Pe 12 ianuarie in ziarul Ziua a aparut un material intitulat "Psihologii serviciilor secrete " semnat Claudia Cristescu din care citez :
" Inexplicabila, atunci, absenta initiativei de lustratie printre psihologi. Volitiv sau nu, de 17 ani, chestiunea raporturilor psihologi/psihiatri si Securitate nu a fost transata in spatiul public. Nedumerirea este logica: daca in Justitie sau alte sectoare institutionale este blocat accesul la functii de conducere al fostilor colaboratori ai Securitatii, iar magistratii trebuie sa completeze declaratii ca nu sunt lucratori sau informatori ai serviciilor secrete, de ce nu s-ar aplica masuri similare in speta psihologilor? Nu este, oare, la fel de important sa nu fi fost colaboratori ai Securitatii? Respectiv, sa nu fie nici in prezent lucratori ai serviciilor secrete?
Nici pana in ziua de azi nu se cunosc date relative la numarul, activitatea concreta sau eventuala disidenta a psihologilor care au lucrat in Securitate. Iar increngaturile subterane dintre psihologie/psihiatrie ca instrument de control social sau depersonalizare a individului "nesupus" si politica represiva nu au fost deocamdata recunoscute oficial.
Dimpotriva, securistii-psihologi si psihologii-securisti s-au permanentizat si perpetuat intr-o serie de organizatii si institutii de profil, respectiv mediul universitar.”
http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-01-12&id=231627
Este remarcabil faptul ca pentru prima data un ziar de mare tiraj , din proprie initiativa, publica un articol care atinge o problema grava ( respectiv raporturile din psihologi si Securitate ) care a fost timp de 17 ani un tabu . Faptul ca persoana care le sustine este istoric, absolventa a Facultatii de Stiinte Politice si Comunicare, sectia Stiinte Politice din cadrul Universitatii de Vest Timisoara si ca se ocupa brusc de psihologie , este de asemenea remarcabil.
Pe de alta parte, nu cred ca este la fel de remarcabil , si nici moral, faptul ca o persoana care crede probabil in ideile pe care le asterne pe hartie , nu citeaza sursa lor . Mai mult decat atat, pentru ca aceste idei sa ajunga un spatiul public a fost necesar un pret imens pe care autoarea articolului nu l-a platit niciodata deoarece a beneficiat din plin de avantajele sistemului sustinand aceste idei atunci cand nu mai era nici un pericol pentru propria ei pozitie. Nici nu putea fi altfel deoarece atat la " Sfera Politicii" , alaturi de dl. Stelian Tanase si de dl. Cristian Troncota, cat si la Ministerul Comunicatiilor si Tehologiei Informatiei ( http://www.mcti.ro/index.php?id=63&list=4&company=923&L=0# )respectiv ca manager in cadrul unei firme (http://www.gastrodeluxe.ro/contact/)cu "un nume solid si respectat pe piata echipamentelor si accesoriilor profesionale in domeniul HoReCa si care se dreseaza mai ales profesionistilor gastronomi pasionati de detaliu." , distinsa publicista a castigat suficienta experienta pentru a se documenta in domeniul psihologiei, serviciilor secrete si Securitatii. Are cineva ceva impotriva ?!
Mai jos sunt cateva citate din articolul meu "Istoria conspirativa a psihologiei si controlul psihosocial in postcomunism". Aprecierea faptelor ramane la latitudinea cititorului.
“Daca la presiunea UE justitia a inceput curatenia in propria ograda , legea stabilind clar ca profesia de magistrat este incompatibila cu apartenenta la fosta politie politica si , foarte interesant , cu calitatea de membru al unui serviciu secret, psihologia face nota discordanta cu tendinta societatii de aliniere la standardele europene : nu vede nici o incompatibilitate intre aceste doua calitati si exercitarea profesiei de psiholog , ba chiar dimpotriva , desi o consiliere in care atunci cand intri la psiholog ai tendinta sa duci in mod reflex mana la buletin nu mai seamana a consiliere psihologica.”
“In masura in care la noi a existat psihologie inainte de 1990, aceasta nu a putut fi desprinsa de politica fiind des utilizata ca un mijloc de control social”
“Nu se cunoaste aproape nimic despre numarul si activitatea psihologilor care au lucrat in Securitate si nici despre eventuala disidenta a altora”
In sfarsit, nu pot decat sa apreciez faptul ca ziarul Ziua admite spre publicare materiale care sustin asfel de atitudini in spatiul public. In ceea ce ma priveste, din `90 si pana acum 2 ani nu am fost atat de norocos, materialele propuse de mine fiind respinse constant in tara ( voi mentiona cu o alta ocazie numele ziarelor si redactorilor respectivi ) spre deosebire de diaspora unde "Istoria conspirativa ....." a fost acceptata pe loc si publicata in maximum 3 zile in Franta ( publicat intr-o ora de la predare! ), Germania (publicat in 3 zile ) si in final in SUA. Ultimul nenoroc publicistic a fost chiar la Ziua. Un material despre situatia psihologiei ( "Zonele obscure ale psihologiei") a fost mai intai acceptat de acest ziar , directionat catre rubrica "Dosare ultrasecrete"(?!) , dupa aceea amanat si in final respins de catre redactorul de atunci al acestei rubrici ( norocul a fost acela ca materialul a fost acceptat imediat si publicat la ziarul "Timpul" de catre Liviu Antonesei ). Motivatia aproximativa a respingerii : " Nu a venit inca momentul/ aprobarea"(?). Intre timp , a venit probabil si ordinul...
N.B. Este de domeniul evidentei ca recunoasterea unei probleme care timp de 17 ani a fost un tabu , in acest moment ( Apelul pentru modificarea Legii 213 a fost publicat NUMAI in Occident iar presa autohtona a trecut sub tacere si chiar a refuzat sa publice acest Apel ) nu reprezinta decat o modalitate ( mai exact, o diversiune ) de a abate atentia de la adevarata problema . Recunoasterea "onesta" a faptului ca " Dimpotriva, securistii-psihologi si psihologii-securisti s-au permanentizat si perpetuat intr-o serie de organizatii si institutii de profil, respectiv mediul universitar.” este o conditie necesara, dar nu si suficienta. Autoarea articolului "elaborat" in maniera amintita anterior, evita astfel sa extinda acelasi tip de analiza si asupra Colegiului Psihologilor din Romania respectiv asupra raporturilor lui cu trecutul,prezentul si viitorul acestei profesii ceea ce era cu mult mai important. Orice alte comentarii cred ca sunt de prisos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu