Diversiune, dubla masura , degradarea limbajului si comunicarii publice

 „Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele”.

George Orwell

"Ferma animalelor"

Emilia Sercan, o jurnalista celebra prin dezvaluirile legate de modul fraudulos ( copy-paste ) in care puternicii zilei si-au luat doctoratele si care a dezvaluit amploarea fenomenului la nivelul clasei politice a platit pretul acestei cruciade.  Principiul este unul simplu . In orice societate primitiva ca a noastra  in care fenomenul coruptiei a luat o amploare deosebita cel care face dezvaluri de o asemenea amploare  trebuie sa plateasca  fiind atacat sub toate formele posibile. 
In primul rand a fost pusa in dificultate de reprosul ca a facut dezvaluiri despre potentatii zilei , dar si compromisuri in timp ce a fost si angajata unora (  https://www.paginademedia.ro/2017/04/emilia-sercan-in-lacrimi-la-eugenia-voda-in-platou-cand-a-fost-intrebata-de-perioada-realitatea-tv-a-fost-un-compromis ). A urmat  aplicarea principiului securist al scormonirii trecutului  respectiv cautarea punctului negru din biografie pentru ca in aceasta mentalitatea concentrationara daca acesta nu exista atunci trebuie inventat pentru ca toti sunt santajabili si pot fi redusi la tacere 
In acest caz , exact inainte de publicarea cartii sale  “Fabrica de doctorate – Sau cum se surpa fundamentele unei natii“ s-a mers pana la dezgroparea lucarii de licenta a jurnalistei si aparitia in presa a unor pagini fotopiate care ar demonstra ca jurnalista ar fi plagiat (http://adevarul.ro/locale/sibiu/jurnalista-emilia-Sercan-specializata-denuntarea-plagiatelor-acuzata-copiat-propria-lucrare-licenta-1_592824045ab6550cb8784791/index.html ). Scopul este unul evident. Chiar daca s-ar demonstra ca jurnalista nu ar fi plagiat, pata ramane si aceasta inseamna decredibilizarea jurnalistei si a dezvalurilor sale ( " daca si jurnalista a copiat, atunci demersul sau nu este unul valid").


Pozitia jurnalistei a fost exprimata pe Facebook ( https://www.facebook.com/emilia.sercan/posts/1977688305590762 ) :

“Nu mai am exemplarul meu pentru verificare, insa, sper ca marti, cand voi merge la Sibiu, voi putea stabili autenticitatea lucrarii. De aici trebuie plecat, pentru ca termenul de pastrare al lucrarilor de licenta in arhiva unei facultati este de cinci ani, potrivit legislatiei trecute si actuale. Lucrarea prezentata de Turnul Sfatului nu are nicio stampila care sa-i ateste autenticitatea. Am cerut deja in scris o serie de informatii de la Facultatea de Socio-Umaniste, in care s-a „topit” fosta Facultate de Stiintele Comunicarii si Jurnalism din Sibiu, iar marti o voi face si in persoana. Va veti intreba daca nu recunosc ce este in ea. Am scris despre calomnie si proba veritatii, insa nu am memorie fotografica astfel incat sa imi aduc aminte, dupa 14 ani, fiecare fraza, pasaj sau pagina. Asta am de spus, pentru moment, despre acuzatiile care mi se aduc.” 

Emilia Sercan

Pana aici, lucrurile sunt clare., dar ceea ce a urmat nu mai este ceva la fel de clar. In apararea jurnalistei vine un publicist roman stabilit in Occident iar pozitia acestui aparator din oficiu este exprimata pe Contributors.ro ( http://www.contributors.ro/cultura/de-ce-e-slaba-emilia-sercan-pentru-ca-vrea-sa-fie-tare-in-fata-unui-santaj/ ) :

" Problema e ca, atata vreme cat nu esti sigura daca ai plagiat sau nu in lucrarea de licenta (si-ai putea ramane nesigura pana la sfarsitul zilelor, daca e sa cred toate argumentele pe care le-aduci – si n-am motive sa n-o fac), trebuie sa discuti pornind de la presupunerea ca ai facut-o. Ca ai fost si tu, fara s-o realizezi la varsta aceea, victima mentalitatii “lasa, mai, ca merge si-asa; de fapt, doar asa merge; oricum nu conteaza“.Abia din momentul acela – momentul in care iti pui cenusa in cap si spui “poate am fost slab” – devii tare."  

