Michael Bird - Viitorul presei din Romania – motive de optimism
Intre cultura dialogului si cultura invectivei
Este adevarat ca aici suntem pe primul loc in lume la viteza de conectare la Internet , altfel spus suntem primii in lume la viteza comunicarii cu ceilalti si in ceea ce priveste accesul la informatia (publica) globala. Intrebarea fara raspuns este cum se impaca acest fapt absolut remarcabil cu situatia in care Romania se afla de exemplu , pe primul loc in UE la rata de infectare a computerelor cu programe daunatoare ( http://www.gandul.info/it-c/raport-microsoft-romania-numarul-unu-in-ue-la-rata-de-infectare-a-computerelor-cu-programe-daunatoare-11582794 ).
Este adevarat ca ” libertatea in online prospera – iar mediul asta e din ce in ce mai puternic. Hotnews e un forum pentru o multitudine de voci, bloguri si opinii care continua sa stapaneasca un public larg.”
In sfarsit, este adevarat ca :
” In Romania, jurnalistii sunt sub presiune. In grupurile de presa de prim rang, sunt interese financiare si politice care ii compromit. Editorii sunt subordonati frecvent proprietarilor, care sunt la randul lor subordonati vreunui politician care dicteaza tonul si continutul editorial al produsului si al canalului.
Romania are, insa, o proliferare a canalelor media care au interese politice variate, intr-un conflict deschis. Este o forma perversa de pluralism mediatic – insa vorbim de un pluralism mediatic.
Multi dintre jurnalistii acestor ziare, siteuri web sau canale TV mananca rahat cand seful le comanda sa fie un difuzor pentru bani si putere. Isi justifica siesi ca, daca pot sa relateze macar 50 la suta din timp actiuni care merita sa fie investigate, e acceptabil ca in restul timpului sa faca PR unei afaceri sau unui politician, sub masca unui reportaj. Se supun pentru ca si ei trebuie sa-si plateasca chiria. Am compasiune pentru situatia asta. Iar dinamica asta nu e diferita de cea din ziarele englezesti – care aproape toate sunt partinitoare fata de o agenda politica.
Jurnalistii au insa puterea sa spuna nu – chiar daca asta inseamna ca isi pierd slujba. Nimeni nu impusca, bate sau baga la puscarie jurnalisti in Romania.”
Romania are, insa, o proliferare a canalelor media care au interese politice variate, intr-un conflict deschis. Este o forma perversa de pluralism mediatic – insa vorbim de un pluralism mediatic.
Multi dintre jurnalistii acestor ziare, siteuri web sau canale TV mananca rahat cand seful le comanda sa fie un difuzor pentru bani si putere. Isi justifica siesi ca, daca pot sa relateze macar 50 la suta din timp actiuni care merita sa fie investigate, e acceptabil ca in restul timpului sa faca PR unei afaceri sau unui politician, sub masca unui reportaj. Se supun pentru ca si ei trebuie sa-si plateasca chiria. Am compasiune pentru situatia asta. Iar dinamica asta nu e diferita de cea din ziarele englezesti – care aproape toate sunt partinitoare fata de o agenda politica.
Jurnalistii au insa puterea sa spuna nu – chiar daca asta inseamna ca isi pierd slujba. Nimeni nu impusca, bate sau baga la puscarie jurnalisti in Romania.”
Ca sa spunem totusi intreg adevarul si cetatenii sunt sub o presiune enorma ( poate chiar mai mare decat a jurnalistilor care suporta presiunea unui singur sef ) cu atat mai mult cu cat ei suporta si presiunea jurnalistilor si pe cea a televiziunilor ( ca sa nu mai spunem ca in principiu tot jurnalisti sunt si cei care manipuleaza opinia publica ) .
In sfarsit , in aceasta excelenta analiza ati omis sa analizati , cu experienta si detasarea dvs , genul de climat social de la noi generat si indus de catre presa si media romaneasca , respectiv de catre unii jurnalisti si lideri de opinie.
Este vorba , pe de o parte , de calitatea comunicarii si dialogului social , iar pe de alta parte de abolirea standardelor morale si deontologice . Mai exact, degradarea limbajului folosit in spatiul public si promovarea atacului la persoana tin mai degraba de o cultura a invectivei si agresivitatii decat de un dialog civilizat si european .
Ca jurnalist cunosteti desigur ca liberatea presei si inexistenta cenzurii nu garanteaza neaparat ( pentru autori si cititori ) dreptul la libera exprimare a opiniei pentru ca pot exista multiple forme de intimidare si santaj social mascat prin care acesta poate fi de fapt inhibat si blocat.
De multe ori, chiar discutiile din forum-urile articolelor de pe Contributors.ro degenereaza in atac la persoana si insulte . Pe de alta parte, pentru prima data am vazut pe aceasta platforma si autori care isi ataca si insulta proprii cititori ( detalii aici :http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html) si era interesant de stiut daca aceasta practica bizara este numai una autohtona sau o regasim si in alte spatii culturale pentru ca pana acum nu am mai auzit de autori care sa-si insulte proprii cititori . Din acest punct de vedere , ar fi fost foarte interesant sa aflam opinia dvs cu privire la acceptarea si/sau promovarea atacului la persoana de catre jurnalisti si lideri de opinie pentru ca acesta , se stie , suplineste de fapt lipsa argumentelor fiind o forma clara de agresivitate sociala ( “The mobilisation toward ruining the reputation of adversaries is the prelude to the mobilisation of violence in order to annihilate them.” )
In sfarsit , in aceasta excelenta analiza ati omis sa analizati , cu experienta si detasarea dvs , genul de climat social de la noi generat si indus de catre presa si media romaneasca , respectiv de catre unii jurnalisti si lideri de opinie.
Este vorba , pe de o parte , de calitatea comunicarii si dialogului social , iar pe de alta parte de abolirea standardelor morale si deontologice . Mai exact, degradarea limbajului folosit in spatiul public si promovarea atacului la persoana tin mai degraba de o cultura a invectivei si agresivitatii decat de un dialog civilizat si european .
Ca jurnalist cunosteti desigur ca liberatea presei si inexistenta cenzurii nu garanteaza neaparat ( pentru autori si cititori ) dreptul la libera exprimare a opiniei pentru ca pot exista multiple forme de intimidare si santaj social mascat prin care acesta poate fi de fapt inhibat si blocat.
De multe ori, chiar discutiile din forum-urile articolelor de pe Contributors.ro degenereaza in atac la persoana si insulte . Pe de alta parte, pentru prima data am vazut pe aceasta platforma si autori care isi ataca si insulta proprii cititori ( detalii aici :http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html) si era interesant de stiut daca aceasta practica bizara este numai una autohtona sau o regasim si in alte spatii culturale pentru ca pana acum nu am mai auzit de autori care sa-si insulte proprii cititori . Din acest punct de vedere , ar fi fost foarte interesant sa aflam opinia dvs cu privire la acceptarea si/sau promovarea atacului la persoana de catre jurnalisti si lideri de opinie pentru ca acesta , se stie , suplineste de fapt lipsa argumentelor fiind o forma clara de agresivitate sociala ( “The mobilisation toward ruining the reputation of adversaries is the prelude to the mobilisation of violence in order to annihilate them.” )
Cand la cel mai inalt nivel al statului nostru este nevoie de incheierea unui „acord (scris) de colaborare institutionala” , prin simpla extrapolare oricine poate intelege cum stau lucrurile in realitate la nivelul ansamblului nostru social.
Mai clar, regulile polemicii civilizate stabilite de compatriotii dvs de la Oxford inca din 1860 (!) nu par sa prinda radacini aici, nici dupa mai mult de doua decenii de libertate a presei care la noi s-a tradus de multe ori prin abolirea standardelor morale si deontologice si prin promovarea unui climat social otravit care tine mai degraba de cultura invectivei si atacul la persoana decat de fair-play –ul intelectual si cultural european .
In sfarsit, viitorul presei romanesti nu cred ca poate fi disociat de comportamentul moral si deontologic al jurnalistilor si liderilor de opinie. Dupa experienta acestor doua decenii deja trecute , opinia mea de simplu cititor ( uneori comentator ) , pe termen scurt , este pesimista cu privire la viitorul presei romanesti .
Sursa : http://www.contributors.ro/editorial/viitorul-presei-din-romania-%E2%80%93-motive-de-optimism/#comment-158841
Si o promovare informala a acestor opinii pe Contributors.ro :
E randul tau
Completari
Adriana Gorga spune: 
Nu stiu de ce, in ultima vreme cand citesc ceva interesant, de altfel, cu referire la presa din Romania, apar referinte la o materie fecala.
Cristian Tudor Popescu spunea intr-un interviu recent (cu multe informatii utile) :
“Puteam să nu mă implic în presă, la presă e cu noroi, tată, e cu c....t, e cu hazna, îţi sare în faţă, te umpli de c....t, de sânge, e altceva!” (http://adevarul.ro/news/adevarul-125-ani/interviu-cristian-tudor-popescu-patriciu-transformat-adevarul-intr-un-pliant-mall-1_5264229ac7b855ff565c9e64/index.html)
“Puteam să nu mă implic în presă, la presă e cu noroi, tată, e cu c....t, e cu hazna, îţi sare în faţă, te umpli de c....t, de sânge, e altceva!” (http://adevarul.ro/news/adevarul-125-ani/interviu-cristian-tudor-popescu-patriciu-transformat-adevarul-intr-un-pliant-mall-1_5264229ac7b855ff565c9e64/index.html)
D-l Bird e mai elegant aici, si pastreaza ambiguitatea (produs de cofetarie / excrement):
“Multi dintre jurnalistii acestor ziare, siteuri web sau canale TV mananca rahat cand seful le comanda sa fie un difuzor pentru bani si putere”.
“Multi dintre jurnalistii acestor ziare, siteuri web sau canale TV mananca rahat cand seful le comanda sa fie un difuzor pentru bani si putere”.
Stau si ma intreb, dar in acelasi timp va intreb si pe dvs.: Sa fi intrat oare toata presa româneasca in zodia naturalismului ?
- Cel mai scurt raspuns ar fi : “Le style c’est l’homme même” ( Buffon ).Nu cred ca a intrat toata presa in aceasta zodie ci au intrat numai unii autori, jurnalisti, publicisti si lideri de opinie deveniti inevitabil modele sociale ( acestia sunt, cu acestia defilam ) care din anumite motive doresc sa imprime acest curs dialogului din spatiul public si chiar vietii publice romanesti.
Pe de alta parte, nici o persoana publica dintre acelea care au predilectie pentru limbajul urii ( scris sau vorbit ) – agresiv, obscen, de satra , de maidan, sau de cazarma ( in alti termeni manifesta predilectie pentru ceea ce psihanalistii denumeau odata fixatie anala, orala sau genitala ) nu poate explica in mod coerent de ce in Romania ( tara europeana, cu o cultura si traditii care ne fac cinste si pentru care altii ne invidiaza ) nivelul polemicilor din spatiul nostru public nu se ridica nici macar la nivelul regulilor polemicii civilizate stabilite de catre Universitatea Oxford inca din 1890 .
Probabil ca asa se doreste,Pe de alta parte, agresivitatea verbala si degradarea limbajului public sunt de fapt forme de intimidare si cenzura asupra exercitarii dreptului la libera exprimare a opiniei care in nici un caz nu trebuie confundat cu “dreptul la insulta” , pentru ca si spatiul public este un spatiu care trebuie respectat.
In acest sens, CEDO a luat deja o decizie istorica ce ar putea avea consecinte majore pe termen lung asupra dialogului din spatiul public si asupra climatului social din tarile membre ale Uniunii Europene , inclusiv in tarile foste comuniste , deci si in Romania unde dialogul public ( in special cel din zona online ) ajunge de multe ori in zona suburbanului
(http://www.pcworld.idg.com.au/article/528799/eu_court_holds_news_website_liable_readerscomments/) .
![[Legamen ad paginam Latinam]](https://penelope.uchicago.edu/Thayer/Images/Utility/Flags/medium/Vatican.gif){kind=small}
@Sergiu Simion… pare a fi insa un caz aparte. Stimate domn SS, nu ma cunoasteti, eu insa va stiu ca pe un cal de curse, a carui energie este de invidiat. Am admirat pe blogul dvs atitudinea foarte onesta si lucida d.p.d.v. politic, foarte atasata Romaniei, v-am fost alaturi in suferintele evocate – ma refer la umilintele din perioada comunista. Pe de alta parte, regret sa constat ca va irositi energia alergand mai putin pe pista, cat pe aratura. Caci topaiti in mod curent prin subsolul articolelor semnate de Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismaneanu, Sorin Ionita, Teodor Baconschi etc. etc. pentru a le cauta nod in papura. Si de fiece daca gasiti dvs o hiba, ceva, acolo: un motiv sa desfiintati articolul si, un pic, chiar persoana celui care-l scrie. Nu sunteti singurul care practica „sportul” acesta aiuritor, desigur. De aceea, pentru faptul ca va luati si de articolul de mai sus, este o evidenta ca autoarea ar trebui sa fie onorata: o alaturati unei echipe de elita (cer iertare celor mai tineri luati in vizorul fara pata al domnului SS, si pe care nu i-am mai amintit: Cristina Cioaba, Mihai Maci s.a.m.d.).
Asadar, concret. Ceea ce NU ati sesizat, domnule SS, este ca finalul articolului de fata are o POANTA (traduc: adica o gluma, ceva de care se rade). Si ca doamna psiholog Andrada Ilisan glumeste. Cum glumeste cand i-a raspuns, mai sus, si lui @ Jacques despre acea pseudo-echipa antipsihopati(antitero). Insasi termenul de „antitero” trimite la zambet… pentru cei capabili sa zambeasca, evident. Am ras si eu, si alti cativa prieteni cu care am comentat articolul. Pe bune. Dar dvs. cum sa radeti cand in mai toate luarile de pozitie de pe blog, ori aici, sub forma de comentarii, v-ati asumat rolul piticului morocanos din Alba ca Zapada, zau asa? Oare de ce nu produceti si dvs un articol, un mic eseu, un studiu, acolo, barbateste – in locul jdemiilor de comentarii, m-am intrebat? Fiindca e mai simplu sa pozezi in Gica-contra?
Apoi, este triviala, puerila si ignoranta trimiterea dvs, domnule SS, la comisiile din vremea comunista etc. Inteleg din prezentarea de pe blog ca ati lucrat ani buni ca psiholog la CNE Cernavoda. Si ca faceati testari, periodic, pe sute de oameni. Asa cum exista si in armata, si in alte structuri de securitate & aparare psihologi care fac acelasi lucru. Si fac o treaba foarte buna, sine qua non, cum ati facut si dvs, nu ma indoiesc. De ce atunci un politician care ajunge „la guvernare” (cum subliniaza titlul articolului) sa nu fie testat? Zic si eu, ca nu ma pricep. Nu cumva cel ajuns la guvernare va raspunde si peste Centrala Nucleara de la Cernavoda?? Cu ce este mai mica responsabilitatea unui actual ministru al economiei – al carui discurs „elevat” a devenit fulgerator emblematic zilele acestea?? Este vorba despre echipe de specialisti, iar nu de comisii bolsevice. Poate fi vorba de profileri, iar nu de calai – oameni pe care ii veti gasi in toate structurile de securitate in orice tara civilizata in secolul XXI. De ce trimiteti – cum o faceti in multe comentarii, de altfel, caci aveti un cititor devotat in sussemnatul – numai la ceea ce ati invatat dvs pe bancile facultatii comuniste in anii 70, pe cand astazi psihologia politica se invata peste tot in Occident? Despre volumul „Acesti nebuni care ne guverneaza” (autor Pascal Sutter) ati auzit? Daca mai vreti bibliografie, va mai dau. Uite-aici ceva despre umilinta necesara unui intelectual care se respecta si pe care o confirma intr-un studiu cativa psihologi membrii ai The British Psychological Society: https://digest.bps.org.uk/2018/01/23/something-we-could-use-a-little-more-of-studies-link-intellectual-humility-with-openness-to-other-viewpoints/ De ce ne trimiteti la comisii anacronice, la atata se rezuma atasamentele dvs.!? Eu cred ca abia aceasta este o forma de tabloidizare, cea generata de proiectiile dvs, iar nu cea pe care o incriminati mai sus! Va spun din proprie experienta am invatat mai mult de la elevii si studentii mei decat de la profesori. Si cred ca avem de invatat cu totii de la oamenii atat de tineri si de vii precum se dovedeste a fi doamna Andrada Ilisan!
Iata de ce exista o noua generatie de psihologi, inclusiv in Romania, care au inteles ca stiinta lor se poate comporta proactiv, inclusiv in spatiul public. Cu devotament si fermitate, cu inteligenta, cu un dram de umor si, mai ales, cu inima frematanda. Este si aceasta o forma de soft power a societatii civile despre suntem suficient de maturi pentru a vorbi liber. Macar prin astfel de articole-parabola – caci asta a produs mai sus domna Andrada Ilisan! – prin care ni se spune ca baronii si regele lor sunt goi!…
Nu stiu daca vom mai avea vreun Vadim Tudor ori altii de teapa si instabilitatea psihica a acestuia, dar poate ca ar fi bine sa existe ici-colea si astfel de atitudini care sa limiteze accesul la putere a celor bolnavi care vor sa ne guverneze. Oare nu ne-a ajuns cu sotii Ceausescu?! Din pacate, psihologia multimilor ne invata ca memoria de grup este limitata. Uitam ca prostii ca si baronii si regele sunt goi…
Iata de ce, va zic si dvs domnule SS, cu toata simpatia, poate n-o sa mai fiti asa morocanos si veti invata sa admirati inainte de a critica: batranetea este varsta apusului, dar exista apusuri in fata carora toata lumea se opreste pentru a le admira.
Wow! Asta da, metafora, felicitari!
…imi sugereaza o societate de juni falnici si mandri de tineretea lor (deocamdata…), care-si impinge la margine parintii si bunicii, din cauza de tonicitate expirata.
Pe buna dreptate, de altfel. Zau!
Pai, cine mai are nevoie de acesti varstnici tristi, vesnic moralizatori, care-si petrec timpul spionandu-ne pe gaura cheii, criticand tot ce misca “viguros” in tara asta – din invidie, cum altfel? -, si plictisindu-ne cu sfaturile lor rasuflate, ample polologhii anacronice?
In orice caz, nu noi, floarea tarii! Si ce tara!!!
E drept ca romanii sunt nervosi, stresati si deprimati, ca nu respecta omul (kantian) ci pozitia lui sociala, ca-i dispretuieste pe cei mai fragili (pentru ca poate!) si sunt servili cu puternicii vremelnici (pentru ca nu poate altfel!),…, dar sunt dinamici!
Nu vii tu, neica nimeni, caruia-ti mai tremura si mainile, de lasa sa se scurga tot dinamismul, sa ne dai lectii!
Mare mirare, totusi, ca nu ne invidiaza nimeni mentalitatea, si nici nu ne ia cineva de model…
Unii ar indrazni chiar se ne gaseasca condescendenti cand ne distribuim, cu generozitatea celui care a inteles cum trebuie sa traiasca altii, sfaturile de buna purtare pentru ultima suta de metrii…Curata ingratitudine, zau!
Cu siguranta, deci, occidentalii, nca nu au inteles lumea asa de bine ca noi, altfel n-ar scorni zicale, inspirate din cultura extrem-orientala, de genul “cine nu are un batran in familie, sa-si cumpere!”.
) pentru faptul salutar de a interveni ca simplu comentator si in mod democratic intr-o asemenea discutie reusind cu brio sa destindeti atmosfera, si pe gratis .
Singura problema este ca dvs , desi jurnalist si profesor , confundati contestarea unei opinii cu „argumentum ad hominem” ( foarte grav pentru un jurnalist ) si faceti deservicii atat autorului Contributors.ro ( ma rog, unuia dintre cei doi cu aceeasi fotografie , dar cu alt nume ) , si jurnalistului , si profesorului care sunteti.
Imi permit sa sublinez faptul ca interventia mea nu are legatura cu persoana autoarei articolului , ci doar cu tema articolului . In al doilea rand , imi permit sa va atrag atentia ca imi faceti reclama gratuit si fara sa va cer acest lucru pentru ca interventia dvs uita de fapt subiectul discutiei ( grav pentru un jurnalist ) , de argumentele pro sau contra ( foarte grav ) si este centrata in principal pe emitentul opiniei care nu va convine .
Daca faceti un pas inapoi si reciti inca odata tot ce ati scris, veti realiza si singur cam ce legatura are interventia dvs cu tema articolului si ce fel de „jurnalism” practicati.
Cateva exemple :
……. Fiindca e mai simplu sa pozezi in Gica-contra? ( 5) Apoi, este triviala (6, puerila(7 si ignoranta(7)trimiterea dvs, domnule SS, la comisiile din vremea comunista, etc. etc., etc.…..”
In plus, nu am nevoie nici eu , nici altcineva de acceptul dvs sau al altora pentru a exprima liber si in mod civilizat , pe un blog sau pe un forum ( suntem in spatiul public ) , opinii care nu va convin dvs sau altora . Cand veti fi abilitat in mod oficial sa emiteti astfel de aprobari , nu ezitati sa ne spuneti tuturor ca sa stim si noi . Pana atunci, va doresc sanatate.
A fost o reala bucurie sa-l citesc, chiar daca nu v-am impartasit decat partial ideile. Acum i-a venit randul doamnei psiholog Andrada Ilisan sa fie „ajutata” – cum imi sugerati mai sus…
(1) Este o proiectie a dvs. aceea ca avem de-a face cu o tabloidizare a psihologiei prin acest articol (in primul rand, sunteti defazat, ati ramas pare-se la cursurile de psihologie comunista invatata de dvs. la finalul anilor 70). Mai vorbiti cu colegi din breasla dvs.! Eu am facut-o, consultand psihologi – mai tineri, este adevarat, dar nu lipsiti de experienta –, inclusiv in privinta articolului de fata.
(2) Nu v-ati prins de gluma din finalul articolului – cea cu „echipa antipsihopati (antitero)” – dovada ca de aici si porneste o intreaga „demonstratie” de-a dvs. Ajungeti astfel precum în povestea din zen: cum poti prinde o pisica neagră, într-o cameră aflată într-un întuneric perfect, când pisica lipseste din camera?
Întrebare venita dinspre publicul mai tanar si mai cunoscator decat mine: oare domnul SS chiar nu s-a prins ori disimuleaza ca nu s-a prins de gluma cu echipa antitero ?? Daca disimuleaza, cu ce scop o face?
(3) Din cele scrise de dvs. reiese ca nici n-ati auzit de psihologia politica, practicata astazi profesionist mai ales in Occident – ma refer concret, întâi și-ntâi la sprijinirea leadershipului politic. Fapt pentru care o înfierați aberant pe doamna psiholog Andrada Ilisan, citez, ca „ceea ce propune echivaleaza cu psihologizarea si psihiatrizarea vietii politice si publice”.
Repet, va fac si un desen, daca este cazul: n-ati inteles nimic din articolul de fata, care nu este decat o parabola!
(4) Apoi scrieti (ma refer la postarea semnata Sergiu Simion din 31/01/2018 la ora 12:47, versus cea semnata de acelasi din 01/02/2018 la ora 13:34 – a se vedea mai sus) despre „campaniile de insanatosire mentala propuse de psihopoliticienii rusi inca din anii `30” iar, mai jos, va prefaceti (!?) ca ati uitat scriind (catre sussemnatul), citez: „(Care „comisii din vremea comunista ”?! Numai dvs stiti…”
In cazul acesta ma tem ca aveti – simulati? – probleme si cu atentia & memoria, domnule SS !…
(5) Asadar, cu privire la articolele doamnei Andrada Ilisan, aceasta nu a facut nicidecum diagnostic public, ci a schitat un profil (în „cazul Magdalena Serban de la metrou”) și o descriere ca la manual, însotita de o parabola, adica povestea lui Pinocchio, adaugand un pasaj dintr-un articol al unui talentat scriitor (Gabriel Liiceanu). Punct.