Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke

luni, 10 februarie 2025

Calin Georgescu sau anamorfozele si metamorfozele Securitatii . De la vanatoarea de legionari la reactivarea lor


1. Cum s-a ajuns aici  ? 

2. Terraformarea si canibalizarea societatii romanesti 

3. Strategia complexa de control social si manipulare 

4. Cercul de creta caucazian sau conspirarea deconspirarii 

5. Decodificarea ingineriei sociale aplicate


„Blestemul Romaniei ar fi ca dupa 20-25 de ani FSN ( nomenclatura comunista , Securitatea si mostenitorii lor -n.n.) sa se afle si la stanga, si la dreapta esichierului politic“
Corneliu Coposu
1990
https://www.aktual24.ro/clarviziunea-lui-coposu-blestemul-romaniei-ar-fi-ca-dupa-20-25-de-ani-fsn-sa-se-afle-si-la-stanga-si-la-dreapta-esichierului-politic/
" Să ne ferească Dumnezeu de o încercare reușită de penetrare rusească cu drapelul panslavismului sau al panortodoxiei”. "
Corneliu Coposu
1990
https://www.youtube.com/watch?v=Fd2bcNBeEDQ
"Comunismul a fost un dezastru pentru România. Securitatea a infiltrat toate domeniile inclusiv biserica, a distrus valorile creștin-ortodoxe ale poporului român, și le-a înlocuit cu turnătoria, crima, și corupția în perpetuitate. În plus, a creat conceptul de teroriști cu pensii."
Dan Giurca
2020
https://dangiurca.wordpress.com/2020/12/25/terrorists-with-pensions/

 

Pe 24 noiembrie 2024 , la primul tur al alegerilor prezidentiale Romania s-a aflat ( pentru a cat-a oara ?)  pe marginea prapastiei . Candidatul Calin Georgescu aparut din neant 1) si trecut pe sub radarul institutiilor platite generos din bani publici s-a clasat pe primul loc  in preferintele electoratului roman cu 23%. 


Calin Georgescu, candidatul prezidential de pe Tik Tok si adept al legionarilor 
Fenomenul Pitești, pandemoniul închisorilor comuniste. Tortură și teroare la Pitești!


1. Cum s-a ajuns aici  ? 

In primul rand prin ignorarea adevarului istoric si intoarcerea privirii de la realitate. 
Romania are un trecut, o istorie , o cultura si ar trebui sa aiba si o identitate, dar peste toate comunismul a pus o lespede. Fisa scolara a unui eleve din anii `40 din Şona, Braşov, 
arata modul in care erau educati si evaluati romanii ( neinfluentabil, onest, sociabil, simtul dreptatii, spiritul de conducator,etc.) si care erau valorile societatii romanesti  anterioare comunismului : 



https://www.digi24.ro/regional/digi24-brasov/fisa-matricola-a-unei-premiante-pe-ce-se-punea-accent-in-anul-1940-181763


Instaurarea comunismului in Romania a debutat prin tehnicile de inginerie sociala de tip bolsevic. Elita politica si intelectuala a tarii a fost decimata in inchisori, iar taranimea care prin traditie era ostila comunismului a fost arestata, deposedata de pamant si obligata prin teroare sa intre in cooperativele agricole. 
Normalitatea sociala,  culturala, morala si religioasa a fost brutal desfiintata prin tehnicile de teroare, depersonalizare si spalare a creierului de tip sovietic inimaginabile pentru o minte normala prin care s-a incercat stergerea identitatii culturale si mentale a romanilor. Recursul la metoda a insemnat declansarea cruciadei impotriva "dusmanului de clasa" definit in ultima instanta ca "legionar".
Aplicarea etichetei de legionar a echivalat patriotismul cu nationalismul , nationalismul cu extremismul si detinutii politici cu legionarismul :

" A treia fază era demascarea morală publică.De aici deținutul era distrus psihic. Era obligat să profaneze tot ce avea mai sfânt de la familie, soție, părinți, Dumnezeu, pe el însuși.  Era analizat cu atenție trecutul fiecăruia iar în baza acestor informații erau inventate cele mai monstruoase scenarii. Tatăl apărea ca un escroc, un bandit, fii de preoți erau obligați să povestească cu lux de amănunte scene erotice la care ar fi luat parte părinții lor chiar la altar. Nu lipsesc nici scenele de incest la care aceștia participă evident fictiv, împreună cu surorile sau mamele lor care sunt prezentate ca prostituate. În ultima fază a reeducării  deținutul e pus să conducă procesul de reeducare al celui mai bun prieten. Practic prin tortură devenea călăul lui." 

Fenomenul Pitești, pandemoniul închisorilor comuniste. Tortură și teroare la Pitești !https://historia.ro/sectiune/general/fenomenul-pitesti-pandemoniul-inchisorilor-575044.html


Aceasta tehnica de decivilizare si dezumanizare specifica inchisorilor politice prin care se urmarea distrugerea oricarei increderi si coeziuni sociale a fost extinsa prin metode soft la scara intregii societati scopul ei fiind crearea " omului nou ". 
Pana la caderea comunismului in 1989,  romanii nu aveau voie sa cunoasca trecutul necomunist al tarii ( Arhivele Nationale  erau  sub lacat la Ministerul de Interne), iar dupa caderea comunismului prin controlul si manipularea exercitata de catre fosta Securitate prin mass-media2), cetatenii romani nu au avut acces la istoria reala a comunismului. 
In Romania nu a existat un proces al comunismului si nici al Securitatii. Singura compensatie a fost de ordin moral, respectiv un document oficial al statului roman care a definit Securitatea drept institutie criminala (https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/RAPORT%20FINAL_%20CADCR.pdf).
Au trecut 35 de ani de la o revolutie sangeroasa, ani in care justitia romana a inchis ochii la crimele comunismului , la crimele Securitatii, la crimele  Revolutiei din 1989, Mineriadei din 1990, la violentele comise impotriva protestatarilor din august 2018, etc.,etc.  
Aceste complicitati tacite s-au perpetuat dupa principiul dominoului iar rezultatul a fost o lume ,o societate si o justitie complet intoarse pe dos ( https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/reactia-parlamentarilor-care-au-votat-pentru-eliberarea-pedofililor-si-a-criminalilor-cand-privesc-fotografiile-victimelor-1205185 )  care  au generat o stare de parabioza. 
Injustitia politica si imunitatea penala au fost urmata de injustitia economica prin  legile date cu dedicatie intr-un stat care a tolerat si crimele comunismului, si infractiunile si delapidarile din avutul public. Asa au fost generate paradoxurile societatii romanesti. Conexiunile dintre politicieni, clanurile interlope si ofiterii din MAI au devenit de notorietate , iar elita politica a fost populata cu indivizi care aveau condamnari penale .Un cetatean oarecare nu poate fi angajat portar la o scoala daca are cazier, dar un parlamentar poate avea condamari penale la fel ca o persoana decorata de presedintele Romaniei. 
Spre deosebire de Ministerul Apararii, cel al Afacerilor Interne , respectiv nucleul fostei Securitati , nu a fost reformat odata cu intrarea noastra in NATO si se confrunta cu o criza care se agraveaza de la o zi la alta atunci cand institutiile incep sa cada ca popicele :


Iulian Fota: Cand vorbim de complicitati intre ofiteri din MAI, clanuri si politicieni, ce poate sa faca Raed Arafat? Interviu 






Atunci cand  600.000 de romani (https://www.digi24.ro/fara-categorie/cel-mai-mare-protest-fata-de-oug-13-anuntat-pentru-duminica-in-capitala-663703) au protestat impotriva Ordonantei 13 care  dezincrimina abuzul in serviciu pana la 200.000 de euro, reactia guvernantilor a fost ridicarea impunitatii penale la 1.000.000 de euro (  https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/dezincriminarea-evaziunii-fiscale-sub-1-milion-de-euro-constitutionala-ccr-legea-face-trecerea-spre-teoriile-moderne-ale-dreptului-2728007 ). 
Din aceasta olimpiada a jafului national nu putea lipsi  principala bogatie a unei tari respectiv pamantul de sub picioarele locuitorilor ei. In acest caz guvernantii s-au intrecut pe sine. 
In anii `90 si la nivel national  le-au dat proprietatile inapoi cetatenilor cu titlu de proprietate ( pe hartie) , dar ulterior au avut grija sa nu fie insotite si de cadastrul lor definitiv chiar daca Uniunea Europeana a oferit fonduri gratuite in acest scop lasand situatia in coada de peste si ridicand mingea la fileu samsarilor de terenuri pentru cel mai mare jaf la nivel national


2. Terraformarea si canibalizarea societatii romanesti

Dupa injustitia economica a urmat injustitia sociala, culturala si  educationala. In mod preventiv, unul dintre primii pasi facuti dupa 1990 a fost infiltrarea si controlul spatiului civic respectiv al ONG-urilor aparute dupa caderea comunismului . Dupa 23 de ani Sandra Pralong , fosta directoare a Fundatiei pentru o Societate Deschisa, a recunoscut ca printre membrii organizatiei a permis angajarea unor persoane care au lucrat in fosta Securitate3).
Sub pretextul eliberarii de comunism , democratia si libertatea au fost asimilate in mod fortat cu dreptul (unora ) de a incalca orice lege si orice norma morala. 
In 1989 si dupa aproape 50 de ani de comunism, aflati in mizerie ,  saracie, frig, foame si intuneric  romanii ajunsesera la nivelul existentei larvare : 



Dupa 35 de ani de libertate si democratie, mass-media ,  personalitatile culturale si intelectualii publici au propus pe post de model social si cultural aceeasi existenta larvara care ar reprezenta Romania de azi :

Andrei Plesu - Da ! Ma uit la "Las Fierbinti "

Validarea kitsch-ului , grotescului si sordidului pe post de umor 
Cadre din " Las Fierbinti"   


Prin capturarea mass-media de catre fosta Securitate si acapararea discursului public de catre personalitatile culturale, intelectualii publici si formatorii de opinie  ( in linii mari aceeasi din timpul comunismului ) tara a fost supusa unui proces intens de decivilizare, dezinhibare, desensibilizare , dezumanizare si de resetare a valorilor morale. 
Trivializarea limbajului , mass-media ,  spatiului politic , cultural , educational si a spatiului public in general a fost unul dintre simptomele degradarii si decivilizarii societatii romanesti :


“ Nu trebuie sa privim lucrarea  ( Noul Dictionar al Limbii Romane  cuprinde si cuvintele obscene ) ca un dictionar pornografic. Acest apelativ este - din punct de vedere lingvistic - o aberatie deoarece lingvistul considera toate cuvintele egale."
Cristina Florescu 


" Nu cred că mai trebuie stăruit. Civilizaţia noastră este o civilizaţie care tabuizează sexualitatea, excreţia şi micţiunea, altfel spus, separă (s.n.) impurul de pur, murdăria, de curăţenie, păcatul, de virtute  . Reacţia firească a omului de pretutindeni a fost perpetuarea „cu fereală” a cuvântului neaoş, cu o imagistică creatoare explozivă. Limbajul oacheş a vegheat dintotdeauna mersul ipocrit şi adesea snob (s.n.) al „culturii înalte”."

Dan Caragea

https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/povestea-unei-vorbe-de-rusine-1546882.html 
https://adevarul.ro/cultura/patrimoniu/cand-buna-cuviinta-nu-cauta-1_53a4283a0d133766a8bfaabd/index.html
" Îmi este imposibil să identific note specifice, originale, ale teatrului românesc. Spectacolul românesc a fost și este o oglindire cvasimimetică a tendințelor și direcțiilor din teatrul european. De cele mai multe ori, există și un decalaj temporal, care ne plasează în rîndurile „întîrziaților“ sau ale „ultimilor sosiți“: în anii 1990, descopeream cu uluire nuditatea scenică, în timp ce estetica aceasta era deja uzată în Europa; la începutul anilor 2000, porno-limbajul invada scenele românești, subiect de mult închis în alte spații teatrale; în prezent, asistăm la chinuita aliniere tehnologică, adeseori cu rezultate ridicole și demne de trecut sub tăcere. Și lista de exemple ar putea continua."

https://www.teatrulmateivisniec.ro/en/events/conferinta-zece-neimpliniri-ale-teatrului-romanesc-din-cadrul-conferintelor-teatrale-2019-la-tmmvs/

Efectul acestei campanii tintite este pe masura investitiei in mass-media , vulgaritate si incultura , investitie care trebuia recuperata de catre cei care au facut-o. Ca sa intelegem unde s-a ajuns, este necesar sa vedem de unde s-a pornit.


Saracia anului 1959
Excursia unei scoli generale din judetul 
 Mehedinti. 


Bogatia anului 2017
Consensul in cuget si simtiri existent intre cercurile academice si (de)formatorii de opinie valideaza o strategie de dezinhibare si desensibilizare sociala cu bataie lunga in laboratorul social romanesc  respectiv  "mentinerea puterii totalitare prin controlul limbii” 4) 
In brava lume noua aparuta dupa 1990 trebuiau incluse si acceptate in mod democratic limbajul, atitudinile si comportamentele tortionarilor , coruptilor, semidoctilor, penalilor ,  clanurilor interlope , traficantilor de carne vie, dealerilor de droguri, , etc. pentru ca si ei faceau parte din aceasta societate, nu ? Cu ani urma profesorul britanic Tom Gallagher scria in ziarul "Romania Libera" ca " niciun parinte responsabil nu ar trebui sa-si expuna copilul la emisiunile unor posturi TV”.
Strategia aplicata in acest caz a fost stimularea patologiei sociale prin prezentarea aberatiei drept medie sociala. 


3. Strategia complexa de control si manipulare 

La nivel general  resetarea codurilor sociale , culturale , deontologice si morale a urmarit dezincriminarea unor comportamente si infractiuni deoarece noua clasa de privilegiati si imbogatiti din politica si din afara ei ( " cel care da banul pune conditiile si face regulile ") legata prin mii de fire de vechiul regim avea nevoie de o validare sociala. 
Fostul ministru de externe Teodor Melescanu si fost ofiter de Securitate (https://evz.ro/teodor-melescanu-ofiter-acoperit-printre-agentii-adanc-conspirati-in-mae-pe-18-decembrie-1989-melescanu-spunea-prin-strainatate-ca-in-romania-e-pace-si-liniste.html ) definea in direct la TV legea drept " o bariera peste care leii sar, boii se opresc in ea si cateii trec pe dedesupt ", iar celebrul Ion Tiriac ( alt ofiter de Securitate ) milita pentru normalizarea coruptiei :

„Corupție există în toată lumea asta și la nivele de o mie de ori mai mari, nu la nivele de cârnat (s.n.). Eu, între un hoț și un prost, prefer hoțul (s.n.). După hoț mai rămâne ceva. După prost, nu mai rămâne nimic”.
Ion Tiriac

13.03.2017
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/ion-tiriac-protestele-au-fost-ilegale-eu-intre-intre-un-hot-si-un-prost-prefer-hotul-686517

Dupa capturarea mass-media si a spatiului public , urmatoarea reduta cucerita a fost mediul academic si universitar. Academia Romana a devenit brusc preocupata de "intelligence" , universitatile romanesti au fost invadate de masterate si cursuri de aparare si securitate , iar prin melanjul democratic intre sectorul civil si militar a fost clar cine a luat initiativa si cine a trecut in fundal.
Pe frontul care a mai ramas liber , personalitatile culturale si intelectualii publici ramasi aceeasi din timpul comunismului au inceput sa atace cu furie identitatea culturala a Romaniei devenind apostolii decivilizarii si dezumanizarii societatii romanesti. 
Foarte interesant, in acest caz vorbim despre doua fețe ale aceleiasi monede in care ceea ce o tabara afirma, cealalta tabara nega. 
Avant la lettre mitologia de tip securist ( national-comunist ) a debutat inca din anii `90, iar pilonii ei au fost plantati in primele ziare aparute atunci unde au fost puse bazele suveranismului actual. Nucleul ei este pseudologia fantastica a lui Pavel Corut  admirat si lansat de catre eternul Ion Cristoiu ( https://web.archive.org/web/20221003182601/https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/video-interviu-ion-cristoiu-toti-cei-care-si-au-1653207.html) , delir in care securistii cu puteri parapsihologice de la daci  luptau cu Occidentul , oculta mondiala si cu bubulii  extraterestri ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Pavel_Coru%C8%9B) .
Acest delir a fost distilat in  metafizica noologica si geopolitica  a lui Ilie Badescu ( admiratorul lui Dughin ) promovata de unii la Universitatea Bucuresti si validata de Academia Romana in 2018 spre disperarea altora :


Scrisoare deschisă legată de primirea lui Ilie Bădescu ȋn Academia Română: cerem reconsiderarea deciziei!

Cu adevarat straniu in acest caz este butonul de declansare din anii `90 , respectiv kilometrul 0 al mitologiei de tip securist care se gaseste exact acolo unde nu l-a cautat nimeni.
Nucleul revansard , ura viscerala fata de "prostime" , complexele , frustrarile cazone si sensibilitatile de cazarma ale mitologiei de tip securist se regasesc intr-un text al unui celebru intelectual public, anticomunist declarat, care a lansat primul teza "lipsei de educatie" si a inapoierii poporului , desi orice persoana cu un minimum de cultura generala stie ca nu exista popoare superioare si/sau inferioare .
In acest caz nu vorbim despre cateva cuvinte rostite de cineva la o bere , ci despre o opinie asumata de o persoana instruita care are posesia termenilor si care a considerat ca aceasta opinie merita consemnata intr-o carte cu riscul de a aprinde chibritul langa statia de benzina a nationalismului chiar extremist :


 “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.” (pag.63) - “Un popor cu substanţă tîrîtă. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare.” (pag.34) - “Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu.” (pag. 64) - “Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” (pag.64) -  “In toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.” (pag.63) - “Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconşient, pînă ce mintea va fi în sfîrşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.” (pag49) “Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC.” (pag.56)

Horia-Roman Patapievici - Politice , Editura Humanitas, Bucuresti, 1996


 Aceasta teza , in diverse variante, va face ulterior o lunga cariera printre  (de)formatorii de opinie de la noi. Unii  pledeaza pentru "nevroza balcanica " :






Altii sustin teza unui handicap psihologic si cultural al poporului roman cu toate ca in Romania ( 2017-2019 au avut loc  unele din cele mai mari demonstratii anticoruptie si projustitie din Europa ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Protestele_anticorup%C8%9Bie_din_Rom%C3%A2nia_din_2017%E2%80%932019#cite_note-33 ) :

”Într-o lume globală în care lucrurile se schimbă, toate dimensiunile noastre (ca popor-nota autorului ) nu încurajează schimbarea, ci cantonarea în situația în care suntem și o atitudine de a rămâne cum suntem” ;
”Noi ne-am integrat fără să ne forțeze nimeni și în NATO, și în UE, într-un spațiu vestic. Asta e foarte bine, numai că România nu a fost pregătită pentru integrarea în spațiul vestic din punct de vedere psihocultural”(s.n.) ;
” … profilul nostru psihocultural nu e prea funcțional (s.n.) pentru spațiul în care noi ne-am integrat…” etc.,etc.

Daniel David  


Problema este ca toate aceste postulate genereaza in final concluzii si paradoxuri insurmontabile care contrazic ipotezele avansate initial :

„Foarte interesant la români este că, la acelaşi profil psihologic de adâncime, în funcţie de context, profilul de suprafaţă este diferit . Adică cineva care gândeşte pe formula «las’ că merge şi aşa», într-un alt context poate deveni responsabil şi muncitor. Te aştepţi ca, dacă cineva e leneş şi neinteresat de rigoare în ţară, să fie «şmecher» peste tot ."  

Daniel David  

https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/studiu-s-a-schimbat-poporul-roman–ultimul-secol-spiritul-turma-complexul-inferioritate-1_5344d8450d133766a89f16fe/index.html

Dincolo de aceste postulate , ceea ce era de neimaginat in timpul comunismului,  a devenit perfect posibil in democratie. 
Facultatea de Psihologie a Universitatii din Bucuresti ( facultate civila prin definitie ) a inventat disciplina de "psiholog in domeniul securitatii  nationale"  organizand workshop-uri cu evaluari psihologice pentru permisul de port-arma (http://ionduvac.blogspot.ro/2012/04/evaluarea-psihologica-pentru-permisul.html ). 
Pe cale de consecinta a fost scoasa din joben si o celebra " Academie de Stiinte ale Securitatii Nationale " ( https://pressone.ro/stalpii-societatii-cine-sunt-membrii-academiei-de-stiinte-ale-securitatii-nationale) unica in Europa si pe mapamond, iar dupa principiul functia creaza organul a fost promovata si  o "cultura de securitate " (https://www.contributors.ro/cultura-de-securitate-semnul-unui-spa%c8%9biu-al-civiliza%c8%9biei-%c8%99i-democra%c8%9biei/ ). 
Acest asalt al structurilor de informatii asupra societatii care avea alte scopuri decat cele declarate , a fost motivat in cel mai cinic mod prin " armonizare legislativă,  compatibilizare instituţională şi conceptuală pentru asigurarea unei fireşti interoperabilităţi  cu  noul statut al României de stat membru NATO şi de ţară componentă a Uniunii Europene. " (cf. Ion Duvac - Cultura de intelligence ). 
In spatiul politic, social si cultural nu au fost delimitate clar patriotismul , nationalismul si extremismul ( tocmai ca sa se poate jongla cu acestea ), iar sub pretextul securitatii nationale si al  "armonizarii cu NATO si UE " a fost generat un conglomerat gigantic format din serviciile de informatii si armata care a generat o mentalitate de buncar si de cetate asediata la nivelul decidentilor politici si al structurilor de stat in care armata de generali din armata  si serviciile de informatii se calca pe bataturi ( https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/klaus-iohannis-a-oferit-sute-de-decoratii-si-medalii-si-a-ridicat-in-grad-peste-60-de-generali-sri-sie-spp-si-mapn-3027085 ).
Pe cale de consecinta Parlamentul a devenit o anexa a serviciilor de informatii in care sub pretextul integrarii in NATO si UE,  politicienii au fost instruiti obligatoriu in ..."intelligence" (!) :
„ Credem că optimizarea formării culturii de intelligence a decidenţilor politici prin implicarea nemijlocită a Comunităţii Naţionale de Informaţii vizează următoarele aspecte:
- reformarea politicilor privind managementul resurselor umane ale partidelor;
- formarea elitelor politice să includă în mod obligatoriu pregătirea în domeniul securităţii naţionale;
- implicarea mediului academic în procesul de formare a elitelor politice în domeniul securităţii naţionale;
- accesul la informaţii clasificate - condiţie pentru înscrierea pe listele electorale;
- programe de formare continuă in domeniul securităţii naţionale a decidenţilor politici.”
"Formarea culturii de intelligence reprezintă, în opinia noastră o prioritate a oricărui demers educativ prin cunoaştere, iar coordonarea factorilor iar coordonareafactorilor implicaţi ONG – uri, medii academice, instituţii cu atribuţii îndomeniu să devină o nouă responsabilitate a Comunităţii Naţionale de Informatii." 
Sursa : Ion Duvac - Cultura de intelligence a decidentilor politici (https://ro.scribd.com/document/43797433/Duvac-Cultura-de-Intelligence-a-Decidentilor-Politici-2007)

Au fost instituite prin lege categorii speciale si pensii speciale , aparatul de stat a atins dimensiuni si venituri colosale depasind mediul privat (https://www.euronews.ro/articole/expert-romania-are-cei-mai-bine-platiti-bugetari-din-lume-dar-in-privat-suntem-pr ).
Prin accesul nelimitat la borcanul cu miere al statului si prin metodele folosite (https://hotnews.ro/dna-dupa-20-de-ani-30-milioane-de-euro-cea-mai-mare-mita-ntr-un-dosar-de-coruptie-cine-este-vizat-peste-15-000-de-persoane-trimise-n-judecata-105724 ) politicienii si-au asigurat financiar familiile pentru generatii. Dupa ei, potopul.


4. Cercul de creta caucazian sau conspirarea deconspirarii

Romania nu are nici dupa 35 de ani de democratie un proiect de tara si o identitate bine definita.  Ce a mai ramas in toti acesti ani pentru tara si cetatenii ei si ucisi, si batuti, si mintiti , si furati, si cu banii luati mai mult de o jumatate de secol ? 
Restul, adica nimic. Fara acces la trecutul ei in timpul comunismului, fara acces la istoria reala a comunismului , cu un trecut, o cultura si o spiritualitate in egala masura denigrate de unii si adulate de altii si avand un sentiment acut al injustitiei sociale , romanii aflati tara sau in afara ei  au ramas suspendati illo tempore intre trecut, prezent si viitor exact ca in vestita tranzitie care nu se mai termina si care a condus la sentimentul de pierdere a identitatii si de anomie si in tara, si in afara ei  :

" Among diaspora voters, I could, instead, point to a sense of rootlessness or anomie.
A lot of ethnic Romanians have ended up sharing the sense of displacement many detect in various Roma communities. Romania is merely a platform or a lodging house which one enters or leaves without any drama. Being Romanian is an easy label to attach without possessing too much meaning. 
I would add a note of caution that this is not the same for emigres who have preserved Romanian culture, especially via the Orthodox church. But the loose identity fits those who have left the country poorly-educated, and with no grounds for feeling respect for the main symbols of the Romanian State either in terms of institutions or individuals." 
Tom Gallagher

Primul val de cetateni romani a parasit tara odata cu deschiderea granitelor dupa Revolutia sangeroasa din 1989 , al doilea la Mineriada barbara din 1990, al treilea la protestele reprimate din august 2018, etc.,etc. 
Rezultatul este acela ca Romania a ajuns in topul mondial al emigrarii, iar 6 milioane de romani au plecat unde au vazut cu ochii (https://hotnews.ro/romnia-locul-17-n-lume-la-emigrare-aproape-6-milioane-de-romni-au-ales-sa-lucreze-si-sa-se-stabileasca-n-strainatate-la-6-romni-care-emigreaza-aducem-un-imigra-14982 ).
Discrepanta dintre forma si fond a atins apogeul. La suprafata si din punct de vedere al P.I.B.-ului si nivelului de trai Romania s-a integrat in Europa (https://www.zf.ro/eveniment/pib-ul-romaniei-atins-1-600-mld-lei-2023-cel-inalt-nivel-istorie-22332901), dar aceasta stralucire de suprafata  coexista cu involutia catastrofala a educatiei , culturii si destructurarea tesutului social . 
Depresia sociala , sentimentul de abandon , dezradacinare ,  depersonalizare si pierdere a identitatii culturale si nationale sunt adevaratele probleme ale societatii romanesti care nu sunt vizibile pentru guvernanti , dar sunt traite acut de guvernati. 
Remarcabila dezvoltare a unor orase din tara integrate european prin fondurile UE nu anihileaza subdezvoltarea si starea catastrofala a satelor romanesti5) parasite si uitate de toti si de toate, dar care sunt si acum tinta principala si masa de manevra a tuturor campaniilor electorale. 
In lipsa unui proces al comunismului si al Securitatii si in lipsa justitiei sociale6) , Romania sau ce a mai ramas din ea dupa o jumatate de secol de comunism,  a murit  la Revolutia din 1989, la Mineriada din 1990, la protestele din august 2018,etc.
Rezultatul este o catastrofa demografica urmata inevitabil de o catastrofa sociala deoarece prin politicile sinucigase ale guvernantilor , tinerele generatii care ar fi putut ridica tara , au plecat deja in cele patru zari, iar hemoragia continua in mod inexorabil. 
Daca regimul comunist a debutat prin distrugerea elitelor politice si intelectuale , regimul postcomunist a avut alt obiectiv. Cei care puteau cu adevarat sa aduca schimbarea au fost eliminati sau alungati , direct sau indirect, prin toate mijloacele  posibile aflate la indemana puterii instaurate dupa caderea comunismului si la cel mai inalt nivel printr-un comportament incalificabil din punct de vedere civic ( https://www.bursa.ro/niciunul-dintre-absolventii-bursei-guvernul-romaniei-nu-a-fost-angajat-de-stat-4248082 ; https://web.archive.org/web/20250113134239/https://www.bursa.ro/niciunul-dintre-absolventii-bursei-guvernul-romaniei-nu-a-fost-angajat-de-stat-4248082) .
 Aceasta stare de fapt este negata de (de)formatorii de opinie , personalitatile culturale si intelectualii de serviciu care vad aceasta perioada istorica drept una plina de succese ( este foarte adevarat pentru cei care au condus tara si inainte , si dupa caderea comunismului si si-au asigurat financiar familiile pentru generatii ) , dar resimtita drept plina de esecuri pentru cei care "au pierdut trenul"  : 

" Cum am putea ieși din această retorică a eșecului, pentru că noi o folosim în continuare? Și mie mi se pare că, folosind-o, practic, ducem în derizoriu Revoluția, ducem în derizoriu sacrificiile de atunci, spunând că practic a fost ratată.

E o întrebare grea. Cred că trebuie să dispară generația pur și simplu, odată cu scara istorică, trebuie să dispară generația celor care folosesc tipul ăsta de retorică într-un mod, aș spune, auto-referențial, încercând să-și construiască un podium al propriei legitimități, al propriei demnități, al unei verticalități nealterate (s.n.).
Ei bine, tipul ăsta de sentențiozitate etică (s.n.)  cu care trimit în derizoriu tot ce s-a întâmplat în ăștia 30 de ani este mai degrabă eșecul lor personal (s.n.) decât eșecul lumii noastre și al societății sau al celor care au făcut posibilă România de astăzi."

https://spotmedia.ro/stiri/politica/eleva-din-braila-care-a-iesit-razand-de-securitate-rockerii-care-i-au-speriat-pe-securisti-profesorul-care-a-avut-curaj-putem-noi-spune-ca-au-fost-invinsi-interviu

Chiar daca timp de 35 de ani cetatenii romani au dovedit in mod constant  optiunile lor pro-NATO si pro-UE, mentalitatea de buncar si de cetate asediata la nivelul decidentilor politici si a structurilor de stat a ramas aceeasi, iar mass-media si (de)formatorii de opinie au completat tabloul . 
Dupa modelul S.R.I. infiintat de un ofiter de Securitate cu 6 identitati ( https://evz.ro/misterioasa-identitate-virgil-magureanu.html)  , spatiul media a fost populat cu o intreaga flora si fauna de colaboratori ai fostei Securitati, (de) formatori de opinie cu 4 identitati , de "analisti politici " cu mentalitati de "intelligence",etc.  :

H. D. Hartmann: „Am avut patru IDENTITĂȚI. Sunt fiul primei și unicei femei care a fost general de Securitate din România”

„Mereu am comparat și voi compara presa cu un serviciu secret (s.n.) . Jurnalistul ar trebui să fie spion”.(s.n.)

In final a urmat explozia mentalitatii conspirationiste de tip securist care in forme insidioase a infestat spatiul virtual si spatiul mediatic romanesc :



Pe  cale de consecinta , spatiul mentalitatilor si al conflictelor ideologice  a devenit  terenul ideal pentru dezinformare, intoxicare si manipulare . 




In toate aceste etape mingea a fost ridicata in mod repetat la un fileu ocupat la momentul oportun de catre Calin Georgescu care a cules toate frustarile acumulate de romani . 


5. Decodificarea ingineriei sociale 

Aparitia fulminanta a lui Calin Georgescu isi are explicatia in trecutul care ne bantuie , respectiv in continuitatea intre regimul comunist si regimul post-comunist . 
Aceasta continuitate nu se refera la ideologia comunista abandonata in 1989, ci la nucleul dur al sistemului comunist , respectiv Securitatea , metodele si in mod special mentalitatea ei care in toata perioada comunista a luptat cu  " dusmanul de clasa ". 
Dupa caderea comunismului in 1989, Securitatea nu a fost desfiinta , ci  absorbita in mod oficial de Ministerul Apararii Nationale  "pentru a fi controlata " , dar  noul Serviciu Roman de Informatii (S.R.I) aparut in 1990 a fost infiintat si condus tot de un fost ofiter de Securitate  ( https://evz.ro/misterioasa-identitate-virgil-magureanu.html). 
Dupa acelasi algoritm, Serviciul de Informatii Externe initial a fost condus de seful retelei  Caraman care inainte de caderea comunismului penetrase NATO ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Caraman ),ulterior de alti spioni comunisti ( https://hotnews.ro/am-fost-vreme-de-30-de-ani-spion-l-au-verificat-pe-fostul-director-adjunct-al-sie-silviu-predoiu-si-in-2010-dar-atunci-nu-l-au-gasit-lucrator-al-securitatii-apoi-cnsas-a-primit-un-1818612). 
Cum vechile naravuri dispar atat de greu, nu a fost o surpriza pentru nimeni ca unii dintre senatorii romani unsi cu toate alifiile cred ca totul se poate cumpara sau este de vanzare inclusiv certificatele ORNISS de acces la secretele NATO ( https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/noi-informatii-in-cazul-senatorului-eugen-pirvulescu-intrat-inca-o-data-in-vizorul-dna-ar-fi-intermediat-o-mita-de-60-000-de-euro-2965029 ).
Pe cale de consecinta si dupa principiul "pe cine nu lasi sa moara , nu te lasa sa traiesti", societatea romaneasca a platit pretul pentru tolerarea si conspirarea Securitatii care tot timpul a avut nevoie de "dusmanul de clasa " intern si extern care a fost ratiunea ei de existenta. 
Rezultatul s-a vazut peste exact 35 de ani cand Calin Georgescu , fost membru al retelei de spionaj Caraman (https://stirileprotv.ro/stiri/politic/kelemen-hunor-calin-georgescu-a-apartinut-retelei-caraman-mihai-caraman-spionul-comunist-care-a-penetrat-nato.html ) si lansat in spatiul politic autohton cu sprijin rusesc , la prima vedere a luat prin surprindere (?) autoritatile , alertand NATO si Uniunea Europeana si bulversand intreaga societate romaneasca, dar nu si armata.
In mod paradoxal unii dintre ofiterii armatei romane intrata in NATO , il sustin pe acest impostor adept al intelepciunii rusesti si care sustine iesirea Romaniei din NATO si UE , "din patriotism"  cum sustine un general roman cu studii facute la Harvard ,  (https://adevarul.ro/politica/de-ce-unii-dintre-ofiterii-armatei-romane-il-2419909.html ).
Sa analizam impreuna etapele ale unei complicate operatiuni de inginerie sociala "undercover" prin care actorii sociali devin piesele unui scenariu de tip hibrid in care Securitatea care oficial "a disparut" in 1989  devine actor si regizor intr-o farsa sociala de proportii colosale . In esenta , de la vanatoarea dusmanului de clasa pana la disparitie , s-a ajuns la reinventarea si reactivarea lui : 

I. Vanatoarea de legionari editia 1948 
Etichetele si stigmatizarile infamante folosite de catre Securitate ( s.n.) au pus semnul egalitatii intre miscarile spirituale , culturale , nationale , etc. si crimele comise de legionarii extremisti din 1941 . Rezultatul a fost decimarea intregii elite intelectuale si politice si o vanatoare de vrajitoare extinsa la scara intregii societati .  

(cf: https://archive.org/details/ComisiaPrezidentialaPentruAnalizaDictaturiiComunisteDinRomania-Raport (2006) pag. 461, 163, 274).

 

II. Vanatoarea de legionari , editia 1990 : 
„În cursul după-amiezii, acţiunile violente ale elementelor extremiste de tip legionar (s.n.)s-au intensificat. Au fost atacate şi incendiate clădirile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi Casei de Mode, personalul fiind blocat în interior. Au fost capturate arme. A fost distrus şi un număr important de automobile parcate în zonă. Au fost devastate magazine şi localuri publice. Încercările pompierilor şi factorilor de ordine de a interveni au fost sistematic împiedicate de aceleaşi elemente anarhice, legionare(s.n.). Este de acum clar că ne aflăm în faţa unei tentative organizate, pregătite din timp, de a răsturna prin forţă, prin violenţă dezlănţuită, conducerea aleasă în mod liber şi democratic a ţării la 20 mai a.c. Ne adresăm tuturor forţelor democratice ale ţării (s.n.) care şi-au dat votul pentru libertate şi stabilitate în România, cu chemarea de a sprijini acţiunea de lichidare a acestei rebeliuni legionare(s.n.), de a concura cu forţele de ordine şi cu armata pentru restabilirea ordinii, izolarea şi arestarea elementelor extremiste(s.n.) care trebuie aduse în faţa justiţiei pentru a da socoteală pentru cele comise.” 
Ion Iliescu
13 iunie 1990, ora 21.00
http://www.evz.ro/sa-nu-uitam-mineriada-sangeroasa-din-13-15-iunie-1990-s-a-facut-dreptate-dezbaterea-zilei.html 

 

III) Vanatoarea de legionari , editia 2014 : 
” De pilda, ignorarea de către consilierul Muraru a ceea ce pare să fie ( s.n.) pozitia domnului Octav Bjoza, primul decorat de dl Klaus Iohannis cu cea mai inalăa distinctie a statului, in raport “martirii legionari”, cei care l-au invătat ce inseamnă morala: “Mi-au marcat tot restul vieții. de la ei am învățat pentru totdeauna că nimic nu se poate realiza fără morală (…) Tot ei mi-au atras atenția că neamul românesc este bântuit de trădători, de vânzători de țară și au avut dreptate. Din cazua asta îi voi purta în mintea și sufletul meu, câte zile voi avea”,a spus președintele AFDPR. Mă intreb ce are de spus IICCMER? Dar Institutul “Wiesel”? Ambele institute au ca misiune confruntarea onestă cu trecutul traumatic. Deci lupta impotriva mistificărilor, a minciunilor propagandistice, a nostalgiilor comuniste si fasciste. Evident, lucrurile trebuie verificate atent. Dar dacă aceasta e pozitia d-lui Bjoza, si se pare(s.n.) ca asa stau lucrurile, dl Muraru i-a făcut un imens deserviciu noului presedinte al României. Presedintia Iohannis n-ar fi trebuit să inceapă cu decorarea unui mărturisit simpatizant al “moralitătii” legionare . Nu mi-l pot imagina pe presedintele Germaniei, dl Joachim Gauck, ridicand in slăvi pe un simpatizant al “moralitătii” naziste sau comuniste.” 
Vladimir Tismaneanu,
22 decembrie 2014
http://www.contributors.ro/politica-doctrine/presedintele-iohannis-unii-consilieri-de-la-cotroceni-si-riscul-datului-in-bara/ 

 

IV) Vanatoarea de legionari, editia 2015 ( Contestarea statului moral al detinutilor politici ) 
“Ultima chestie care ne mai trebuia acum, in tara asta, era ca toti astia sa se grupeze in jurul legionarismului si extremismului sub pretextul si acoperirea nobilei idei de “detinut politic” inteleasa ca tabu mental si moral, ca entitate mistica intangibila criticii si evaluarii rationale, etc.etc.” 
Dragos Paul Aligica
01.01.2015
http://www.blogary.ro/editorial/dezbatere-cu-legionaroizii-echidistanti-si-reformatori/ 

 

V) Vanatoarea de legionari, editia 2016 : 
” Eu nu cred că Blandiana şi-a imaginat vreodată că discursul ei ar putea fi comparat cu cel al lui Corneliu Zelea Codreanu( s.n.). O invit din tot sufletul să o facă şi să decidă apoi dacă îşi păstrează ideile.”
”La capătul drumului pe care şi-a lăsat primii paşi conceptuali Liiceanu nu se află o gară legionară. E una nazistă.” 
Mircea Toma
30.03.2016

https://web.archive.org/web/20160331185039/http://adevarul.ro/news/societate/sfanta-batranete-legionara-ana-blandiana-disidentul-gabriel-liiceanu-1_56fb915d5ab6550cb8628285/index.html


Trecuta in caratina dupa caderea comunismului, Securitatea s-a adaptat rapid la noile realitati prin reinventarea obiectului muncii.
Punctul de inflexiune al regimului politic ajuns la putere dupa caderea comunismului si folosit pentru revenirea la setarile lui initiale a fost cea mai puternica miscare de revolta impotriva comunismului aparuta dupa 1989  respectiv cea din Piata Universitatii ,1990. 
In cazul de fata performanta Securitatii este una absolut terifianta prin strategia cinica aplicata. 
Cea mai mare  manifestatie anticomunista din Romania care a provocat admiratia Europei si a intregii comunitati internationale a evoluat in realitate sub plasa de paianjen a fostei Securitati . 
Marian  Munteanu 
( https://ro.wikipedia.org/wiki/Marian_Munteanu ) a fost initiatorul si principalul coordonator al demonstrației din Piața Universității (aprilie-mai 1990) , al grevei naționale studențești din decembrie si primul presedinte al Aliantei Civice. 
In acelasi timp a fost cel care a sustinut ideile legionarilor  si inainte ( foarte interesant deoarece Securitatea urmarea inca legionarii si simpatizantii lor !) si dupa 1989,  iar dupa 1990  miscarea detinutilor politici inclusiv a fostilor legionari. 
Prin sustinerea martirilor respectiv a detinutilor politici in care erau inclusi si fostii adepti ai legionarilor , Marian Munteanu a lipit cu intentie sau nu eticheta de "legionari" pe spatele miscarii studentesti care a fost principala forta in miscarea Pietei Universitatii din Bucuresti, 1990.
Acesta a fost exact pretexul invocat de presedinte Ion Iliescu in final pentru a chema societatea sa lupte impotriva "miscarii legionare" . Rezultatul a fost terifianta  Mineriada din 1990 in care minerii au fost executantii , iar fosti ofiteri de Securitate din S.R.I.ul condus de Virgil Magureanu au fost coordonatorii.  Absolut straniu este ca Marian Munteanu s-a aliat ulterior exact cu Virgil Magureanu oripiland opinia publica ( este ca si cum victima isi ia drept partener si de buna voie chiar pe tortionarul ei !) , dar acesta a fost doar inceputul unei colaborari fructuoase care semnala secrete ingropate mult mai adanc.
Peste ani s-a dovedit ca liderul demonstratiei din Piata Universitatii a fost in realitate un colaborator al Securitatii ( https://adevarul.ro/stiri-locale/bucuresti/exclusiv-marian-munteanu-sursa-ioan-a-1714022.html ), care a avut rolul de a stimula si coordonat miscarea civica pentru a fi controlata permanent. Si cercul s-a inchis.


5. Decodificarea ingineriei sociale aplicate

Strategia aplicata in acest caz pe scena sociala este una extrem de sofisticata in care Securitatea si-a schimbat forma , obiectivele si metodele aplicate fiind consecutiv si simultan director de productie , scenarist,regizor si actor in functie de context.
In prima etapa respectiv dupa instaurarea comunismului , Securitatea isi vana tintele  ( legionarii, anticomunistii , opozantii regimului si disidentii era "obiective " ), legionarii fiind folositi ca pretext pentru a elimina orice manifestare de opozitie. 
In a doua etapa , in anii `80 Securitatea a inceput sa actioneze in mod straniu in raport cu cel mai important obiectiv si dusman al ei. 
In totala contradictie cu ideologia regimului, Securitatea a inceput sa tolereze, sa incurajeze si sa stimuleze ideile tintei respectiv ideile  extremiste ale miscarii legionare, rezultand national-comunismul , desi contradictia logica era evidenta. 
Conform ideologiei regimului comunist , legionarii erau  dusmani de clasa si erau inca vanati de Securitate, dar dupa anii `80 , nu si  ideologia lor .
Aceasta a fost adoptata si stimulata de Securitate , cu mentiunea ca  propaganda facuta ideilor dusmanului de clasa nu era pentru oricine.  Cum s-a aflat ulterior , aceasta era un atribut exclusiv al instantei care ii vana si al colaboratorilor ei. Cercurile in care prin anii `80 erau discutate ideile legionare erau incurajate si controlate de Securitatea care in mod paradoxal a adoptat aceasta ideologie pentru ratiuni ascunse. 
In a treia etapa respectiv in 1990, Marian Munteanu include legionarii in miscarea anticomunista, iar eticheta aplicata pe spatele acesteia avea scopul de a decredibiliza aceasta miscare. In acest caz legionarii au fost desemnati din nou drept tinta , acesta fiind  pretextul folosit pentru a declansa represiunea impotriva acestei miscari.
Dupa lichidarea miscarii anticomuniste, urmatoarea tinta a fost decredibilizarea detinutilor politici, in aceasta etapa legionarii fiind folositi din nou pentru a ataca alt front al opozitiei anticomuniste.
In sfarsit, in ultima etapa eticheta legionarilor a fost utilizata pentru atacul personalitatilor culturale mai vechi sau mai noi care incearcau sa valorizeze istoria trecuta , patriotismul si identitatea culturala a acestei tari, personalitati identificate fortat cu adeptii legionarilor. 
Prin aceasta prestidigitatie este ecranata si trecuta in umbra orice tentatativa de opozitie politica si orice manifestare a patriotismului. 
Scopul mentalitatii si mitologiei securiste a fost acela de a exalta nationalismul si extremismul de tip legionar pentru a acapara scena sociala si a bloca odata pentru totdeauna discursul normalitatii sociale, culturale si civice care a fost scoasa pe tusa :

Ana Blandiana - Istoria ca viitor

Pe acest fundament solid construit anterior campania electorala fulgeratoare a lui Calin Georgescu si a celor din spatele lui a combinat perfect temele si frustrarile trecutului cu obsesiile si frustrarile  prezentului impuscand mai multi iepuri deodata : 

" S-a ales „metoda nostalgiei”, adică o referire permanentă la perfecțiunea vremurilor trecute, comparate cu duritatea celor prezente, folosindu-se un mecanism psihologic banal și comun tuturor oamenilor - idealizarea amintirilor.
Din această metodă s-au dezvoltat, ulterior, naționalismul, conspiraționismul istoric - dacopatia, glorificarea ceaușismului, a comunismului și fundamentalismului religios."

Emilian Isaila 

Mecanismul psihologic implicat in elucubratiile lui Calin Georgescu a fost demontat in detaliu si in implicatiile sale profunde prin analiza  facuta de Anne Applebaum in The Atlantic noului obscurantism care permite distrugerea institutiilor democratice existente.( https://www.theatlantic.com/magazine/archive/2025/02/trump-populist-conspiracism-autocracy-rfk-jr/681088/).   
In Romania a fost reactia a fost una diferita. Societatea romaneasca a fost luata prin surprindere atunci cand toti candidatii oficiali la functia de presedinte au fost depasiti de unul scos din joben. 
Mai mult decat atat, pozitia si elucubratiile lui Calin Georgescu au fost validate indirect prin deferenta inexplicabila arata exact de cei care ar fi trebuit sa-i conteste si pozitia , si discursul. 
Daniel David,  psiholog , fost decan al Facultatii de Psihologie , fost rector al Universitatii Babes - Bolyai din Cluj si  actual ministru ii scrie ceremonios o lunga scrisoare deschisa  "ca român și, mai general, ca om de știință (profesor/cercetător)" , dar si de profesor de stiinte cognitive care chipurile il contrazice : 

" Eu cred într-o societate modernă construită pe doi piloni, știința și religia (s.n.) ! De aceea îi chem alături de mine pe toți cărora le pasă de copiii lor și de propria persoană să urmăm cu bun-simț calea normală a științei și religiei ."

Daniel David
https://cursdeguvernare.ro/daniel-david-despre-contradictiile-domnului-calin-georgescu-intre-pace-agresivitate-demnitate-si-thank-you-for-the-heck.html

Dincolo de impactul social major , performanta obtinuta de Calin Georgescu este una absolut uluitoare care nu putea fi obtinuta fara sprijinul sistemului din care a facut parte.
Explicatia este una de manual. Securitatea disparuta si ajunsa in postura somerului s-a adaptat la noile realitati respectiv a reinventat si reactivat "dusmanul de clasa" . 
Mai mult decat atat a preluat , adoptat si adaptat discursul victimei care in realitate nu a fost formata doar din "legionari" , ci din toti cetatenii Romaniei deveniti masa de manevra si curtati asiduu doar in campaniile electorale pentru a le obtine votul .
Recursul la metoda presupune amestecul categoriilor si estomparea reperelor morale.
Prin acest construct topologic victima a fost asasinata administrativ , trecuta in culise si lipsita de dreptul la cuvant , iar Securitatea prin interpusii , urmasii si mostenitorii ei  respectiv prin parazitarea si infiltrarea partidelor politice respectiv a organizatiilor profesionale si civice a reusit performanta de a trece si la putere, si in opozitie, iar cel mai bun argument este explozia mentalitatii de tip securist in spatiul mediatic.
In modul cel mai  straniu si ca sa nu mai existe niciun dubiu ,  tinerii specialisti romani formati in Occident pledeaza in mod deschis pentru rolul conducator al disparutei Securitati in Romania de azi : 

Alexandru Căbuz spune:
13/12/2012 la 17:56
Conform argumentului meu, Securitatea, în special eşaloanele superioare, managementul, a fost chiar exponentul principal al noii elite născute în perioada comunistă. Practicile ei sunt acea violenţă fizică şi morală menţionată în articol. Adică lichidarea oricărei opoziţii, şi practicile imorale de intimidare. Realitatea este că acest gen de comportament violent, şi fizic şi moral, este caracteristic proceselor de formare a noilor elite. Şi aristocraţia britanică, în perioada ei de formare, a fost doar un fel de castă războinică, care teroriza ţărănimea engleză în evul mediu. Ulterior, s-au mai şlefuit, şi au produs Magna Carta, în 1215, şi ulterior revoluţia parlamentară, în 1688. Dar iniţial erau nişte războinici (a se citi jefuitori şi violatori în serie…).
Rămăşiţele elitei comuniste, din care Securitatea formează un segment important (deşi nu majoritar), sunt exact noua elită de care vorbesc, şi care a câştigat alegerile pe 9 decembrie. Aceasta este clasa conducătoare a României, şi acum, şi în viitor. Problema principală este lipsa sa de maturitate şi responsabilitate, care explică comportamentul uneori primitiv, sfidător şi imoral. Argumentul este că ea trebuie să înceapă să îşi asume rolul de clasă conducătoare cu mai multă seriozitate şi responsabilitate.


Pe cale de consecinta Romania a devenit un spatiu magic, un joc al oglinzilor paralele si un teatru al umbrelor unde se joaca cu alte masti aceeasi eterna piesa respectiv o jungla a lui Meinong in care identitatile si categoriile devin incerte , sub ceva se ascunde altceva si totul devine posibil cu ajutorul conceptului de securitate nationala :

" Pe scurt, înlocuirea cuvântului siguranță națională, din titlul legii, cu securitate națională (s.n.) generează oportunități pentru construirea statului-Leviathan. Prin această modificare simplă scopul final al statului modern- asigurarea securității cetățenilor săi- devine acum DOAR apanajul serviciilor de informații, fără a reglementa și contribuția decidenților politici civili, a armatei, a jandarmeriei sau a polițiștilor."

Marian Zulean - Puterea politică și securitatea națională: la început a fost cuvântul…
(http://www.contributors.ro/administratie/puterea-politica-%C8%99i-securitatea-na%C8%9Bionala-la-inceput-a-fost-cuvantul/)

https://revista22.ro/vis-a-vis/sabina-fati/orniss-securisti-siguranta-nationala

Acest concept  cuprinde tot ce misca in tara aceasta :

” …starea naţiunii, a comunităţilor sociale, a cetăţenilor şi a statului, fundamentată pe prosperitatea economică, legalitate, echilibru şi stabilitate socio-politică, exprimată prin ordinea de drept şi asigurată prin acţiuni de natură economică, politică, socială, juridică, militară, informaţională şi de altă natură(s.n.), în scopul exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, manifestarea deplină a libertăţii de decizie şi de acţiune a statului, atributelor sale fundamentale şi a calităţii de subiect de drept internaţional ”.

Sursa : Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici

Intr-o asemenea viziune si interpretare , bugetul serviciilor de informatii trebuie sa fie unul pe masura ( dupa unele date fiind cel mai mare din Europa ) si trebuie sa fie marit zdravan si anul acesta mai ales pentru ca surpriza Calin Georgescu a reusit sa treaca pe sub radar ( 
In comunism Securitatea era sub controlul partidului comunist , in postcomunism respectiv in noua democratie ,  Parlamentul si intreaga societate trec sub controlul serviciilor de informatii cum a recunoscut o persoana care din motive lesne de inteles a preferat sa ramana anonima :  

"Una dintre misiunile serviciilor secrete este aceea de a avea un control permanent asupra societatii, in general si a institutiilor sau organizatiilor ,in special iar , modalitatea cea mai eficienta este aceea prin care, un (fost) lucrator se infiltreaza ,sub diverse forme si in diferite functii ,in institutia sau organizatia respectiva.In general, se prefera ca acesta sa acceada la o functie de conducere.In aparenta, structura de informatii pare sa fi renuntat la propriul angajat dar,ea il foloseste atat timp cat randamentul sau nu este influentat in mod negativ de vreo boala,de vreo incalcare flagranta a legii sau deconspirare iar, trecerea in rezerva nu inseamna ca structura de informatii a renuntat la acesta . Sa nu uitam ca ,psihologia este o arma si ca orice arma ,trebuie controlata . Cum? Prin ...ofiterii care conduc COPSI ( Colegiul Psihologilor din Romania ) ."

Metoda este una clasica in care infiltrarea sub acoperire in randurile partidelor politice de opozitie, organizatiilor profesionale si organizatiilor civice aparute dupa caderea comunismului  , conduce la preluarea initiativei (echivalentul "intoarcerii armelor" folosite in diversiunile bolsevicilor de altadata ). Cum nimic nu este nou sub soare, revenim la antica dilema "cine-i pazeste pe paznici". 
Pentru cei avizati , nu este o surpriza ca primul tur al alegerilor prezidentiale din noiembrie 2024 prin candidatura bizara a lui Calin Georgescu si reactia fanilor sai ,a repetat situatia din "Duminica Orbului" , 1990 (https://romania.europalibera.org/a/de-ani-de-la-alegerile-din-duminica-orbului/30624120.html ) atunci cand romanii au votat masiv pe candidatul Ion Iliescu in contrast cu cei mult mai putini care au incercat sa arate uriasa manipulare prin mass-media ( " Cu televizorul ati mintit poporul",etc.). 
Si acum ca si atunci alegerile aparent libere au stat sub semnul manipularii, diversiunii si razboiului psihologic in care mass-media de atunci si retelele sociale de acum au modificat perceptia omenilor asupra realitatii.
Cu exceptia anului 1996 ( singurul moment al unei alternante reale la putere ) atunci cand Emil Constantinescu a fost ales presedinte prin vot direct cu peste 7 milioane de voturi in fata lui Ion Iliescu, pe scena politica romaneasca a fost  aratata in mod  constant  "pisica neagra" pentru ca votantii sa aleaga mereu "pisica alba". 
Ce se intampla in culise nu este de domeniul public si nu mai intereseaza pe nimeni pentru ca nu te poti lupta cu ceva ce oficial nu mai exista exact ca in celebrele versuri ale poetului national : "Era pe cand nu s-a zarit, azi o vedem si nu e ".
Oficial Romania a intrat in NATO si UE, cetatenii ei si-au demonstrat in cele trei decenii democratie aderenta la principiile democratiei si statului de drept , dar mentalitatea celor care o conduc sta inca la portile Orientului, iar votul manipulat al cetatenilor este pe cale sa intoarca Romania catre "intelepciunea ruseasca". 
Acesta a fost votul liber ( ?) al cetatenilor in 2024 si aceasta este democratia romaneasca de tip nou.   
In acest tip de democratie resetarea sistemului politic are loc doar dupa principiul cubului Rubik , respectiv tectonica placilor sistemului este intotdeauna de suprafata si de ochii lumii, dar centrul ramane inghetat si imobil deoarece permite mereu intoarcerea sistemului la setarile lui initiale.
Daca primii 35 de ani de democratie au fost irositi deja, nu ramane decat speranta ca urmatorii 35 nu vor fi irositi la fel.



Note 

1) Neantul a fost in acest caz o ceata mentinuta artificial la varful piramidei politice si sociale. In realitate, Calin Georgescu a gravitat mereu in jurul puterii comuniste si post-comuniste. 

2) VIDEO INTERVIU Ion Cristoiu: „Toţi cei care şi-au făcut ziare în anii '90 aveau în spate «băieţii». Era fosta Securitate care voia să facă bani“

3)Cum credem noi ca ne vad strainii si cum ne vad ei cu adevarat? Sandra Pralong a discutat online cu cititorii


4) Peter Gross -  Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 , Editura Nemira, Bucuresti, 2015

5)Scrisoarea unui irlandez către un comisar european: „România este ţara ultimei civilizaţii rurale autentice a Europei. Aici are loc un cataclism“

De comparat aceasta scrisoare din 2015 cu starea civilizatiei rurale in 2025 si cu ce face sau nu face de 35 de ani Ministerul Agriculturii si de 28 de ani o asociatie mamut care se ocupa de satele si comunele Romaniei :



6) Procesele politice care se prelungesc timp de 35 de ani in mod mod cinic si fara pronuntarea unei sentinte sunt o rusine pe obrazul justitiei si o palma data democratiei romanesti :



                                                                                   - //- 



Dennis Deletant <...@gmail.com>

Feb 19, 2025, 3:20 PM
to

Sergiu Simion <.....@gmail.com


Draga Domnule Simion,
Va felicit pentru aceasta analiza incisiva.
Multa sanatate,
Dennis Deletant

Prof. Dr Dennis Deletant OBE

Emeritus Professor, School of Slavonic and East European Studies,
University College, London.





Sergiu Simion <.....@gmail.com>
Feb 19, 2025, 10:48  PM
to
Dennis Deletant <...@gmail.com>

Draga Profesore Deletant, 

Personal cred ca fac parte din cei care scriu , dar care nu vor nimic pentru ei . Analiza despre care discutam este in realitate o eliberare . Am scris ca sa comunic public ceea ce am trait si am inteles despre lumea de aici , respectiv ceea ce as fi vrut  sa citesc scris de altii  . Mi-am trait tineretea in comunism ( aveam 35 de ani in 1989 ) si urmatorii 35 in postcomunismul denumit pompos libertate si democratie. In primii 35 de ani m-au salvat cartile , in urmatorii m-a salvat profesia de psiholog practician pentru care m-am orientat si pe care am ales-o ( dupa ce am renuntat la cea de inginer si de profesor )  ca sa inteleg si sa lupt cu lumea in care am trait si traiesc.
In 2006 am avut confirmarea ca aceasta profesie a fost confiscata de structurile vechiului regim   (https://sergiusimion.blogspot.com/2007/04/istoria-conspirativa-a-psihologiei-si.html ) si am renuntat in mod public sa mai practic aceasta profesie devenita mijloc de control psihosocial  ( https://web.archive.org/web/20071106233145/http://www.alternativaonline.ca/Atitudini0701.html). 
Ceea ce atunci era demonstrat doar pentru un domeniu ( este drept, foarte sensibil ) , ulterior a devenit regula. 
Pe cale de consecinta aceasta analiza care isi citeaza sursele a fost posibila doar datorita materialui clientului ( scripta manent ) care este de domeniul public . 

Cu respect si prietenie ,

Sergiu Simion

Publicat de la Niciun comentariu:

miercuri, 29 ianuarie 2025

Istoria ca viitor ( Ana Blandiana, 2016 ). Un text profetic



ISTORIA CA VIITOR *)

Discursul doamnei Ana Blandiana de acceptare a titlului de Doctor Honoris Causa, pe care i l-a acordat Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca (2016)


Aș vrea ca să încep rugându-vă să nu priviți ca pe o întâmplare stranie faptul că un scriitor ca mine vine să vă vorbească despre istorie. Numai din perspectiva finală a ultimului secol, care a apropiat poezia mai mult de joc decât de religie, acest lucru poate să apară nefiresc. În Grecia preclasică, dimpotrivă, aezii erau purtătorii din generație în generație ai memoriei colective, devenită în egală măsură poem și istorie, iar în mitologie Memoria – Mnemosine – era mama tuturor muzelor.
Titlul alocuțiunii pe care am pregătit-o pentru acest prilej solemn – pe care n-aș fi îndrăznit să-l visez niciodată în lungii ani în care singura mea speranță fără măsură era să devin studentă a acestei prestigioase universități – este Istoria, ca viitor, ceea ce nu înseamnă că voi îndrăzni să mă erijez în istoric și să prezint sub acest titlu un studiu ci, mai degrabă, sau chiar dimpotrivă, îi voi permite scriitorului care sunt să privească istoria ca pe o sursă de subiective proiecte de trecut, cu atât mai tulburătoare cu cât reușesc să-și întindă umbrele până la noi și mai departe.Faptul că Facultatea de Studii Europene este cea care a avut inițiativa onoarei care mi se face azi - initiativă careia i s-au alăturat atât Facultatea de Litere,cât și cea de Istorie și Filozofie - m-a determinat să aleg ca arie a meditației nu țara, ci continentul căreia îi aparținem și care de altfel este mai în cumpănă și mai amenințat azi decât alteori.
Nu există nici o îndoială că omenirea de azi este în criză. Dar există, oare, un singur moment al lungii sale istorii când să nu fi fost? Etimologic, în greaca veche cuvântul criză vine din verbul krinein care înseamnă a judeca, a analiza. Acest sens și consecințele sale fiind de altfel și partea de câștig a încercării. Dacă în acest moment Europa își vede puse sub semnul întrebării toate principiile - care au făcut-o să fie ceea ce este și pe care a făcut tot ce-a putut nu numai să le respecte ea însăși, ci să convingă și pe ceilalți să le respecte - ea este obligată să se oprească din goana irațională a profitului și progresului („un elan vers le pire”, spunea Cioran), să tragă aer în piept și să se judece, să se analizeze, să privească în trecut ca într-o oglindă retrovizoare – în care șoferul vede pe cine a depășit și cine intenționează să-l depășească - pentru a putea înainta corect. De altfel, Winston Churchill spunea: „Mă uit în trecut ca să am perspectiva drumului pe care îl am de urmat”.
Iar în nesfârșitul trecut crizele se înșiră ca mărgelele pe ață, una după alta, dar nu una lângă alta, despărțite între ele de nodurile aței, de scurte perioade de pace, de liniște, care se văd, privind în urmă, fericite, aproape miraculoase. Atlantida, epoca lui Pericle, imperiul lui Augustus, „la belle epoque”, anii '60 ai secolului 20. Mărgelele nu sunt de aceeași mărime și unele au forța să se înșire din nou, să revină, iar altele nu. Iar timpul nu mai are răbdare și dă tot mai mult senzația unui mixer care se învârte din ce în ce mai repede și amenință să se oprească prin explozie. Iată, n-au trecut decât 25 de ani de când aveam sentimentul că s-a încheiat un capitol din istoria omenirii și ceea ce trăim pare să spună că tot noi vom fi martorii încheierii capitolului următor. Etape care în trecutul imemorial duraseră milenii și în istoria civilizației noastre secole, abia dacă se-ntind acum peste câteva zeci de ani.
Un lucru este sigur: că istoriei recente începe să-i lipsească nu numai răbdarea, ci și fantezia. Tot mai mult ceea ce ni se întâmplă are aerul unei operațiuni copy-paste, a unei reluări abia dacă într-o nouă interpretare. Trăim catastrofe și tragedii cu un obositor sentiment de deja-vu, ca și cum ni s-ar fi dat o istorie second hand.
Nu e un secret pentru nimeni că epoca noastră seamănă izbitor cu cea de la sfârșitul imperiului roman. Același aer de sfârșit de sezon, de putere, de lume. Să ne amintim: Romanii nu mai credeau în proprii zei și nici nu mai știau bine care sunt aceia, pierduți în mulțimea de zei împrumutați de la popoarele pe care le cuceriseră. De altfel, romanii înșiși se mai regăseau cu greu în mulțimea de neamuri cucerite care lunecaseră spre centru, cucerindu-l. Pe vremea pătrunderii creștinismului, Roma se pare că nu avea mai mult de 60.000 de romani la o populație de un milion de locuitori , ceilalți erau veniți din alte regimuri ale globului. Nu mă refer aici la popoarele migratoare, ci la procesul chimic de amestec al raselor și etniilor pe care l-a presupus uriașul melting pot rezultat din cuceririle succesive ale Romei, devenită victima propriilor ei victorii. Astăzi 50% din populația Londrei este neengleză, iar în suburbiile Parisului sau ale Rotterdamului trebuie să îți repeți unde ești pentru a nu uita că te afli în Europa. În mod evident, în antichitate, ca și acum, cei cuceriți reușesc să cucerească, vechile colonii ocupă încet-încet centrul pe care în cele din urmă reușesc să-l dizolve printr-o subtilă subversiune, în care mentalitățile, credințele, tradițiile diferite sunt arme mai puternice decât armele propriu-zise, mai ales când foștii cuceritori nu și le mai respectă și chiar nu și le mai amintesc pe ale lor. Și pentru că se vede cu ochiul liber cum istoria se repetă, n-ar trebui decât să înțelegem ce a fost pentru a descoperi ce va fi.
Globalizarea nu este o descoperire a secolului 21. De-a lungul istoriei, de la hitiți, perși, babilonieni, fenicieni, greci, romani și până la imperiul britanic sau cel sovietic, fiecare mare putere a încercat să se mondializeze și a făcut-o pe măsura forțelor ei și a dimensiunilor cunoscute ale lumii. Alexandru cel Mare și Cezar au fost cei doi europeni care au avut ambiția și curajul să amestece populațiile lumii cunoscute, schimbându-le obiceiurile, înlocuindu-le limbile, infuențându-le religiile, transformându-le pentru a le stăpâni sau chiar stăpânindu-le pentru a le transforma. Astăzi nu se cunosc numele celor care au hotărât amestecul: în mod paradoxal democratizându-se și liberalizându-se, noțiunea de putere a devenit tot mai ocultă, iar dimensiunile ei, care nu mai sunt la scară umană, o împiedică să se personalizeze. Dar chiar dacă ar fi vorba de un proces obiectiv, determinat de progresul tehnic, satul planetar strângând la un loc nu numai informații, ci și populații, asta nu înseamnă că nu există o premeditare mai mult sau mai puțin vinovată, chiar dacă numai pentru faptul că îndrăznește să se joace de-a Dumnezeu. Un joc început odată cu turnul Babel, sfârșit mereu prost și reluat mereu, care pentru noi are ca gen proxim imperiul roman spulberat în cele din urmă de migrațiunea popoarelor.
Tot ce i se întâmplă Europei în ultima jumătate de an este, dincolo de motivațiile de ordin politic, adesea oculte, un prilej de obligatorie meditație asupra ei însăși, asupra condiției ei spirituale, acoperită, și aproape pierdută din vedere, în umbra groasă a obsesiei intereselor materiale. O gravă interogație asupra definiției ei. Este evident că în implacabila ciocnire a civilizațiilor, Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are credință. Și nu mă refer numai la credința în Dumnezeu, deși evident și despre asta e vorba, ci pur și simplu la puterea de a crede în ceva. Încleștarea dintre unul care crede cu tărie în adevărul credinței sale, oricât de aberant ar fi acel adevăr, și unul care se îndoiește de adevărul idealurilor sale, oricât de strălucitoare, se va termina întotdeauna cu victoria primului.
Ceea ce spun nu este o pledoarie pentru fanatism, ci una pentru încredere și fermitate. Să ne amintim dezbaterile de acum nu mulți ani în urma cărora Uniunea Europeană a optat să refuze sintagma „rădăcinile creștine al Europei”, infirmându-și astfel propria istorie și propria definiție culturală. Ni se va răspunde că Europa crede în libertate. E adevărat. Dar libertatea este o noțiune cu margini nesigure, în stare să producă orice, dar nu și să scuze orice. Din nefericire părinții democrației, când au scris Carta Drepturilor Omului, au uitat să scrie și o Cartă a datoriilor omului. „Unde nu este datorie, nu este drept, spunea Carol I, și unde nu este ordine nu este libertate”. Ordinea europeană odată sfărâmată sub pașii milioanelor de emigranți, libertatea Europei va rămâne o formă periculoasă cu un fond tot mai inexistent.
Îmi amintesc cât de impresionată am fost când l-am auzit pe Lech Walesa mărturisind că, după ce ani de zile muncitorul care a fost a luptat pentru libertate, a descoperit, devenit președinte, că de libertate răul profită mai mult decât binele. Și nu pot să mă împiedic să consider acest tip de concluzie explicația faptului că țările membre ale Uniunii Europene, care au trecut prin experiența traumatizantă a comunismului, sunt mai reticente, mai suspicioase și mai sceptice decât colegele lor occidentale, a căror corectitudine politică învățată de decenii pe de rost se întinde iresponsabilă între egoism și naivitate. Deceniile de represiune sălbatic organizată și de savante și diabolice manipulări i-au învățat pe estici să caute și să descopere răul programat, oricât de înșelătoare i-ar fi aparențele.
Dar dincolo de argumentele convingătoare ale programării refugiului ca invazie și dincoace de suspiciune, – privind nesfârșitele șiruri de oameni obosiți, cu copiii adormiți în brațe mergând de-a lungul liniilor ferate ale unui continent străin – nu poți să nu fii sfâșiat de compasiune, iar obligația de a-i ajuta să nu devină o nevoie nu numai a lor, ci și a noastră, respectând astfel nu doar drepturile omului, ci și legea infinit mai veche și mai adâncă a iubirii aproapelui și chiar a întoarcerii celuilalt obraz. Indiferent cine, și indiferent în cât de vinovat scop, a bătut gongul acestui exod, noi nu avem dreptul la indiferență nici față de această suferință omenească, nici față de explicațiile producerii ei. Pentru că aceste sute și sute de mii de oameni rătăciți pe drumurile lumii nu suferă doar de pierderea casei, de oboseală, de foame și de frig, ci și de manipulare, de îndoctrinare, de fanatizare, iar aceasta îi face și mai victime, de două ori victime. Și chiar dacă știm că a fi victimă nu e un certificat de bună purtare, ci rezultatul dramatic al unui raport de forțe niciodată nevinovate, știm și că nu avem dreptul să nu ne pese și că trebuie să găsim soluții atât pentru salvarea lor, cât și pentru salvarea noastră. Iar faptul că ne stârnesc compasiunea nu ne poate împiedica să ne stârnească neliniștea și aprehensiunea. În condiții mai mult sau mai puțin similare, Imperiul Bizantin și Imperiul Roman de Apus au plătit tribut popoarelor care lunecau spre ele, reușind să le oprească la limes și amânând astfel mersul implacabil al istoriei cu câteva sute de ani. Dar tot cenzurându-ne istoria am ajuns să nu o mai cunoaștem.
Dacă acceptăm, că actuala perioadă istorică seamănă în multe privințe cu perioada prăbușirii imperiului roman, atunci – ducând comparația mai departe pe un teren de o consistență oarecum diferită – putem accepta că fenomenul pe care a reprezentat creștinismul în căderea unuia, reprezintă lupta pentru drepturile omului azi. Diferențele dintre Noul Testament și Declarația Universală a Drepturilor Omului sunt prea mari pentru ca paralela să nu apară riscantă și, totuși, există două asemănări care o mențin în planul logic. Acestea sunt altruismul și capacitatea lor de a se lăsa manipulate. N-o să insist asupra comparației și n-o să vorbesc despre transformările pe care le-a suferit creștinismul primitiv devenind religie de stat, dar nu pot să nu subliniez că nu există moment mai greu în viața unei idei decât acela în care ea pare că învinge și nu există idee mai disponibilă manipulării decât o idee victorioasă. Aproape religie și mai mult decât politică, corectitudinea politică a trecut drepturile omului de la condiția de credință la aceea de dogmă, o dogmă care, ca orice dogmă, evoluează în afara spiritului critic și poate deveni, în situații neobișnuite, amenințătoare. În actualele condiții, potrivit Cartei Drepturilor Omului, Europa ar trebui să primească pe toată lumea, dar dacă ar primi pe toată lumea, Europa s-ar dizolva în propriul ei demers și ar înceta să mai fie Europa. Ceea ce uită cei cărora o asemenea aserțiune li se pare extremistă este că Europa este cea care a scris Carta Drepturilor Omului și, în măsura în care Europa dispare, odată cu ea dispar și drepturile omului.
Un exemplu major al istoriei ca viitor pornește de la întrebările legate de political correctness, un termen care se folosește în general în engleză pentru că tradus și-ar pierde încărcătura ironică pe care citările o conțin. Corectitudinea politică pare o locuțiune mai benignă, care poate fi discutată, căreia i se pot pune întrebări (cine a stabilit-o? în ce scop? respectarea ei face lumea mai comprehensibilă? omul mai bun?) în timp ce political correctness este pur și simplu un ordin care nu se discută, ci se execută, iar cei ce nu o fac trebuie să se pregătească să tragă consecințele. Mi-ar fi greu să precizez data cât de cât exactă de când acest dictat politico-intelectual a început să funcționeze. E clar însă că e vorba de o perioadă de dinainte de 1989 și că, la data respectivă, noi nu numai că aveam alte probleme și priorități, dar eram prea terorizați de cenzura, devenită cenzură interioară, și prea fascinați de strălucirea libertății occidentale, pentru ca să observăm pete în soarele ei.
O dată cu libertatea, însă după acomodarea cu lumina a ochilor exersați de decenii să-și ascută privirea în întuneric, s-a constat că cei ce cunoscuseră dogmatismul de tip totalitar puteau fi convinși mult mai greu decât intelectualii occidentali să accepte un alt tip de dogmatism, oricât de nobile i-ar fi fost intențiile. La urma urmei și comunismul a fost materializarea tragică a unei frumoase utopii. Political correctness nu era pentru estici decât o altă formă a cenzurii interioare, pe care am considerat-o întotdeauna mai periculoasă decât cenzura pur și simplu. Și ce era mai grav era faptul că, o dată cu insistențele dresării după niște reguli care te împiedicau să le judeci, apărea bănuiala că istoria poate să se repete, că, iată, un sâmbure al vechii societăți – interdicția de a judeca singur cu propriul cap lumea prin care treci – fusese implantat în visatele grădini ale viitorului, care riscau astfel să se umple de bălăriile trecutului. Mi-a plăcut întotdeauna să cred că istoria nu face marche arrière, dar descopeream acum că – mai derutant încă – nu era vorba despre o întoarcere ilicită în trecut, ci de prezența congenitală a germenilor trecutului în viitor.
O altă temă pe care prezentul o preia din istorie, istoria relativ recentă de data aceasta, este aceea a poziției față de ideea națională. Laborioasa construcție a secolului 19 care a dat coeziune și sens statelor naționale a fost introdusă în baia de acizi a demitizării și deconstrucției, pentru a se putea înălța pe terenul pustiit un alt edificiu, dictatura mondială a proletariatului,ieri, sau satul planetar,azi.. Satanizarea noțiunii de națiune, naționalitate, naționalism de către internaționalismul proletar sau de către political correctness, chiar dacă are scopuri diferite, se manifestă cu aceeași violență și are aceleași victime: tradiția, mândria moștenirii din bătrâni și solidaritatea cu cei din neamul tău, neamul însemnând în același timp popor, dar și familie. Pentru că, deși pare că nu are legătură, primele semne de îmbolnăvire gravă a unei societăți apar la nivelul celulei ei de bază, prin slăbirea legăturilor de familie despre care vorbește David Cooper în „Moartea familiei”. Totalitarismele secolului trecut au încercat să pună ideologiile deasupra coeziunii familiale temându-se de sâmburul dur al tradiției pe care aceasta îl conținea. Îmi amintesc cum învățam la școală despre eroul Pavlik Morozov, un elev în clasa a VI-a care își denunțase bunicul chiabur, vinovat că încercase să ascundă, pentru a nu-i fi confiscate de puterea sovietică, niște grâne. Iar în arhivele CNSAS se găsesc câteva sute de dosare ale unor copii momiți sau forțați să devină denuntatori ai propriilor profesori sau ai propriilor familii și obligați să-și mintă părinții păstrând secretul. Coeziunea familiară era privită ca un potențial oponent în cele mai irespirabile perioade ale represiunii ,pentru că retragerea în interiorul familiei, ca în ultima redută împotriva nebuniei, a fost cea mai generală formă de rezistență, pasivă, dar de neînfrânt. Cu atât mai tulburător apare azi felul în care moleșirea, obosirea unei societăți prea bine hrănite, prea hedoniste, prea puțin spiritualizate se manifestă nu numai prin scăderea rigorilor morale și-a tradițiilor, ci și prin scăderea natalității, consecință directă a diminuării coeziunii familiale. Curios, în cazul Europei de azi, este felul în care se reacționează la această situație oarecum obiectivă şi,evident,periculoasă : în loc ca statele să-și intensifice programele de stimulare economică a creșterii natalității (în condițiile în care cifra medie de copii pe familie este la europeni 1,2, iar la islamici 8) ultimul trend politically correct în Europa este legalizarea căsătoriilor unor familii care în mod natural nu pot face copii. Nu e singura dintre reacțiile europene care face să-mi vină în minte misterioasa psihologie a balenelor care, din când în când și din motive necunoscute, înoată spre câte un țărm și ies din lumea lor, sinucigându-se.
În orice caz, nu putem să nu recunoaştem că cel de-al treilea mileniu a început mai curând catastrofic. Abia începuseră să se estompeze puţin ecourile nazismului şi comunismului, cele două atât de ruşinoase nebunii ale secolului douăzeci, că o altă absurditate şi mai totală – terorismul – a inaugurat, s-ar putea spune, noul secol printr-o crimă fără precedent în istoria umanităţii, distrugerea turnurilor gemene, chintesenţă a nascocirilor tehnice science fiction, a intensităţii fanatismului de tip medieval şi a perversiunilor sado-masochiste de serie neagră. Dar caracterul spectacular conferit de transmisiunile în direct nu trebuie să şteargă în ochii noştri filiaţia între crimele secolului trecut (care era, din nefericire, al nostru) şi crimele noului secol.
Ura, ca un combustibil al istoriei, nu este o descoperire de dată recentă: ura comunistă de clasă şi ura nazistă de rasă sunt conectate prin legături periculoase la ura sinucigaşă de tip mărturisit religios a teroriştilor. Amintiţi-vă că deschiderea, chiar parţială, a arhivelor sovietice a arătat că teroriştii anilor ’70, ’80 se antrenau în poligoanele ţărilor din Est şi că în atentatele din Irlanda, din Ţara Bascilor sau din Orientul Mijlociu se găseau mereu arme de producţie cehă sau sovietică. Amintiţi-vă mai ales în ce măsură, la o privire atentă, prin tragedia iugoslavă, care a încheiat secolul XX, se relevă epilogul în acelaşi timp al comunismului şi al nazismului şi prologul apocalipsei din 11 septembrie. Pentru că, precum în cazul tinerilor educaţi să se sinucidă, popoarele balcanice – care aveau aerul de a se devora reciproc într-un război religios de tip medieval – nu erau prada unei brusce nebunii naturale, ci a unei piese politice ai cărei actori nu ştiau că erau numai actori, nici chiar atunci când erau omorâţi pe scenă.
“Islamismul ține de ideologia politică nu de credința religioasă – scrie Thierry Wolton, autorul unei recente și monumentale Istorii mondiale a comunismului –, de aceea el a putut înlocui comunismul falimentar și deveni un nou spațiu pentru utopie”. O observație subtilă și ciudat de adevărată, căreia nu aș avea să-i adaug decât observația că falimentarul comunism a lăsat în urmă nu numai o jumătate de continent în paragină, ci și genialele metode de manipulare care continuă să funcționeze chiar aplicate la ideologii de sens contrar. Iar dintre manipulări cea mai periculoasă și cea mai longevivă a fost și este încercarea de a estompa sau chiar de a șterge memoria. Societățile din secolele trecute, indiferent de forma lor politică și cu precădere cele de dinaintea apariției comunismului ca idee, erau niște societăți bazate pe memorie. Societățile tradiționale aveau memoria în centrul devenirii lor. O generație călca în urmele pașilor generațiilor precedente Erau niște societăți tradiționale în care fiii făceau ceea ce făcuseră părinții și părinții ceea ce făcuseră bunicii. Deci, într-un anumit sens, era ușor să păstreze continuitatea, era ușor să descopere ce este esențial. De altfel, ceea ce era esențial era stabilizat, era tabuizat, era transformat în mit și trecea din generație în generație. Într-o perioadă în care atât de multe lucruri se schimbă deodată (sistemul politic, sistemul de comunicații, chiar clima) este infinit mai greu să stabilești ce trebuie continuat. Pentru că, până la urmă, problema memoriei este problema răspunsului la întrebarea: ce, din ceea ce au trăit cei dinaintea noastră, trebuie noi să continuăm. Și, evident, nu putem încerca măcar să răspundem decât știind ce au trăit ei. De aici importanța manualelor și orelor de istorie din programa școlară, de aici revolta că cineva ar putea urmări nemaiajungerea la generațiile tinere a memoriei trecutului. Memoria este scheletul societății omenești, și în măsura în care ea este distrusă, societatea devine un fel de monstru moale, dezarticulat, remodelabil după dorința oricât de criminală a celui mai puternic. În măsura în care nu știm ce a fost nu avem cum să presupunem ce va fi și nici să recunoaștem în ce măsură trecutul se oglindește în viitor. „Cunoașterea este recunoaștere” spunea Aristotel.
Una dintre cele mai citate fraze în ultimul deceniu al secolului trecut a fost fraza lui André Malraux despre secolul 21 care „va fi religios sau nu va fi deloc”. Se va fi gândit Malraux la religia islamică? Pentru că, dacă da, este vorba de o adevărată premoniție a delirantelor războaie programate pentru răzbunarea cruciadelor și-a credinței fanatice într-un Dumnezeu căruia i se aduc jertfă crime și sinucideri. În orice caz terorismul având ca fundal sau ca pretext religia a devenit principala problemă a secolului 21. Sau cel puțin așa li se pare politicienilor care conduc această lume. Pentru că, de fapt, zecile de atentate cu sutele sau chiar miile lor de morți nu reprezintă nici pe departe un pericol comparabil cu cel al înaintării lente și insidioase a milioanelor de emigranți ferm hotărâți să nu se integreze și care vor dizolva din interior cultura și mentalitățile Europei secolului 21, înlocuindu-le cu imperativele unor convingeri de tip medieval. Este diferența dintre un proces fizic și unul chimic. Mai periculos decât terorismul pentru definiția și supraviețuirea Europei este bagajul spiritual și cultural pe care îl aduc noii veniți și care – prin aplicarea libertăţilor europene și prin dezechilibrul demografic fără speranță dintre băștinași și emigranți – vor înlocui cultura și spiritualitatea europeană.
„Înăuntrul nostru suntem la fel. Cultura este cea care face diferența” observa cu mii de ani în urmă Confucius. Europa se simte amenințată nu pentru că vin spre ea sute de mii de ființe umane care au nevoie de adăpost și a căror primire reprezintă o scădere a propriului ei nivel de viață, ci pentru că aceste ființe umane au o mentalitate și cultură (religia fiind o importantă parte a acesteia) extrem de deosebite, fără a avea intenția și poate nici capacitatea de a se adapta la regulile de viața și formula culturală a celor dispuși să îi găzduiască. Însăşi toleranța europeană este privită nu ca o calitate, ci ca o formă de slăbiciune, și chiar este, în măsura în care în toleranța față de ceilalți nu se cuprinde și respectul față de propria noastră definiție și curajul de-a ne-o apăra. În celebrul său discurs intitulat „Lumea sfărâmată”, ținut în 1978 la Universitatea Harvard, Alexandr Soljenițîn – cel care reușise să declanșeze nu numai sfârșitul comunismului ca sistem, ci și sfârșitul comunismului ca iluzie – vorbea despre declinul curajului în Occident „un declin sensibil mai cu seamă în pătura conducătoare și predominant în lumea intelectuală”. Chiar dacă o întâmplare aberantă ca cea petrecută în urmă cu câteva săptămâni în Italia, când statuile romane au fost ascunse de paravane pentru ca nudurile antice să nu jignească ochiul președintelui iranian, ar părea să îi dea dreptate, eu nu împărtășesc pesimismul marelui scriitor și cred dimpotrivă că tot răul este spre bine și criza de conștiință pe care o traversează azi Europa va funcționa ca un factor regenerator. Pentru că eu sunt convinsă că intuiţia lui Malraux se referea la nevoia de a ieşi din exclusivitatea interesului material pentru a ne redescoperi valorile spirituale şi culturale,religia fiind una dintre ele.Ne-am redescoperi astfel definiţia legată întotdeauna de necesitatea patetică de a crede cu adevărat în ceva,o credinţă în care să se cuprindă inclusiv încrederea unuia în altul, manifestată nu prin like-uri date cu uşurinţă şi indiferenţă din vârful tastelor,ci printr-o întoarcere la relaţiile umane directe,nemijlocite,în care atât de demodata,ridiculizata noţiune de suflet să-şi recapete conţinutul şi stima.
Am citit undeva că în limba chineză, cuvântul criză este notat prin două semne: pericol și oportunitate. În cazul nostru pericolul nu mai trebuie demonstrat. Oportunitatea poate fi aceea de a ne obliga să ne gândim la propria noastră definiție culturală şi la propria noastră conștiință istorică.
Pe acest fundal nesigur şi încărcat de nelinişte, noi – şi mă refer de data aceasta chiar la români – asemenea fiecăruia dintre celelalte popoare, avem obligaţia nu numai să ne urmăm destinul, ci să-l şi înţelegem. Suntem aşezaţi pe o linie pe care harta Europei a fost îndoită de multe ori şi este mereu ameninţată să se rupă.Datoria noastră este nu doar să facem tot ce putem pentru acst lucru să nu se întâmple, ci şi să ne încăpăţânăm să rămânem mereu pe partea dinspre Occident a eventualei rupturi. Pentru că nu numai noi avem nevoie de Europa, oricât de critic am privi-o, ci şi Europa are nevoie de noi, oricât de puţin şi-ar da seama că în experienţa suferinţei trăită de noi cei din Est, s-a conservat o autenticitate umană – cu tot ce poate fi bine şi tot ce poate fi rău într-o astfel de sintagmă – pe care, prin integrare, o aducem ca pe o zestre patrimoniului comun european.
Căci suferinţa este un patrimoniu, un patrimoniu care, în toate epocile, a fost în stare să genereze cultură. Şi dacă, aşa cum spunea Lovinescu, „cultura este finalitatea tuturor societăţilor”, şansa noastră, a noastră şi a Europei, este să ne apărăm cultura, pentru ca să ne salvăm prin ea. Rezistenţa prin cultură, eficientă ieri în absenţa libertăţii, este încă mai necesară azi, în overdoza de libertate ,când nu mai este doar un mijloc de a salva poeţii, ci chiar scopul în sine al salvării civilizaţiei. Căci să nu uităm, poeţii nu sunt creatorii lumii prin care trec. Dacă ar fi fost creată de poeţi, lumea ar fi arătat cu totul altfel.

Sursa : http://s3-eu-central-1.amazonaws.com/pressone/wp-content/uploads/2016/03/24175425/Discursul-Anei-Blandiana-de-acceptare-a-DHC-UBB-Cluj.pdf





NOTE 

*) Acesta este un text profetic care ( fara intentia expresa a autoarei ) a anticipat subliminal ce va urma in Romania ( dar si  in Europa ) : 


2016. Trimiterea buzduganului sau deschiderea usii  : 

” Eu nu cred că Blandiana şi-a imaginat vreodată că discursul ei ar putea fi comparat cu cel al lui Corneliu Zelea Codreanu( s.n.). O invit din tot sufletul să o facă şi să decidă apoi dacă îşi păstrează ideile.”
”La capătul drumului pe care şi-a lăsat primii paşi conceptuali Liiceanu nu se află o gară legionară. E una nazistă.” 
Mircea Toma
30.03.2016

https://web.archive.org/web/20160331185039/http://adevarul.ro/news/societate/sfanta-batranete-legionara-ana-blandiana-disidentul-gabriel-liiceanu-1_56fb915d5ab6550cb8628285/index.html


2024. Aparitia unui Fat-Frumos de pe Tik Tok (1)  pe un cal alb si adevaratul lui jaratic (2) :


(1) National-comunismul de tip securist in varianta pasunista.
" Noi (adica "Ei ") suntem romani , Noi suntem aiciÎn veci stăpâni!"

(1) Calin Georgescu, candidatul prezidential de pe Tik Tok si adept al legionarilor 
(2) Fenomenul Pitești, pandemoniul închisorilor comuniste. Tortură și teroare la Pitești!



N.B. Secretul lui Polichinelle . De ce a aparut , a fost tolerat,  incurajat , cultivat si promovat  de ani buni  discursul de tip Calin Georgescu ? Ca sa sa fie descurajat , compromis si blocat odata pentru totdeauna discursul de tip Ana Blandiana. 

Publicat de la Niciun comentariu:

miercuri, 22 ianuarie 2025

Trei genii despre sufletul omenesc


  


     


 

Publicat de la Niciun comentariu:

miercuri, 8 ianuarie 2025

Cutia Pandorei este deschisa atunci cand nebunia cuprinde lumea

 



Sursa : Linkedin 
Publicat de la Un comentariu:

vineri, 20 decembrie 2024

Educatia in Romania ( 1939 -1940) versus 1990 - 2024

 

                                                                   1939-1940

       A fost odata o vreme in care la romani erau cultivate inteligenta, imaginatia, sensibilitatea, independenta , colegialitatea,  sociabilitatea, onestitatea, bunatatea, simtul dreptatii , spiritul de lider,etc. :






1981





...........................................................................................................................................
https://www.ionivan.ro/CODURI-ETICA/CODURI-ETICA-aaindex.htm



                                                                  Consecinte 


https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/era-mai-bine-inainte-aproape-50-dintre-romani-cred-ca-regimul-comunist-a-fost-bun-pentru-romania-si-ca-se-traia-mai-bine-sondaj-2612737


Viața românilor din ultimele ierni sub Ceaușescu i-a uluit pe americani: „Stau la cozi uriaşe pentru picioare de porc şi capete de oi”

https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/viata-romanilor-din-ultimele-ierni-sub-ceausescu-2409839.html





                                                                    1990-2024

MISIUNEA Ministerului Educație este să genereze un mediu educațional care să asigure dezvoltarea armonioasă ( adica ?!-s.n.) a tuturor beneficiarilor săi, prin promovarea excelenței și facilitarea accesului egal la educație (s.n.).   

VIZIUNEA noastră este să oferim tuturor beneficiarilor acces la o educație de calitate, care să facă posibilă atingerea potențialului maxim (s.n.) pentru fiecare în parte. Ne dorim să asigurăm recunoașterea și garantarea drepturilor beneficiarilor de a-și păstra, dezvolta şi exprima identitatea etnică, culturală, lingvistică şi religioasă.

VALORILE  care ne ghidează munca sunt (?!) :

  • Integritatea
  • Etica
  • Transparența
  • Colaborarea
  • Implicarea
  • Responsabilitatea
                                                       Consecinte 


Publicat de la Niciun comentariu:

joi, 19 decembrie 2024

Mana otravita a Rusiei si impasul global in care s-a ajuns

 



Dr. Andreas Umland
Dr. Andreas Umland ne ofera pe platforma Contributors.ro  o excelenta prezentare a problematicii globale care a condus la sacrificarea Ucrainei *) . Aceasta cascada de evenimente  a inceput cu NPT(1970) si a continuat cu Memorandumul de la Budapesta (1991 ), dar in final va ajunge chiar la varful ONU**) . Din perspectiva istorica, Ucraina este singurul dintre toate statele implicate in aceasta retea globala care a respectat ad literram angajamentele facute , dar cum nicio fapta buna nu ramane nepedepsita , rezultatul final este acela ca  Ucraina plateste toate oalele sparte de altii si este amenintata cu disparitia.
In acest caz putem vorbi despre greseala fatala si naivitatea Ucrainei ( respectiv ale politicienilor aflati la putere ) atunci cand a fost semnat Memorandumul de la Budapesta si a respectat regulile jocului atunci cand toti ceilalti semnatari le-au incalcat , dar cu mentiunea speciala ca in acest caz ( ca in multe altele de-a lungul istoriei ) Rusia a fost mana otravita.  Marea problema este aceea ca dupa prabusirea URSS locul ei a ramas gol la ONU si la Consiliul de Securitate , iar Rusia il,ocupa ilegal pentru ca Rusia nu este identica cu fosta URSS sub nicio forma si sub niciun raport. 
Mai mult decat atat, Rusia a incalcat si incalca sistematic  statutul ONU si normele dreptului international , nu recunoaste institutiiile internationale si blocheaza orice rezolutie care nu ii convine.
Marea intrebare este de ce Rusia inca mai face parte din Consiliul de Securitate si din ONU atunci cand in mod oficial a recunoscut ca invadat un stat pe care vrea in mod oficial sa-l stearga de pe harta , iar conducatorii ei sunt inculpati pentru crime de razboi.
Bill Clinton este singurul dintr-o serie de oameni politici ( ex Obama in cazul ocuparii Crimeii  ) care prin pasivitate au pus umarul constient sau nu la incurajarea comportamentului agresiv al Rusiei si care regreta acum comportamentul de atunci ( https://kyivindependent.com/clinton-regrets-persuading-ukraine-to-denuclearize-in-1994/) spre deosebire de Angela Merkel care nu regreta nimic din deciziile pe care le-a luat si  prin care a deschis larg usa Rusiei ( https://www.france24.com/en/live-news/20241126-no-regrets-merkel-looks-back-at-refugee-crisis-russia-ties ).
Daca Ucraina putem spune ca a ajuns in acesta situatie printr-o greseala a conducerii ei din momentul semnarii Memorandumului de la Budapesta , nu acelasi lucru putem spune despre NATO, SUA, Uniunea Europeana si despre Occident care prin  pasivitate , neimplicare , eschiva si lasitate au lasat sa se dezvolte monstrul chiar sub picioarele lor, dar odata ce duhul a scapat din lampa numai o vraja il poate aduce inapoi. 
Daca Ucraina a fost de buna credinta si naiva renuntand la propriile ei garantii de securitate ( armele nucleare ) , cum putem defini comportamentul NATO, SUA,  Uniunii Europene si Occidentului care dupa caderea comunismului si pana la invadarea Ucrainei si-au redus continuu armatele in timp ce Rusia si aliatii ei s-au inarmat pana in dinti pentru un conflict global ?!
Ramane ca vocea ratiunii sa prevaleze si in virtutea acestui scop autorul propune ceea ce asteapta Ucraina , Europa de Est, Uniunea Europeana si de fapt intreaga comunitate internationala pentru ca incendiul sa nu se extinda :

" 6. Washingtonul și Londra au, în calitate de guverne garante ale NPT din 1968 și de semnatare ale Memorandumului de la Budapesta din 1994, responsabilități speciale față de Kiev. Prin urmare, Statele Unite și Regatul Unit ar trebui să ofere Ucrainei o transformare a garanțiilor lor de securitate vechi de 30 de ani într-un pact de ajutor reciproc. ".




*) Andreas Umland - Cum subminează Moscova și aliații săi regimul de neproliferare a armelor nucleare



**) Secretarul general al ONU , Antonio Guterres a umilit institutia prin plecaciunile facute in fata unui urmarit international pentru crime de razboi , iar UNRWA s-a dovedit ca avea teroristi printre angajatii ei. 

Publicat de la Niciun comentariu:

vineri, 13 decembrie 2024

What is Russia's plan for victory?

 



Publicat de la Niciun comentariu:

miercuri, 4 decembrie 2024

Interventia Rusiei in alegerile prezidentiale din Romania, sustinerea lui Calin Georgescu si amenintarea deschisa la adresa statului roman

 


https://www.reddit.com/r/Roumanie/comments/1h6qm17/romania_get_ready_your_liberators_are_coming_this/






N.B. Acest videoclip nu trebuie evaluat după credibilitatea surselor, a informațiilor vehiculate dintre care unele sunt intenționat greșite sau după valoarea sa de adevăr, ci după imaginile sale bizare, comportamentul non-verbal și mai ales prin sugestiile sale subliminale adresate românilor si nu numai lor. Pentru vârstnici, face apel la stimulii ancoră din propaganda comunistă la care au fost supuși de zeci de ani și la care acționează în mod reflex, iar tinerilor le induce incertitudine, anxietate și teamă atunci când întâlnesc un univers de groază care le dislocă percepția asupra realitatii. .
Femeia cu barbă, personajul ciudat din centrul grupului cu gesturi la fel de ciudate, are rolul de a distrage atenția prin activarea simțului critic în timp ce mesajul profund este strecurat în subconștient.
Acest videoclip îi poate face pe occidentali să zâmbească, dar la nivel profund (subconștient) reactivează temerile profunde ale celor care au experimentat teroarea comunistă.
Publicat de la Niciun comentariu:

Un copil de 13 ani din Georgia pune diagnosticul "Ruskii mir" si sufletului rus


Nimic nu este atat de curat pe aceasta lume cum este  sufletul unui copil si de aceea modul in care el vede lumea nu poate fi contestat de nicio instanta . In acest caz rezultatul este crunt pentru Rusia de ieri, de azi si de maine : 



Sursa : Mariam Kintsurashvili

(LinkedIn )

Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)