Nimic nou sub soare

Un text primit azi pe e-mail :


De necrezut :

" Bugetul trebuie echilibrat, Tezaurul trebuie reaprovizionat, Datoria publica trebuie micsorata, Aroganta functionarilor publici trebuie moderata si controlata, Ajutorul dat altor tari trebuie eliminat pentru ca Roma sa nu dea faliment. Oamenii trebuie sa invete din nou sa munceasca in loc sa traiasca pe spinarea statului."

Cicero , anul 55 inainte de Hristos

In concluzie nu s-a modificat nimic de 2066 de ani !!!

Ferma animalelor - 2011

Priviti ( cat de detasat puteti …) imaginile de mai jos*) :.

Daca ati reusit sa nu aveti nici o grimasa , pentru toata lumea raman cateva intrebari fara raspuns :

1. Ce fel de educatie, valori si sentimente are o persoana care isi permite sa compare, intr-o campanie oficiala, fetele cu vacile, si tinerii cu boii ?
2. Daca numim consumatorii de etnobotanice „ boi" si "vaci ” , oare ce denumiri pitoresti pot primi dealerii, furnizorii legali acestora,etc. care nu patesc niciodata nimic, dar care primesc intotdeauna bani prin hranirea legala a "vitelor "?
   
3. Ce fel de voluntari sunt cei care au acceptat sa „ joace ” in asemenea posturi stupide si umilitoare care vor sa transforme o tragedie sociala intr-o comedie de mahala ?
4. Ce fel de institutii sunt acelea care permit si aproba un astfel de tratament al cetatenilor din ai caror bani sunt finantate ?
5. Cat a costat aceasta campanie si cine a incasat banii ?
   
6. Daca aceasta viziune (... zootehnica ) asupra cetatenilor este una oficiala, oare cum ar arata oare cea ... neoficiala ?

Cine stie, sa raspunda… Pana atunci, o concluzie este de domeniul evidentei . Acesti decidenti si aceste institutii actioneaza in prezent, dar traiesc in cu totul alt timp istoric.

*) Sursa : http://www.jurnalul.ro/stiri/observator/ministerul-de-interne-ne-face-vaci-prefectura-ne-pune-iarba-in-gura-vezi-cum-arata-afisele-campaniei-impotriva-etnobotanicelor-592519.html

N.B. Dupa aparitia articolului din Jurnalul National care a semnalat imaginile, acestea au fost retrase.

Domnul Tismaneanu si libertatea morala

Un articol al domnului Vladimir Tismaneanu – Merita sa risti pentru libertatea morala aparut pe Contributors.ro , mi-a oferit posibilitatea comentariului de mai jos pe care l-am trimis revistei :

„ …libertatea e mai puternică decât orice formă de constrângere prin necesitate ”.

Un asemenea enunt al domnului Tismaneanu *) este captivant acum pentru magulirea orgoliului democratic al tuturor , dar sa ne aducem aminte ca in urma cu ( numai ) 20 de ani, in facultatile de stiinte sociale de la noi se invata fix in aceeasi termeni , dar exact pe dos : „libertatea este necesitatea inteleasa ” ( Marx ).

Ca de fiecare data, domnul Tismaneanu reuseste sa scrie incitant in special atunci cand este vorba de probleme foarte sensibile :

„ Cred că eram, de fapt, pe drumul despărţirii definitive de comunism. Mental, acest lucru se întâmplase încă din 1978-‘79, când ajunsesem la o înţelegere destul de adâncă, cred, a mecanismelor sistemului dincolo de patologiile individuale. Citisem foarte mult despre Stalin şi stalinism, Lenin şi leninism, Marx şi marxism, ca să înţeleg că fenomenul Ceauşescu era mult mai mult decât o simplă excrescenţă a unei psihologii deranjate. Sigur că exista şi acest element, mai cu seamă la nivelul burlescului, al farsei în care eram constrânşi să trăim, în jurul dramaturgiei penibile a spectacolelor oficiale în care, vroiai-nu vroiai, erai prins.”

Respectand un asemenea punct de vedere , cred totusi ca despartirea romanilor de comunism s-a produs in realitate mult mai devreme si nu prin citirea adanca a lui Stalin , Lenin si Marx dar la cei care au avut si sansa, si nesansa, unui contact mult mai brutal cu realitatea care se afla dincolo de amfiteatrele , bibliotecile si universitatile care ofereau o viziune „ soft ” asupra societatii romanesti si iluzia unor dezbateri intelectuale detasate de „realitatea empirica” si de „simtul comun”.

In cazul meu, a fost o experienta teribila din adolescenta . In toamna anului 1969, la Liceul Teoretic Nr.2 din Tr. Severin ( eram in clasa a IX-a), o veste a cazut ca un trasnet. Ion Hurduc , coleg de clasa si de internat ( onest, inteligent, sclipitor la matematica ) – a fost impuscat pe granita cu Iugoslavia pentru ca voia sa ajunga ( adica in termenii de atunci „ sa fuga” ) in Occident . Avea numai 17 ani … Tot atunci am aflat ca in aceeasi perioada a mai fost prins la granita un grup de studenti romani ( fete si baieti ) care voiau sa fuga in Occident . Pentru ca s-au supus somatiei, soarta lor a fost diferita : baietii au fost crunt batuti de graniceri , iar fetele au fost violate in grup de catre cei din urma cu acordul , tacit sau nu, al „organelor”. In final toti studentii au ajuns in inchisoare. Peste ani, am aflat ca un elev banuit atunci ca l-ar fi turnat pe Hurduc , a intrat dupa liceu la o scoala de ofiteri de Securitate si acum este tot „ ofiter de informatii ”.

Din aceste aceste considerente existentiale si personale ( nu mai amintesc alte marturii din epoca ) cred ca , desi nostalgia anilor de studentie este universal valabila, viziunea asupra comunismului nu poate fi una exclusiv livresca si intelectuala. Intamplarea face ca atunci cand domnul Tismaneanu pleca , eu terminam aceeasi facultate dar , e adevarat, cu pretentii mult mai modeste . Am terminat sectia de psihologie ( sau mai exact ceea ce a mai ramas din ea dupa masacrarea stiintelor sociale din anul 1978 , masacrare de care domnul Tismaneanu nu aminteste ) . Ca atare, cunosc foarte bine atmosfera de atunci evocata acum in articol, dar perceptia mea asupra ei este una diferita.

In calitate de autor , domnul Tismaneanu este contrariat pe buna dreptate , ca lucrarea de de doctorat a domniei-sale „ desi o teză unică în epocă despre radicalismul de stânga al anilor ’60- ’70, despre contracultura din Occident ca parte a resurecţiei marxismului occidental ”, nu a mai fost publicata dupa ce a plecat in SUA. In logica sistemului de atunci , ar fi trebuit mai degraba sa fie contrariat daca ar fi fost publicata , si nu invers, deoarece cu sau fara Hegel, comunismul isi continua neabatut marsul triumfal. In aceeasi logica perversa a sistemului se afirma de exemplu ca studentii au dreptul sa publice articole in presa „ numai dupa terminarea facultatii ” dar unii publicau lejer inca de pe atunci prin „ Informatia Bucurestiului ” condusa de Eugen Barbu si poate tocmai de aceea au continuat sa faca acest lucru si dupa Revolutie .

Exact in anul 1981 cand domnul Tismaneanu pleca dupa ce publicase deja cele mai importante studii ale domniei-sale in „ Revista de Filozofie ”care era citita si in afara facultatii , in interiorul Facultatii de Filozofie un oarecare Mujescu sustinea o lucrare de diploma intitulata sec : „ Conceptia revolutionara despre lumea si viata a tovarasului Nicolae Ceausescu ” pentru care unii profesori chiar il compatimeau pentru „ ca are mult de citit” ( sic ! ) dar cei mai multi ii prognozau corect ca nu poate obtine o nota mai mica de 10.

Pentru o corecta intelegere a acelei perioade trebuie amintit ca dupa socul suportat de stiintele sociale in anul universitar 1977-1978 cand a avut loc desfiintarea sectiilor de filozofie , sociologie, psihologie si pedagogie , prin restructurarea facultatii devenita acum Facultatea de Filozofie- Istorie, a mai urmat inca un soc social pentru absolventii Universitatii si in acest caz avem unele intrebari la care nu s-a gasit inca un raspuns.

Prin anii 1980-1981 ( este exact perioada in care se declansa vanatoarea de vrajitoare in cazul Meditatiei Transcendentale ) , orasele mari au fost inchise, posturile au fost blocate , concursurile de titularizare in invatamant si transferurile au fost interzise , iar absolventii de stiinte sociale au fost repartizati in corpore pentru stagiul obligatoriu de 2 ani in invatamant, prin satele patriei si pe post de „ luminatori ai maselor ”. Cu toate acestea, si in mod inexplicabil chiar dupa logica sociala de atunci, dar in acord perfect cu logica lui Orwell , unii dintre absolventii repartizati prin satele de langa Bucuresti au revenit in capitala , dupa stagiu sau chiar inainte de terminarea lui , altii au primit chiar si aprobarea de a emigra in Occident. Prin aceste oportunitati , unii dintre absolventii care au scapat atunci de stagiu , au avut sansa de a ajunge ulterior , si prin merite proprii , scriitori prin Occident, directori prin Ministerul de Externe ,consilieri prin Uniunea Europeana sau politologi prin Romania dupa 1990, exact cum unii dintre participantii la Meditatia Transcendentala din anii `80 au ajuns dupa Revolutie ministri, politicieni, sau generali SRI . Bineinteles, acestea sunt numai simple coincidente , dar este evident ca fiecare din cazurile mentionate a meritat sa riste pentru libertatea morala, pentru ca daca nu este evident ce a riscat , cel putin este evident ce a castigat.

La limita , timpul a aratat ca , dincolo de iluziile studentilor , de pacla ideologica din Facultatea de Filozofie si de pasla din peretii ei, revolta mentala si ideologica impotriva comunismului , mai exact critica sistemului in cazul sistemului , a fost in mod cert si ineficienta, si insuficienta . Pentru judecata istoriei conteaza de fapt ceea ce s-a spus si facut inainte de 1989 , ori aici , si cu exceptiile infime cunoscute, dezertarea universitarilor romani din domeniul stiintelor sociale de la misiunea lor sociala si pedagogica a avut proportii de masa .

Ca atare, libertatea morala in sine nu poate fi o valoare sociala daca este total desprinsa de responsabilitatea morala , exact cum se intampla in societatea noastra in care , dincolo de demagogia politicienilor sau intelectualilor , „ libertatea morala ” a atins de fapt dimensiuni patologice prin vulgaritatea promovata in mass-media, desfiintarea reperelor morale ale unei societati normale si inversarea scalei valorilor . Ori aici, si in dulcele stil clasic de la noi, o mana spala pe alta si amandoua faţa. Exista totusi o speranta.

Dupa cucerirea redutei politice si redutei economice dintr-o tara , orice putere in uz mai are de dus inca un razboi , poate cel mai greu. Ea trebuie sa treaca in fata propriilor cetateni , dar in special in fata strainatatii , cel mai dificil test : testul legitimarii morale. Pentru cucerirea acestei redute morale in care victoria nu mai depinde de „marimea” adversarului, razboiul se duce in spatiul virtual , informational si formal , si cere cu totul altfel de resurse decat armele sau banii din spatiul real.

In acest spatiu virtual care seamana mai degraba cu lumea ideilor lui Platon ( poate ca aici are loc de fapt adevaratul Armaghedon ! ) si care incepe pentru prima data sa se rasfranga asupra lumii reale , sistemele de referinta sunt total diferite, regulile sunt noi pentru toata lumea , startul este cu adevarat democratic si poate pentru prima data sansele sunt egale pentru toti, nu numai pentru unii .

*)Vladimir Tismaneanu – Merita sa risti pentru libertatea morala
( http://www.contributors.ro/cultura/merita-sa-risti-pentru-libertatea-morala/ )

Publicat in :

Asymetria : http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1133

Universul Romanesc : http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1550

Indicatori ai starii de sanatate

In anii `80 , definitia generala a starii de sanatate era in linii mari cea de mai jos :

 

INDICATORI AI STARII DE SANATATE ... (extras din Becker & Minsel, 1986, Psychologie der seelischen Gesundheit, vol2)

---

STAREA DE SANATATE Semne	STAREA DE BOALA Semne
Satisfactie privind starea actuala	Acuze privind starea actuala
Perseverenta	Perseverenta diminuata
Capacitate intacta de a-si juca rolul si de a-si indeplini sarcinile, productivitate crescuta	Afectarea capacitatii de a-si juca rolul si de a-si indeplini sarcinile; afectarea capacitatii de munca
Interes crescut pentru anturaj, angajare in "proiecte", capacitate de iubire, generativitate	Interes redus pentru anturaj; capacitate redusa de iubire
Certitudine privind controlul intern. Autonomie.	Traire cu control diminuat. Neputinta.
Stima de sine crescuta; incredere in sine	Stima de sine diminuata; autocritica crescuta ; lipsa de incredere in sine

Pentru anii 2000 nu am gasit o definitie diferita , dar am citit de curand in presa noastra o relatare maximala despre starea de sanatate a europenilor conform careia 2/3 dintre europeni au probleme psihice ( ?) *) . Asa o fi , dar exista si opinii punctuale care afirma exact contrariul :

Daca intrebi un roman care munceste sau se plimba prin Europa occidentala ce il impresionează cel mai mult , va raspunde prompt : normalitatea (s.n.).

Oliver **)

Pe de alta parte , pornind de la starea de normalitate remarcata de romani in Europa occidentala , si dupa cei 20 de ani de tranzitie de la noi , se poate face usor o extrapolare intuitiva a indicatorilor amintiti anterior, respectiv a modului in care se pot manifesta acesti indicatori in prezent , si de ce ***) .

*) http://www.romedic.ro/o-treime-dintre-europeni-sufera-de-probleme-psihice-0N28828 **) Acest foarte interesant comentariu a fost facut de catre un anonim la un articol tipic pentru generalizarile nedrepte facute asupra romanilor : http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html#commentsPage-4 ***) http://www.romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers/majoritatea-romanilor-sunt-resemnati-sau-asteapta-de-la-autoritati-solutii-pentru-o-viata-mai-buna-239175.html

Scala prestigiului ocupational

Cu ani in urma am citit cu foarte mult interes scala prestigiului ocupational de mai jos care arata respectul social din Occident pentru intelectualii adevarati. M-am intrebat inca de atunci cum ar fi aratat aceasta scala la noi daca s-ar fi facut o asemenea cercetare ( nu s-a facut niciodata ).

SCALA PRESTIGIULUI OCUPATIONAL
( 0 -100 ) S.U.A.-1981

78-Profesori universitari
72-Arhitecti,avocati
70-Stomatologi
69 -Chimisti
67 -Functionari bancari, managaeri financiari
66 -Psihologi, piloti, ingineri mecanici
63 -Controlori, casieri
62-Contabili
60-Preoti, economisti
57 -Invatatori, profesori
56-Vanzatori de obligatiuni / actiuni, pictori, sculptori
55-Sefi de birou, meseriasi
54-Bibliotecari, surori medicale
52-Manageri de vanzari, actori
51-Programatori de computere
50 -Prezentatori radio si TV, stewardese
49 -Agenti imobiliari, brokeri
48-Functionari bancari de ghiseu
45-Muzicieni
44-Agenti/emitatori de asigurari
43-Mecanici auto
40 -Fermieri, politisti, detectivi
39-Maistri
38-Receptioneri
37-Controlori de trafic aerian
34-Directori de pompe funebre
33-Postasi, soferi de camion
31-Functionari pentru evidente
23-Barmani,chelneri
22-Muncitori de garaj, operatoare statie benzina
14-Vanzatori de ziare
13- Gunoieri.

Cu atat mai mult ma intreb cum ar arata aceasta scala pentru societatea romaneasca de acum .

Un test cotidian

In presa de ieri gasim in doua ziare diferite un articol despre tendintele fortei de munca care citeaza aceeasi sursa dar intr-un mod diferit. Rezultatul este unul extrem de interesant. Avem doua stiri contradictorii care se refera la o aceeasi cercetare facuta de Manpower :



a) Scad angajarile :

Încetinirea economiei începe să se simtă şi în România: Scad angajările, arată un studiu Manpower*)

Foto : EVZ

b) Cresc angajarile :

Semne bune pe piaţa forţei de muncă: 21% dintre patroni susţin că vor face angajări în ultimele trei luni ale acestui an. În ce domenii se caută noi angajaţi **)

Foto : Gandul

Mai clar de atat nici ca se poate. Daca atat de obiectiv sunt prezentate stirile din domeniul economic , prin extrapolare ne putem imagina usor cum ar putea fi prezentate stirile din alte domenii foarte sensibile .

Ultimul exemplu este dat de pasiunea sociala brusca aparuta simultan la unele posturi TV pentru " interviuri video-document " si in presa pentru " interviuri scrise " cu acelasi personaj - Nicu Ceausescu - care trezeste brusc interesul umanist al tuturor, desi nu se stie clar de ce . Debutul pasiunii l-a constituit un serial in mai multe episoade despre Nicu Ceausescu publicat de catre domnul Vladimir Tismaneanu in Contributors.ro si reluat , cu totul intamplator , de catre EVZ.
Aici se vede cel mai bine cat de libere , independente, si privatizate , sunt si televiziunile noastre , si presa tiparita.
Au agende si interese particulare atat de independente si de divergente , preocupari pentru obiectivitate si pentru non-manipularea publicului atat de puternice , incat se comporta ca si cum aceasta aparenta campanie ar avea inca o comanda unica. Dar este numai o aparenta, bineinteles.

* ) http://www.evz.ro/detalii/stiri/incetinirea-economiei-incepe-sa-se-simta-si-in-romania-scad-angajarile-arata-un-studiu-m.html

* ) http://www.gandul.info/financiar/semne-bune-pe-piata-fortei-de-munca-21-dintre-patroni-sustin-ca-vor-face-angajari-in-ultimele-trei-luni-ale-acestui-an-in-ce-domenii-se-cauta-noi-angajati-8736750

Despre cultura ( ? ) libertatii

O recenzie a unei carti despre „ Dreapta intelectuala ” facuta de catre domnul Vladimir Tismaneanu pe Contributors.ro *) , mi-a inspirat un comentariu pe care l-am trimis revistei. Il reproduc si aici :

Dupa 20 de ani scursi deja , clarificarile doctrinare au ramas pentru societatea noastra la fel de importante pentru climatul politic, cum a ramas si cultura libertatii pentru climatul nostru social. Cauza principala nu o constituie numai palierul imposturilor histrionice izolate ( sa zicem ) , ci lipsa adecvarii formelor la fond , lipsa acordului social intre vorbe si fapte, decalajul intre declaratiile afisate ale actorilor sociali si intentiile lor reale , cu alte cuvinte , impostura sociala de ansamblu intr-o societate duplicitara de gradul doi sau mai exact una a diversiunii . Cateva intrebari foarte simple , si raspunsul care poate fi dat la acestea, ne arata cam unde ne aflam de fapt , ca societate, pe aceasta grila :

1. Un om , in realitate „ de stanga ”, poate sustine , la suprafata si de ochii lumii , o ideologie „ de dreapta ” , si invers ?
2. Un partid , in realitate „ de stanga ” , poate sustine, la suprafata si de ochii lumii, o ideologie „ de dreapta ”, si invers ?
3. Pe cale de consecinta , un individ poate adera initial la un partid „ de stanga ” dar ulterior sa migreze la un partid „ de dreapta”, si invers ?

Presupunand ca am fi rezolvat cumva complicata problema a clarificarilor doctrinare ( „ dreapta ” / „ stanga ” ) care este obiectul amintitei carti , observam mai intai ca realitatea politica de la noi evolueaza absolut independent si chiar printr-o contradictie in termeni cu acestea - ex : „ uniunea social-liberala ” ( sic ! ) . Chiar daca am pastra intacte sfera si notiunile celor doua mari concepte , comportamentele din spatiul politic ( acestea sunt problema, nu doctrinele ) discrediteaza si dinamiteaza pur si simplu ideea de partid(e) politic(e) . Dupa cum stim cu totii, avem de ani de zile si in mod constant , social-democrati deveniti peste noapte liberali ( si invers ) , liberali deveniti social-democrati ( si invers ) , taranisti deveniti liberali ( sau invers ) , si fosti securisti deveniti de toate la un loc : taranisti , liberali, sau social-democrati ( ... ) si nimeni nu se mai scandalizeaza de loc, dar aceste probleme nu fac obiectul cartii recenzate .

In sfarsit, cartea recenzata de dvs despre „ Dreapta intelectuala” ( ce frumos suna ! ) este coordonata , deloc intamplator , de catre domnul Valeriu Stoica si domnul Dragos Paul Aligica. Daca aplicam aceeasi procedura de mai sus ne-am putea pune intrebarea ( retoric, bineinteles ! ) daca cei doi domni care sustin in carte idei de dreapta, le au pe acestea si in realitate asa cum, bineinteles, presupunem si noi . Un simplu „ Search” pe Google ne releva despre cei doi domni cateva note de presa mai importante cum sunt cele de mai jos de exemplu :

Dreapta contra Stanga in dezbaterea publica, fara menajamente. Si ...

http://www.hotnews.ro/stiri-media_in_campanie-6608979-realitatea-lui-emil-hurezeanuco.htm

Dragos Paul Aligica despre experimentul comunist.wmv - YouTube

..................

http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-subiectele_zilei-3685624-evz-mapa-profesionala-lui-valeriu-stoica-negasit.htm

http://www.adevarul.ro/locale/bacau/Onorariu_de_130-000_EUR_pentru_Valeriu_Stoica_tinut_la_secret_0_535146651.html

http://www.luju.ro/culise/vorbe-de-fumoar/vorbe-de-fumoar-29-06-2011-avocatul-valerica-stoica-are-o-problema-de-conflict-de-interese-inainte-era-impotriva-lui-costanda-acum-il-apara

Cu alte cuvinte , avem doi coordonatori ai unui volum despre „ Dreapta intelectuala ” , dar traseul " profesional" al unuia dintre ei inainte de 1989, este de ... negasit ( inca ) dupa afirmatiile presei , dar nu este nici un fel de problema . Cand va fi gasit, acesta sigur va fi " de dreapta" , pentru ca in democratie vorbele trebuie sa fie in acord cu faptele si teoria trebuie sa fie musai in acord cu practica, nu ?


N.B. Si cum umorul si ironia fina sunt comportamente specifice libertatii , cu totul intamplator , bineinteles, pe coperta cartii amintite (http://www.contributors.ro/wp-content/uploads/2011/09/cultura.jpg ) apar trei simboluri dintre care doua sunt foarte sugestive intr-o lectura " interpretativa" valabila pana nu demult ( " Ochiul" si " Timpanul" ...) .


*) Vladimir Tismaneanu - Cultura libertatii si sansele dreptei intelectuale
( http://www.contributors.ro/cultura/cultura-libertatii-si-sansele-dreptei-intelectuale/ )

Despre ura fata de intelectuali

"Unde e carte multă există şi orgoliu nemăsurat, perfidie şi multe probleme la cap.'' *)

Aurora Liiceanu, psiholog

Inainte de 1990 , ani de zile am urmarit oripilat cum erau cultivate , cum se manifestau si cum cresteau in mod constant dispretul si ura proletara fata de intelectualii "neproductivi " , fata de cultura , fata de scoala , si fata de carte in general . Acum am descoperit intamplator un text care ne arata ca dupa 20 de ani de la prima mineriada , si dupa intrarea in Europa, aceste atitudini nu au disparut :

Oamenii sunt polimorfici, iar cei care ajung conducatori cu atat mai mult…

Intelectualul de cafenea este intotdeauna contra sistemului, el cauta sa mascheze lipsa reusitei personale, are intotdeauna solutii ingenioase, elaborate in tihna in capul sau frustrat!

Mai grava este categoria celor care, desi intelectuali autentici de cafenea, privesc in palma puterii si clevetesc “echilibrat”, poate-poate se va intampla minunea asteptata de o viata, basculand convenabil apoi…

Mai exista si categoria intelectualului care nu bea cafea, care isi vede de ale lui in particular, refuza expunerea publica intrucat adevarurile de tot felul sunt prea evidente!

In sfarsit, mai exista si cei auto-suspendati din realitatea imediata, sclavi ai unor teorii avantgardiste mult prea elevate ori de interes restrans.

Asta-i toata gama, dar la ce folosesc ei? In afara de munca la catedra, rolul lor in societate este minim! Are vreun sens sa-i analizam?

Cred ca pierderea alegerilor din 2004 se datoreaza unei importante exagerate acordata acestora, in dauna unui pragmatism electoral simplu, pur politic si pur ticalos, la are actualul s-a dedat in mod natural. Nu-i bine nici asa, nici asa.

Intelectualul este mereu in rolul de a-si cauta motivul existentei, ca si cum ar fi un chelner intr-o tara in care se cauta numai tinichigii, ori invers. De ce oare nu intelege ca puterea, oricare ar fi ea, nu are nevoie de el? Nu are nevoie de persoane anume, ci de scopuri implinite, nu importa cine, ce si cum, detaliile se pot acoperi, gura intelectualului mai greu!

Raman la parerea mea, intelectualii au pretentii exagerate pt un rol minim, in general.

Doru Coarna

10 august

Sursa : http://nastase.wordpress.com/2011/08/10/un-moment-de-istorie-uitata-sau-despre-anticomunismul-de-cafenea/

*) http://www.adevarul.ro/life/Aurora_Liiceanu-psiholog-_-La_Suveica_imi_luam_leafa_pe_un_butoi_de_motorina_0_551345153.html

Un roman contemporan cu noi

Textul de mai jos ( prin episodul lui central ) imi aminteste de o nuvela SF pe care am citit-o in urma cu foarte multi ani. Undeva in America , un cetatean onest dintr-un oras de provincie, intra involuntar in conflict mai intai cu sefii lui de la servici, apoi cu colegii de munca , cu vecinii , cu administratia locala , cu Politia, si in final cu toata suflarea urbei care il va urmari pe acesta alergand in afara orasului pana cand soseaua se va termina si atunci vede ... In cazul de fata avem o relatare din lumea reala care apartine unui om obligat sa traiasca intr-un timp foarte scurt ceea ce altii au trait poate intr-o viata. Motivul pentru care autorul textului a plecat din tara, este unul extrem de simplu . A vrut sa munceasca cinstit in tara lui , si pentru ca o facea chiar bine, nu a mai avut voie sa o faca . A fost obligat sa plece din bransa , direct sau indirect , chiar de catre institutiile statului ( mai exact de catre unii din functionarii lor ...) care ar fi trebuit sa faca totul ca sa-l sprijine, dar care in mod intentionat l-au adus intentionat in situatii de imposibilitate *) si au facut totul ca sa-l distruga. De unde si concluzia ca tot raul este bine si pentru pentru cel in cauza ( in Italia nu a mai avut asemenea probleme ...) si pentru Romania ( care se integreaza in Europa , dar prin plecarea unor astfel de romani din ea... ) .



Parintii mei s-au nascut si au crescut la tara, deci ar trebuit sa fie tarani. Dar parintii mei au lucrat toata viata la oras. Deci ar trebui sa fie oraseni. La pensie s-au reintors la tara, deci nici ei nu prea stiu ce sunt!

Eu m-am nascut la oras, deci ar trebui sa fiu orasean. Dar m-am nascut din parinti de la tara si cum acestia aveau serviciu, m-au facut pachet si m-au trimis la bunici, care m-au crescut de la varsta de 6 luni, la tara!

Scoala am facut-o la oras, dar toate week-end-urile si vacantele mi le-am petrecut la tara, deci nici eu nu prea stiu ce sunt!

Rudele de la tara ne spun ca suntem de la oras. Rudele de la oras ne spun ca suntem de la tara. Dar n-au incotro si ne accepta asa cum suntem si unii si altii.

Am facut liceul si am vrut sa merg la facultate. Voiam sa devin profesor de geografie si limba engleza. Era un profil frumos. Dar nu s-a putut. Tatal meu a fost detinut politic si cum tot refuza sa colaboreze i-au spus verde in fata ca noi, cei doi fii ai sai, nu vom „pupa” facultate pana nu-si baga mintile in cap! Nu si le-a bagat: am dat de cinci ori la facultate si am picat mereu intre primii. Concurenta cea mai mica pe care am infruntat-o a fost de 14/loc. Si de fiecare data mi-au lipsit doar cateva sutimi. Exact atat cat sa nu pot sa intru, asa ca m-am angajat „in campul muncii”. Imi sta bine in salopeta. Deci sunt „muncitor”. Am muncit bine si m-au avansat. M-au facut magaziner apoi sef de depozit. Imi sta bine in halat. Deci sunt functionar.

Am lucrat doi ani in invatamant, la tara, ca suplinitor. Eram intelectual suplinitor!

La facultate am mers dupa 1990. Si eu si fratele. Deja lucram, aveam deja un copil si nu mi-a fost deloc usor, dar imi placea, studiam economia si eram printre cei mai buni. Deci ma pregateam sa devin intelectual cu acte in regula. Nu s-a putut. N-am avut de lucru si in 1992 mi-am facut o firma impreuna cu fratele meu. Devenise o viata aproape imposibila. Dimineata – serviciu, dupa amiaza – afacerist (aveam taraba in piata, deci sunt „tarabagiu”!) si noaptea invatam. Nevasta si copilul… Dumnezeu cu mila!...

Nu se mai putea… Si la sfarsitul anului trei am renuntat la facultate. Imi pare rau pana si-n ziua de azi. Am preferat sa fiu „capitalist”! M-am gandit: la ce bun o facultate daca nu ai un loc de munca pe masura? Mai bine imi pastrez afacerea si invat singur, doar ceea ce stiu ca imi trebuie pentru afacerea mea. Ce-mi trebuie diploma? Ia acolo, „un petec de hartie”! Nu-i nevoie sa-mi confirm eu mie daca stiu sau nu, ceva. Oricum nu ma pot da singur afara! Deci am pierdut sansa de a mai deveni intelectual!

Ce-i drept, afacerea incepuse sa mearga bine. Aplicam tot ceea ce am invatat „la scoala” si in plus ceea ce studiam de unul singur. Asa am reusit sa parasim taraba unde oricum i-am inspaimantat pe toti cu succesul! Pe bune! Ati mai auzit dumneavoastra pe cineva sa-si faca reclama in halul asta:

„E pe buneee! E pe bunee! Cel mai prost detergent din lumeee! Nu curata, nici nu albeste si mai tare murdaresteee! Ia detergentu’ neamuleee!...” La mine era mereu coada, in timp ce la ceilalti se duceau numai cei care se plictiseau sa mai astepte la „coada mea”! Gaseam mereu ceva nostim de strigat si venea lumea „ca la urs”!

Consideram insa, ca a sosit momentul sa facem marele salt. Sa intram in „lumea buna”!

Mai intai ne-am deschis un magazin. Ne-am luat o remorcuta, pentru Dacie ca sa nu mai platim aprovizionarea. Apoi am mai deschis un magazin si inca unul, aveam vreo patru in total si un ARO camioneta. Eram buticari. Am luat un depozit in chirie. Eram „angrosisti”. Apoi am cumparat un camion, doua furgoane si am inceput sa facem si servicii de transport. Eram „autotransportatori”. Contabilitatea primara o tineam eu. Eram contabil. Apoi lucrurile au evoluat. Nu mai mergea sa vinzi marfa din depozit. Se deschisesera prea multe depozite. Am inteles ca trebuie sa mergem noi direct la clienti si am devenit „distribuitori”. Planificarea si strategia o faceam tot eu. Imi sta bine la costum si cravata, deci eram director de vanzari. Fratele meu era student la Iasi, la mecanica; nu prea avea el treaba cu economia si cu comertul. Am mai fost la firma mea si barman si „femeie” de serviciu si manipulant si agent si casier si jurist si tot ce-am avut nevoie sa mearga treaba.

Pana-ntr-o zi. Pana-ntr-o blestemata zi cand, CINEVA a decis c-am crescut destul de unii singuri si ca „avem nevoie” de „ajutor”. Am facut la viata mea lupte greco-romane, am facut sase ani karate si un pic de judo. Deci am fost si luptator. Numai ca aici nu era vorba de asa ceva. Cu „Garda de Finante” nu te poti lua la tranta. Discutiile au fost lungi si dure. Pe scurt mi-au spus: „Nu ma intereseaza ca lucrezi corect. Avem legi atat de imbarligate si de interpretabile ca libertatea ta e la discretia noastra. Ori „ne dai”, ori eliberezi locul la altii care vor sa dea. C-asa-i la noi!” Am refuzat din principiu. Eram corect si n-aveau ce sa-mi faca! Am zis ca e mai bine sa fii „sarac si curat”! Au avut! In doua luni mi-au contactat „la santaj” toti furnizorii si nu mai gaseam marfa nici cu diplomatul plin pe masa. Ca sa facem fata la cheltuieli ne-am mai murdarit si noi, discret, dar am facut-o! Degeaba! In sase luni ne-au eliminat complet de pe piata. Eram si „saraci si murdari”!...De rusine si de ciuda am inchis sandramaua. N-am dormit doua saptamani, pana nu le-am gasit la toti cei sapte angajati pe care-i mai aveam, alte locuri de munca. Trei dintre ei mai lucreaza si azi acolo unde i-am dus eu, cu recomandari si garantii! De lucru as fi gasit si in tara cu experienta si vointa mea, dar nu mai suportam privirile arogante ale spaguitorilor si cele inciudate ale spaguitilor, ramasi cu buza umflata din partea mea, prin inchiderea pravaliei. Asa ca am emigrat in Italia.

Sunt roman intrucat sunt nascut si crescut in Romania. Peste doi ani am dreptul sa cer cetatenia italiana. As putea sa fiu italian. N-am s-o fac. N-am de ce! Suntem in Comunitatea Europeana si am exact aceleasi drepturi ca si italienii. Roman, m-am nascut; roman am sa mor (asta daca nu m-or rapi extraterestrii intre timp)!

A fost greu sa imbrac din nou salopeta. Dar am facut-o. In Italia am fost: „operator la masina de insacuit seminte” = hamal (la fiecare 30 de secunde pica de pe banda rulanta cate un sac de 25 kg si trebuiau stivuiti pe europaleti pe zece randuri in inaltime, pentru 6,50 euro/ora. Si suna atat de frumos meseria asta cand am semnat contractul de angajare!). Am fost si spalator de vase, taietor de iarba, ospatar, barman, faianter, zugrav, receptioner si in sfarsit sofer pe TIR. M-a trimis italianul in Romania sa fac cursurile pentru „coordonator activitate de transport international” si am si aceasta calificare. Eram printre cei mai in tema de la cursuri, intrucat eu deja lucram in domeniu!

Ce mai… am facut o multime de chestii; ma pricep la o multime de chestii, dar nu excelez in nimic! Concluzia e trista: SUNT O STRUTO-CAMILA !...

Remus Costantin Raclau
http://miscareapentrubunsimt.blogspot.com/

( text publicat cu acordul autorului )


Nota

*) Situatiile de imposibilitate trebuie privite in stransa corelatie cu dependentele sociale , si cu presiunile politice , economice ,sociale si psihologice . Aceste situatii sunt inca foarte frecvente in spatiul nostru social si ar merita o analiza speciala. Am scris succint despre acest subiect intr-un articol ( " Consecintele lipsei de feed-back la nivel individual si social " ) publicat in 2003 in ziarul Ziua ( http://sergiusimion.blogspot.com/2008/01/situatiile-de-imposibilitate.html ) dar nu am avut inca ragazul sa revin asupra lui.

De ce se intampla aceste lucruri in patria noastra ?

Revoltător: Nici o zi de închisoare pentru recidivistul care a ucis un om şi a fugit. La 22 de ani, Andrei Zaharia a fost prins de mai multe ori fără permis, cu maşină furată sau conducând beat. A călcat un om şi a fugit de la locul accidentului. Pedeapsa? 1 an şi 8 luni cu suspendare.



Foto : EVZ

Pentru ca Romania este prost condusa: niciun guvern din ultimii 20 de ani nu a abordat infractionalitatea la un mod serios, din care sa rezulte o dinamica a cadrului legal, si a mijloacelor asigurate institutiilor statului ce lupta cu infractionalitatea, pe masura dimensiunilor reale a fenomenului infractional. In neputinta si mediocritatea lor, politicienii de obicei au comandat inainte de alegeri cate o operatiune de proportii, indreptata impotriva unor capi ai lumii interlope, ce dupa trecerea alegerilor, de cele mai multe ori isi regaseau linistea, binenteles in libertate fie conditionata, fie prin achitare..

Un circ ieftin menit a potoli nevoia romanilor de justitie…Grav si foarte periculos pentru natia romana !

In schimb ne-au ascuns foarte bine cifre ingrijoratoare si mai ales au redus incet, incet numarul de detinuti din inchisorile romanesti la un numar de 26.000 de oameni in 2007 de la 51.000 prin 1995 ! Se simte cineva mai in siguranta in tara noastra ? Nu !

Pur si simplu clasa politica nealocand suficienti bani pentru noi infrastructuri penitenciare, a trebuit sa elibereze din puscariasi, pentru a indeplini conditiile puse de comunitatea europeana, si pentru a ajunge in consecinta la un numar rezonabil de puscariasi, raportat la capacitatile de cazare !

Este de notorietate printre politistii romani ca procurori la un moment dat le spuneau pentru anumite fapte penale, pentru care erau prinsi infractori, sa o lase mai moale…

Ca sa nu abuzez de rabdarea celor ce citesc aceasta postare mentionez ce cred ca ar trebui sa fie facut in tara noastra pentru a trai cu totii intro tara civilizata: judecarea cu jurati precum in dreptul saxon, cumulul aritmetic al pedepselor incepand cu prima recidiva, reintroducerea pedepsei cu munca silnica de la prima recidiva, obligativitatea detinutului de a muncii pentru a-si plati detentia (nu o sa plateasca oamenii cinstiti pentru ca o jigodie intra la inchisoare) stabilirea unui supliment de pedeapsa de la prima recidiva pentru faptele comise cu intentie ( furt, talharie, vatamare corporala, atac asupra unei persoane, frauda, inselatorie, spalare de bani) de 10 ani, respectiv 15 ani peste pedeapsa efectiva, punerea in miscare a actiuni in justitie sa se faca in cazul infractiunilor cu violenta din oficiu, fara ca plangerea persoanei vatamate sa mai fie necesara, iar impacarea cu victima sa nu mai poata indeparta raspunderea penala
( este de rasul curcilor, in Romania daca nu depui plangere impotriva unui talhar nu ajunge in instanta, dar pentru ca parchezi masina neregulamentar poti ajunge in instanta ) dupa trei condamnari pentru infractiuni cu intentie din care cel putin una este cu violenta sa fie aplicata pedeapsa cu inchisoarea pe viata pentru neadaptabilitate sociala voita, eliberarea conditionata sa se aplice numai dupa ce victima isi da acordul pentru aceasta

Si ca infractiunile din culpa, sa fie descurajate, mai ales cele la regimul circulatiei ar trebui ca cei ce conduc masina si comit 3 infractiuni la codul rutier 12 luni (pentru: depasirea vitezei, neacordarea de prioritate, trecerea pe rosu, curse ilegale, depasirea coloanei stationate la trecerea de cale ferata, depasirea in curba) sa nu beneficieze de suspendarea pedepsei pentru urmatoarele 36 de luni.
La a treia incalcare, sa fie chemat la politie si sa fie notificat in scris, despre faptul ca trebuie sa-si revizuiasca modul in care conduce masina, sau sa se lase de condus, ca-i pune in pericol pe altii.

Caci un astfel de om, care nu are abilitati, sau vointa sa conduca, civilizat in limitele regulamentului de circulatie rutiera: VA OMORI PE CINEVA LA UN MOMENT DAT !!!

SI ATUNCI SA NU LAS CA NESTIINTA, SAU RAUVOINTA LUI SA NU AJUNGA SA OMOARE PE CINEVA !!

Noi incalcari ale codului rutier, daca comite intro perioada de 36 luni un accident de circulatie cu victime, va fi beneficiarul unor circumstante agravante.Puscarie si munca silnica sa scrie pe el.

johndoe
8 septembrie, 07:29

Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/revoltator-nicio-zi-de-inchisoare-pentru-recidivistul-care-a-ucis-un-om-si-a-fugit-944726.html