Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke

miercuri, 31 ianuarie 2018

Psihologizarea si psihiatrizarea vietii publice sau reactivarea psihopoliticii

Societatea romaneasca inregistreaza o premiera. Un articol aparut recent pe platforma Contributors.ro ( Andrada Ilisan - Portretul psihopatului la guvernare ) propune o solutie magica prin care s-ar rezolva problemele clasei politice , problemele alegerilor ,etc.
Autoarea articolui , psiholog de profesie (http://www.contributors.ro/author/andrada-ilisan/?bio ) , dupa o recenta trivializare a demersului psihologic in care a pus diagnostice dupa relatarile de presa si in absenta subiectului ( http://www.contributors.ro/cultura/cazul-magdalenei-%C8%99erban-de-la-metrou-ce-inseamna-sa-fii-bolnav-psihic/ ; https://sergiusimion.blogspot.ro/2018/01/tabloidizarea-psihologiei-si.html ) recidiveaza in incalcarea codului deontologic al propriei profesii si substituie cabinetul psihologului unde este obligata sa respectul secretul profesional cu platforma Contributors.ro unde crede ca in virtutea dreptului la libera exprimare a opiniei poate scrie orice si despre oricine .
Conform acestei logici in Romania nu mai conteaza daca mai exista sau nu stat de drept, guvern, partide, drepturi, Constitutie, alegeri , justitie, determinism social, etc. , deoarece in calitate de psiholog autoarea a gasit explicatia completa si suficienta a starii de fapt din Romania ( “politicienii sunt psihopati” ), pune un diagnostic clinic unuia dintre politicieni doar pe baza opiniei unui intelectual public si gaseste ad-hoc solutia magica si cinica la toate problemele societatii romanesti ( “ o echipa de antipsihopatie(antitero) pentru Romania” ) , iar in final se ofera drept voluntar in aceasta actiune de salvare si asanare a societatii romanesti.
Rezultatul ? Un cosmar social de tip Orwell in care psihologii intra direct in rolul lui Big Brother si devin un fel de gardieni publici care testeaza la gramada oamenii dupa modelul M.A.I. *) .
Ei sunt insarcinati cu paza cetatii , dau certificate de buna purtare, aplica etichete , pun diagnostice si aplica acum psihologia exact cum altadata nazistii aplicau eugenia : 

„ Gîndiți-vă acum la politicienii noștri. Gîndiți-vă că Geppetto e România. Vă asigur că acești Pinocchio ai României nu vor parcurge niciodată transformarea de sine, nu vor intra în burta rechinului ca să își salveze țara (părintele) și vor rămîne psihopați pînă la adînci bătrîneți.”

„Cazul Victor Ponta
Victor Ponta ne furnizează materialul excelent pentru evidențierea psihopatiei și a consecințelor sale extrem de păgubitoare.
Mă voi folosi de scrisoarea deschisă “Fie-vă milă de noi, Victor Ponta!”, adresată în 2014 de Gabriel Liiceanu lui Victor Ponta. E perfectă pentru a bifa tabloul clinic caracteristic politicianului psihopat ( s.n.), pentru a valida (iar și iar) stupoarea și blocajul cognitiv pe care le stîrnește psihopatia, dar, mai ales, pentru a anunța (din nefericire) incompatibilitatea dintre apelul la milă și structura psihopată.”

„ Psihopații trebuie încolțiti cu tactici care să le vizeze psihopatia. Dacă se va alcătui vreodată o echipă antipsihopatie (antitero) pentru România, sper din inimă să fiu cooptată.”

„@Jacques: Aveți încredere în mine, nu sunt înnebunită după putere. O sa fie pe mîini bune echipa antipsihopați. Eu țin la egalitate, nu la control. Mulțumesc pt comentariu.”
http://www.contributors.ro/editorial/portretul-psihopatului-la-guvernare/#comment-332994

Ceea ce afirma psihologul Andrada Ilisan in acest articol si in comentariile pe care le face pe forumul lui, poate fi definit  in cel mai bun caz drept generalizare, dogmatism , argumentum ad hominem si calomnie , iar ceea ce propune echivaleaza cu psihologizarea si psihiatrizarea vietii politice si publice in care repeta , probabil fara sa vrea si fara sa stie, "campaniile de insanatosire mentala" propuse de psihopoliticienii rusi inca din anii `30 :


" Dacă organizaţiile de însănătoşire mentală sunt bine constituite şi plasate, se pot stabili linii de comunicare în folosul Psihopoliticii, pornind de la cei mai de seamă cetăţeni ai ţării şi până la guvern. în această situaţie, putem spera ca, prin influenţa pe care o exercită aceste grupuri, să se ajungă să se înfiinţeze câte o secţie de psihiatrie în fiecare spital din ţară şi să se plaseze câte un psihiatru în fiecare companie şi regiment din armată; de asemenea, prin acţiunea grupurilor noastre de însănătoşire mentală, se poate ajunge ca agenţii psihopolitici să conducă toate instituţiile guvernamentale, în care pot fi plasaţi, spre avantajul psihopoliticianului, funcţionarii guvernamentali ce dau dovadă de o orientare greşită."
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/docs/cap9.htm


Acest mod de a aplica psihologia incalca grav si deontologia profesionala , si drepturile constitutionale ( Articolul 22) si civice ale semenilor ( https://legeaz.net/noul-cod-civil/art-73-dreptul-la-propria-imagine-respectul-vietii-private-si-al-demnitatii-persoanei-umane-respectul-datorat-fiintei-umane-si-drepturilor-ei-inerente) si da unda verde atacului la persoana practicat deja de mercenarii din mass-media.
Din nefericire, in situatia de fata se confirma punct cu punct predictia psihoterapeutului german Dan Gogleaza facuta in urma cu 15 ani despre modul in care ar putea evolua psihologia romaneasca ( si exact asa a evoluat ! ) , atunci cand pentru prima data s-a pus problema testarii tuturor profesorilor din tara : 


„ Eu ma ingrozesc la ideea ca psihologii vor trece acum cu patos la “vinatoare” de personalitati schizoide, de perversi potentiali si neurotici obsedati, cu sagetile unor chestionare fragile si nevalidate pe populatia pe care doresc s-o testeze. Si ce o sa faca psihologul respectiv cu diagnosticul pus? ”
http://www.gogleaza.de/publicatii/Testarea%20psihologica%20a%20profesorilor%20este%20anticonstitutionala.pdf


Si asa a fost. Articolul "Perversi de scoala noua. Prima evaluare psihologica a profesorilor" publicat pe 21.11.2006 in ziarul "Cotidianul" , arata cu mult inainte sa apara ideea "echipa antipsihopatie (antitero)" a psihologului Andrada Ilisan , ca printre cei 4000 de profesori din Bucuresti care au fost examinati atunci de psihologi cu aceeasi mentalitate ca a autoarei , au fost identificati 600 de profesori "suspectati" ca ar fi homosexuali, pedofili sau alcoolici (http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=271%20-%2026k%20-).
Pentru ca sa nu existe nici un dubiu asupra diferentei intre modul in care se respecta drepturile civice , deontologia si se exercita psihologia intr-o democratie cu traditie si modul in care se exercita psihologia la noi, putem sa facem o comparatie cu Germania : 


“Dacă eu povestesc asta aici ( este vorba de testarea profesorilor, n.n.), voi fi întrebat dacă nu cumva în România s-a instalat o nouă dictatură. Orice aluzie depreciativa la sanatatea psihica a cuiva este interzisa constitutional, iar ierarhizarile de nivel mintal in sustinerea unor masuri sociale sint considerate elemente clare de rasism.”

“Se depreciaza concomitent si perceptia sociala a psihologului, devenit astfel un fel de “justitiar”; si, in loc sa creasca accesibilitatea populatiei la consultatia psihologica si increderea in psiholog, se va obtine exact contrariul. Eu ma ingrozesc la ideea ca psihologii vor trece acum cu patos la “vinatoare” de personalitati schizoide, de perversi potentiali si neurotici obsedati, cu sagetile unor chestionare fragile si nevalidate pe populatia pe care doresc s-o testeze. Si ce o sa faca psihologul respectiv cu diagnosticul pus? ” 

„Sub ce forma il poate comunica persoanei fara s-o destabilizeze psihic (avind in vedere efectele catastrofale ale unei sugestii autorizate) sau conducatorului institutiei fara a prejudicia moral prestigiul celui in cauza si fara a viola secretul profesional? Confidentialitatea privind sfera intima a unei persoane este un drept inalienabil constitutional, iar informatiile “ incredintate” trebuie pastrate minimum opt ani sub cheie si, eventual, transmise psihologului care preia activitatea respectiva prin protocoale de reglementare stricte.” 

„Asigurarea confidentialitatii este un aspect esential al activitatii psihologului in toata lumea si el nu poate fi obligat de o institutie sau de terti la dezvaluirea datelor pe care le detine despre o persoana fara acordul scris al acesteia si cu precizarea exacta a continutului.”
http://www.gogleaza.de/publicatii/Testarea%20psihologica%20a%20profesorilor%20este%20anticonstitutionala.pdf

In esenta , solutia magica propusa de autoarea care viseaza o trupa de soc respectiv un fel de comando facut din psihologi care sa curete clasa politica de rebuturile ei, este o masura de tip totalitar ( ca sa nu spunem nazist ) care nu tine cont nici de statul de drept, nici de Constitutie , nici de drepturile civice si care incalca din start principiile deontologice ale domeniului.
Singura analogie posibila poate fi facuta numai cu psihologia din Republica Moldova unde psihologii dau avize inclusiv pentru dreptul de a participa la viata publica :

" Cei care vor dori sa intampine Anul Nou in Piata Marii Adunari Nationale din centrul Chisinaului vor trebui sa aiba permisiunea psihologului, potrivit sefului Directiei de Ordine Publica a Ministerului Afacerilor Interne, Mihai Cibotaru, citat de Agerpres."
http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-12-31&id=48272&kword=Petrecerea+Revelionului+in+centrul+Chisinaului+va+fi+permisa+doar+cu+acordul...+psihologului
 

Mai grav decat atat, aceasta "solutie" care transforma societatea intr-un fel de penitenciar in care psihologii ar juca rolul gardienilor din Republica lui Platon , decredibilizeaza domeniul psihologic si in tara, si in strainatate unde va starni stupoare si , in egala masura, râsul.
Poate ca ar fi mult mai constructiv din punct de vedere social si psihologic ca inainte de a deveni un instrument politic si de a pune diagnostice clinice politicienilor dupa modelul sovietic, psihologii sa-si rezolve mai intai gravele probleme de credibilitate si de imagine din propriul domeniu profesional care a inceput sa copieze in mod amenintator exact naravurile politicienilor pe care vrea sa-i evalueze in mod public **).



Note

* ) Modelul M.A.I. de aplicare a psihologiei presupune testarea en-gros a tuturor angajatilor din sistem pentru a separa graul de neghina ( apt/inapt ) , model care a fost extins intr-o forma sau alta si pentru alte categorii profesionale :

" Poliţiştii din cadrul unui serviciu, birou sau secţie de Poliţie sunt evaluaţi la o dată stabilită de către psiholog. Ei se prezintă într-o sală unde, la grămadă, se face testarea psihologică. "

„Când există câte un poliţist care nu îi place unui şef, se face uz de psiholog. Aduce psihologul şi pe poliţistul pe care îl consideră incomod, pune psihologul să îl evalueze şi să îi găsească o anumită vină din punct de vedere al capacităţii psihologice. Pe baza acestei evaluări, acel poliţist poate fi suspendat, i se trage din salariu şi este tras pe dreapta. Poliţistul are dreptul să facă o contestaţie, dar asta durează şi el trece prin toate aceste traumatizări. Din această cauză, poliţistul de rând nu are încredere în psiholog.”
http://adevarul.ro/locale/timisoara/cum-testarea-psihologica-politie-lider-sindicat-psihologul-e-folosit-unealta-politistul-nu-incredere-psiholog-1_5a54b6b1df52022f75558749/index.html


**) Scandalul care exista de multi ani in breasla psihologilor a oripilat opinia publica .



Unii din conducerea breslei psihologilor , exact ca politicienii, au ajuns in vizorul D.N.A. pentru fraude ( http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/presedintele-colegiului-psihologilor-trimis-in-judecata-de-dna-ar-fi-incheiat-contracte-cu-el-insusi-si-cu-sotia-sa.html ), altii au doctoratul anulat pentru plagiat (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-22083009-psihologul-stefan-laurentiu-iulian-puternic-contestat-breasla-psihologilor-ramas-fara-titlul-doctor-din-cauza-unui-plagiat.htm ) , iar fractiunile care lupta pentru putere isi deschid una alteia dosare penale si au condus la situatia aberanta in care exista doua (!) Colegii ale Psihologilor in paralel care se contesta reciproc si isi disputa administrarea domeniului , iar unul dintre acestea nu recunoaste actele publicate in Monitorul Oficial (https://www.facebook.com/colegiulpsihologiloroficial/posts/350426878775905).




http://www.contributors.ro/editorial/portretul-psihopatului-la-guvernare/#comment-333298



Comentarii Contributors.ro



  1. Marius VasileanuMarius V. Repta spune:
    Cu siguranta, multi dintre dvs au vazut acea caricatura in care ucenicul isi intreaba maestrul, amandoi fiind in meditatie, daca este un pacat foarte mare in cazul in care foloseste email-ul. Maestrul ii raspunde zambind: nicidecum, daca nu exista attachments…
    Cu toate atasamentele mele personale, unele foarte romanesti – adica infestate si de politica neaosa – gasesc EXCELENT acest articol. Iar autoare merita calde felicitari! Prin ceea ce scrie astazi, prin articolele anterioare (da, le-am cautat si pe cele din urma, in plus am gasit si ceva emisiuni) cred ca are un singur precedent in psihologia practicata de femei in spatiul public romanesc, ma refer la stil, eleganta, luciditate, inteligenta, profunzime: doamna Aurora Liiceanu. De aceea sunt intrigat & amuzat totodata de cele cateva reactii ostile – previzibile! – ale unora care vor sa para psihologi (a nu se citi cumva para-psihologi!). Sa fie frustrari, sa fie invidii personale, sa fie si cativa trolli buclucasi, trimisi pe-aici cu simbrie de la PSDragnea?? Sa fie psihopati, adevarati, de la noi din popor, care-si inchipuie ca torpileaza astfel un articol de exceptie – tocmai pentru ca se simt vizati? Nu stiu, dar poate ne vom dumiri pe parcurs.
    @Sergiu Simion… pare a fi insa un caz aparte. Stimate domn SS, nu ma cunoasteti, eu insa va stiu ca pe un cal de curse, a carui energie este de invidiat. Am admirat pe blogul dvs atitudinea foarte onesta si lucida d.p.d.v. politic, foarte atasata Romaniei, v-am fost alaturi in suferintele evocate – ma refer la umilintele din perioada comunista. Pe de alta parte, regret sa constat ca va irositi energia alergand mai putin pe pista, cat pe aratura. Caci topaiti in mod curent prin subsolul articolelor semnate de Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismaneanu, Sorin Ionita, Teodor Baconschi etc. etc. pentru a le cauta nod in papura. Si de fiece daca gasiti dvs o hiba, ceva, acolo: un motiv sa desfiintati articolul si, un pic, chiar persoana celui care-l scrie. Nu sunteti singurul care practica „sportul” acesta aiuritor, desigur. De aceea, pentru faptul ca va luati si de articolul de mai sus, este o evidenta ca autoarea ar trebui sa fie onorata: o alaturati unei echipe de elita (cer iertare celor mai tineri luati in vizorul fara pata al domnului SS, si pe care nu i-am mai amintit: Cristina Cioaba, Mihai Maci s.a.m.d.).
    Asadar, concret. Ceea ce NU ati sesizat, domnule SS, este ca finalul articolului de fata are o POANTA (traduc: adica o gluma, ceva de care se rade). Si ca doamna psiholog Andrada Ilisan glumeste. Cum glumeste cand i-a raspuns, mai sus, si lui @ Jacques despre acea pseudo-echipa antipsihopati(antitero). Insasi termenul de „antitero” trimite la zambet… pentru cei capabili sa zambeasca, evident. Am ras si eu, si alti cativa prieteni cu care am comentat articolul. Pe bune. Dar dvs. cum sa radeti cand in mai toate luarile de pozitie de pe blog, ori aici, sub forma de comentarii, v-ati asumat rolul piticului morocanos din Alba ca Zapada, zau asa? Oare de ce nu produceti si dvs un articol, un mic eseu, un studiu, acolo, barbateste – in locul jdemiilor de comentarii, m-am intrebat? Fiindca e mai simplu sa pozezi in Gica-contra?
    Apoi, este triviala, puerila si ignoranta trimiterea dvs, domnule SS, la comisiile din vremea comunista etc. Inteleg din prezentarea de pe blog ca ati lucrat ani buni ca psiholog la CNE Cernavoda. Si ca faceati testari, periodic, pe sute de oameni. Asa cum exista si in armata, si in alte structuri de securitate & aparare psihologi care fac acelasi lucru. Si fac o treaba foarte buna, sine qua non, cum ati facut si dvs, nu ma indoiesc. De ce atunci un politician care ajunge „la guvernare” (cum subliniaza titlul articolului) sa nu fie testat? Zic si eu, ca nu ma pricep. Nu cumva cel ajuns la guvernare va raspunde si peste Centrala Nucleara de la Cernavoda?? Cu ce este mai mica responsabilitatea unui actual ministru al economiei – al carui discurs „elevat” a devenit fulgerator emblematic zilele acestea?? Este vorba despre echipe de specialisti, iar nu de comisii bolsevice. Poate fi vorba de profileri, iar nu de calai – oameni pe care ii veti gasi in toate structurile de securitate in orice tara civilizata in secolul XXI. De ce trimiteti – cum o faceti in multe comentarii, de altfel, caci aveti un cititor devotat in sussemnatul – numai la ceea ce ati invatat dvs pe bancile facultatii comuniste in anii 70, pe cand astazi psihologia politica se invata peste tot in Occident? Despre volumul „Acesti nebuni care ne guverneaza” (autor Pascal Sutter) ati auzit? Daca mai vreti bibliografie, va mai dau. Uite-aici ceva despre umilinta necesara unui intelectual care se respecta si pe care o confirma intr-un studiu cativa psihologi membrii ai The British Psychological Society: https://digest.bps.org.uk/2018/01/23/something-we-could-use-a-little-more-of-studies-link-intellectual-humility-with-openness-to-other-viewpoints/ De ce ne trimiteti la comisii anacronice, la atata se rezuma atasamentele dvs.!? Eu cred ca abia aceasta este o forma de tabloidizare, cea generata de proiectiile dvs, iar nu cea pe care o incriminati mai sus! Va spun din proprie experienta am invatat mai mult de la elevii si studentii mei decat de la profesori. Si cred ca avem de invatat cu totii de la oamenii atat de tineri si de vii precum se dovedeste a fi doamna Andrada Ilisan!
    Traim intr-o lume a carei dinamica pare ca scapa printre degete celor de varsta dvs. – de cele mai multe ori, regret ca trebuie sa spun asta. De pilda, unele cunostinte considerate secrete odinioara, stiute de o mana de oameni, astazi au ajuns in spatiul public. Ca sa nu ne indepartam de psihologie, va dau un singur exemplu: programarea neuro-lingvistica (NPL), cunoscuta si practicata odinioara, cu strictete, in medii discrete. Astazi o regasim peste tot…
    Iata de ce exista o noua generatie de psihologi, inclusiv in Romania, care au inteles ca stiinta lor se poate comporta proactiv, inclusiv in spatiul public. Cu devotament si fermitate, cu inteligenta, cu un dram de umor si, mai ales, cu inima frematanda. Este si aceasta o forma de soft power a societatii civile despre suntem suficient de maturi pentru a vorbi liber. Macar prin astfel de articole-parabola – caci asta a produs mai sus domna Andrada Ilisan! – prin care ni se spune ca baronii si regele lor sunt goi!…
    Nu stiu daca vom mai avea vreun Vadim Tudor ori altii de teapa si instabilitatea psihica a acestuia, dar poate ca ar fi bine sa existe ici-colea si astfel de atitudini care sa limiteze accesul la putere a celor bolnavi care vor sa ne guverneze. Oare nu ne-a ajuns cu sotii Ceausescu?! Din pacate, psihologia multimilor ne invata ca memoria de grup este limitata. Uitam ca prostii ca si baronii si regele sunt goi…
