In urma cu trei ani , un articol aparut pe platforma Contributors.ro ( Vladimir Tismaneanu - Cine a fost maresalul URSS Lavrenti Pavlovici Beria? Gangster, sociopat, reformator ) l-a avut drept personal central pe Lavrenti Pavlovici Beria , fost ministru al afacerilor interne al NKVD /NKGB , însărcinat cu serviciile de securitate și represiune în regimul sovietic, unul din principalii responsabili ai epurărilor staliniste din deceniul al patrulea si implicat in organizarea masacrului de la Katyn, în care au fost asasinați aproximativ 22.000 de ofițeri și intelectuali polonezi.
 |
| Lavrenti Pavlovici Beria |
Portretul facut atunci tortionarului Beria sau este unul creionat fara echivoc si in care elementele de baza pornesc de la faptele sale :
" A fost direct implicat in executiile de dupa 1939, deci in cazuri celebre precum Vsevolod Meyerhold, Isak Babel, Mihail Koltsov, dar si in masacrul de la Katyn (initiat de fapt de el). La fel, a fost responsabil pentru crimele in masa din tarile baltice, din Basarabia si Bucovina de Nord, din Ucraina si Belorusia de Vest. Asemeni unor Nikita Hrusciov, Lev Mehlis si Andrei Jdanov, a indeplinit cu entuziasm programul numit de istoricul Jan T. Gross “revolutia din exterior”. S-a scaldat in sange, a fost un campion absolut al sociocidului. In planul vietii personale, era cunoscut pentru abuzuri abjecte si promiscuitate. Era ceea ce cheama un violator serial, un serial rapist. Stalin era, fireste , la curent cu aceste abominatiuni, dar le pastra confidential, in scopuri de santaj. In memoriile ei, fiica lui Stalin, Svetlana Allilueva, l-a descris drept geniul rau al tatalui ei."
Mai mult decat atat, autorul articolului se pronunta atunci in mod categoric in privinta incercarii fiului lui Beria de a-i spala imaginea :
" Fiul lui Beria, Sergo, a publicat o carte de memorii in care incearca ( in zadar, ma grabesc sa adaug ) sa ofere imaginea unui personaj rational si onest."
In 2017 pornind de la aceeasi carte citata in 2013 , dar folosita in alte coordonate , opiniile profesorului Tismaneanu basculeaza cu 180 de grade.
Intr-un articol aparut pe site-ul postului de radio Europa Libera (Vladimir Tismaneanu - Nefericitul Beria ) , tortionarul Beria sufera acum o anti-metamorfoza kafkiana prin care gandacul tortionar se transforma se transforma incet-incet in omul plin de intentii reformatoare .
Mai mult decat atat, aflam cu aceasta ocazie ca acest tortionar era si un om profund nefericit ( probabil ca fericite au ramas doar victimele lui pe care le-a trimis la ceruri ... ) .
In acest caz sunt folosite actiuni care aparent sunt opuse celor care l-au definit ca tortionar , principiul de baza ramanand unul specific gandirii bolsevice conform caruia cei care gireaza crimele in masa sunt aceiasi cu cei care le neaga , le judeca sau le condamna ulterior si ...reformeaza sistemul tot cu ei in frunte .
Primul argument invocat in sprijinul acestei metamorfoze este legat de actiunile lui Beria intreprinse imediat dupa moartea lui Stalin :
" Numit ministru al Afacerilor Interne îndată după dispariția dictatorului, Beria a fost cel care a forțat Biroul Politic să decreteze eliberarea a peste un milion de deținuți din Gulag. Tot el a fost cel care, în aprilie 1953, la o lună după moartea lui Stalin, a decis eliberarea medicilor acuzați de complot pentru asasinarea conducătorilor bolșevici. "
Al doilea argument este acela ca Beria sprijinea ideea unei confederatii balcanice ( idee atacata de Stalin ) si avea legaturi cu unii lideri "progresisti" din Europa Centrala si de Est ( Gheorghi Dimitrov, Tito ) si inclusiv din Romania cum ar fi Ana Pauker (!) :
"Pentru priceperea mecanismelor stalinizării Europei Centrale și de Est, aflăm lucruri extrem de interesante (s.n.) în cartea lui Sergo Beria despre tatăl său. Între altele, reiese că Lavrenti Beria avea legături strânse cu Gheorghi Dimitrov (pe care îl prețuia), dar și cu Tito. Ideea Confederației balcanice, inițiată de Dimitrov și atacată de Stalin și Molotov, fusese sprijinită de Beria ( Jdanov însuși fusese de acord cu acest proiect, convins că Tito va accepta subordonarea totală față de Moscova)."
" Printre militanții comuniști în care Beria investise speranțe și pe care îi încurajase se numărau Rudolf Slánský, Imre Nagy, iar în România, Ana Pauker și Vasile Luca (cu toții aflați la Moscova în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial)."
In sfarsit , ultimul argument invocat este legat de unele carti aparute in Occident care pledeaza pentru o reevaluare a rolului pe care l-a jucat de Beria in Rusia Sovietica :
" Între altele, aș aminti aici excelenta carte despre Beria: "Stalin’s First Lieutenant" datorată cercetătoarei Amy Knight, apărută la Princeton University Press în 1995, în care se confirmă, pe bază de documente irefutabile (s.n.), faptul că Beria, temutul șef al poliției secrete într-o anumită perioadă a regimului bolșevic, era departe de a fi fost criminalul absolut , monstrul total descris de propaganda hrușciovistă (s.n.) ."
Vladimir Tismaneanu - Mareșalul Uniunii Sovietice, torționarul Lavrenti Pavlovici Beria
Pe scurt, criminalul nu mai este acum un criminal odios ca in cazul primei evaluari , ci devine un criminal neodios , deoarece este animat de intentii bune. De aici si pana la a-l declara pe Beria promotorul primei etape de liberalizare si autorul primei destalinizari nu mai este decat un pas si acesta a fost facut .
In consens cu aceste incercari de albire a imaginii lui Beria, autorul atribuie acestui tortionar sinistru si al carui sistem de valori a fost definit in mod incontestabil prin faptele si actiunile sale necontestate de nimeni pana acum , un rol de pionierat in liberalizare si destalinizare :
" Proba faptului că lucrurile erau mai complicate decât apăreau în documentele oficiale (sau decât aveau să fie mistificate în raportul lui Hrușciov de la Congresul al XX-lea, în fapt un text redactat de Piotr Pospelov, fostul protejat al lui Beria!) este aceea că, după moartea lui Stalin, prima etapă de liberalizare a fost indubitabil legată (s.n.) de acțiunile personajului central al acestei cărți ."
"Se poate spune, și nu numai pe baza a ceea ce afirmă Sergo în cartea lui, că Beria a fost cel care a declanșat prima destalinizare (s.n.) în URSS și în Europa de Est (a se vedea discuțiile purtate cu conducerea maghiară în mai-iunie 1953 și rolul lui Beria în impunerea lui Imre Nagy ca premier, o dată cu diminuarea autorității lui Mátyás Rákosi)."
Cat de liberal si de reformator era Beria si ce convingeri avea el in realitate se poate vedea din discursul pe care l-a tinut in 1935 la deschiderea cursului de psihopolitica de la Universitatea Lenin *). De aici incolo apar problemele si dilemele.
Faptul ca Beria a promovat unele actiuni de liberalizare si de destalinizare nu inseamna in mod necesar ca acesta credea in ele ( mai degraba le-a promovat ca sa-si scape pielea pentru ce facuse deja si ca sa-si acopere urmele ) pentru ca tortionarii bolsevici ca si tortionarii din Gestapo sau SS erau ceea ce Theodor Adorno in celebra sa carte " The Authorian Personality " (1950) a definit drept " functionarul manipulant", respectiv un fanatic al ordinelor care cu aceeasi eficienta diseca o broasca ( la limita , omoara un om ) sau demonteaza un ceas, dar care intre cele doua actiuni nu face nici o diferenta pentru ca pur si simplu este incapabil sa o simta.
In ce masura un tortionar profesionist ca Beria isi poate reseta sistemul de valori si poate deveni peste noapte un liberal si un antistalinist convins , este o uriasa enigma politica, sociala si psihologica pe care doar adeptii si promotorii ei o pot explica.
Dincolo de aceste reevaluari mai mult decat discutabile , apare si o alta surpriza. Profesorul Tismaneanu , in stilul inconfundabil prin ambiguitatea contextuala prezenta de atatea ori in publicistica sa in care nu o data argumentele pro si contra sunt intr-un raport de paritate prin care poate fi invocat oricand contrariul unei teze afirmate, preia stafeta reevaluarii rolului jucat de Beria si o duce mult mai departe si mult mai sus .
Intr-o prima etapa, activitatea criminala din trecut a lui Beria care nu poate fi negata , devine acum "un rol nefast" iar tortionarul se tranforma intr-un "mai putin fundamentalist" :
" Beria a jucat un rol nefast (s.n.) în teroarea stalinistă a anilor ’30, dar după 1945 el a fost, o putem spune acum(s.n.) , exponentul unei direcții mai puțin agresiv-fundamentaliste (s.n.) decât cea simbolizată de Jdanov și, după 1949, de Malenkov, Hrușciov și, în planul ideologiei și al relațiilor cu statele sovietizate, Mihail Suslov.
Reevaluarea ( de fapt , albirea ) lui Beria este facuta de aceasta data inclusiv in context est-european . Desi acesta a fost ministru de interne si a raspuns de serviciile de securitate si represiune NKVD /NKGB in regimul sovietic , autorul sustine acum ca nu Beria a sustinut dorinta lui Stalin de reproduce in Europa de Est scenariul Marii Terori , ci Malenkov si Hrusciov ( adica exact cei care l-au demascat si condamnat ulterior) :
" Pe scurt, nu Beria (s.n.) , ci adversarii săi, inclusiv Malenkov și Hrușciov, au fost cei care au susținut cu pasiune dorința lui Stalin de a reproduce în Europa de Est lugubrul scenariu al Marii Terori . Acesta este adevărul istoric (s.n.) și el trebuie recunoscut ca atare, fără nejustificate rețineri (s.n.)."
Finalul acestei reevaluari este bulversant. Beria devine din tortionar profesionist un fel de cruciat reformator respectiv varful de lance al ofensivei de lichidare a celor mai sinistre mosteniri staliniste ( ca si cum nu ar fi facut parte din ele ! ). Dupa autor , Beria conduce de unul singur ofensiva lichidarii cele mai sinistre mosteniri staliniste intrand in coliziune frontala cu rezistenta potentatilor stalinisti.
Ironia istoria este aceea ca cel care a fost vanatorul altora este la randul lui vanat si devine o victima , deci pentru toate relele de vina sunt acum vanatorii sai care decid sa-l lichideze fizic :
" Incapabili să țină piept ofensivei lui Beria în direcția lichidării celor mai sinistre moșteniri staliniste (s.n.) , Malenkov, Hrușciov, Bulganin, Suslov și ceilalți potentați au decis să-l lichideze fizic, împroșcându-l cu cele mai absurde acuzații (s.n.)."In esenta , in aceasta reevaluare arhitectul intregului sistem concentrationar ( sa nu uitam ca Beria a condus intreaga activitate de securitate si represiune in NKVD/NKVD ) se tranforma , in mod subit in demolatorul acestuia , dar numai atunci cand a putut ( sau a fost lasat ) sa o faca :
" Faptul că tocmai Beria, un personaj perceput drept arhitect al sistemului concentraționar, a fost cel care a susținut, în clipa când a putut să o facă, desființarea acestuia, este cumva stânjenitor (s.n.), întrucât sfidează multe idei preconcepute (s.n.)."
