O tema captivanta cum
este starea de fapt a Romaniei contemporane a fost analizata recent pe Contributors.ro :
Daniel Iosif - Din bube, mucegaiuri si noroi, isca-vom frumuseti si prețuri noi?
Din nefericire , abordarea superficiala , cliseele comune si
limbajul colocvial, neglijent, neşlefuit , tradeaza improvizatia :
„ În fine, revenind și privim statisticile legate de dinamica populație. Îngrozitor! Populația îmbătrânește iar tineri care să le ia locul nu mai sunt. Pe lângă faptul că nu mai sunt întrucât sporul natural este într-un colaps din 1990 încoace, cei care totuși se mai nasc vor dori, cu ardoare, să părăsească țara. La aceștia, se mai adaugă, deloc neglijabilă, o cifră de tineri care își pierd viața prostește, fie prin incendii, accidente rutiere sau prin spitale, în urma malpraxisurilor.
Dacă astăzi statul se descurcă cât de cât cu pensiile, ce va face peste câteva decenii? (Se descurcă este impropriu spus, dacă ne uităm la ce pensii sunt astăzi prin România sau, de cealaltă parte, la nesimțirea pensiilor speciale). Se va produce o dublă tragedie: bătrânii nu vor mai avea după ce bea apă iar tinerii, clasa activă, vor trage la jugul lor. Aici mi se pare principala problemă a României.”
In realitate , problema societatii romanesti este una legata
de sistem , dar autorul nu analizeaza determinismul social, nu diferentiaza cauzele de efecte , in schimb propune scenarii ambigue, gratuite sau chiar fanteziste :
„ Chestia aceasta cu solidaritatea nu este de lepădat. S-ar putea să ne trezim că toate scursurile societății se solidarizează, și atunci ar fi destul de dificil. Vă dați seama ce ar însemna un boicot masiv reprezentând toți hoți și pungașii pe care îi vedem azi la televizor? Ideea nu le este străină, dar avem noroc că există politica. În politică, hoții nu se înțeleg între ei.”
Rezultatul este unul
pe masura investitiei . Autorul ramane blocat intr-un cerc vicios si
ajunge chiar sa puna sub semnul intrebarii necesitatea unui sistem educational
performant :
„Întrebați adolescenții ce vor să facă în viață, cel puțin trei sferturi introduc în răspunsul lor opțiunea străinătății. Dacă aceasta este perspectiva tinerilor asupra țării, am un sentiment că lucrurile nu merg deloc bine, ca să folosesc un eufemism.În acest caz, se pune întrebarea: la ce bun să mai avem, de exemplu, sistem educațional performant ( s.n.) ?”
Mai mult decat atat, cu toata pregatirea sa universitara si
deschiderea europeana de care a beneficiat , autorul nu poate depasi o anumita
mentalitate si retine din intreaga disidenţă
politica si intelectuala de la noi doar sabloanele primitivismului social de
tip Vanghelie redate intr-un limbaj buruienos ca sa citam un clasic in viata :
„Am avut unul, din păcate numai cu numele. Noii miniștrii ar trebui să audă de la șeful lor ceea ce Nicolae Steinhardt a auzit de la tatăl lui, în prejma arestării: „Să nu fii [jidan] fricos şi să nu te c… în pantaloni”.
Cum ar spune un vechi aforism , nimeni nu poate sari peste umbra lui, nici chiar autorul acestui text dat publicitatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu