Profesorul Marian Popescu (https://www.contributors.ro/author/marian-popescu/ ) , director al Centrului de Integritate al Universitatii Bucuresti (https://unibuc.ro/a-treia-editie-a-scolii-de-integritate-academica-carfia-online-la-ub/ ) si fost presedinte al Centrului de Etica al Universitatii Bucuresti (https://cometc.unibuc.ro/ ) denunta recent pe plaforma Contributors.ro ( https://www.contributors.ro/zodia-tartuffilor/ ) impostura stiintifica generalizata la nivelul societatii , inflatia de doctorate plagiate si acuza factorii de decizie din statul roman :
" Mărturisesc un sentiment ciudat: trăiesc academic într-o zodie a imposturii științifice susținută, reprezentată de mari figuri publice ale statului român."
"Ani în care câțiva miniștri ai Educației – între care se detașează clar S. Cîmpeanu – au contribuit la favorizarea plagiatorilor "
" Mediul academic este acuzat că nu reacționează. Cum să reacționeze când el este un sistem de comandă, bazat pe ideea de ierarhie?"
" Ce garanții prezintă o persoană care nu procedează corect, cinstit? Și care mai e și militar? "
"...numărul de generali (între care câteva zeci, de curând, au mai primit o stea de la Președintele țării) al Armatei române este uluitor de mare "
In subsidiar autorul semnaleaza prima mare victorie a Centrului de Etica al Universitatii Bucuresti si subliniaza premonitia sa mai veche cu privire la inflatia de doctorate politice ,etc. :
“ În 2012, Universitatea din București, prin Comisia de etică pe care o conduceam, a făcut demonstrația publică a plagiatului prim-ministrului V.Ponta, asumându-și eroarea (s.n.) de a fi acordat unui plagiator titlul de doctor. Era un gest unic, cu consecințe în ani după aceea.”
" După episodul Ponta, tot în 2012, publicam un articol, „Călcâiul lui Ahile:plagiatul/doctoratul ca armă politică”, prin care, îngrijorat, „vedeam” ce va urma."
Concluzia autorului este una de tip tautologic :
" Instalarea Tartuffilor in functiile publice trebuie oprita ";
" plagiatul e ca un cancer în progresie în corpul academic și de cercetare";
" Cred că mediul academic (s.n.) iar nu structurile de comandă ale Educației, valorile acestui mediu ar putea să iasă la rampa spunerii adevărului."
In acest caz este eludat raspunsul la doua probleme esentiale . Mai intai, sa aruncam o privire asupra a ceea ce invatau studentii romani din universitatile romanesti inca din 2016:Acest lucru a fost recunoscut in mod oficial abia acum de catre rectorul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj :
" „Într-o societate democratică, serviciile trebuie văzute ca instituții democratice, ele au funcția să ne protejeze și avem de lucrat împreună să protejăm democrația”
Conform acestei viziuni de tip buncar , probabil ca este foarte "democratic" ca Universitatea din Bucuresti sa organizeze evaluari psihologice pentru permisul de port-arma cum a facut-o deja mai demult ( https://web.archive.org/web/20120317063257/http://ionduvac.ro/2012/03/13/fisa-de-inscriere-workshop-17-03-2012/) , pentru ca o poate face mai bine decat militarii, nu ?!
Foarte interesant , nu exista un singur caz consemnat de presa ultimele trei decenii in care o singura Universitate de la noi sa fi protestat fata de invazia structurilor militare in mediul universitar si fata de afectarea autonomiei lui , cu atat mai mult nu a existat o reactie a Comisiei de Etica sau a Centrului de Integritate .
In sfarsit, tot in 2016 profesorul Marian Popescu semnala , respectiv semna , ceva mult mai interesant respectiv PUNCTUL DE VEDERE al Comisiei de Etica al Universitatii Bucuresti *) cu privire la recomandarile date de doua cadre didactice (dupa trei decenii de democratie avem si acum in invatamant cadre didactice , dupa cum avem in armata cadre militare ) unor detinuti celebri.
In acest text antologic Comisie de Etica constata derapajul moral al unui prodecan :
" Monica Ardeleanu a trimis recomandarea sa cu antetul Universităţii Bucureşti, aceasta fiind prodecan ( s.n.)."
In cel de-al doilea caz, onorata Comisie reuseste performanta uluitoare de a constata ca recomandarea oferita de conf. univ. dr. Dan Pavel detinutului Gigi Becali exista si nu exista in acelasi timp, cu alte cuvinte semnatarul ei a reusit sa faca o omleta fara sa sparga ouale .
In logica originala a respectivei Comisii s-ar fi comportat exact dupa axioma triviala "participa, dar nu se baga" ramanand curat pe maini deoarece a facut totul fara stirea institutiei :
"...o recomandare a fost facuta fara a angaja institutional ( desi s-a folosit de calitatea de membru al acesteia -s.n.) facultatea respectiva ( conf. univ. dr. Dan Pavel care nu a trimis o copie a recomandarii )"
Explicatiile antologice si uluitoare oferite in acest caz de catre conf. univ. dr. Dan Pavel sunt de un comic involuntar si irezistibil instituind o premiera in mediul academic :
„...explicaţiile primite de la dl. conf.dr. Dan Pavel insistă pe ideea că lucrările biografice avându-l pe dl. Gheorghe Becali ca protagonist sunt relevante ştiinţific pentru că ar aparţine tipologic categoriei «Memoriilor» lui Winston Churchill ori «Confesiunilor» Sf. Augustin si ca detinutul putea scrie lucrari la conjunctura mai multor domenii : stiinte politice, istorie, studiul mentalitatilor unor indivizi si grupuri aflate in tranzitia catre democratie , capitalism si statul de drept ”
Reactia Comisiei de Etica a Universitatii Bucuresti a fost o prestidigitatie ridicola care se rezuma la reproducerea exacta a explicatiilor ridicole oferite de catre cei vizati.
Pe de alta parte, ca sa dam Cezarului ce este al Cezarului, o asemenea uluitoare colectie de paralogisme intr-un text scris, semnat si publicat de universitari romani care arunca praf in ochii cititorilor nu am citit in toti anii care au trecut de la Revolutie si pana acum :
" cele doua cadre didactice nu au fost in afara cadrului legal existent, care permite si cere detinutilor recomandari de la universitati " ( ! )
- Universitatile sunt obligate sa le dea ? Aici discutam despre cadrul moral al mediului universitar , nu despre cadrul legal existent.
" ...cele doua cadre didactice i-au cunoscut personal si de multa vreme pe cei doi detinuti " (?!)
- Cunoasterea personala este cumva motiv de recomandare stiintifica ?
" ....nu au constatat nefiind o obligatie normativa(s.n.) daca lucrarile publicate pentru care au dat recomandarile (s.n.) sunt lucrari stiintifice ." (?!)
- Dincolo de " obligatia normativa " , ramane cadrul moral. Recomandarile pot fi date "ca primarul" si pentru lucrari nestiintifice ?
" ...cele două cadre didactice nu au încălcat vreo reglementare legală" (!)
- Norma morala ( aceasta este importanta in context ) nu este incalcata in acest caz ?
Concluzia acestui PUNCT DE VEDERE antologic care judeca nerespectarea unui cod moral prin respectarea unui cadru legal este la fel de antologica si tautologica :
" Comisia de etica a Universitatii din Bucuresti observa (s.n.) ca cele doua cadre didactice considera ca respectarea unui cadru legal nu implica un scrupul etic (s.n.) privind acordarea unor recomandari pentru a ajuta detinuti sa fie liberati mai devreme" . Da, si ?!
In esenta , factori de decizie si profesori din Universitatea Bucuresti credita detinuti de drept comun in postura de "cercetatori stiintifici " din penitenciar, iar Comisia de Etica ridica din umeri .
Marea problema este ca intr-o democratie si intr-un stat de drept domeniul civil este absolut distinct de domeniul militar, iar pivotul societatii il constituie sectorul civil si nu cel militar ( numai in statele militarizate si in dictaturi armata este pivotul central al societatii ! ) , deci este un non-sens sa amesteci domenii care prin definitie sunt foarte distincte.
La noi se pare ca nu este asa. Rectorul Universitatii Babes-Bolyai ignora distinctia dintre mediul militar si mediul universitar , anuleaza specificul domeniilor si autonomia universitatilor civile considerand ca mediul universitar trebuie sa ofere " expertiza avansata " serviciilor de informatii ( implicit armatei ).
Asa putem intelege cum au aparut si ce cauta la Universitatea din Bucuresti, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, etc. studiile , masteratele si doctoratele in Securitate, etc., cu plagiatele aferente.
Poate pana la urma vom afla ca si ideea celebrei " Academia de Stiinte ale Securitatii Nationale " a venit de fapt tot de la vreo Universitate...
In aceste conditii, mediul universitar isi anuleaza autonomia , isi pierde reperele si legitimitatea morala, dar cui ii mai pasa ? Nu cade cerul , mergem inainte pentru ca " toate-s praf si lumea-i cum este ".
In esenta , daca nu se face ordine in mediul academic / universitar care de fapt da tonul ( poate si exemplul ) , sunt sanse minime sa se faca ordine in mediul politic si militar .
Cum au trecut deja trei decenii , mai pot sa treaca inca tot atatea pentru ca lumea va ramane tot la locul ei .