Problema este ca toate aceste sofisme in cascada se transforma treptat in paralogisme deoarece din tortionarul sangeros de la plecare a ramas in final doar un demolator al sistemului , dar si acesta este unul gonflabil deoarece sub toate aceste masti s-ar ascunde un adevarat reformator al sistemului ( !) dar care nu putea actiona pentru ca l-ar fi distrus fizic dusmanii sai.
In realitate, actiunile "reformatorului" erau ghidate doar de instinctul de supravietuire sau chiar aveau chiar girul sistemului :
" Este simptomatic că, de-a lungul anilor, cu permisiunea lui Stalin (s.n.) , Beria întreținuse canale secrete de comunicare cu figuri proeminente ale menșevismului gruzin aflate în emigrație în Occident."
Ca masura de precautie , reevaluarea rolului jucat de Beria este una mediata in care autorul acorda credit opiniilor fiului tortionarului pentru care tatal sau este un erou tragic , primul care "s-a rupt de mitul bolsevic" si care s-a sinucis de fapt in "aventura reformelor si deschiderii spre Occident"(!) in timp ce fiul devine un martor esential al istoriei regimului sovietic
Toata aceasta reevaluare a rolului lui Beria convertit subit in reformator este de fapt o extrapolare gratuita deoarece in ultima instanta chiar autorul recunoaste ca se bazeaza doar pe marturia subiectiva a fiului tortionarului :
" Cum spuneam, această carte vorbește pozitiv (s.n.) despre un personaj intrat în istorie (ca și în legendă) drept încarnare a tot ce poate fi mai abject (s.n.) . Cuvintele lui Sergo Beria din finalul cărții sunt o mărturie a suferinței (s.n.) celui care știe că, dincolo de rolul tatălui său în atâtea atrocități(s.n.) , el a fost primul care a îndrăznit, ca membru al Biroului Politic (Prezidiul CC), vicepremier și ministru de Interne, să rupă cu mitul bolșevic (s.n.) și să se lanseze în chip sinucigaș(s.n.) în aventura reformelor și a deschiderii spre Occident ".
Toata aceasta reevaluare a rolului lui Beria convertit subit in reformator este de fapt o extrapolare gratuita deoarece in ultima instanta chiar autorul recunoaste ca se bazeaza doar pe marturia subiectiva a fiului tortionarului :
"În realitate, dacă ceea ce ne spune Sergo Beria despre rezervele tatălui său în raport cu bolșevismul este adevărat (s.n.), e de presupus că timp de decenii Lavrenti Pavlovici nutrise planul secret de a reforma sistemul (s.n.) , așteptând clipa când va putea porni în această direcție fără teama că va fi distrus fizic (s.n.)."
Ca sa nu mai existe dubii, vorbim in realitate de o reabilitare a memoriei tortionarului in care profesorul Tismaneanu da credit opiniilor afirmate de catre fiul acestuia . In acest caz empatia autorului pentru suferinta fiului lui Beria este cu adevarat impresionanta . Nu numai ca ii crediteaza opiniile , dar la finalul articolului le si citeaza fara comentarii ca marturie a caracterului uman al tortionarului Beria , un creator cu care viata a fost atat de cruda si nedreapta incat si-a putut manifesta talentul doar in armament si instrumente de distrugere in masa :
„Tatăl meu a fost un om profund nefericit (s.n). Natura îl împingea spre creație ( s.n.). Se ferea de intrigi și de manevre de aparat, căutându-și refugiul în domenii în care putea construi [...]. A avut puține satisfacții în viață, întrucât singurul domeniu în care a fost lăsat să-și desfășoare talentele de creator a fost cel al armamentului, al instrumentelor de distrugere(s.n.). În fond, mi-e milă de el (s.n.). Ce a lăsat în urmă? O reputație îngrozitoare (s.n.) și bomba atomică în mâinile acestor canalii(s.n.) ”
Un asemenea citat sfidator este cireasa de pe tort intr-un demers cinic de rescriere si reinterpretare a istoriei in care , prin sofisme triviale si artificii formale , se amesteca faptele istorice cu emotiile si sentimentele protagonistilor si martorilor subiectivi , iar interesul si compasiunea autorului se indreapta nu atat catre victime , cat catre nefericirea tortionarului **) si suferinta fiului sau.