Alin Fumurescu 

Aparatorul din oficiu inceraca sa aplice principiul dublei masuri , respectiv un fel de  "ceea ce este rau la cei rai este bun la cei buni" :

" Pe baza aceleeasi logici, nu-l mai citim pe Heidegger, pentru ca s-a dat cu nazistii, si ne stergem la dos cu principiul egalitatii stipulat in Declaratia de Independenta, pentru ca Jefferson a fost stapan de sclavi."

Care este problema ? Pozitia , limbajul , logica triviala si amiguitatea morala a unui assistant professor la o universitate occidentala (http://www.uh.edu/class/political-science/faculty-and-staff/professors/fumurescu/ ) care concomitent citeaza din Corinteni si in mod inexplicabil pentru un universitar coboara stacheta comunicarii publice prin limbajul neslefuit ( scuze cititorilor acestui comentariu pentru limbajul citat mai jos ) : 

"...aici se invarte IQ-ul marilor nostri conspirationisti. Logica infantila functioneaza cam asa: “Mama, tata, pisu, caca, daca Emilia Sercan a plagiat, toate dovezile prezentate de catre ea despre mai-marii zilei, sunt nule.”

" “Conspirationistii” sunt infantili. Cine le urmeaza “logica” e la fel de infantil: “Mama, tata, pisu, caca, vine cometa, maine mergem la pescuit.”

Problema este ca in acest caz vorbim nu de "infantili" , ci de specialisti in "character assasination", linsaj mediatic si atacul la persoana practicat in mod cert de oficinele Securitatii de altadata , dar si de unele instante actuale , specialisti care de aproape trei decenii fac mari deservicii nu numai publicistei in cauza,  ci si spatiului public romanesc. 
Rezultatul ? In loc sa beneficiem de un dialog public si o comunicare civilizata si europeana,  sunt mentinute si incurajate coborarea stachetei , limbajul si logica triviala , ambiguitatea morala si degradarea spatiului public.

O societate in care exista dubla masura iar logica morala se aplica selectiv si in functie de context si conjunctura nu este de fapt o societate deschisa si nu incurajeaza nici existenta unui stat de drept . 

In final, ramane o intrebare foarte interesanta . Care ar putea fi ratiunile pentru care un publicist roman si universitar stabilit in Occident adopta o asemenea strategie de comunicare evidenta in multe din articolele sale,  dar in contradictie cu statutul, misiunea si competentele afirmate ? 
Nu putem sti cu certitudine,  dar o posibila explicatie ar fi chiar dubla masura si ambiguitatea morala practicata de autor  cu ceva ani in urma si intr-un alt context  : 

" De multe ori erau ”ponturi” – unele se verificau, altele nu, important, cred acum, privind retrospectiv, era doar sa se declanseze “ancheta jurnalistica” si omul sa stie. Alteori erau telefoane date din birou, de fata cu “impricinatul”: “Bai, Fumi, uite sunt aici cu dl. X, se vaita ca il acuzati de niste lucruri… E adevarat?” “Adevarat”, spuneam eu, explicandu-i ce si cum, care-s dovezile, etc” pai n-ar fi frumos sa-i luati si lui pozitia?” “Ba da, Nasu’, de-abia astept, de cand incerc sa-l contactez pe X”. “ X ma contacta in genunchi. Daca aveam ceva “beton” impotriva lui, publicam. Daca nu, publicam aluzii. Da, am facut-o si pe asta si mi-e rusine.
Mi-e rusine.
Acum n-as mai face-o. Atunci, insa, am facut-o. Mi se parea inca un soi de haiducie chiar daca mie nu-mi “pica” nimic. Si nu mi-a “picat” in viata vietilor mele. Veneau oameni cu plicuri. Veneau. Ma chemau afara din redactie si-mi dadeau plicuri. N-am refuzat nici unul. Luam si plicul si persoana si mergeam (fara sa deschid – nici plicul. , nici persoana:)) la secretariat: “Ica” – Ica ne era secretara pe atunci – “Ica, domnjul X vrea sa faca o donatie redactiei!” Domnului X I se bulbucau ochii, noi beam bere si cafele o vreme pe banii lui, toata lumea era multumita. " 

Alin Fumurescu - …Nasul (SRS): lumini si umbre… ( 15.11.2009)
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nasul-srs-lumini-si-umbre-14358.html