 |
Ruxandra Cesereanu - Imaginarul violent al romanilor
Editura Humanitas, Bucuresti, 2003 |
Articolul despre concedierea scriitoarei Ruxandra Cesereanu de la revista “ Steaua” aparut recent pe platforma Contributors.ro ( Gabriel Andreescu - Domnului Nicolae Manolescu. În legătură cu alungarea scriitoarei Ruxandra Cesereanu de la revista Steaua) si adresat presedintelui Uniunii Scriitorilor din Romania este o surpriza din multe puncte de vedere.
Prima ar fi reactia domnului Gabriel Andreescu , celebru disident anticomunist si activist pentru drepturile omului, in prezent profesor la SNSPA ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Andreescu ) fata de o decizie recunoscuta drept legala ( “ cine numeste are dreptul sa revoce “ ) a conducerii Uniunii Scriitorilor din Romania. Autorul articolului contesta nu fondul legal al deciziei , ci forma ei respectiv aspectul moral ( “dezamăgitoare profesional și uman” ) .
Argumentele invocate de autor tin de calitatile scriitoarei concediata aparent pentru situatia financiara a revistei si de opinia personala a persoanei demise ( " Fosta redactoră-șefă a revistei Steaua denunță nu doar actul concedierii ei, ci și stilul. Citez: „documentul pe care l-am primit de la conducerea USR, de la dumneavoastră ca președinte și de la Comitetul Director al USR, este de o brutalitate și injustețe care m-au consternat” ; „Sînt consternată și totodată dezgustată de termenii și de tonul preavizului oficial primit, semnat de dumneavoastră”.).
A doua surpriza este invocarea statului USR si al membrilor ei in societate in chestiunea excluderilor din aceasta breasla ( desi in cazul de fata nu este vorba despre excludere ):
“ Însă altele sunt temele de adâncime( s.n.) ridicate de excluderea colegilor scriitori. USR este o organizație de utilitate publică. Prerogative precum încasarea taxelor de timbru, dreptul de a iniţia acte normative privindu-i pe scriitori și obştea lor, asigurarea îndemnizaţiei de 50% la pensie au fost atribuite Uniunii ca rezultat al activității membrilor acesteia, nu urmare a calității management-ului organizațional. Scopul Uniunii este „de a apăra interesele de breaslă, economice, sociale şi morale ale membrilor ei şi de a-i reprezenta în raporturile cu autorităţile, cu alte asociaţii de creatori, cu persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate” (art. 1).”.
Aici intram deja pe un teren minat. Din acest punct de vedere , Uniunea Scriitorilor din Romania se incadreaza intre cele 1300 de ONG-uri ainfiintate prin legi speciale , abonate la banul public si finantate de stat ( http://cursdeguvernare.ro/document-1-300-de-ong-uri-cu-statut-de-utilitate-publica-infiintate-prin-legi-speciale-in-special-in-ani-electorali.html ;https://cdn.cursdeguvernare.ro/wp-content/uploads/2016/09/Copy-of-Document-MCPDC-Situa%C5%A3ia-asocia%C5%A3iilor-%C5%9Fi-funda%C5%A3iilor-de-utilitate-public%C4%83.xlsx ) desi, vorba unui fost presedinte al Romaniei, “ nu este normal ca ONG-urile sa fie finantate de stat “.
Din acest punct de vedere, Uniunea Scriitorilor din Romania sta la aceeasi masa cu “ Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Ministerul Administraţiei şi Internelor “, Asociaţia "Clubul Diplomatic Bucureşti" , Asociatia "Marea Loja Nationala din Romania", Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei” , Fundaţia "Institutul Social Democrat Ovidiu Şincai", Asociaţia Yacht Club Regal Român, Asociatia "Livone Tenis Club Ilie Nastase", etc. , toate abonate la banul public. ( detalii : https://sergiusimion.blogspot.com/2016/09/transformarea-interesului-public-in.html ).
Mai mult decat atat, autorul subliniaza faptul ca prerogativele Uniunii Scriitorilor din Romania ca organizatie de utilitate publica decurg " din activitatea membrilor ei " si nu din calitatile managementului organizatiei :
“ Prerogative precum încasarea taxelor de timbre , dreptul de a iniţia acte normative privindu-i pe scriitori și obştea lor, asigurarea îndemnizaţiei de 50% la pensie (s.n.) au fost atribuite Uniunii ca rezultat al activității membrilor acesteia, nu urmare a calității management-ului organizațional.”
Ce fel de activitate ? Aici intram pe alt teren minat. Vorbim de o breasla profesionala ai carei membrii au asigurata o indemnizatii de 50% la pensie ( in ce domenii se mai asigura asa ceva ?) , dar surpriza este alta.
Sa-i dam cuvantul domnului Nicolae Manolescu , presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania in contextul in care au devenit membrii USR inclusiv scriitori care publica “ literatura de cutit” gen “ Henry Miller de Caracal” ( respectiv numitul Liviu Andrei ) sau mai exact o literatura care iti intoarce stomacul de dos :
„USR nu e o elită, ci o organizaţie de breaslă. Ea apără drepturile scriitorilor , fără a-i împărţi pe căprării, cum văd că procedaţi dumneavoastră”
"Prejudiciul nu e al USR, ci al autorului însuşi".
Nicolae Manolescu
09.02.2013
Oare cum s-au simtit domnul Nicolae Manolescu, domnul Gabriel Andreescu si doamna Ruxandra Cesereanu intr-o asemenea companie selecta care promoveaza acest gen de atitudini, comportament si limbaj "liber" ?
Greu de spus, dar trebuie sa recunoastem ca Uniunea Scriitorilor din Romania , in varianta in care exista acum, este total diferita de cea existenta “ cu aprobare” in timpul comunismului , respectiv atunci cand avea implicit un rol “ politico-ideologic si cultural-educativ ”.
In zilele nostre , Uniunea Scriitorilor din Romania si presedintele ei s-au eliberat de constrangerile politice si ideologice anterioare , deci poate accepta si tolera asemenea talente , valori si personalitati pe care le valideaza si le promoveaza , chiar daca unii dintre membrii ei marcanti in semn de protest pentru promovarea acestor “ valori culturale” de tip nou si-au dat demisia ( https://www.contributors.ro/de-ce-mi-am-dat-demisia-din-uniunea-scriitorilor/) .
Pe de alta parte , demiterea legala si motivarea ei oficiala , dupa opinia autorului dezamăgitoare din punct de vedere profesional și uman ( " sentimentele doamnei au fost expuse convingator " ) , este prezentata de autorul articolui drept o decizie care aduce aduce Uniunii Scriitorilor din Romania „prejudicii morale și de imagine”.
In acest context este important sa fie prezentat nu numai punctul de vedere al scriitoarei demise care invoca divergenta de opinii cu domnul Nicolae Manolescu , ci si sentimentele , ideile si valorile in care aceasta crede . Aici avem alte surprize. Scriitoarea se considera analist si in 2003 ne-a furnizat o convingatoare demonstratie in acest sens :
“ Nu sunt singurul analist care considera ca in Romania comunista “spalarea creierului” a patruns si a izbutit la nivel de mental colectiv: pentru aceasta pledeaza mareea delatiunii, asa cum a fost ea practicata la noi, in cercuri concentrice, si care a concretizat un fratricid simbolic. (Din punctul acesta de vedere, Miorita, pe seama careia se gloseaza adesea ca mit national, este reprezentativa, cred eu, la nivelul mentalului romanesc, pentru ideea de fratricid; ca demonstratie a unui fratricid, Miorita este foarte romaneasca, cel putin cu aplicatie pe secolul XX in Romania.)”
Ruxandra Cesereanu
2003
Asa sa fie. Acest tip de analiza care ne ofera nu argumente si demonstratii , ci postulate , atribuiri si etichete gratuite se bazeaza in realitate pe “ metoda inductiva” respectiv pe trecerea de la cazuri particulare la generalizari indoielnice la nivelul ansamblului social , adica exact pe principiul dogmatismului .
O asemenea salata de boeuf avem in prezentarea unei carti celebre a scriitoarei ( Ruxandra Cesereanu – Imaginarul violent al romanilor ) :
" Eseul de fata, care propune, prin selectie, o scanare a mentalului romanesc la nivelul imaginarului violent, porneste de la un autor-cheie in ceea ce ne priveste pe noi, romanii, Mihai Eminescu si publicistica sa la Timpul, si se incheie, in prima parte a cartii, cu analiza scrisorilor de amenintare primite de o personalitate culturala, cu anvergura politica in postcomunismul romanesc, Ana Blandiana. Intre acesti doi poli, este abordat imaginarul lingvistic violent al altor doi scriitori-cheie pentru psyche-ul romanesc, Caragiale si Arghezi. Panorama cuprinde, apoi, cateva studii de caz pe gazetele interbelice de extrema dreapta si de la inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, pe Scanteia comunista (1944–1950), pe Adevarul, Azi si Dimineata postcomuniste in falsul an de gratie 1990, dar si pe Romania Mare. Din acest potpuriu nu lipsesc revista-pamflet Academia Catavencu si ruda sa Plai cu boi, inedite prin zeflemeaua demolatoare la adresa viciilor natiei. Cartea nu se doreste a fi un indreptar, ci o fotografie de grup. Fie ca va fi privita cu ochiul liber, fie cu lupa sau lornionul, fotografia aceasta va resuscita etern tulburatoarea intrebare: cine suntem noi, romanii, si cum putem fi asa cum suntem?"
Ruxandra Cesereanu
Faptul ca un Arghezi si un Caragiale sunt postulati , pe cuvantul autoarei , drept scriitori-cheie pentru “psyche-ul” romanesc este de inteles pentru un scriitor ( orice scriitor are dreptul la opinie , nu ? ) , dar faptul ca publicatii gen Academia Catavencu” si vestita “ Plai cu boi” a lui Mircea Dinescu sunt prezentate drept monumente de pedagogie sociala (“zeflemeaua demolatoare la adresa viciilor natiei(s.n.) “ atunci cand este evident pentru orice persoana civilizata ca in aceste cazuri taxarea “ viciilor natiei” nu este decat un pretext pentru apelul la vulgaritate si trivialitate, nu mai tine de analiza sau de eseu , ci de etichetare si atribuire gratuita sau chiar de intentie expresa.
In acest sens scritoarea concediata a perseverat decretand existenta , informala si neoficiala desigur, a unor institutii si instante ale “ contrareeducarii” ( in contrast cu propaganda comunista anterioara si sinistrul " Experiment Pitesti" ) printre care enumera si pune in acelasi plan Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania (AFDPR) si produsul concret al acesteia revista Memoria, cu prestatia unui istoric ca Lucian Boia “ angrenat fatis intr-un amplu proiect de deconstructie a miturilor comuniste” .
Dincolo de talentul , competenta , cultura sau inteligenta personalitatilor citate mai jos, numitorul lor comun este amestecul epocilor , domeniilor si categoriilor respectiv extraordinara abilitate de a jongla cu concepte in conditiile ambiguitatii contextuale :
“ Nu cred ca bonjuristii au inventat capitalismul romanesc si nici ca fenomenul Pitesti este un accident fara trimitere la specificul national."
"Atat in spatiul mioritic cat si in fenomenul Pitesti se manifesta setea de acelasi. Abia cand privim spatiul mioritic ca anticamera a fenomenului Pitesti gravitatea chestiunii specificului national este cu adevarat pusa. “
Horia-Radu Patapievici
https://books.google.ro/books?id=nieTDwAAQBAJ&pg=PT233&lpg=PT233&dq=Abia+c%C3%A2nd+privim+spa%C5%A3iul+mioritic+ca+anticamer%C4%83+a+fenomenului+Pite%C5%9Fti+gravitatea+specificului+na%C5%A3ional+este+cu+adev%C4%83rat+pus%C4%83.&source=bl&ots=7XTuPPZ23R&sig=ACfU3U324GyikUKtbb3mxEn1lAb5GSAh8A&hl=en&sa=X&ved=2ahUKEwjBkNXzjunwAhUY_7sIHQw_A68Q6AEwAXoECAIQAw#v=onepage&q=Abia%20c%C3%A2nd%20privim%20spa%C5%A3iul%20mioritic%20ca%20anticamer%C4%83%20a%20fenomenului%20Pite%C5%9Fti%20gravitatea%20specificului%20na%C5%A3ional%20este%20cu%20adev%C4%83rat%20pus%C4%83.&f=false
„Foarte interesant la români este că, la aceleşi profil psihologic de adâncime, în funcţie de context, profilul de suprafaţă este diferit. Adică cineva care gândeşte pe formula «las’ că merge şi aşa», într-un alt context poate deveni responsabil şi muncitor. Te aştepţi ca, dacă cineva e leneş şi neinteresat de rigoare în ţară, să fie «şmecher» peste tot”
Daniel David, psiholog
" In calitate de psihanalist ader la pozitia unui Geza Roheim sau Georges Devereux care sustin modelarea culturala a inconstientului. Conform reprezentantilor teoriilor biologice, insa, romanii, ca popor latin, ar fi predispusi la isterie.
Din materialele pe care le-am avut la dispozitie reiese o alta ipoteza: specifica pentru romani este prelucrarea defectuoasa a conflictelor narcisice, generata de deficite narcisice timpurii."
Vasile Dem Zamfirescu - Nevroza balcanica
„Psihologic vorbind această asteptare a tăierii pensiilor securistilor vine din dictonul românesc „să moară si capra vecinului”, dicton care ne face mult rău pentru că este unul resentimentar. Motivul este invidia transformată în resentiment (s.n.) ”
" Suntem un popor indisciplinat si e si multa prostie"
Gabriel Liiceanu
" ... sîntem un popor suburban, că lumea satului, şi nu numai ea, s-a întors cu susul în jos, că am ajuns un popor obosit, chiar „nesimţitor“, aş zice, foarte predispus la a accepta „nepăsarea întunecată, nu pe cea solară“, că sîntem „asistaţi“ pentru că nu vrem, nu ne dorim sau nu putem să stăm pe picioarele noastre. "
Aurora Liiceanu , psiholog
" Specula, corupţia, învârteala, ciupeala, într-un cuvânt, păcatele tipice şmecheriei dâmboviţene ţin de esenţa poporului român .”
Ion Cristoiu
Dincolo de subiectele abordate in cartile sale , un interviu mai vechi al scriitoarei Ruxandra Cesereanu ne furnizeaza din proprie initiativa opinii foarte interesante care-i definesc profilul propriu si nu mai au nevoie de niciun comentariu :
“Eu ma consider, in primul rind, poeta. Poeta pina in unghii sau din cap pina in picioare.”
" Poezia mea este o poezie violenta. De ce este o poezie violenta? Vreau sa fiu foarte onesta cu mine insami. Ma gindesc ca singurul lucru prin care poti sa le arati ca esti autentica este sa te uiti in oglinda si sa scoti din tine nu doar ce ai bun si frumos, ci si raul. Pentru autenticitate, violenta este certificatul meu, este esentiala. Si mai trebuie sa-mi recunosc nevrozele. Eu nu vreau ca nevrozele mele sa treaca de la mine la cititori, ca papusile voodoo. Dar imi doresc ca cititorii mei sa se exorcizeze odata cu mine. Cind vorbesc despre „poetul ca bestie“, am in vedere ca poetul trebuie sa-si exteriorizeze raul dinlauntru si sa nu cosmetizeze nimic. Poetul nu trebuie sa se aseze dupa paravane, sa-si fardeze traumele. Violenta trebuie sa fie autentica. Daca ne uitam in jur, la cei tineri, eu nu cred ca ei mai pot simti raul. Au vazut atita rau, sint atit de caliti la cultura Internetului, la jocurile cu roboti care se omoara intre ei, cu fetite ucise de papusi, cu masini care schingiuiesc, care decapiteaza, care mutileaza. La cei foarte tineri s-a ajuns la un fel de „banalizare“ a raului in care ei nu mai simt."
“Sint, la egalitate, poeta si prozatoare si, mai apoi, eseista. Prima mea ipostaza, launtrica, este cea de poeta si prozatoare.”
“....foloseam ( in poezii scrise inainte de 1989 -n.n. ) o serie de cuvinte: cutit, singe, viol, pe care editura nu le-a acceptat. “ ,
" Cred ca mi-am descoperit senzualitatea la 30 de ani. in acel moment am inteles ca a fi femeie nu e neaparat ceva rusinos. De cele mai multe ori, cresti cu niste tabuuri. Ti se spune ca relatia dintre barbat si femeie este una foarte clasica, are niste reguli stricte, niste bariere. Eu am vrut sa ma dezbar de toate presiunile inhibante. "
" Ele ( studentele -n.n.) fac parte dintr-o generatie foarte precoce, care discuta despre sexualitate de la 13-14 ani, isi incep chiar experientele sexuale la virsta aceea. Generatia mea nu se mai potriveste cu generatia lor. Nu stiu care e cautarea lor si la ce ajung. Tot ce le doresc este sa nu se faneze prea devreme pentru ca viata e foarte interesanta mai ales dupa 30 de ani."
“ Henry Miller a avut curajul sa fie el insusi, sa incalce tabuurile, sa-si scuture cititorii de mentalitatea amortita, sa incalce prejudecatile fara sa-i pese. A fost foarte liber. Si a sublimat prin arta chestiunea erotismului. Cine gusta proza lui Henry Miller trebuie sa accepte ca e un scriitor care a ajuns la capatul celalalt.”
In cazul de fata decizia legala din punct de vedere formal , dar foarte posibil discretionara si subiectiva , a trimis-o " la celalalt capat" pe scriitoarea Ruxandra Cesereanu respectiv a lipsit-o de functia si postura de redactor-sef la revista " Steaua".
Pe de alta parte , nu mor caii cand vor cainii. Aceasta decizie care a starnit revolta domnului Gabriel Andreescu nu poate afecta in niciun fel statutul de profesor universitar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Ruxandra_Cesereanu ) al scriitoarei , respectiv acolo unde bratul lung al Uniunii Scriitorilor din Romania nu o mai poate atinge.
Din acesta postura isi poate promova cu si mai multa vigoare viziunea si ideile tocmai pentru ca se adreseaza unor generatii care nu mai sunt afectate de propaganda sau reeducarea din regimul politic anterior. Intrebarea finala ar fi in ce masura aceste generatii mai sunt interesate de un trecut care a dat atata bataie de cap altora.
