Societatea romaneasca a traversat deja aproape trei decenii de resetare a valorilor culturale si morale traditionale, de degradare continua a spatiului public si de invazie a primitivismului , agresivitatii, obscenitatii si de promovare a dispretului fata de legi si de normele civilitatii si moralitatii .
In toata aceasta perioada de deconstructie sociala , societatea civila , personalitatile publice , personalitatile culturale , universitarii , liderii de opinie , formatorii de opinie ,etc. s-au remarcat prin absenta oricarei initiative de coagulare a unei atitudini publice impotriva deconstructiei sociale, degradarii educatiei , valorilor culturale si morale si a spatiului public in general.
Cu atat mai surprinzator este faptul ca unii din cei care au sau pretind ca au menirea sa pledeze pentru valorile educatiei, civilizatiei si moralei publice , incurajeaza exact contrariul lor si nu mai reusesc sa faca distinctia intre spatiul public si spatiul privat, intre acesta si spatiul intimitatii , intre minori si adulti, etc.
Cel mai recent exemplu este un spectacol trivial sub forma "balului bobocilor" ( dupa unii, total nevinovat ) pus in scena se pare de niste minori si fara participarea oficiala a scolii , dar total degradant pentru participanti si participante care in nevinovatia lor sperau sa fie felicitati si felicitate pentru prestatia si curajul lor fara sa realizeze o secunda ca rolurile in care s-au autodistribuit in grup , prin simbolistica lor au legatura cu mai degraba cu viata de bordel, nu cu viata de licean.
 |
| https://cluju.ro/imagini-obscene-la-balul-bobocilor-al-unui-liceu-din-cluj-napoca-una-din-probe-starnit-furia-internautilor-foto/ |
Un astfel de "spectacol" juvenil de prost gust este o reactie teribilista si reflexa respectiv o imitatie mecanica a degradarii spatiului public romanesc si a societatii romanesti in general . Ambele au fost supuse unui asalt concentric si pe toate planurile de resetare si contestare a valorilor civilizatiei si moralitatii , de inlaturarea a oricaror inhibitii si tabu-uri care fac diferenta intre spatiul intim , spatiul privat si spatiul social , iar rezultatul intentionat sau nu a fost un adevarat program national de imbecilizare al cetatenilor exact dupa principiile din Ministerul Adevarului al lui George Orwell *).
Un astfel de spectacol degradant constituie o victorie simbolica si un adevarat deliciu pentru traficantii de carne vie , pestii , proxenetii , interlopii , manelistii,etc. care plutesc din belsug in spatiul nostru social si care dintotdeauna vor sa-si exporte "idealurile" si influenta la cele mai fragede varste, dar el nu face decat sa se inscrie intr-o spirala toxica a degradarii si decadentei care a cuprins pe toate planurile societatea romaneasca.
Ceea ce este de neimaginat intr-o societate europeana si civilizata , respectiv promovarea sociala a subculturii, kitsch-ului, primitivismului , anomiei, agresivitatii, trivialitatii ,etc. la noi a devenit perfect posibil respectiv a devenit un fel de norma sociala cu ajutorul neprecupetit al mass-media si al specialistilor in deformarea gustului public.
Rezultatul este o grila mass-media cu n variabile ale imbecilizarii , un fel de pecingine de care nimeni nu trebuie sa scape si care trebuie sa acopere intreaga plaja a vietii sociale si toate categoriile de varsta , iar tonul il dau exact cei care ar trebui sa traga un semnal de alarma in aceasta privinta .
" De cîte ori pot, mă uit la Las Fierbinți și regret cînd agenda cîte unei seri mă împiedică s-o fac.................................................................................Am văzut, de altfel, și forumiști „dezgustați“ de brutalitatea neaoșă a replicilor, de peisajul sordid al ruralității autohtone: oameni „fini“, cu gusturi estetice greu de satisfăcut, născuți doar pentru Sofocle și Shakespeare (deși le mai scapă și cîte o telenovelă…). Îmi pare rău să-i dezamăgesc. Sînt de părere că Las Fierbinți bate majoritatea serialelor – mai mult sau mai puțin „haioase“ – ale unor producători români sau străini „pretențioși“."Andrei Plesu - Da! Mă uit la Las Fierbinţi!
Aceasta campanie de imbecilizare "(h)artistica" nationala are loc nu numai in mass-media ci si in intreg spatiul social , inclusiv in scoli , cu binecuvantarea si girul oficialitatilor si autoritatilor aflate in exercitiul functiunii care in exemplu de mai jos intra pur si simplu in extaz , desi in sala se afla minori :
De aceasta "spalare a creierului" nu scapa nimeni, nici macar prescolarii invatati de mici ca nu se poate fara infractiuni si fara infractori :
Revenind la tema initiala , cum reactioneaza personalitatile publice si formatorii de opinie in fata mimarii unor scene de bordel de catre minori ? Bizar.
Sa vedem mai intai ce spune purtatorul de cuvant al mitropoliei Clujului :
„Acei tineri trebuie să-şi trăiască tinereţea (s.n.) , iar oamenii să nu arunce cu pietre(s.n.)“
preot Bogdan Ivanov
purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului
Acest preot confunda adolescentii de 15 ani cu tinerii ( 18+) care sunt majori conform legii si nu se intreaba ce cautau niste minori intr-un bar pentru adulti (!), deci confunda spatiul public cu spatiul privat , spatiul privat cu spatiul intim , iar cel mai grav este faptul ca incurajeaza manifestarile simbolice de sexualitate in grup ( "sa-si traiasca tineretea...") ca sa nu mai amintim de valorile crestine grav afectate in acest caz.
Surpriza este alta. Ceea ce acest preot spune in mod voalat, un profesor si sociolog de la noi spune intr-un mod foarte brutal
Surpriza este alta. Ceea ce acest preot spune in mod voalat, un profesor si sociolog de la noi spune intr-un mod foarte brutal
( https://www.ziardecluj.ro/sociologul-vasile-dincu-generatia-tanara-isi-manifesta-libertatea-frustrarile-asa-cum-poate-acest-moment).
La fel ca in cazul preotului, si in viziunea sociologului Vasile Dâncu minorii sunt absolut liberi :  |
| "Scenele sexuale mimate de liceeni la un Bal al Bobocilor sunt un semn de revoltă al tinerilor. Asta crede sociologul Vasile Dîncu, care susține că gestul adolescenților nu este condamnabil . Ba chiar este normal." https://www.ziardecluj.ro/sociologul-vasile-dincu-generatia-tanara-isi-manifesta-libertatea-frustrarile-asa-cum-poate-acest-moment |
" De acum încolo este voie în viziunea lor , inclusiv la sex. Este voie să își exprime liber dorinţele şi să facă ceea ce vor cu corpul lor. ".
In mod inexplicabil pentru un sociolog care stie ca in realitate nici un adult nu are voie sa faca orice , oriunde si oricand cu atat mai mult un (pre) adolescent , Vasile Dâncu trece cu vederea faptul ca acesti minori se aflau intr-un bar pentru adulti ( sa speram ca nu a fost o sala de festivitati de la vreo scoala !) unde conform legilor in vigoare nu aveau ce sa caute.
Mai mult decat atat , apeland la un paralogism trivial explica acest comportament al minorilor prin dansurile adultilor gen Macarena, Pinguinul,etc. de la unele nunti, uitand sa mentioneze ce fel de reactii ar trezi un astfel de "bal al bobocilor" la o nunta reala a adultilor guvernata (inca) de norme de decenta .
Dupa aceasta prima etapa surprinzatoare urmeaza o a doua in care opiniile sociologului cad pur si simplu din lac in puț:
'' Din punctul acesta de vedere, de ce apar aceste ritualuri sexuale? Pentru că sunt interzise pur şi simplu . Pentru că sunt încă tabu în societatea noastră, deci nu ar trebui să ne ultragiem chiar atât de mult ."
Chiar asa ?! Sa traducem din romana in romana acest interesant aforism. In aceasta acceptiune total "(i)liberala", ca si in cazul purtatorului de cuvant al Mitropopliei Clujului pur si simplu nu mai exista diferente intre spatiul (18+) si spatiul public , intre minori si adulti, intre spatiul public, spatiul privat si spatiul intim .
In mod absolut straniu , sociologul uita sau trece cu vederea diferentele esentiale existente in societatile moderne, chiar daca nu sunt marcate cu surle si trambite , intre copii, preadolescenti, adolescenti , tineri ,adulti, etc.
" Cum marcăm integrarea în comunitate a unui tânăr? În niciun fel (s.n.), deci şoc nu îşi mai consumă energia pt a oferi un statut social acestui tânăr care a intrat la liceu şi este pentru el o realizare foarte mare, nu are nici uniformă(s.n.) nu are niciun fel de statut, să se mândrească cu el (s.n.). Nimic. Atunci el marchează doar fizic şi sexual această trecere( s.n.), fiindcă asta are el la îndemână"
Dupa ce au ajuns din lac in puț, opiniile sociologului Vasile Dancu cad de-a dreptul in prapastie respectiv identifica (pre)adolescentii cu adultii, respectiv intrarea in liceu cu terminarea lui si explica comportamentul acestora nu prin carentele de educatie din familie, scoala, etc. , ci prin "lipsa ritualilor de trecere" care aveau rolul de a marca aceste etape de varsta, ritualuri pe care le-a respins in mod implicit prin faptul ca a pledat pentru desfiintarea oricaror limite, inhibitii si (auto) control al comportamentelor (pre)adolescentilor.
Ca si cum nu ar fi fost suficient, finalul acestei originale viziuni asupra unor comportamente sociale este de-a dreptul cinic deoarece pentru sociologul in cauza "o anumita vulgaritate" ( sa observam aici ambiguitatea ) si devierile sunt "oarecum normale" (idem) pentru ca sunt " o manifestare a libertatii si frustrarilor" unor minori :
" Pe noi nu ne interesează nimic în acest moment le cerem numai performanțe școlare copiilor(s.n.). Atunci să nu ne mirăm (s.n.) dacă din când în când aceste ritualuri de protest arată o anumită formă de vulgaritate(s.n.). Nu sunt deloc de vină tinerii pentru asta , suntem de vină noi ceilalți. Iar concluzia sociologică este că aceste devieri sunt normale oarecum(s.n.) și nu trebuie să interpretăm că tânăra generație este mai rea decât generațiile mai vechi. Pur și simplu își manifestă libertatea, frustrările, așa cum poate (s.n.) în acest moment ".
In acest caz sociologul face abstractie de faptul ca societatile moderne ( si nu numai acestea ) considera majoratul si intrarea in viata de adult una dintre cele mai importante etape din viata unui om si in egala masura considera si copilaria, si (pre)adolescenta drept etape vitale in evolutia viitorului adult de aceea le acorda o maxima atentie si importanta cuvenita inclusiv prin legislatie.
Prin aceasta atitudine de a considera mimarea unor scene sexuale de sex in grup si in public de catre minori drept un fapt necondamnabil si un act normal , si preotul si sociologul pledeaza pentru in mod implicit pentru o desensibilizare a minorilor, respectiv pentru o supra-sexualizare a (pre)adolescentilor si o libertate sexuala absoluta ( libertinaj ) anomie , indecenta si imoralitate.
Niciunul dintre cei doi exponenti ai libertatii sexuale absolute nu face nicio referire la sentimentele umane profunde cum este iubirea si la cultivarea lor trecand cu vedere ca exista (si trebuie ocrotita) o inocenta a copilariei , dupa cum exista ( si trebuie ocrotite ) iubirile copilariei si ale adolescenţei .
La fel de adevarat este faptul ca exista o sensibilitate si o sexualitate aparte a adolescenţei care trebuie si acestea ocrotite pentru ca difera de sexualitatea adultilor ( si in mod categoric de sexualitatea de tip bordel ) , iar prin specificul varstei pot avea un mare impact asupra vietii lor de adult .
In loc de concluzii
Ceea ce este revoltator in aceste atitudini ale unor instante care au sau pretind ca au menirea sa pledeze pentru valorile educatiei, civilizatiei si moralei publice , este incurajarea mimarii unor acte de sex in grup si in public de catre (pre)adolescenti si implicit a libertinajului sexual.
Mai mult decat atat, nici reprezentantul clerului si nici reprezentantul stiintelor sociale nu fac nicio diferenta intre sexualitate si sentimentul de dragoste specific omenesc, intre spatiul intim , spatiul privat si spatiul public .
Singurul adevar din cele doua puncte de vedere prezentate anterior este acela ca adolescentii nu sunt vinovati pentru aceste comportamente ( dar aceasta nu inseamna sub nicio forma ca trebuie incurajati in aceste atitudini ).
Adevarata problema este de ce a ajuns societatea romaneasca un adevarat cosmar in comparatie cu o societate europeana si civilizata , si ce se mai poate face de aici incolo daca instantele care ar trebui sa contribuie la mentinerea standardelor educatiei si civilizatiei sunt total absente sau chiar actioneaza in sens contrar propriilor lor standarde deontologice si morale.
Note
*)
„Secţia Documente, la urma urmei, nu era decît o singură branşă în Ministerul Adevărului, a cărui primă îndatorire nu era de a reconstrui trecutul, ci de a oferi cetăţenilor Oceaniei ziare, filme, cărţi de şcoală, programe de tele-ecran, piese de teatru, romane – orice modalitate de informare, de educare sau de recreere, de la statuie la lozincă, de la poezia lirică la tratatul de biologie şi de la abecedar la dicţionarul Nouvorbei. Şi Ministerul nu avea numai de asigurat diversele necesităţi culturale ale Partidului, ci şi de repetat întreaga operaţie la un nivel mai jos, în folosul proletariatului. Exista un lanţ întreg de subsecţii separate care se ocupau cu literatura pentru proletari, cu muzica, teatrul şi distracţiile în general. Aici se scoteau ziare de aruncat la gunoi în care nu găseai aproape nimic altceva decît sport, crime şi horoscopuri, se produceau povestioare senzaţionale de doi bani, filme numai despre sex şi cîntece sentimentale compuse exclusiv prin mijloace mecanice, la un caleidoscop special numit versificator (s.n.) “ .