    Iata de ce, va zic si dvs domnule SS, cu toata simpatia, poate n-o sa mai fiti asa morocanos si veti invata sa admirati inainte de a critica: batranetea este varsta apusului, dar exista apusuri in fata carora toata lumea se opreste pentru a le admira.
    • Ela spune:
      “Traim intr-o lume a carei dinamica pare ca scapa printre degete celor de varsta dvs.”
      Wow! Asta da, metafora, felicitari!
      …imi sugereaza o societate de juni falnici si mandri de tineretea lor (deocamdata…), care-si impinge la margine parintii si bunicii, din cauza de tonicitate expirata.
      Pe buna dreptate, de altfel. Zau!
      Pai, cine mai are nevoie de acesti varstnici tristi, vesnic moralizatori, care-si petrec timpul spionandu-ne pe gaura cheii, criticand tot ce misca “viguros” in tara asta – din invidie, cum altfel? -, si plictisindu-ne cu sfaturile lor rasuflate, ample polologhii anacronice?
      In orice caz, nu noi, floarea tarii! Si ce tara!!!
      E drept ca romanii sunt nervosi, stresati si deprimati, ca nu respecta omul (kantian) ci pozitia lui sociala, ca-i dispretuieste pe cei mai fragili (pentru ca poate!) si sunt servili cu puternicii vremelnici (pentru ca nu poate altfel!),…, dar sunt dinamici!
      Nu vii tu, neica nimeni, caruia-ti mai tremura si mainile, de lasa sa se scurga tot dinamismul, sa ne dai lectii!
      Mare mirare, totusi, ca nu ne invidiaza nimeni mentalitatea, si nici nu ne ia cineva de model…
      Unii ar indrazni chiar se ne gaseasca condescendenti cand ne distribuim, cu generozitatea celui care a inteles cum trebuie sa traiasca altii, sfaturile de buna purtare pentru ultima suta de metrii…Curata ingratitudine, zau!
      Cu siguranta, deci, occidentalii, nca nu au inteles lumea asa de bine ca noi, altfel n-ar scorni zicale, inspirate din cultura extrem-orientala, de genul “cine nu are un batran in familie, sa-si cumpere!”.
      • Sergiu Simion spune:
        Inteleg ca pentru dvs ( probabil sunteti obisnuita cu alt tip de dialog si de comunicare :)) este surprinzator si deconcertant acest tip de comentariu al “noilor jurnalisti”, dar aici nu este o noutate . La noi , si in multe cazuri, “cultura dialogului”( civilizat, bazat pe respect ) a fost substituita de multa vreme cu o “ cultura a agresivitatii si invectivei” (ex: http://romanialibera.ro/opinii/editorial/-ziaristul-vierme—-basescu-masturbator—ce-lucruri-inteligente-ne-invata–formatorii-de-opinie–din-romania–de-la-mircea-badea-la-ctp-255103 ). Originile acestei “culturi” le gasim pe la vechea “Academie Stefan Gheorghiu” unde ( cel mai probabil la Facultatea de Ziaristica din cadrul ei ) exista un curs de “atac la persoana” , si pe la Baneasa unde se invata “arta calomniei” ( gen “ Saptamana “ lui Eugen Barbu ) ambele reactivate intens inca din anii `90 exact dupa modelul propagandei viscerale din anii `50. In ambele cazuri vorbim de ceea ce occidentalii nu considera journalism ci linsaj public si “character assassination” ( https://en.wikipedia.org/wiki/Character_assassination ).
      • Marius VasileanuMarius V. Repta spune:
        @ Ela: Aveti perfecta dreptate, a fost lipsit de eleganta din partea mea. Din deformare profesionala, din reflex, ma refer totdeauna la varsta de ordin spiritual, apoi la cea de ordin intelectual. Am o buna prietena de peste 70 de ani, psiholog, care-i mai tanara insa decat studentii ei! :) In acel moment dialogul curge firesc, indiferent de generatii – numai sa fie bunavointa de toate partile. Pe acest forum, in privinta acestui articol, a cam lipsit dialogul insotit de bunavointa si de zambet. Va multumesc.
  2. Sergiu Simion spune:
    Domnule Marius V. Repta , autor Contributors.ro (http://www.contributors.ro/editorial/portretul-psihopatului-la-guvernare/#comment-333420) , alias Marius Vasileanu, cu aceeasi fotografie ( deci sunteti una si aceeasi persoana, nu ? ) si tot autor Contributors.ro (http://www.contributors.ro/author/marius-vasileanu?bio ) trebuie sa ne simtim maguliti ca in calitatea dvs de jurnalist si profesor de istoria religiilor , ati renuntat o clipa la preocuparile dvs de specialitate (http://www.contributors.ro/author/marius-vasileanu
    ) pentru faptul salutar de a interveni ca simplu comentator si in mod democratic intr-o asemenea discutie reusind cu brio sa destindeti atmosfera, si pe gratis .
    In acest scop ati reusit sa scrieti ceva ( aproape doua pagini A4 ), dar din nefericire , la fel ca si autoarea articolului , ati uitat pe parcursul interventiei dvs si tema discutiei, si argumentele pro sau contra ( se mai intampla si jurnalistilor , si ei sunt oameni, nu ? ) in schimb ati gasit o solutie de avarie respectiv sa elogiati autoarea articolului si viziunea ei ( este dreptul dvs democratic ) si sa contestati orice alta opinie ( idem) care nu va convine.
    Singura problema este ca dvs , desi jurnalist si profesor , confundati contestarea unei opinii cu „argumentum ad hominem” ( foarte grav pentru un jurnalist ) si faceti deservicii atat autorului Contributors.ro ( ma rog, unuia dintre cei doi cu aceeasi fotografie , dar cu alt nume ) , si jurnalistului , si profesorului care sunteti.
    Imi permit sa sublinez faptul ca interventia mea nu are legatura cu persoana autoarei articolului , ci doar cu tema articolului . In al doilea rand , imi permit sa va atrag atentia ca imi faceti reclama gratuit si fara sa va cer acest lucru pentru ca interventia dvs uita de fapt subiectul discutiei ( grav pentru un jurnalist ) , de argumentele pro sau contra ( foarte grav ) si este centrata in principal pe emitentul opiniei care nu va convine .
    Intrebare pentru autorul Contributors.ro , jurnalistul , profesorul de istoria religiilor si comentatorul Marius V. Repta , recte Marius Vasileanu : „ In ce mod am atacat eu ( S.S. cum ma numiti dvs ) persoana doamnei Andrada Ilisan ?” ( X)
    Daca faceti un pas inapoi si reciti inca odata tot ce ati scris, veti realiza si singur cam ce legatura are interventia dvs cu tema articolului si ce fel de „jurnalism” practicati.
    Cateva exemple :
    „ …..@Sergiu Simion… pare a fi insa un caz aparte (1). Stimate domn SS, nu ma cunoasteti, eu insa va stiu ca pe un cal de curse(2), a carui energie este de invidiat……… … Dar dvs. cum sa radeti cand in mai toate luarile de pozitie de pe blog, ori aici, sub forma de comentarii, v-ati asumat rolul piticului morocanos(3) din Alba ca Zapada, zau asa……. regret sa constat ca va irositi energia alergand mai putin pe pista, cat pe aratura (4)…
    ……. Fiindca e mai simplu sa pozezi in Gica-contra? ( 5) Apoi, este triviala (6, puerila(7 si ignoranta(7)trimiterea dvs, domnule SS, la comisiile din vremea comunista, etc. etc., etc.…..”
    ( Care „ comisii din vremea comunista ” ?! Numai dvs stiti….. :) )
    Daca reformulati intrebarea (X) in cazul dvs si va raspundeti singur , va recunoasteti „stilul” ( – (1),(2), (3), (4), (5), (6) , (7) – ) ? Aveti curajul sa-l definiti ? Ca sa va fie mai usor puteti folosi urmatoarea grila de interpretare a propriului dvs discurs (https://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html ).
    Pe scurt, in originala dvs interventie ( sper sa o citeasca si studentii dvs !) nu v-ati referit de fapt nici la articol , nici la argumentele autoarei, nici la contra-argumentele pe care le incriminati . In acest caz, ar fi onest din partea dvs sa va (re)evaluati singur tipul de „jurnalism” pe care-l practicati si sa initiati dialoguri numai cu persoanele pe care le admirati si care sunt de acord cu dvs si reciproc , si numai in medii controlate . In schimb in spatiul public , exista dreptul constitutional la libera exprimare a opiniei , iar ca jurnalist stiti acest lucru mai bine decat mine.
    P.S. Sincer sa fiu, nu ma intereseaza sa ma cititi pentru ca nu scriu pentru cei cu mentalitatea si discursul dvs respectiv cei care in loc sa ofere argumente sau contraargumente, ataca emitentul opiniei .
    In plus, nu am nevoie nici eu , nici altcineva de acceptul dvs sau al altora pentru a exprima liber si in mod civilizat , pe un blog sau pe un forum ( suntem in spatiul public ) , opinii care nu va convin dvs sau altora . Cand veti fi abilitat in mod oficial sa emiteti astfel de aprobari , nu ezitati sa ne spuneti tuturor ca sa stim si noi . Pana atunci, va doresc sanatate.
  3. Marius VasileanuMarius V. Repta spune:
    Domnule Sergiu Simion: O sa va raspund cu reală placere si deosebit respect. Mai ales ca am o stima aparte – si, cred, un pic de invidie – pentru cei care poarta papion. Mă framanta însă si un sentiment de jena, domnule SS, căci jocul in care intentionati sa ma antrenati este acela de a parazita articolul doamnei Andrada Ilisan. Si nu am de gand sa continui acest joc absurd. Asadar, bucurati-va! Veti avea sansa ultimului cuvant. Stiu din multiplele dvs. interventii de subsol ca vreti sa-i „ajutati”, desigur, si pe Plesu, si pe Liiceanu, si pe Tismaneanu etc. etc. – tot cautandu-le nod in papura. Ati postat prin subsolurile articolelor celor de mai sus ori pe blogul personal randuri emblematice in acest sens. Sa nu credeti insa ca nu am simtul nuantei: pe cat de complexat va comportati cu intelectualii sus amintiti, pe atat de rafinat mi s-a parut articolul in care vorbiti despre o anume elita ascunsa a Romaniei, aici: https://sergiusimion.blogspot.ro/2016/07/elita-ascunsa-romaniei.html.
    A fost o reala bucurie sa-l citesc, chiar daca nu v-am impartasit decat partial ideile. Acum i-a venit randul doamnei psiholog Andrada Ilisan sa fie „ajutata” – cum imi sugerati mai sus…
    Consider in continuare, domnule SS, ca aveti neindoielnic bune intentii, insa sunteti defazat din pricina varstei și nici nu stiti sa le exprimati coerent. Aduceti varii acuze inclusiv acestui articol (ba inca si celui precedent semnat de autoare) fara insa a argumenta cu nimic. Sunt simple pareri pe care le vindeti drept certitudini. Fiindca în astfel de problematizari autoritatea profesionala devine stearpa daca lipseste informatia adusa la zi, la care se adauga finetea inteligentei si zambetul inimii.
    Spre deosebire de dvs., ma pricep un pic la comunicare (n-o sa va dau raportul, ce si cum). Ei bine, aceste interventii scrise ale dvs. constituie, inainte de orice, o problema de comunicare. De aceea mi-am consumat ceva timp, cum abil ati observat, ca sa scriu mai mult in postarea initiala – asa cum faceti si dvs., adesea – ca sa ne putem calibra, apropo de tehnicile NPL :) … Concret, dvs. procedati, poate fara sa va dati seama, la mai multe genuri de (auto)manipulare inainte de toate prin scoatere din context. Iata de ce, fac rezumatul celor scrise de mine mai sus:
    (1) Este o proiectie a dvs. aceea ca avem de-a face cu o tabloidizare a psihologiei prin acest articol (in primul rand, sunteti defazat, ati ramas pare-se la cursurile de psihologie comunista invatata de dvs. la finalul anilor 70). Mai vorbiti cu colegi din breasla dvs.! Eu am facut-o, consultand psihologi – mai tineri, este adevarat, dar nu lipsiti de experienta –, inclusiv in privinta articolului de fata.
    (2) Nu v-ati prins de gluma din finalul articolului – cea cu „echipa antipsihopati (antitero)” – dovada ca de aici si porneste o intreaga „demonstratie” de-a dvs. Ajungeti astfel precum în povestea din zen: cum poti prinde o pisica neagră, într-o cameră aflată într-un întuneric perfect, când pisica lipseste din camera?
    Întrebare venita dinspre publicul mai tanar si mai cunoscator decat mine: oare domnul SS chiar nu s-a prins ori disimuleaza ca nu s-a prins de gluma cu echipa antitero ?? Daca disimuleaza, cu ce scop o face?
    (3) Din cele scrise de dvs. reiese ca nici n-ati auzit de psihologia politica, practicata astazi profesionist mai ales in Occident – ma refer concret, întâi și-ntâi la sprijinirea leadershipului politic. Fapt pentru care o înfierați aberant pe doamna psiholog Andrada Ilisan, citez, ca „ceea ce propune echivaleaza cu psihologizarea si psihiatrizarea vietii politice si publice”.
    Repet, va fac si un desen, daca este cazul: n-ati inteles nimic din articolul de fata, care nu este decat o parabola!
    (4) Apoi scrieti (ma refer la postarea semnata Sergiu Simion din 31/01/2018 la ora 12:47, versus cea semnata de acelasi din 01/02/2018 la ora 13:34 – a se vedea mai sus) despre „campaniile de insanatosire mentala propuse de psihopoliticienii rusi inca din anii `30” iar, mai jos, va prefaceti (!?) ca ati uitat scriind (catre sussemnatul), citez: „(Care „comisii din vremea comunista ”?! Numai dvs stiti…”
    In cazul acesta ma tem ca aveti – simulati? – probleme si cu atentia & memoria, domnule SS !…
    (5) Asadar, cu privire la articolele doamnei Andrada Ilisan, aceasta nu a facut nicidecum diagnostic public, ci a schitat un profil (în „cazul Magdalena Serban de la metrou”) și o descriere ca la manual, însotita de o parabola, adica povestea lui Pinocchio, adaugand un pasaj dintr-un articol al unui talentat scriitor (Gabriel Liiceanu). Punct.
    Aria justitiarului pe care o tot interpretati constant prin subsolurile articolelor semnate de personalitati ale vietii publice romanesti de azi se repeta dupa acelasi tipar si acum, prin scoatere din context, prin manipulari si, uneori, ignoranta.
    Concluzia mea este banala. Dvs, domnule SS, procedati precum in vechea anecdota: Se stie cert despre vila de la coltul strazii ca are doua etaje, zece camere, trei bai, o mansarda. Si ca în vila traiesc doi catei, un canar si o familie formata din opt persoane. Lumea scrie si vorbeste despre arhitectura vilei, despre mobila interioara, despre cei care o locuiesc. Dvs. însa îi înfierati pe toți, ca pe vremuri, în anii 50, la partidul comunist, ca de ce nu scrie nimeni despre ce varsta & îndeletniciri a avut defuncta strabunică a portarului ?!…







Reactia "echidistanta " a moderatorilor / administratorilor Contributors.ro  care timp de 3 zile ( 01-04 februarie ) au evidentiat comentariul de mai jos , pune gaz peste foc din motive lesne de inteles :


Contributors.ro
http://www.contributors.ro/editorial/portretul-psihopatului-la-guvernare/#comment-333420

sâmbătă, 27 ianuarie 2018

" The Death of Stalin", cea mai grea lovitura de imagine pentru regimul mafiot al lui Putin


I wonder if anyone from Vladimir Putin’s cabinet will see The Death of Stalin. They might see something awful being born.

Şicanat de ani buni prin razboiul hibrid declansat de catre regimul mafiot al lui Putin , Occidentul intra in sfarsit cu toate armele in razboiul informational si psihologic declansat de catre acesta si ii administreaza drept in moalele capului o lovitura extrem de dura si practic imposibil de parat, dar care este in acelasi timp o foarte grea sarcina pentru armada de trolli rusi din intreaga Europa care trebuie musai sa spele "rusinea".  Excelentul film al lui Armando Iannucci " The Death of Stalin" despre dementa bolsevica are un singur corespondent in istoria filmului si in istoria lumii , capodopera "The Great Dictator" a lui Charles Chaplin care reprezinta cealalta fata a monedei , respectiv dementa nazista . Reactia de atunci a regimului nazist a fost condamnarea la moarte in contumacie a autorului filmului .




Este incredibil, dar in acelasi timp perfect adevarat, ca intreaga istorie si ideologie bolsevica , cu Putin si regimul lui mafiot cu tot care inca il considera sfant pe Lenin si l-au reintrodus pe "eroul Stalin" in cartile de istorie , nu numai ca sunt puse sub semnul intrebarii , ci sunt complet anihilate din punct de vedere moral.
Reactia de furie necontrolata a regimului lui Putin spune totul.
Partidul Comunist , al doilea partid ca marime din Rusia , a definit filmul drept : "o presiune psihologica asupra tarii noastre".
Pavel Pozhigailo , membru al comitetului de cultură, a declarat că filmul "insulta simbolurile noastre istorice - imnul sovietic, ordinele și medaliile". De asemenea, s-a plâns că Mareșalul Zhukov, comandantul militar sovietic, "este portretizat ca un nebun".
Nadezhda Usmanova, șefa departamentului de informații al Societății militare-istorice ruse, a declarat pentru Reuters că filmul a fost "ingrozitor". "Este un film rău, este un film plictisitor și este vicios, respingător și insultător", a spus Usmanova.
Rezultatul , logic intr-o anumita logica , este acela ca autoritățile ruse au interzis producția britanico-franceză despre moartea dictatorului sovietic Iosif Stalin din cauza temerilor că filmul este o "provocare planificata" menită să-i înfurie pe comuniștii Rusiei si poate face parte dintr-un complot occidental de destabilizare a tarii prin provocări în societate care ar putea conduce la proteste violente, dupa cum a spus un consilier de rang înalt al ministerului culturii.
O asemenea reactie de furie necontrolata Rusia a mai avut doar la publicarea unui documentar realizat de catre Uniunea Europeana , dar catastrofal pentru intreaga istorie a Rusiei moderne ( "The Soviet Story") , documentar  pe care l-a declarat in mod oficial o " fictiune " tocmai pentru a evita orice intalnire cu realitatea sa istorica :







La nivel global si la nivel de imagine Occidentul castiga fara drept de apel razboiul informational si psihologic cu regimul lui Putin , dar nu si la nivel local ( interzicerea filmului in Rusia arata cresterea gradului de izolare a acestui stat si a cetatenilor rusi in primul rand ) iar efectele acestei lovituri ideologice naprasnice de tipul " punct ochit, punct lovit " vor fi vizibile pe termen lung.
Pana atunci si conform regulii revansei specifice mentalitatii rusesti, dupa aceasta usturatoare infrangere este de asteptat ca subversiunea ruseasca sa creasca in mod exponential in tot Occidentul si in special in statele-ţintă pentru Rusia.


Post-scriptum. " Efectul Stalin " in societatea rusa :






Note

https://www.theguardian.com/world/2017/sep/20/russia-considers-ban-armando-iannucci-film-death-of-stalin

https://www.theguardian.com/world/2018/jan/23/russia-urged-to-delay-death-of-stalin-release-until-summer

https://www.theguardian.com/film/2017/sep/09/the-death-of-stalin-review-armando-iannucci-toronto-film-festival-tiff

http://www.bbc.com/news/world-europe-42793157

http://adevarul.ro/entertainment/film/moartea-stalin-comedia-neagra-indignat-oficialii-rusi-filmul-fost-interzis-nu-vazut-viata-mai-dezgustator-video-1_5a68c556df52022f75d33d05/index.html



http://www.contributors.ro/global-europa/aventurile-%E2%80%9Cmor%C8%9Bii-lui-stalin%E2%80%9D-in-rusia-lui-putin/#comment-332890

luni, 22 ianuarie 2018

Spre Occident sau îndărăt cu intelectualii publici


Un articol captivant aparut recent pe platforma Contributors.ro ( Teodor Baconschi - Spre Occident sau indarat )  reitereaza teza arhicunoscuta a "inapoierii" societatii romanesti ("nu avem o majoritate democratică adaptată mental și psihologic la schimbările, ritmul și conținutul filozofic al postmodernității occidentale" )  si ofera ocazia ideala de a face o sinteza a pozitiilor exprimate de intelectualii publici de la noi la sfarsit , si respectiv inceput de an , inclusiv aceea exprimata de catre autorul articolului citat  : 

" „No, hai!” e un îndemn care scoate poporul român la lumină. Acum avem prilejul să arătăm că nu suntem o adunătură de oameni așezați între granițe de borfași. Ieșind în stradă cu sutele de mii, ne vom așeza ființa pe tipsia națiunii care suntem și o vom arăta lumii întregi. Așa cum am arătat-o și în decembrie ᾽89, așa cum am arătat-o și în acest început de an." 
Gabriel Liiceanu
18 decembrie 2018
http://www.contributors.ro/editorial/%E2%80%9Eno-hai%E2%80%9D/

" Pe 8 aprilie 1965, când împlinește 54 de ani, Cioran notează: „Mi-a trebuit o viață întreagă ca să mă obișnuiesc cu gândul că sunt român”. Dacă îi acordam credit lui Cioran, scriind despre fericirea românească ar fi trebuit să pot dovedi că fericirea este cu putință într-un loc consacrat istoric al nefericirii. „Această mulțime de strămoși care se tânguie în sângele meu…”, clamează Cioran în Silogismele amărăciunii. Acest prezent care ne hărțuiește clipă de clipă!, putem adăuga noi . Acest loc în care viitorul ne este periodic sustras și în care nici un vis nu pare îngăduit ! " 
Gabriel Liiceanu
30 decembrie 2018
http://www.contributors.ro/cultura/%C8%9Bara-noastra-in-termeni-de-destin/
 
" Ce ne leagă? Cum trăiesc românii de azi sentimentul solidarităţii? Teoretic – şi retoric –, primul răspuns se referă, de obicei, la solidaritatea naţională. „Toţi sîntem români!“ Buni sau răi, de dreapta sau de stînga, săraci sau bogaţi, mai mult sau mai puţin oneşti, dar români. Dinaintea trecutului „eroic şi martir“, a „barbarilor de tirani“, a sarmalei strămoşeşti şi a cîntecelor de dor şi jale, ne deşteptăm, ca la un semn, din „somnul cel de moarte“ şi stăm uniţi, umăr la umăr, cu lacrimi în ochi: „Pe-aici nu se trece!“ Foarte curînd, apar, totuşi, nuanţele... La o adică se poate trece." 
Andrei Plesu
28 decembrie 2017
http://adevarul.ro/news/societate/solidaritati-1_5a44a62cd7af743f8dcd1a52/index.html
 
" În România se vorbeşte mult. Sîntem un popor epic, liric, dramatic, gata oricînd să practice confesiunea, lamentaţia, memorialistica şi bancul. Conversaţia e aproape un viciu, pasiunea istorisirii are o lungă tradiţie. Strada e zgomotoasă, cîrciuma sau cafeneaua – suprapopulate." 
Andrei Plesu
18 ianuarie 2018
http://adevarul.ro/news/societate/ce-avem-spus-1_5a60584fdf52022f759ea605/index.html
 
" În întreaga lume postcomunistă se poartă o mare bătălie politică și morală. Rolul intelectualilor critici este esențial nu doar pentru definirea mizelor acestei lupte, dar și pentru formularea mai clară a acelor valori care trebuie apărate împotriva profeților neocomuniști și/sau neotribaliști. Intelectualii (mă gândesc acum la cei pe care îi numim intelectuali critici) sunt cei care trăiesc pentru și din cultivarea ideilor, fiind totodată implicați, de partea democrației, în conflictul care se desfășoară în sfera publică."
Vladimir Tismaneanu
8 ianuarie 2018
http://www.contributors.ro/global-europa/intelectualii-adevarul-%C8%99i-politica/

