"România este ţara în care psihologia a fost interzisă de Elena Ceauşescu în 1977, iar facultăţile de profil desfiinţate. După 1990, ca orice copil interzis, a început să crească timid şi ruşinat , deseori făcând greşeli (s.n.). Românii încă nu cunosc diferenţa între consiliere psihologică, psihoterapie, psihiatrie şi au prea multe nedrepte prejudecăţi(s.n.). Dar reacţionăm instinctiv la orice caz deviant ameninţând cu trimiterea la psiholog fie că este copil în şcoală sau soţ în prag de divorţ. Mai nou, acuzăm psihologii că nu au identificat pedofilia, tulburările antisociale sau instinctul criminal al unor indivizi care nu s-au supus niciodată unor teste clinice, ci doar unor teste obişnuite de aptitudini profesionale(s.n.). "
Mihai Copaceanu - Psihologii, loviţi peste faţă de propriul Stăpân, Ministerul Sănătăţii!
http://adevarul.ro/sanatate/medicina/psihologiiloviti-fata-propriul-stapan-ministerul-sanatatii-1_5a9cdaaedf52022f75395ebe/index.html
Revolta psihologului ( si teologului ) Mihai Copaceanu ( http://adevarul.ro/blogs/mihai.copaceanu ) este adresata la fel ca si scrisoarea pe care o citeaza (http://www.stiri-neamt.ro/scrisoare-deschisa-ministrului-sanatatii-din-partea-unui-psiholog-clinician-al-spitalului-judetean-neamt/ ) , nu instantei profesionale legal abilitate de care depind psihologii si care prin legea de organizare interna a domeniului afirma ca le apara interesele in plan intern si extern ( Legea 213, Art 23 : "Colegiul are rolul de a reprezenta si de a ocroti la nivel national si international interesele profesiei de psiholog cu drept de libera practica. " ) , ci Ministerului Sanatatii. Cu alte cuvinte , autorul confunda competentele administratiei centrale de stat cu gestionarea interna a unui domeniu profesional.
Asa cum observa un cititor al articolului , urmand aceasta logica scrisoarea nu ar trebui sa fie adresata de fapt Ministerului Sanatatii , ci Ministerului Muncii.
Problema este ca atat autorul articolului cat si autorul scrisorii se adreseaza in nume propriu ( si au acest drept democratic ) unei institutii din administratia centrala de stat sperand probabil ca in acest mod vor determina un minister sa rezolve problema unei intregi categorii profesionale. Intrebarea interesanta este de ce cei doi contestatari nu se adreseaza direct instantei care este abilitata prin lege sa le apere interesele iar raspunsul este unul implicit , respectiv cei doi presupun din start ca aceasta instanta are alte prioritati.
Ca atare, problemele psihologilor nu provin de fapt de la Ministerul Sanatatii, Ministerul Educatiei si Invatamantului , Ministerul Muncii,etc. ci in primul rand de la institutia care ar fi trebuit conform legii sa le apare interesele pentru ca in fata altor institutii psihologii nu se prezinta pe rand ci sunt reprezentati ( sau nu !) de institutia care gestioneza ( corect sau nu ) problemele domeniului.
Psihologul Copaceanu este nemultumit pe buna dreptate de modul in care sunt salarizati psihologii , dar uita ca pentru a lupta cu alte institutii si cu o anumita mentalitate este necesar ca mai intai psihologii sa-si rezolve problemele in si din interiorul breslei ( la fel cum problemele magistratilor le pot rezolva numai magistratii , nu politicienii) si abia dupa aceea interesele lor vor fi cu adevarat si corect reprezentate in exteriorul breslei.
In sfarsit, viziunea autorului articolului care da vina pe "copilaria" (?) psihologiei , greselile inceputului , etc. si pe ...romanii ( sic !) care nu cunosc specificul domeniului dupa trei decenii de democratie si 14 ani de gestionare a domeniului de catre o instanta legal abilitata, este una apologetica , profund incorecta si desprinsa de realitatea domeniului profesional.
Pe scurt , pentru actuala situatie a domeniului psihologic nu sunt de vina romanii in general, ci doar cei care au gestionat, administrat si promovat aceasta profesie in modul in care au facut-o si care culeg acum roadele muncii lor.
Autorul neglijeaza sau nu cunoaste starea de fapt si framantarile din domeniul psihologic ( au trecut totusi trei decenii de democratie, nu trei zile ...) si nu tine cont de faptul ca imaginea si prestigiul unei profesii nu este data numai de profesionistii ei onesti ( orice breasla isi are profesionistii ei onesti ) , ci si de instantele care gestioneaza si administreaza domeniul , iar aici lucrurile nu stau prea roz.
Ce imagine creaza in institutiile statului faptul ca psihoterapeutii si-au dat in judecata *) chiar instanta care le reprezinta interesele ?
Ce credibilitate mai are domeniul psihologic pentru institutiile statului atunci cand doua Colegii concurente **) se bat cap in cap si se lupta in mod grotesc pentru putere adica pentru ( acelasi ) sediu , stampila, cotizatiile membrilor , etc. sau chiar nu recunosc acte publicate in Monitorul Oficial(!) , iar psihologii au ajuns dupa trei decenii intr-o indecizie de tip Buridan :
"Toți spun în felul lor adevărul. Noi, ce trebuie să facem? Să investigam cine are dreptate?" ***)
Ce credibilitate mai are domeniul psihologic pentru institutiile statutului , dar si pentru cetateni , atunci cand in spatiul public unii psihoterapeuti pun "diagnostice" demnitarilor ****) , iar dupa aceea vin altii si le cer tot demnitarilor mariri de salarii ?
Ce credibilitate are domeniul psihologic pentru societatea civila atunci cand chiar in incinta Universitatii Bucuresti au fost organizate work-shop-uri " de bune practici si evaluari psihologice pentru permisul de port-arma"? *****)
Ce prestigiu mai are domeniul psihologic atunci cand cei care au gestat aceasta noua "organizare" recunosc de buna voie si nesiliti de nimeni ca si-au distrus propriul domeniu pentru cel putin inca o generatie ******) , iar cand cei noi care vin dupa cei vechi vor sa mentina intacta legea si forma de organizare primitiva unica in Europa care in final au degenerat intr-un abuz la nivelul intregii bresle ?
Este foarte adevarat faptul ca psihologii sunt prost platiti ,desi institutia care le cordoneaza destinele este condusa ca o firma comerciala (https://www.listamarci.ro/marca-colegiul-psihologilor-din-romania-157925.htm ) , dar la fel de adevarat este si faptul ca timp de trei decenii psihologii nu si-au facut ordine in propriul domeniu si nu au scos scheletul( scheletele) din dulap . Si nu o va face nimeni in locul lor.
Dimpotriva , ca totul sa fie si mai interesant , au plantat " manu propria" altele noi , uitand ca pe lumea aceasta nimic nu este gratis si totul se plateste cu varf si indesat, uneori de generatii intregi , pentru ca dupa un vechi proverb cine seamana vant culege furtuna .
Note
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu