Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Wednesday, June 7, 2017

Domnul Fumurescu, Ion Creanga si psihopolitica


Cu ani in urma am citit o butada amuzanta despre un om de stiinta care ar fi scris o carte de 300 de pagini despre modul in care cade un paianjen aflat pe marginea unui borcan pe fundul acestuia.
In acelasi ton amuzant  m-am intrebat care ar fi ratiunile ( si in final, scopul ) pentru care un Assistant Professor at the Department of Political Science at University of Houston ( http://www.uh.edu/class/political-science/faculty-and-staff/professors/fumurescu/) si fost jurnalist in Romania la ziarul "Ziua" ( http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nasul-srs-lumini-si-umbre-14358.html) , pierde timp pretios pentru cititori si scrie pe o platforma de larga audienta cum este Contributors.ro un articol complicat despre "Povestea porcului" a lui Ion Creanga (http://www.contributors.ro/cultura/povestea-porcului-de-fat-frumos-i/ ) in care despica firul in 4 sau mai exact in 16 ( vorba unui cititor " Ati scris 40 de paragrafe, 255 de linii, 3996 de cuvinte, 19126 de caractere ( fara spatii ) si 23126 de caractere ( cu spatii) despre …nimic. ") ?
Intamplator, tot pe Contributors.ro un specialist in Heidegger si Jan Patocka (http://www.contributors.ro/author/mihai-maci/?bio ) ridica mingea la fileu unei profesoare  de gimnaziu care a fixat pusca cu luneta drept in fruntea lui Ion Creanga si Eminescu , si extinde apoi fileul la toate marile nume ale literaturii romane :

"Ce caută fragmentele din Amintiri din copilărie de Creangă? Credeți că sunt potrivite pentru copiii de astăzi? Le citesc cu mare dificultate, nu înțeleg mai nimic din limbajul și expresiile pe care unii dintre noi le savurează. Creangă nu e pentru copii (s.n.)." Niciunul dintre textele lui Creangă pe care le-am citit la clasă nu a stârnit niciun fel de interes. ”
Cristina Tunegaru
http://www.contributors.ro/editorial/de-ce-e-nevoie-de-reforma-in-invatamantul-romanesc/

"Or, cu toată sinceritatea, cred că experienţa majorităţii românilor de astăzi e puţin convergentă cu marile nume ale literaturii nostre."
Mihai Maci
http://www.contributors.ro/sinteze/cristina-tunegaru/

Situatia devine  interesanta. Un profesor de filozofie de la Universitatea Oradea si o profesoara de limba romana de la un gimnaziu vitupereaza impotriva clasicilor literaturii romane ( inclusiv a lui Ion Creanga ). In acelasi timp , un assistant professor din USA ( si fost jurnalist roman)  isi exprima regretul ca Jung nu a facut a analiza abisala a operei lui Creanga  si propune o analiza abisala a acestui clasic roman pe care noul trend nu il mai recomanda copiilor ( desigur, este vorba de o pura coincidenta ). In versiunea domnului Fumurescu ratiunile pentru care ar fi necesara o asemenea hermeneutica sunt urmatoarele :

" La primul nivel de lectura, implineste mai intai de toate o nevoie sociologica ( s.n.).Sa ne gandim.Toate acestea se intamplau pe vremea cand nu existau nici prea multe carti, nici televizune, nici Facebook. Lumea se educa la gura sobei, ascultand povesti pe care nu le diseca nimeni, cum fac eu aci. Iar asta e un alt simptom al societatii contemporane: in ziua de astazi, pana si povestile se cer disecate ( nu ni se spune si de ce - s.n.) , precum cadavrele."

O asemenea analiza abisala ne este prezentata in toate detaliile ei , mai putin scopul ei real :

" Voi incerca, pe parcursul a catorva episoade, nu stiu cate si nici cand, sa deztelenesc (daca va mai amintiti de fuior si de vartelnita) cateva posibile niveluri de lectura: social, psihanalitic, mistic. Si inca unul, banuit doar, pe care vi-l voi spune doar printre randuri (s.n.)."

Cu alte cuvinte, suntem informati cu cinism ca aceasta analiza abisala nu are un obiectiv clar si care ar putea fi prezentat la lumina zilei ci unul obscur , mai exact vorbim de o manipulare fatisa.
In cest caz, cinismul autorului devine sfidator prin afirmatiile gratuite  si promovarea fatisa a unei mentalitati care pornind de la orizontul misterului din opera lui Blaga decade intr-una triviala :


" Oricat de mult il dispretuiesc (s.n.) pe Lucian Blaga pentru cateva decizii majore pe care le-a luat in timpul vietii, nu-i pot nega aspiratia spre genialitate. Cand scria …
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină" 
… stia ce spune. De aceea, „disectia” Povestii Porcului, de care ma apropii incet dar sigur, nici nu va merge pana la capat si nici nu va dezvalui toate intelesurile (s.n.)."

De unde vine cinismul autorului ? Din contradictia dintre valorile afirmate si valorile practicate. Lucian Blaga este executat aici inca odata in maniera proletcultista pentru ca la noi istoria se repeta cu mentiunea ca genocidul cultural al anilor `50 s-a tranformat in comedia bufa a anilor 2000. 
Eminescu interzis de comunisti in 1954 pentru ca era “reactionar” (http://adevarul.ro/locale/zalau/carti-celebre-interzise-comunisti-mihai-eminescu-s-a-aflat-topul-listei-renegatilor-1_551aa603448e03c0fd15372c/index.html ) devine Eminescu interzis de profesoara Tunegaru in 2017 pentru ca este “plangacios”, iar  Lucian Blaga cel interzis in 1954 de comunisti devine Lucian Blaga cel dispretuit de domnul Fumurescu in 2017 asa cum ne explica acesta intr-un comentariu de pe forum-ul articolului :


" ... nu ma refeream la omul Blaga in ansamblul sau, ci doar la anumite aspecte din viata sa. Mai precis, ( iar aici ma bazez exclusiv pe memorie, nu mai am referintele exacte ) mi-a displacut profund cand a recunoscut, practic fara rusine, ca s-a inscris la seminarul teologic nu din motive de “credinta”, ci doar pentru a scapa de perspectiva conscriptiei intr-un eventual razboi (Primul Razboi Mondial). Scria ceva de genul “eram prea destept pentru a risca sa-mi pierd viata intr-un razboi stupid; omenirea a beneficiat mai mult pentru ca am ramas in viata” (repet, e doar o prafraza, din memorie). Al doilea episod – tot din propriile martusrisiri – in care se lauda cu o afacere (petrecuta la Cluj) cu o femeie maritata. Ce-i drept, nu-i da numele, dar da suficiente detalii pentru a fi limpede despre cine vorbeste oricui familiar cat de cat cu viata Clujului. Or, dupa criteriile mele, asa ceva pur si simplu nu se face! Cred in continuare ca aceste doua episoade din viata lui Blaga sunt demne de dispret. Nu omul per ansamblu, ci aceste doua episoade.”

In acest context , ce relevanta poate avea o judecata morala arbitrara si un argumentum ad hominem ( ca sa nu spunem o aruncare cu piatra ) asupra unei mari personalitati a culturii romanesti care nu se mai poate apara ? Nu putem sti, dar o posibila explicatie ar fi putea fi dubla masura si ambiguitatea morala practica de autor care cu ceva ani in urma si intr-un alt context se judeca pe sine , dar intr-un mod cu totul diferit fata de grila aplicata lui Lucian Blaga :

” De multe ori erau ”ponturi” – unele se verificau, altele nu, important, cred acum, privind retrospectiv, era doar sa se declanseze “ancheta jurnalistica” si omul sa stie. Alteori erau telefoane date din birou, de fata cu “impricinatul”: “Bai, Fumi, uite sunt aici cu dl. X, se vaita ca il acuzati de niste lucruri… E adevarat?” “Adevarat”, spuneam eu, explicandu-i ce si cum, care-s dovezile, etc” pai n-ar fi frumos sa-i luati si lui pozitia?” “Ba da, Nasu’, de-abia astept, de cand incerc sa-l contactez pe X”. “ X ma contacta in genunchi. Daca aveam ceva “beton” impotriva lui, publicam. Daca nu, publicam aluzii. Da, am facut-o si pe asta si mi-e rusine.
Mi-e rusine.
Acum n-as mai face-o. Atunci, insa, am facut-o. Mi se parea inca un soi de haiducie chiar daca mie nu-mi “pica” nimic. Si nu mi-a “picat” in viata vietilor mele. Veneau oameni cu plicuri. Veneau. Ma chemau afara din redactie si-mi dadeau plicuri. N-am refuzat nici unul. Luam si plicul si persoana si mergeam (fara sa deschid – nici plicul. , nici persoana:)) la secretariat: “Ica” – Ica ne era secretara pe atunci – “Ica, domnjul X vrea sa faca o donatie redactiei!” Domnului X I se bulbucau ochii, noi beam bere si cafele o vreme pe banii lui, toata lumea era multumita. ”
Alin Fumurescu – …Nasul (SRS): lumini si umbre… ( 15.11.2009)
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nasul-srs-lumini-si-umbre-14358.html

Sa rezumam. Un fost jurnalist devenit assistent professor la o facultate de stiinte politice din USA promoveaza o sofisticata interpretare si posibile niveluri de lectura (social, psihanalitic, mistic ) asupra unui clasic al literaturii romane pe care unii profesori universitari si de gimnaziu din tara nu-l mai recomanda elevilor , dar autorul, aparent in contradictie cu primii, il recomanda cu caldura tuturor si in special tinerilor si adultilor :


"E pacat ca multi tineri din ziua de astazi cresc fara a sti povestea porcului, dupa cum e pacat si ca multi oameni religiosi nu se apleaca mai cu rabdare asupra povestilor. Sau filosofii. Oamenii, in general, pacatuiesc cand vine vorba despre “povestile pentru copii”.

Mai intai sa observam ca formatorii de opinie ai momentului ne propun o lume intoarsa pe dos. In acesta noua paradigma clasicii literaturii romane si povestile lor sunt interzisi, respectiv interzise copiilor pentru care au fost create , in schimb acestea sunt recomandate adultilor, dar intr-o noua infatisare , respectiv intr-o hermeneutica ezoterica.
In aceasta interpretare originala si bazata pe relativismul moral , comunismul si capitalismul nu mai sunt realitati politice si istorice ci "povesti" , de aici si importanta acordata unui basm pentru copii, dar citit ( reinterpretat) pentru adulti :

" Societatile comuniste au fost, daca va mai amintiti, bazate pe povesti. Povesti despre „omul nou”, „adevarata fericire”, s.a.m.d.. Societatile capitaliste sunt, la randu-le, bazate pe povesti – numai ca stiu sa le spuna mai bine (s.n.). "

Ce legatura exista intre politica, societatea moderna si basmul lui Creanga stie numai autorul prin preocuparile sale ( Research Interest : Medieval and modern political theory; American political thought; Transitions to democracy - http://www.uh.edu/class/political-science/faculty-and-staff/professors/fumurescu/ ) , dar dupa cum a afirmat deja , nu vrea sa ne spuna si noua.

Ceea ce putem afirma cu certitudine este ca psihanaliza in general si cu atat mai mult lectura psihanalitica a unui astfel de text pentru copii este total inadecvata pentru simplul motiv ca aplicarea ei ar trebui cantarita "in raport cu materia data" cum ar fi spus Aristotel.
Un prim argument este acela ca psihanaliza lui Freud , prin caracterul ei nestiintific , este total demonetizata in Occident (http://www.cartifrumoase.ro/carte/cartea-neagra-a-psihanalizei--i33230 ) . Pe de alta parte, este foarte putin cunoscut de catre marele public faptul regimul sovietic a fost un sustinator puternic al psihanalizei , L.P. Beria fiind cel care a pledat pentru folosirea doctrinei lui Freud inca din anii `30 ( Prelegere tinuta la inaugurarea cursului de psihopolitica, Moscova, 1936 - http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier ).
Conform tezei sustinute de autor toate societatile se bazeaza pe "povesti", Ronald Reagan a fost "omul povestilor" (!) iar in aceeasi logica americanii au ajuns pe Luna nu  pentru ca au avut capacitatea tehnica de a indeplini un asemenea obiectiv , ci in primul rand pentru ca John Kennedy le-a spus o "poveste frumoasa" (sic!) .
Din nefericire pentru autor, faptul ca americanii au ajuns pe luna este o realitate istorica si sociala care nu a fost generata de o "poveste" ci de definirea clara a unui obiectiv si de atingerea lui intr-o societate diferita de cea (post)comunista in care fractura dintre vorbe si fapte este o regula de sistem.
Tezele sustinute in acest articol  ca si cele sustinute in alte articole ale autorului scrise in aceeasi nota ambigua (http://www.contributors.ro/author/alin-fumurescu/ )  pledeaza pentru relativism moral si vechea teza a convergentei sistemelor politice conform careia intre oranduirea capitalista ( respectiv statul de drept si democratie ) si oranduirea (post)comunista ( in care starea formala declarata sau mimata  nu se suprapune peste starea reala ) sunt doar doar diferente temporare care vor dispare in mod treptat. 
Din acest punct de vedere ,  zecile de autori de pe Contributors.ro  ne ofera multe exemple de formatori de opinie care , desi au o formatie occidentala si teoretic ar trebui sa pledeze pentru statul de drept si democratie , utilizeaza o scriitura ambigua , cultiva paradoxul si devin intr-o forma subtila avocati ai diavolului. 
Cel mai recent exemplu este Andrei Vieru care nu vede nici o diferenta de sistem si nici o diferenta  intre politica romaneasca si cea americana si vorbeste textual despre "Americanizarea Teleormanului și teleormanizarea Americii " (http://www.contributors.ro/editorial/lectia-corectitudinii-politice/). 
Concluzia ar fi aceea ca multi formatori de opinie din mass-media romaneasca sunt de fapt adepti ai lui Lucian Blaga ( " eu cu lumina mea sporesc a lumii taina") uitand ca  acelasi clasic roman a mai scris si alte versuri celebre ( "De unde vine lumina raiului ? Il lumineaza iadul cu flacarile lui !").

http://www.contributors.ro/cultura/povestea-porcului-de-fat-frumos-i/#comment-315655

No comments: