Culpa morala si paralogismele filozofilor de tip nou

1. Cataclismul social

                                                      Mineriada din 1990


In anul de gratie 1990 intreaga societatea romaneasca a fost aruncata cu o brutalitate de neimaginat pentru o minte normala , pentru o societate civilizata si pentru o tara a Europei , direct in Evul Mediu provocand groaza cetatenilor romani normali si oroarea intregii lumi  :

Foto : Libertatea.ro

Foto DIGI24

Cinismul total (  politic , social, juridic si moral ) este acela ca dupa 27 de ani procurorii cer ajutorul publicului ca identifice acum victimele pe care  nu au vrut sa le identifice atunci :

http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/foto-procurorii-cer-ajutorul-publicului-pentru-a-identifica-100-de-victime-ale-mineriadei-din-13-15-iunie-653287

2. Opinia unui decident politic de prim rang

" „Pe 11 iunie la guvern am decis să procedăm în conformitate cu cererea imperativă formulată de Procurorul General al Republicii, Gheorghe Robu, ca după desfăşurarea primelor alegeri libere, democratice, în România, să restabilim normalitatea, a traficului în primul rând, normalitatea în Piaţa Universităţii. Asta a fost decizia Guvernului (s.n.) pe care mi-am asumat-o şi mi-o asum în continuare. Aveam o bază legală completă, aveam o situaţie politică clară, partidele din opoziţie nu mai participau la ce se întâmpla în Piaţa Universităţii, care devenise un fel de curte a miracolelor, şi am hotărât organizarea, cu forţele de ordine de care dispuneam pentru a se depresura Piaţa Universităţii şi a se restabili normalitatea”
Petre Roman
Prim-ministru 1990 

http://www.gandul.info/reportaj/13-15-iunie-1990-zilele-urii-15482643

Problema in acest caz ( o sa vedem imediat de ce ) este ca din acel guvern - Guvernul Petre Roman (1) - a facut parte si Andrei Plesu ca ministru al Culturii :

"Andrei Pleșu (28 decembrie 1989 - 28 iunie 1990)Minister nou înființat prin reorganizarea Consiliului Culturii și Educației Socialiste care s-a desființat prin Decretul CFSN nr. 12/1989."
https://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernul_Petre_Roman_(1)

3. Opinia unui participant direct


Opinia lui Cristian Badilita in calitate de participant direct ( intamplator si unul foarte erudit )  este una civilizata , directa , logica si bun simt. El se intreaba pur si simplu de ce nu raspund in mod solidar TOTI ( din acesti toti face parte si Andrei Plesu ) cei care au facut parte din acel guvern malefic si care au girat reprimarea sangeroasa a unei manifestatii pasnice :

" E gluma zilei? Aud ca tovarasii "procurori" au binevoit sa-si faca datoria (enfin, semi) dupa 27 de ani în cazul Mineriadei? Ma mir ca n-au asteptat sa murim cu totii. Într-adevar, dificil "caz": toti inculpatii se stiau de 27 de ani chiar de la TV. N-am gasit numele TUTUROR guvernantilor de atunci printre inculpati. Adica, Plesu e mai putzin vinovat decît Petre Roman? El se ocupa de "cultura", nu avea treaba cu iadul din Bucuresti ca membru al guvernului? (s.n.) N-am auzit sa-si fi dat macar demisia post factum (s,n.). Da, în schimb, lectii saptamînale de... morala crestina (s,n.). Majoritatii românilor putin le pasa de procesul acesta (asa cum putin le-a pasat de Piata Universitatii în 1990); noi, cei care am fost direct implicati, nu mai asteptam demult nimic. La ce bun? Se vede cu ochiul liber: nimic nu conteaza. Atunci, s-avem pardon, cui serveste circul? Basescu a închis procesul în 2008. Astia l-au redeschis sub presiunea europenilor acum doi ani. De fapt, a existat vreo Mineriada? A existat vreo Piata a Universitatii? Noi am existat? Sîntem doar note de subsol la operele postume ale lui Stalin." 

Cristian Badilita
https://www.facebook.com/cristian.badilita/posts/1964036233827000

Cu alte cuvinte, si dincolo de revolta pe care o resimte in calitate de participant direct ,  in viziunea domnului Badilita membrii acelui guvern blestemat au in mod cert o culpa morala pentru ca stiau foarte bine ca gireaza o represiune  si au facut-o in mod constient .
Pe de alta parte , pentru cei care au girat o asemenea monstruozitate , delimitarea ulterioara de aceasta ar seamana cu acel "Sa fiu al dracu` daca l-am vazut !" invocat drept scuza invocata de soferul  care a omorat un om cu masina "din greseala" , desi volan se afla el si nu altul.
Interesant este ca aceste opinii ale unui participant revoltat care a trait pe pielea lui aceste atrocitati , desi sunt exprimate in mod civilizat , primesc o replica neasteptat de dura pe Contributors.ro , respectiv de la o admiratoare si implicit sustinatoare a lui Andrei Plesu.




4. Comentariul unei autoare Contributors.ro 

Replica autoarei este una palida care sfarseste rapid intr-una viscerala :

" Despre poziţia lui Andrei Pleşu sînt de spus următoarele: Ministerul Culturii a fost cel care a dat imediat un Comunicat împotriva Mineriadei, condamnînd violenţele şi avertizînd ce pericole sociale stîrneşte ea."

Aceasta replica a unui  doctor in filozofie si cercetator in antropologie culturala (http://www.contributors.ro/author/anca-manolescu/?bio ) reuseste performanta  rarisima de a nu oferi nici un contra-argument , ci doar un clasic "argumentum ad hominem"mai  exact clasicele atacuri la persoana :

" Din păcate „teologul Bădiliţă” – cum îl prezintă Răzvan Gheorghe pe PSnews – are o vanitate mai vastă chiar decît preţioasele lui realizări. I se pare că lumea academică nu-l recunoaşte îndeajuns, nu-i arată destulă veneraţie. Drept reacţie, împreună cu ştiinţa( varsă acuze sinistre, calomnii, venin în presă, în relaţiile cu colaboratorii. Obiectivitatea studiului se amestecă, la el, cu otrăvurile frustrării. Pe care le împroaşcă în spaţiul public(7)."

Anca Manolescu - Cristian Badilita - un exemplu de "ura crestina".
http://www.contributors.ro/reactie-rapida/cristian-badilita-un-exemplu-de-ura-%E2%80%9Ecrestina%E2%80%9D/

Mai mult decat atat, si probabil din exces de zel , autoarea face fara sa vrea o mare greseala de tactica si de strategie ridicand de fapt mingea la fileu teologului criticat  si ii furnizeaza din proprie initiativa munitia de tun, respectiv publica in extenso ( dar se fereste ca dracul de tamaie sa comenteze ce contine ) celebrul comunicat prin care fostul ministru al Culturii se "delimiteaza" de oroarea pe care a girat-o impreuna cu altii exact dupa principiul trivial "participa , dar nu se baga".
Acest celebru comunicat chiar merita analizat in detaliu pentru ca acesta spune lucruri mult mai interesante decat a spus in calitate de participant si cetatean revoltat teologul Cristian Badilita.
Sa-l analizam impreuna .

Sursa : Contributors.ro

Mai intai , si conform doamnei Anca Manolescu , acest comunicat ar fi impotriva Mineriadei :  

" Despre poziţia lui Andrei Pleşu sînt de spus următoarele: Ministerul Culturii a fost cel care a dat imediat un Comunicat împotriva Mineriadei, condamnînd violenţele(s,n.) şi avertizînd ce pericole sociale(s.n.) stîrneşte ea."

Sa vedem. In primul rand constatam ca in viziunea Ministerului Culturii de atunci ( deci implicit in acceptiunea ministrului Culturii care a semnat comunicatul ) pericolul Mineriadei din 1990 vine din ...opinia publica (?!) :

"...in opinia publica tinde sa se produca (s.n.) distorsiuni de natura sa puna in pericol principiile unei democratii autentice"

Aceasta  malefica opinie publica este vinovata de ceea ce a facut de fapt Guvernul Roman (1) care a trimis minerii la vanatoarea de studenti, intelectuali si opozanti declansand un razboi civil in societatea romaneasca :  

" E vorba , in primul rand, de  invrajbirea unor categorii sociale impotriva altora, de tendinta de a raspunde violentei prin violenta, de neintelegerea rolului si statutului pe care trebuie sa-l aiba presa intr-o societate civilizata".

Dupa ce vina pentru invrajbire este aruncata asupra opiniei publice, puterea ( deci inclusiv guvernul ) sunt absolvite de orice vina pentru violentele si teroarea care au urmat :

"Se constata ca o cerinta justificata ( s.n.) de restabilirea a ordinii a dus la o exacerbare a conflictelor a produs o stare de tensiune si chiar de teroare in cadrul diverselor categorii sociale" ( cine a produs aceasta teroare ?! - n.n.).

Apogeul indignarii  morale a Ministerului Culturii in fata violentelor si crimelor din strada  vazute inclusiv de ziaristii occidentali este atins in urmatoarea propozitie antologica :

 " Sîntem îndeosebi preocupaţi (s.n.) în acest context de trecerea intolerabilă de la violenţa verbală la cea fizică de la admonestarea publică a unor ziarişti şi oameni de cultură la punerea lor sub acuzaţie. "

Cinismul devine unul manifest atunci cand dupa ce oamenii au fost batuti in strada cu batele si bastoanele de minerii, securistii, politistii si militarii trimisi "la datorie" prin decizie luata de guvern, Ministerul Culturii apeleaza la ( buna ) cuviinta si la toleranta traditionala a romanilor care in acelasi timp ar trebui sa salveze si ceea ce a nenorocit statul : 

" Ministerul Culturii apelează la cuviinţa tradiţională a românilor, pentru a le cere să nu distribuie cu prea mare uşurinţă certificate de vinovăţie, să nu se dezică de ceea ce pot reprezenta intelectualii, indiferent de convingerile lor politice." 

Culmea cinismului, absurdului si ipocriziei , respectiv intrarea intr-un univers de tipul Kafka & Orwell  sunt atinse in momentul in care Ministerul Culturii cere guvernului si parlamentului ...sa se delimiteze de brutalitatile comise in numele lor , dar girate initial de catre toti membrii Guvernului Roman (1). 
Este exact teza iliesciana a legitimarii Mineriadei din 1990 , respectiv  a bunei credinte si a bunelor intentii ale hoardelor de mineri si batausi care au decimat Bucurestiul :  

" Conducerea Ministerului Culturii cere guvernului şi noului parlament să se delimiteze de brutalităţile comise, în numele ordinei publice, de forţe civile a căror bună-credinţă şi bună intenţie (s.n.) nu sînt suficiente pentru a le da legitimitate. " 

In sfarsit, vine si momentul in care Ministerul Culturii condamna ceva si aici avem o foarte mare surpriza.  Acesta nu a condamnat molestarea studentilor, intelectualilor , a oamenilor de cultura (sic!) sau a civililor nevinovati . 
Din motive necunoscute opiniei publice, Ministerul Culturii a ales sa condamne clar cu totul altceva,  respectiv ...vandalizarea unor institutii : 

" Condamnăm, prin urmare, actele de vandalism comise de cei care au atacat Televiziunea şi Ministerul de Interne (şi îndărătul cărora nu se pot găsi nici intelectuali, nici muncitori), dar avertizăm asupra pericolului pe care îl reprezintă o ripostă arbitrară şi necontrolabilă, născătoare de dezordine şi nesiguranţă."

In acest timp, cetateni nevinovati erau batuti si omorati in strada.




In loc de concluzii

Dupa 27 de ani de la Mineriada din 1990 , toti cei care au girat aceasta actiune de represiune nu si-au modificat nici macar cu o virgula pozitia adoptata atunci pozitie exprimata foarte clar nu numai prin adoptarea acelei sinistre decizii adoptata de guvern  ci si prin prezentarea la TVR(L), DUPA interventia in forta impotriva manifestantilor,  a principalilor membrii ai Guvernului Roman (!) filmati in tacere,  nemiscati , din fata si profil si prezentati in prim plan , cu mana pe un birou si privirea indreptata fix in obiectivul camerei de televiziune. 
Pentru cei care au trait acele timpuri halucinante , dar si pentru cei de acum , este usor sa banuiasca cam cu ce fel de sentimente si reactii au privit atunci cetatenii normali ai acestei tari aceasta defilare triumfala si in tacere simbolica  ( de fapt menita sa starneasca in continuare groaza )  a unui guvern care isi asuma frontal, formal,  si simbolic aceasta actiune monstruoasa ( si domnul Andrei Plesu a fost filmat in aceasta postura ). 
In sfarsit , si aici este cea mai buna dovada a asumarii acestei actiuni , niciunul dintre membrii Guvernului Petre Roman ( 1) nu si-a prezentat demisia in urma  acelor monstruozitati . Pe scurt, in frunte cu seful lor , toti membrii acelui guvern  sunt vinovati morali pentru ceea ce a urmat dupa aceea si acest lucru nu poate fi sters din istorie. 
In acel an fatidic ,  presa vremii relata ca Petre Roman la prima conferinta de presa organizata dupa Mineriada  a blocat pur si simplu ziaristii straini care ii reclamau ca au vazut oameni molestati pe strazile Bucurestiului  cu o replica de un cinism nemaivazut in Occident : "N-ati vazut bine!" .  
A facut exact acelasi lucru si la prima vizita facuta in Universitatea Bucuresti  dupa Mineriada unde inca se vedeau peretii manjiti de sangele studentilor . Acolo i-a lasat  fara glas pe ziaristii romani care il insoteau cu o alta replica de un cinism halucinant : "Nu este sange, este vopsea rosie!" ( presa vremii a consemnat declaratia ).
Dupa 27 de ani , pozitia sa ( si pana la proba contrarie , si a membrilor guvernului pe care l-a condus ) a ramas absolut neschimbata : 

 "  Asta a fost decizia Guvernului (s.n.) pe care mi-am asumat-o şi mi-o asum în continuare. Aveam o bază legală completă, aveam o situaţie politică clară, partidele din opoziţie nu mai participau la ce se întâmpla în Piaţa Universităţii, care devenise un fel de curte a miracolelor, şi am hotărât organizarea, cu forţele de ordine de care dispuneam pentru a se depresura Piaţa Universităţii şi a se restabili normalitatea”.

Daca cineva a vazut in 27 de ani si in spatiul public vreun semn de vinovatie si de regret la vreunul dintre membrii Guvernul Roman (1) care au girat "in solidar "( fostul prim ministru de atunci tocmai a confirmat recent acest lucru ) o asemenea actiune de represiune criminala impotriva unor oameni nevinovati, are dreptul si obligatia morala sa-l faca public si sa indrepte lucrurile .
Sa ne intelegem . Cetatenii acestei tari nu sunt nici procurori , nici judecatori si nu pot emite sentinte penale . Pe de alta parte, in chiar calitatea lor de cetateni ei au dreptul la opinie si la reactii morale pentru ca in afara unor valori morale nu exista nici civilizatie, nici democratie , nici stat de drept.
Revenind la subiect, autoarea articolului ar fi trebuit sa-si raspunda singura la cateva intrebari inainte de a scrie un asemenea articol. Prima ar fi aceea daca pentru autoare exprimarea in spatiul public a unei opinii diferite (  in realitate , un drept constitutional ! ) este fie interzisa , fie echivalata cu ura. 
 A doua,  ar fi aceea daca a citit in intregime si cu atentie comunicatul Ministerului Culturii pe care l-a invocat drept argument. 
A treia ar fi aceea daca are sau nu incredere in discernamantul cetatenilor si cititorilor cu privire la ceea ce unii  au aflat ,  altii au vazut si altii au trait pe propria lor piele in spatiul nostru social ( este drept, inainte de 1989 acest discernamant era sistematic distrus prin manipulare si propaganda , iar unele facultati cum erau cele de stiinte sociale aveau un scop ascuns fiind de fapt cele mai bune instrumente de distrugere a lui ). 
Intrebarea finala ar fi aceea daca o asemenea atitudine si o asemenea reactie publica  a unui antropolog cultural ( si cu un doctorat in filozofie ) fata de exprimarea unei opinii diferite de a sa si de catre o persoana care a fost participant direct la acel eveniment traumatic , contribuie cu adevarat la dialogul civic. 

http://www.contributors.ro/reactie-rapida/cristian-badilita-un-exemplu-de-ura-%e2%80%9ecrestina%e2%80%9d/#comment-316342