de catre profesorul de drept constitutional Ioan Stanomir (http://www.contributors.ro/author/ioan-stanomir/?bio ) , dar in cazul intelectualilor romani umanisti si progresisti camasa ramane mult mai aproape de corp decat haina . Ca atare, o analiza a conditiei intelectualului umanist si progresist de la noi ar fi fost mult mai interesanta si mai utila societatii romanesti cu atat mai mult cu cat la data publicarii acestui articol si pe aceeasi platforma a aparut un articol despre legea 217 (http://www.contributors.ro/editorial/proba-adevarului/) care se centreaza doar pe fascism si legionari fara sa ia in discutie caracterul ilegitim si criminal al regimului comunist definit foarte clar intr-un document oficial al statului roman (http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf) .

Apologia facuta in acest caz legii 217 presupune o segregare intre victimele comunismului care pune sub semnul intrebarii statutul lor, iar prin redefinirea marturiilor acestora drept „subiective” le contesta in realitate ( pentru a câta oară ? ) dreptul la cuvant si prin aceasta dreptul la aparare .

Din nefericire pentru initiatorii si sustinatorii ei, o lege care invoca fascismul se transforma intr-o tentativa de a rescrie si de a reinterpreta istoria in cliseele anilor `50 atunci cand regimul comunist si Securitatea in special si-au gasit, identificat , etichetat , stigmatizat si demonizat cel mai teribil si etern dusman al lor prin crearea unui mit care le-a justificat existenta si “lupta impotriva dusmanilor poporului” pentru o jumatate de secol cel putin :

„ Prin urmare, când vorbim despre „legionari“, „fasciști“ arestați de regimul comunist, trebuie să avem permenent în minte că acesta nu făcea distincție între aderenții reali și cei presupuși (suspectați), la fel cum arestările, anchetele și condamnările nu aveau ca scop să-i disculpe pe cei din urmă, ci să le smulgă „mărturisiri“ (auto)încriminatoare.
Termenul „fascism“, luat separat, fără legătură cu legionarismul, este și mai problematic: el nu privea adrența la vreun partid, la vreo grupare, la vreo ideologie, ci caracteriza rezistența în fața acțiunilor regimului comunist sau locul important pe care țintele îl ocupaseră în vechiul regim „burgez“.
În plus, multe dintre arestări erau făcute pe baza deciziilor interne ale Colegiului de conducere al Securității, adică fără a le trece printr-un proces, ceea ce înseamnă că nu era posibilă – nici măcar pentru acel regim terorist – vreo legătură a arestaților cu „fascismul“, „legionarismul“, „crimele de război“, „crimele împotriva umanității“ sau altele asemenea. Ele se numeau „condamnări administrative“.
Astfel, ceea ce regimul comunist numea „legionari“ și „fasciști“ reprezintă o realitate complexă, un ansamblu uman din care doar o mică parte erau legionari reali, și dintre aceia mulți condamnați nu pentru vreo faptă, ci pentru idei sau simpla apartenență la organizație, or solidaritate umană, botezată și ea „ajutor legionar“. Prin urmare, majoritar, aceste victime nu doar că au fost nevinovate: ele nu au avut nici o legătură cu ideile și faptele încriminate.”
http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/08/victimele-comunismului-si-legea-memoriei.html

Problema este cu totul alta. Conform Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, dupa 1948 si dupa arestarea , torturarea si/sau executarea tuturor legionarilor reali sau inventati , crimele au continuat timp de 50 de ani , dar de atunci si pana la Revolutie ele apartin doar regimului ilegitim si criminal respectiv regimului comunist si Securitatii care au vanat in mod oficial detinutii politici , disidentii si pe cei cu eticheta de legionar pana in 1989 , dar conform istoriei recente si dupa aceasta data :

„În cursul după-amiezii, acţiunile violente ale elementelor extremiste de tip legionar (s.n.)s-au intensificat. Au fost atacate şi incendiate clădirile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi Casei de Mode, personalul fiind blocat în interior. Au fost capturate arme. A fost distrus şi un număr important de automobile parcate în zonă. Au fost devastate magazine şi localuri publice. Încercările pompierilor şi factorilor de ordine de a interveni au fost sistematic împiedicate de aceleaşi elemente anarhice, legionare(s.n.). Este de acum clar că ne aflăm în faţa unei tentative organizate, pregătite din timp, de a răsturna prin forţă, prin violenţă dezlănţuită, conducerea aleasă în mod liber şi democratic a ţării la 20 mai a.c. Ne adresăm tuturor forţelor democratice ale ţării (s.n.) care şi-au dat votul pentru libertate şi stabilitate în România, cu chemarea de a sprijini acţiunea de lichidare a acestei rebeliuni legionare(s.n.), de a concura cu forţele de ordine şi cu armata pentru restabilirea ordinii, izolarea şi arestarea elementelor extremiste(s.n.) care trebuie aduse în faţa justiţiei pentru a da socoteală pentru cele comise.”

Ion Iliescu, 13 iunie 1990, ora 21.00
http://www.evz.ro/sa-nu-uitam-mineriada-sangeroasa-din-13-15-iunie-1990-s-a-facut-dreptate-dezbaterea-zilei.html

Pe scurt, la 9 ani de la publicarea oficiala a Raportul Tismaneanu si condamnarea formala a comunismului , statul roman , societatea romaneasca si intelectualii ei umanisti si progresisti au revenit la bunele si vechile lor obiceiuri respectiv la segregarea detinutilor politici si la…vanatoarea de legionari , mai exact a fantomelor lor (http://sergiusimion.blogspot.ro/2015/01/de-la-raportul-tismaneanu-la-vanatoarea_39.html).

Din nefericire, fata de aceasta tentativa de a rescrie si reinterpreta istoria in cliseele de tip securist ale anilor `50 si de a legitima actiunile regimului comunist inchizand gura unor victime si stergandu-le practic din memoria colectiva , nu avem o reactie de constiinta profesionala si civica a specialistilor in drept , a universitarilor, magistratilor, avocatilor, juristilor , etc. si cu atat mai mult a personalitatilor culturale si liderilor de opinie , ceea ce spune mult despre cinismul intelectual si social si despre mostenirea orbirii ideologice chiar in domeniul justitiei sociale :

„Nu pot să închei, fără să dau, pentru o dată, dreptate dlui Alexandru Florian. Legea despre care vorbim, spune dînsul, e o lege antilegionară. Cine vrea o lege anticomunistă s-o facă! Fapt e că nu avem pe piaţă „iniţiatori” zeloşi ai unui astfel de document.”

Andrei Plesu - Cand scrisul devine inutil 
http://adevarul.ro/news/societate/cind-scrisul-devine-inutil-1_55d08178f5eaafab2c9114f9/index.html

Sursa : http://www.contributors.ro/sinteze/intelectualul-progresist-si-ipoteza-comunista/#comment-252081

Distrugerea reperelor ca politica de stat

Daca la Geneva natiunile europene au construit in mod oficial la CERN un celebru accelerator de particule , la Bucuresti guvernantii au pus in functiune in mod neoficial un fel de centrifuga a istoriei care functioneaza din ce in ce mai repede si dupa o logica inversa care are drept consecinta distrugerea accelerata a reperelor politice, sociale si culturale ale acestei popor.

Un bun exemplu in acest sens il constituie o recenta lege aparuta la noi care  sanctioneaza numai extremismul existent la dreapta spectrului politic si numai inainte de 1945 (http://lege5.ro/Gratuit/g4ztmnjxga/legea-nr-217-2015-pentru-modificarea-si-completarea-ordonantei-de-urgenta-a-guvernului-nr-31-2002-privind-interzicerea-organizatiilor-si-simbolurilor-cu-caracter-fascist-rasist-sau-xenofob-si-a-promov ).
In buna traditie a paradoxului romanesc , aceasta lege reuseste performanta stupefianta de a vana fantomele legionarilor, dar in acelasi timp trece cu vederea un regim ilegitim si criminal existent timp de peste 50 de ani si condamnat formal tot printr-un document oficial al statului roman
(http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf).

In mod similar, exista o febra maniacala a demolarii care nu isi poate gasi analogia inversa decat in "febra aurului" de altadata. Cele doua exemple recente de mai jos sunt edificatoare.

Casa memorială  Spiru Haret a dispărut

"A fost demolată casa memorială a celui care a făcut Lista monumentelor istorice din România, ... Spiru Haret, un nume purtat azi de zeci de şcoli, universităţi sau străzi. Americanii au botezat şi un crater de pe Lună cu numele lui. Insuficiente motive pentru autorităţile care au permis demolarea casei în care a trăit academicianul."
http://stiri.tvr.ro/casa-memoriala-a-lui-spiru-haret-a-disparut-in-locul-ei-a-aparut-un-bloc-cu-7-etaje_63812.html

Casa Nanu Muscel va dispare

"Clădirea de sticlă şi metal ca un ecran neutru pe care Academia de Studii Economice vrea să o ridice peste Casa Nanu Muscel din inima Capitalei revoltă câteva ONG-uri de patrimoniu. Organizaţiile se plâng că întreaga arhitectură a Pieţei Romane, zonă protejată şi plină de monumente istorice, va fi afectată, iar mare parte din Casa Nanu Muscel ar putea fi demolată."
http://stiri.tvr.ro/cladire-monument-istoric-ecranata-cu-sticla-si-metal--un-proiect-arhitectural-controversat-la-ase_63832.html

Diagnosticul occidental al guvernarilor postdecembriste din Romania

„Puteţi hrăni 80 de milioane de oameni, dar importaţi două treimi din alimente. Este cel mai mare paradox, este o nebunie“ 

Øystein Hovdkinn 

Ambasadorul Norvegiei

Øystein Hovdkinn
Ambasadorul Norvegiei

„În România, nu există informații statistice oficiale despre terenurile agricole deţinute de străini (s.n.) dar, conform datelor ce provin din diverse surse, până la 10% din suprafaţa agricolă este acum în mâinile investitorilor din afara UE, iar 20-30% este controlată de investitori din UE”

Studiu realizat de „Transnational Institute” din Amsterdam si prezentat recent în Parlamentul European de la Bruxelles.

De la instituţionalizarea violenţei la radiografia spectrala a unui mit de stanga

Articolul despre Che Guevara al profesorului Ioan Stanomir aparut recent pe Contributors.ro*)   a provocat o reactie viscerala deoarece  merge exact la radacina lucrurilor si prezinta o radiografie spectrala a unui mit de stanga folosit drept stindard in lupta impotriva  capitalismului vazut si acum drept dusmanul de moarte al omenirii :

" Uniforma de luptător pe care o poartă este indiciul apartenenţei lui Che la acea castă de visători ucigaşi (s.n.) ce priveşte omenirea ca pe un aluat inert. Menirea noii politici este de a înlătura vechile legături şi de a face să se nască noul peisaj antropologic. Atacul îndreptat împotriva capitalismului este atacul împotriva naturii umane vechi, inerte şi conservatoare."
 "Evanghelia lui Che cucereşte prin ostilitatea, implacabilă, faţă de Statele Unite şi faţă de blocul imperialist. Admiraţia lui Sukarno, tiranul din Indonezia, faţă de Che nu este un accident. Mesianismul lui Che trezeşte, la nivel global, aceste energii telurice ale urii. Revolta împotriva capitalismului este o luptă a popoarelor, în egală măsură."
 "În moarte, cu efigia de Christ, Che serveşte acestei cauze care nu încetează să mobilizeze. Asemenea lui Lumumba, Che are privilegiul martirajului. Canonizarea sa urmează un parcurs religios degradat. Icoană a culturii pop, Che este, înainte de toate, zeitatea pe care o invocă credincioşii acestei biserici comuniste. La un an de la execuţia sa, baricadele pariziene vor marca intrarea în scenă a acestei “noi stângi”, care îi datorează pasiunea şi crezurile."
 "Testamentul lui Che este chiar această atracţie suicidară a politicii privite ca înfruntare, război, luptă. Desemnarea şi lichidarea duşmanului, exterminarea sa şi a clasei din care face parte, iată ambiţia acestei strategii a imoderaţiei totalitare. Visul este scris cu sânge în carnea naţiunilor , de vreme ce egalitatea absolută este ţelul ultim. Romantismul politic al lui Che este unul ucigaş."

Reactia viscerala este explicabila nu numai prin persistenta ideologiei comuniste la nivel de masa,  ci si prin mentalitatea de buncar existenta la nivelul structurilor  de stat de la noi si confirmata prin creditul acordat unei recente legi  care sanctioneaza numai extremismul existent  la dreapta spectrului politic si numai inainte de 1945 (http://lege5.ro/Gratuit/g4ztmnjxga/legea-nr-217-2015-pentru-modificarea-si-completarea-ordonantei-de-urgenta-a-guvernului-nr-31-2002-privind-interzicerea-organizatiilor-si-simbolurilor-cu-caracter-fascist-rasist-sau-xenofob-si-a-promov ).

In buna traditie a paradoxului romanesc , aceasta lege reuseste performanta stupefianta de a trece cu vederea un regim ilegitim si criminal existent timp de peste 50 de ani si condamnat formal tot printr-un document oficial al statului roman
(http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf).
De aici apar paradoxurile . Romania ajunge astfel in situatia triviala de a fi oferit publicului  filme despre eroii anticomunisti , dar pe care actuala legislatie ii condamna (http://adevarul.ro/cultura/istorie/video-portretul-luptatorului-tinerete-filmul-rezistentei-anticomuniste-intra-ecrane-1_50ba00887c42d5a663af1a64/index.html). 

Aceasta situatie nu ar fi fost posibila daca personalitatile culturale de la noi si intelectualii romani in general ar fi avut o reactie prompta de respingere a unei legi care este de fapt un atentat la memoria sociala condamnand selectiv faptele sociale si  validand indirect actele unui regim ilegitim si criminal. 

Lipsa de reactie in acest caz confirma faptul ca personalitatile culturale , si intelectualitatea romana in general sunt inca tributare unor conceptii de stanga , iar rarele exceptii confirma regula. Problema este ca nu vorbim doar de vechile generatii, ci si de noile generatii care preiau exact aceeasi stafeta iar mediul universitar joaca rolul de intermediar si de arc peste timp.

De la respingerea oricarei autoritati si revolta globala preconizata altadata de Bakunin si pana la revolta morala descrisa recent de catre profesorul Vintila Mihailescu (http://www.contributors.ro/politica-doctrine/o-revolta-morala/) care vorbeste cu mult entuziasm despre  fenomenul de tip „Occupy the wor(l)d” , diferenta nu este de fapt decat una de nuanta  :

 „ Este deci util, cred, să reamintim care par a fi principalele caracteristici ale fenomenului. Schematic, am putea sublinia următoarele: a) este global, dincolo de inevitabilele sale particularităţi locale; b) constituie o stare de spirit, dincolo de manifestările sale concrete; c) presupune mai degrabă energii de masă, decît structuri de clasă; d) sunt morale dincolo de a fi politice. Ultimul punct este poate cel mai important, căci justifică şi de ce sînt lipsite, de regulă, de o agendă politică de moment şi ce se ascunde în spatele aparentei dezideologizări. După cum sugerează Ivan Krastev într-un editorial recent, „neîncrezători, de regulă, în instituţii, protestatarii sînt profund neinteresaţi în preluarea puterii. Guvernul este pur şi simplu ‚ei’, oricine ar fi la conducere. Protestatarii combină o nevoie autentică de comunitate cu un individualism irepresibil (…). Ei îşi descriu propriul activism în termeni aproape religioşi, subliniind în ce măsură experienţa performării (acting out) în stradă a inspirit o revoluţie a sufletului şi o schimbare de regim a minţii (…). Poate că pentru prima dată după 1848, revolta nu este împotriva unui guvern, ci împotriva faptului de a fi guvernat” – conchide Krastev.
De această ultimă constatare se leagă şi o altă dimensiune a revoltelor de acest gen, poate cea mai profundă şi în acelaşi timp mai puţin vizibilă. Revolte împotriva guvernării (chiar şi atunci cînd se exprimă împotriva unui guvern sau altul), acestea refuză, în fond, însuşi limbajul guvernării, adică al Sistemului.”

Interesant  este ca intelectualii  declarati de stanga ( cei declarati de dreapta sunt cam lipsa la apel atunci cand nu sunt fascinati de-a dreptul de politica si mir  ) se regasesc  cam pe aceeasi platforma cu „ Rosia Montana - Revolutia Generatiei Noastre ” si anarho-sindicalistii de la  „UnitiSalvam” (http://www.criticatac.ro/wp-content/uploads/2013/09/1185829_10151541173396890_796769223_n.jpg

 ) atunci cand nu sunt ocupati si in 2015 cu... vanatoarea de legionari ( http://sergiusimion.blogspot.ro/2015/01/de-la-raportul-tismaneanu-la-vanatoarea_39.html ).
Nimic nou sub soare.

Sursa : http://www.contributors.ro/analize/umbra-lui-che-sau-romantismul-ucigas/#comment-250230

*) Ioan Stanomir - Umbra lui Che sau romantismul ucigaş

Nota

Interesant, dupa mult timp,  moderatorii Contributors.ro promoveaza un asemenea tip de comentariu in contrast cu tezele sustinute de catre reprezentantii oficiali ai establishment-ului sau de catre unii autori ai platformei :

Megastructurile economice si financiare

O exceptionala analiza facuta recent de catre profesorul Gheorghe Piperea *) deconspira in mod argumentat adevarata natura a sistemului nostru politic , social si economic care mimeaza democratia, pacalind poate strainii, dar nu si romanii . O analiza de un asemenea calibru se constituie in cel mai bun diagnostic realizat pana acum de catre adevarata societatea civila asupra unui sistem de natura oculta cum este cel de la noi. Acest sistem  anticonstitutional este orientat din start impotriva intereselor statului , societatii si cetatenilor fiind controlat de  organisme supra-statale si entitati supra-ordonate guvernului care se sustrag controlului social :

"Desi, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei, se interzice acesteia creditarea statului, alin. (1) al aceluiasi articol permite creditarea bancilor comerciale."
"Banca Nationala a Romaniei a creditat substantial bancile comerciale, de la care Statul roman, aflat intr-o continua nevoie de finantare a deficitelor bugetare si de re-finantare a imprumuturilor anterioare, s-a putut imprumuta, neexistand nicio interdictie in acest sens. Banca Nationala a Romaniei a creat, asadar, conditiile pentru ca Statul roman sa aiba nevoie de capital. Desi creditarea directa a Statului roman de catre BNR este interzisa (o decizie de politica economica si monetara complet gresita, de altfel), totusi, in acele cazuri, in care BNR a creditat bancile comerciale, iar acestea au folosit fondurile astfel obtinute de la BNR pentru a credita Statul roman, s-a ajuns la un adevarat cerc vicios al indatorarii Statului pentru consolidarea bancilor, semnalat si explicat, cu lux de amanunte, in raportul Curtii de Conturi din septembrie 2014. Pe scurt, BNR a permis bancilor comerciale sa faca profit pe seama Statului roman, care s-a indatorat continuu la banci, fie prin re-finantari ale unor imprumuturi vechi, fie prin imprumuturi bancare sau obligatare noi, majorindu-si constant datoria publica."

Pe scurt, BNR este de fapt un stat in stat si nu este clar ale cui interese le reprezinta de fapt . Mai mult decat atat, este secondata si de alte organisme de aceeasi natura :

"Asa cum rezulta din scurta prezentare de pe site-ul MF a proiectului de lege, “Comitetul National pentru Supravegherea Macroprudentiala (CNSM) va fi constituit din reprezentanti ai Bancii Nationale a Romaniei, ai Autoritatii de Supraveghere Financiara si ai Guvernului, ca structura de cooperare inter-institutionala, fara personalitate juridica, si va avea rolul de a asigura coordonarea supravegherii macroprudentiale la nivel national […]. Presedintele Comitetului este guvernatorul BNR. Organismul decizional al Comitetului National pentru Supraveghere Macroprudentiala este Consiliul general, format din noua membri, respectiv: guvernatorul BNR, prim-viceguvernatorul, cei doi viceguvernatori, economistul-sef al bancii centrale, presedintele si prim-vicepresedintele Autoritatii de Supraveghere Financiara, doi reprezentanti ai Guvernului, desemnati de primul-ministru. De asemenea, directorul Fondului de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar, institutie cu responsabilitati in procesul de solutionare a situatiei institutiilor de credit aflate in dificultate, va participa la sedintele Comitetului, fara a avea drept de vot”. 

"La o atenta analiza ne rezulta ca, de fapt, acest Consiliu este o alta varianta de BNR, intrucit 5 din 9 membri ai Consiliului sunt sefii executivi ai BNR, doi membri sunt reprezentanti ai ASF, iar presedintele actual al ASF este bancher, in timp ce ceilalti doi membri ai Consiliului urmeaza a fi desemnati de Guvern, iar in privinta persoanei acestora chiar mi-e greu sa cred ca vor fi desemnati de premier fara acordul prealabil al BNR (imaginati-va o secunda ca unul ca mine ar fi propus sa fie membru in acest Consiliu; oare as primi acordul BNR? Evident ca nu!)."
"Acest Comitet este, in mod evident, neconstitutional. Asemenea entitati supra-ordonate Guvernului nu sunt prevazuta nicaieri in Constitutie(s.n.). Acest Consiliu, de fapt, este un supra-guvern care are drept de veto asupra deciziilor Guvernului, unul mai important si mai serios decit ar avea Parlamentul. Realitatea politica si constitutionala a Romaniei ne-a demonstrat ca, de fapt, Parlamentul poate fi usor evitat de Guvern in procesul de legiferare, si asta se intimpla atit prin intermediul delegarii legislative (practica ordonantelor de guvern fiind din ce in ce mai intensa, pas cu pas, Parlamentul fiind evacuat din postura sa de autoritate legislativa a Romaniei), cit si prin intermediul asumarii raspunderii in fata Parlamentului. In acest caz, al asumarii raspunderii pe un proiect de lege a Guvernului, legea nu se dezbate, ci, fie trec trei zile de la depunerea la Parlament a proiectului si nu se formuleaza motiune de cenzura contra Guvernului, si legea intra in vigoare fara dezbatere in Parlament, fie se formuleaza motiunea si aceasta este respinsa (legea trece), sau aceasta este admisa (Guvernul pica si legea nu trece), dar, repet, nu exista dezbatere in niciuna dintre aceste trei situatii. In schimb, daca acest CNSM s-ar opune unei decizii in domeniul financiar, atunci aceasta decizie nu va putea “trece”. Or, Comiteul nu e ales si nici nu e supus vreunei autoritati statale pentru control si supraveghere( ca si BNR-s.n.) , neavind, deci, nicio responsabilitate si neexistind nicio pirghie de control al legalitatii sau oportunitatii “recomandarilor obligatorii” ale Comitetului.
Dar cel mai socant aspect reliefat de acest proiect de lege este ca provoaca o adevarata intoarcere in timp, in perioada comunista, cind exista ca organism supra-guvernamental, peste decizia caruia nu se putea trece, Comitetul de Stat al Planificarii (CSP). Acesta este socul. In realitate, institutii ca CNSM sunt atacuri la democratie."

In sfarsit, profesorul Gheorghe Piperea afirma textual un adevar brutal :

"BNR a fost si este conducatorul de facto al acestei tari inca de cind s-a constituit, in 1991, pe ruinele fostei banci centrale comuniste. "

Faptul absolut uluitor este acela ca BNR ( si cu atat mai mult CNSM ) desi  iau decizii peste capul autoritatilor de drept au un statut absolut paradoxal :

"BNR nu exista in Constitutie. Nici macar un singur text din Constitutie nu prevede niciun text relativ la BNR."

Cu toate acestea :

"Guvernatorul BNR ... isi construieste metodic, pas cu pas, pinza cu care a ajuns sa acopere cam tot ce inseamna autoritate decidenta in Romania actuala, devenind conducatorul nostru de facto."

" A se observa ca, exceptindu-l pe prim-viceguvernatorul BNR, toti ceilalti 4 reprezentanti ai BNR in CNSM au participat ca “lectori” la seminarul de pregatire profesionala pe drept bancar a judecatorilor din 28-29 aprilie 2015, seminar pe care, personal, l-am considerat un grav atac la indendenta justitie, reclamind, prin intermediul Asociatiei Parakletos, la CSM acest aspect (din pacate, CSM nu a raspuns inca acestei petitii)."

Rezultatul general al acestor manevre oculte a fost unul nesperat de benefic pentru o categorie de privilegiati dar catastrofal pentru societate :

"Deocamdata, sa retinem ca, in acesti 25 de ani care au trecut de la Revolutia din 1989, Romania a avut o traiectorie ciclica, de la uriase caderi economice urmate de enorme cresteri ale inflatiei, la cresteri nesanatoase si arificiale urmate de alte caderi abrupte, care au inlatuit si nenorocit oameni si au distrus afaceri, dar au imbogatit peste masura doua-trei mii de insi bine infipti politic si au triplat, in perioada 2008-2015, afaceri ale multinationalelor, totul pe seama pauperizarii populatiei." 

" ..., cresteri economice sunt urmate de caderi abrupte, in timpul carora multa lume se ruineaza, dupa care urmeaza din nou panta ascedenta, panta pe care se inscriu cei ce stiu sa foloseasca ”oportunitatile” dezastrului. A se observa ca, in timp ce 80% din populatia paturii de mijloc a Romaniei s-a pauperizat, averile cumulate ale multimilionarilor romani s-au dublat in criza, iar cifrele de afaceri si profitabilitatea corporatiilor multinationale cu activitati in Romania s-au triplat. "

*) Gheorghe Piperea - Game over ? 
( http://www.juridice.ro/391001/game-over.html )