” Principala noastră problemă nu e de natură politică sau economică. E de natură culturală: nu avem o majoritate democratică adaptată mental și psihologic la schimbările, ritmul și conținutul filozofic al postmodernității occidentale. Asta n-ar crea nicio dificultate, dacă nu am fi parte a Occidentului, prin dubla apartenență la UE și NATO.
Așa, suntem și nu suntem. Părem ajunși și încă pe drum. Înăuntru și totuși pe dinafară. Plini de posibilități și încă neputincioși. Limpezi ca orizont și confuzi în mijloace. Pregătiți deopotrivă pentru un salt decisiv și pentru o prăbușire fără plasă în golul istoriei.” 
„Teza mea este că societatea românească a atins plafonul capacității de a procesa marile schimbări socioculturale care au definit perioada 1990-2007 și că se livrează acum fantomei unui trecut care nu vrea să moară.”
Theodor Baconschi
19 ianuarie 2018
http://www.contributors.ro/editorial/spre-occident-sau-indarat/


Dar autorul nu se opreste aici . In viziunea sa extrem de originala si de psihologizanta  , evolutia politica a unei tari nu depinde de actiunea si responsabilitatea  fortelor politice , respectiv  a guvernantilor , ci de ...configuratia mentala dominanta ("Orice evoluție politică are ca punct de pornire o configurație mentală dominantă.").
Pe cale de consecinta, "neadaptarea majoritatii la post-modernitatea occidentala" si "configuratia mentala dominanta" ar explica probabil pesimismul fara precedent , blocajul social si ceea ce un guru al comentariului politic din anii `90 si maestru al eschivei si echivocului social ca Octavian Paler a denumit drept "razboiul romano-roman": 

” Triumful plagiatului academic, al imposturii profesionale și al unui substrat rustic valorizat în spiritul unei presupuse ”revanșe” identitare a generat un blocaj indiscutabil, o criză de reprezentare și o stare de pesimism social fără precedent, care ar trebui să ”preocupe” ceva mai intens ansamblul elitei politice. Acomodarea mentală cu ”fatalitatea” unui destin mediocru alimentează deocamdată paroxismul războiului româno-român, jucând totodată rolul perfid al profeției auto-realizate." 

Ca lucrurile sa fie si mai interesante , in buna traditie a paradoxului autohton autorul isi dinamiteaza  singur tezele initiale despre  "neadaptarea majoritatii la post-modernitatea occidentala" si "configuratia mentala dominanta" aratand unele din cauzele reale ale stagnarii si involutiei societatii romanesti :

„ În paralel, am avut forțe politice și economice, dar și ”structuri” care au temporizat occidentalizarea țării, menținând pe agenda publică și în conștiința ”celor mulți” imaginarul simbolic al fostului regim. Aceste forțe, abile și persistente, sunt și cele care au instrumentalizat frustrarea ”perdanților” apăruți în tranziție, punând bazele eurosceptismului care pare să fi depășit, recent, jumătate din populație: am numit astfel cea mai spectaculoasă ilustrare a ”sindromului Stockholm”, în care victima (sărăcită) a tranziției post-comuniste devine aliatul obiectiv (electoral și cultural) al unui comunism rezidual, spectral, dar omniprezent. ”.

Problema este ca aceste forte politice si economice si aceste structuri raman fara chip si fara nume,  singura certitudine fiind regresul societatii romanesti pe toate planurile :  


„Întrebarea pe care v-o pun privește natura (deci și durata) acestei staze. Evident că occidentalizarea va continua, prin impactul difuz, dar constant, al celei de-a patra revoluții industriale. Ea va fi însă dramatic încetinită, lungind ciclurile de redistribuire a resurselor și aplatizând performanța noastră ca stat. Prin alegerea făcută (care se bucură de un indiscutabil sprijin popular), elita pro-occidentală din România intră în hibernare. Vom dispune de tot mai rari ”traducători” ai paradigmei occidentale în viața noastră publică. Vectorii de modernizare (care operează cu prioritate pe piața internă a ideilor) au intrat deja în eclipsă, iar migrația creierelor (din clasa de mijloc antreprenorială) continuă hemoragic. ”

Cu acest gen de discurs academic, pretios si tautologic  , care nu spune de fapt nimic si nu ofera niciun fel de solutie, este greu sa scoti oamenii in strada , dar este si mai greu sa-i tii in casa mai ales atunci cand concluzia finala este una mobilizatoare doar prin patriotismul ei care doreste sa evite ... idiocratia  :  

" Ne vom complace în această fundătură comunitară, sau vom fi suficient de imaginativi și de patrioți pentru a o depăși? Rămâne de văzut și, desigur, de întreprins ceva, pentru a evita ”căderea fără plasă în golul istoriei” (sau măcar idiocrația).”

Dupa mesajele catre popor ale unei clasei politice incapabila sa inteleaga diferenta intre onestitate si furt , mesaje de genul " Dacă aceste demonstraţii acreditează ideea că România este instabilă, că e o ţară neguvernabilă, toată lumea pierde" ( Ecaterina Andronescu) si dupa un astfel de discurs al intelectualilor publici, putem intelege de ce cetatenii romani stau singuri in strada practic de un an de zile si de ce se simt straini in propria lor tara de aproape trei decenii.

Colaj de Viorel Miu

(http://www.contributors.ro/editorial/spre-occident-sau-indarat/#comment-332054)

sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Protestul „România spune nu corupției. Toți pentru justiție”


Imagini in direct ( sursa : privesc.eu )  poate de la cel mai tragic si disperat protest al romanilor care a avut loc la noi dupa 1989 . Dupa 30 de ani de la Revolutia din 1989 , cu o clasa politica iresponsabila si o societate civila pasiva , ineficienta si complice direct sau indirect, romanii sunt inca odata SINGURI , in strada si in frig ,  in fata unei puteri politice cinice care a adus tara in haos*) si care de trei decenii scoate oamenii in strada. 
Acum este pe punctul de a transforma statul de drept intr-un stat al penalilor dorind cu orice pret sa decupleze Romania de Europa. 
Save Our Souls...



 

Protestul „România spune nu corupției. Toți pentru justiție”




Colaj de Viorel Miu 




*) Cinismul clasei politice se vede cel mai bine in rezultatul guvernarii pentru care singurele analogii din cultura europeana sunt "Corabia beata" ( Rimbaud) sau "Corabia nebunilor" ( Sebastian Brandt ). 
Ciclul economico-social de la noi  este cea mai buna radiografie a modului in care Romania este guvernata fara busola :