Subliminal vorbind , nici un fiu nu-si poate condamna tatal si cu atat mai mult atunci cand este vorba de nomenklaturistii regimului comunist legati intre ei prin celebra omerta specifica sistemelor de tip mafiot.
Sa recapitulam. Aceasta calatorie initiatica in care pornind de la un criminal odios se ajunge in final la o "victima nefericita" , respectiv un pioner al desprinderii de mitul bolsevic, un anti-stalinist , un reformator al sistemului, un promotor al liberalizarii si al deschiderii spre Occident (?!) , este o performanta si o prestidigitatie ideologica si cinica absolut uluitoare de care poate fi capabila numai o persoana cu inteligenta sclipitoare , abilitatea si experienta profesorului Vladimir Tismaneanu care a trait si a excelat cu aceeasi usurinta si eficienta in doua sisteme politice total antagonice.
Note
*) Beria nu a fost nu numai arhitectul sistemului concentrationar si implicit adeptul convins ingineriei sociale comuniste , ci si adeptul psihopoliticii , una dintre cele mai puternice arme ale regimului sovietic ( redevenita actuala prin "subversiunea ideologica" specifica regimului Putin care pune in pericol inclusiv stabilitatea statelor europene ) :
Cuvantarea lui Beria
Prelegere tinuta la inaugurarea cursului de psihopolitica, Moscova, 1936
Studenţi americani de la Universitatea Lenin, vă urez bun venit la cursurile de Psihopolitică!
Deşi mai puţin cunoscută, Psihopolitică este o parte importantă a geopoliticii. Ea este mai puţin cunoscută din pricină că se adresează numai persoanelor cu pregătire superioară, adică straturilor de la vârful cel mai înalt al mişcării de „însănătoşire mentală".
Prin Psihopolitică, obiectivele noastre majore pot fi atinse în mod efectiv. Primul şi cel mai important demers al nostru este acela de a produce cât mai mult haos în cultura duşmanului. Fructele acţiunilor noastre cresc bine într-un climat de haos, neîncredere, depresiune economică şi nesiguranţă ştiinţifică. Aceasta pentru că o populaţie astfel încercată îşi poate afla pacea numai în statul comunist oferit de noi şi pentru că, până la urmă, numai comunismul poate să rezolve problemele maselor.
Psihopoliticianul trebuie să depună toate eforturile de care este în stare pentru a produce maximum de haos în domeniul „însănătoşirii mentale". El trebuie să recruteze şi să folosească toţi factorii şi toate facilităţile din acest domeniu. El trebuie să acţioneze pentru creşterea personalului şi mijloacelor din domeniul „însănătoşirii mentale", în aşa fel încât, până la urmă, întreaga arie a ştiinţei mentale să fie complet dominată de principiile şi dezideratele comuniste.
Pentru a-şi atinge aceste obiective, psihopoliticianul trebuie să zdrobească orice metodă „autohtonă" de însănătoşire mentală din America. învăţăturile lui James, Eddi şi ale vindecătorilor credincioşi penticostali, apărute în rândul concetăţenilor voştri dezorientaţi, trebuie neapărat eliminate. Cei ce le discreditaţi, defăimaţi şi arestaţi chiar de propriul lor guvern, până când îşi vor pierde orice credibilitate şi până când va rămâne să acţioneze numai „însănătoşirea" de orientare comunistă. Trebuie să acţionaţi până când fiecare profesor de psihologie, în mod conştient sau inconştient, va ajunge să predea, sub masca psihologiei, numai doctrina comunistă. Trebuie să acţionaţi până când fiecare medic şi psihiatru va deveni un psihopolitician sau un pion ce lucrează, fără să-şi dea seama, în slujba noastră.
Trebuie să acţionaţi până când vom ajunge să punem stăpânire pe mintea şi trupul tuturor personalităţilor importante din naţiunea voastră. Trebuie să puneţi o astfel de pecete asupra stării de dezechilibru mental şi să ajungeţi să vă bucuraţi de o autoritate atât de mare în afirmarea acesteia, încât nici unui om de stat, astfel etichetat, să nu i se mai acorde vreo credibilitate din partea propriului popor. Trebuie să acţionaţi până când sinuciderea provocată de dezechilibrul mental va deveni un fapt obişnuit şi nu va mai genera investigaţii şi comentarii.
In instituţiile pentru cei dezechilibraţi mental dispuneţi, în ţara voastră, de locuri unde pot fi închise până la un milion de persoane ce sunt lipsite de drepturi civile şi de orice speranţă de libertate. Asupra acestor oameni se pot practica şocuri electrice şi intervenţii chirurgicale care să-i facă să-şi piardă pentru totdeauna orice luciditate. Trebuie să faceţi ca aceste tratamente să devină comune şi să fie acceptate. Trebuie să eliminaţi orice alt fel de tratament şi orice grup de persoane care ar încerca să intervină prin mijloace eficiente.
Trebuie să dominaţi, ca oameni cu autoritate, domeniul psihiatriei şi al psihologiei. Trebuie să dominaţi spitalele şi universităţile. Trebuie să răspândiţi mitul că numai un medic european poate fi competent în domeniul bolilor mentale, justificând în acest fel faptul că în mijlocul vostru există un mare număr de oameni născuţi şi instruiţi în străinătate. Dacă şi când vom pune stăpânire pe Viena, veţi avea un loc unde vă veţi putea întâlni şi de unde veţi putea primi instrucţiuni ca admiratori ai lui Freud şi ai altor psihiatri.
Psihopolitica presupune sarcini înalte. Prin ea îi puteţi elimina duşmani ca pe nişte insecte. Puteţi submina eficienţa liderilor introducând insanitatea în familiile lor cu ajutorul drogurilor. îi puteti elimina prezentând dovezi în favoarea susţinerii tezei că ar fi dezechilibraţi mental. Când par să fie foarte rezistenţi, le puteţi provoca starea de insanitate folosind tehnologiile noastre.
Prin Psihopolitica le puteţi schimba credinţele. Prin contactul, chiar de scurtă durată, cu un psihopolitician, puteţi nimici pentru totdeauna loialitatea unui soldat ori a unui om de stat faţă de propria-i ţară sau îi puteţi distruge raţiunea.
Dar veţi avea de înfruntat şi unele primejdii. Se poate întâmpla să se descopere remedii împotriva tratamentelor noastre. Se poate întâmpla ca poporul să-şi ridice glasul împotriva acestei „însănătoşiri mentale". Se poate întâmpla ca problema însănătoşirii mentale să fie dată în seama miniştrilor şi, în acest fel, să fie îndepărtată de psihiatrii şi psihologii noştri. Dar setea capitalistă de control, caracterul inuman al capitalismului şi groaza oamenilor faţă de boală pot fi folosite în aşa fel încât să ne protejeze de asemenea lucruri. Dacă totuşi ele se întâmplă şi dacă unii cercetători independenţi reuşesc să descopere mijloace de contracarare a procedurilor psihopolitice, nu trebuie să rămâneţi pasivi; necruţându-vă nici într-un fel odihna şi banii, trebuie să luptaţi împotriva lor pentru a-i discredita, a-i distruge şi a-i anihila. Căci, prin mijloace eficiente, toate acţiunile şi cercetările noastre pot fi contracarate.
Intr-un stat capitalist sunteţi ajutaţi de existenţa unei filosofii corupte despre om şi vremuri. Veţi vedea că totul vă va ajuta în lupta voastră de a pune stăpânire, a controla şi a folosi toate mijloacele de „însănătoşire mentală", în scopul răspândirii doctrinei noastre şi pentru a scăpa de duşmanii noştri dintre alte frontiere.
Pentru realizarea ţelurilor noastre, folosiţi tribunalele, folosiţi-i pe judecători, folosiţi Constituţia ţării, folosiţi societăţile medicale si legile. Nu precupeţiţi nici un efort pe care l-aţi putea face în această direcţie. Iar când munca voastră va fi încununată de succes că puteţi aplica propriile voastre legi după cum doriţi şi că, organizând cu atenţie societăţile medicale, ducând o continuă campanie pe tema relelor din societate şi pretinzând că acţiunile voastre sunt eficiente, puteţi face în aşa fel încât înşişi capitaliştii din ţara voastră să finanţeze, din propriile lor fonduri, o mare parte din această paşnică cucerire comunistă a naţiunii.
Creaţi haos prin Psihopolitică! Lăsaţi naţiunea fără conducător! Ucideţi-i pe duşmanii noştri! Şi aduceţi pe pământ, prin Comunism, cea mai grandioasă pace pe care Omul a cunoscut-o vreodată!
Vă mulţumesc.
Sursa - http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/
**) Am aflat cu totul intamplator despre acest articol (Vladimir Tismaneanu - Nefericitul Beria ) cand intr-un flux de postari de pe Facebook am citit finalul articolului in care fiul isi lauda si isi compatimeste tatal tortionar.
Am comentat ad-hoc acest citat cinic care dupa opinia mea nu este un argument valabil in reevaluarea rolui pe care l-a jucat in regimul sovietic si in istoria tarilor din Estul Europei un asemenea personaj sinistru ca Beria.
Am fost imediat apostrofat de catre autorul articolului ca nu am sesizat ironia (?) din titlul articolului , ca nu m-a invitat pe pagina sa de Facebook , ca nu isi aduce aminte sa fim prieteni pe Facebook,etc. Raspunsul meu a fost cel de mai jos ( am avut inspiratia sa-l salvez in forma in care l-am postat ), dar a disparut odata cu textul pe care l-am citit pe Facebook in cronologia jurnalistului Peter M. Iancu.
Sergiu Simion Nefericitul Beria (1) este una, "Nefericitul" Beria (2) este alta . Faptul ca ati folosit varianta (1) pentru titlu va priveste , dar nu va da dreptul sa reprosati altora ca nu a fost sesizata varianta (2) pe care de fapt nu ati folosit-o:) . Am vazut acest citat pentru ca fiind prieten pe Facebook cu domnul Peter M. Iancu mi-a aparut intamplator si l-am comentat ad-hoc fiind in spatiul public care nu este proprietatea nimanui pentru ca inclusiv dupa legile romanesti Facebook este spatiu public . Si va amintiti corect , nu suntem prieteni pe Facebook, dar nu se supara nimeni pentru acest lucru.
***
Toate comentariile (1)
Sergiu Simion
03,05,2017 11:52Aceasta calatorie initiatica in care pornind de la un criminal odios se ajunge in final la o "victima nefericita" , respectiv un pioner al desprinderii de mitul bolsevic, un anti-stalinist , un reformator al sistemului, un promotor al liberalizarii si al deschiderii spre Occident (?!) , este o performanta si o prestidigitatie ideologica si cinica absolut uluitoare de care poate fi capabila numai o persoana cu inteligenta sclipitoare , abilitatea si experienta profesorului Vladimir Tismaneanu care a trait si a excelat cu aceeasi usurinta si eficienta in doua sisteme politice total antagonice.
