Reactii la articolul despre droguri ( 2)

Razboiul teoriei cu practica 

Ioan Coman (profesor): "Trebuie sa recunosc din capul locului ca nu sunt un cititor constant al suplimentului, dar mi-au picat in maini "sagetile" de la distanta pe care expertul dumneavoastra Sergiu Simion si le-a trimis cu un fost toxicoman, prin intermediul paginilor ZIUA-Antidrog. Extrem de palpitant impactul dintre doua generatii, doua, hai sa le numesc, mentalitati. Dar de ce v-am scris? Pentru ca am sa vin cu o propunere care cred ca ar fi incitant de pus in practica: sa organizati mese rotunde la care sa asezati fata in fata astfel de persoane, exponenti ai unor gandiri cu totul si cu totul diferite. Ma dezic de tanarul de 28 de ani care, impanandu-si scrisoarea cu invective, cu sintagme care-si gasesc radacinile in dialogurile murdare de talcioc, arunca o lumina sinistra asupra psihologului Sergiu Simion, dar nici n-am sa-i pun acestuia din urma umarul la dispozitie pentru a-mi plange pe el. Opinia mea este ca ambii au exagerat, " turnandu-si benzina in cap" unul celuilalt. Pe de o parte, "teza" domnului Simion din penultimul numar al suplimentului este patetica si pe alocuri nefondata. Intr-adevar, plafoanele ii ingradesc uneori privirea libera pe care ar fi trebuit sa o aiba. Cu regret trebuie sa o spun, dar psihologul dumneavoastra are pe nas ochelarii de cal la care s-a referit "Adrian". De ce afirm asta? Pe de o parte, nu accepta alte aprecieri decat cele ce-i apartin si se lanseaza intr-un atac pseudo-profesional la adresa criticului sau, pe care - cu o reminiscenta odioasa - nu-l combate concret, ci il "desfiinteaza" aruncand asupra lui lumina "anonimatului premeditat, de tip securisto-KGB-ist". In realitate, Adrian si-a asezat pe hartie o opinie. Ca este pura ca o fecioara sau slinoasa ca un "homeless" nu trebuie privita astfel decat ca un punct de vedere exprimat liber. Insa domnul Sergiu Simion adulmeca pretutindeni "conspiratii" impotriva lui, ceea ce demonstreaza ca nu se poate detasa de o anume perioada cu care viata i s-a intersectat la un moment dat. "La cei numai 28 de ani pe care pretinde ca ii are, anonimul nostru face dovada ca stapaneste perfect tehnica omisiunii, trunchierii si rastalmacirii citatelor", puncteaza domnul Simion in contrapunctul sau. Observ insa ca dansul este cel care manipuleaza, care - perfid - il pune pe Adrian intr-o lumina semiobscura, de unde cititorul trebuie sa-l perceapa ca pe un executant al unor interese absconse. In paragraful urmator, domnul Simion insista asupra faptului ca "anonimul nostru", pe care ni-l apropie astfel doar ca sa probeze ca ii este o persoana cunoscuta, "nu mai rezista unui impuls irezistibil si incepe deja sa faca ceea ce a fost invatat sa faca. Incepe sa-si puna singur un anumit gen de intrebari care arata interes brusc pentru persoana mea, dar si o anumita strategie din partea dumnealui". Adrian este astfel prezentat intr-un tablou realizat cu minutie ca fiind un "violator" de eruditi, un calau al principiilor profunde, pe care le intelege perfect, dar pe care tine cu orice pret sa le demoleze. Cu riscul ca voi cadea in patima repetitiei, declar deschis ca Adrian este gretos. Este greu de digerat intr-adevar. Trebuie privit insa ca un medicament amar greu de ingurgitat, dar eficient. El are in spate o experienta. A consumat droguri si a recunoscut. "A experimentat!" pe propria piele conceptele pe care psihologul Sergiu Simion le-a preluat doar cu titlul de inventar din manuale. De ce sa nu ne punem la aceeasi masa si sa incercam sa revendicam un rezultat din imbinarea teoriei cu practica. Sa ne lepadam de resentimente si sa punem punct acestui razboi dintre teorie si practica, un conflict totalmente nefolositor". Sa nu excludem toxicomanii dintre noi, ca pe niste bolnavi contagiosi.

 Ziua, 7 mai 2003 

http://www.ziua.ro/display.php?data=2003-05-07&id=116931&kword=Sergiu+Simion