Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Pseudo-istorie si pseudo-jurnalism


„Cum e corect: Cluj sau Cluj-Napoca? Gîndiţi-vă bine înainte de a răspunde. Dînd un răspuns nepotrivit, riscaţi să vi se pună la îndoială patriotismul sau să fiţi pur şi simplu taxat drept trădător de neam şi de ţară (s.n.) . E bine să ştiţi că oraşul a fost rebotezat în anii comunismului, devenind din Cluj, Cluj-Napoca, naş de botez fiindu-i nimeni altul decît Nicolae Ceauşescu, dacă aţi auzit de el. Puţin respect, aşadar! ”. 

Asa incepe un articol pe post de editorial aparut pe platforma Contributors.ro ( Lucian Boia – Varza á la Cluj-Napocascris de un celebru istoric roman specializat mai mult pe mitologie decat pe istorie care , conform rutei bio-bibliografice ”s-a remarcat prin lucrări teoretice (s.n.)  privitoare la istorie şi la imaginar şi prin investigarea consecventă a unei largi game de mitologii (de la viaţa extraterestră şi sfârşitul lumii până la comunism, naţionalism şi democraţie). 
( http://www.contributors.ro/author/lucian-boia/?bio ) si care s-a remarcat prin teza originala a damnarii istorice a Romaniei : 



"…Ceva nu merge in Romania si nu doar sus , in clasa politica, si nu doar de ieri, de alaltaieri. Sa fie un blestem ? Nu e doar istorie, dar e cam acelasi lucru.” 
Lucian Boia - De ce este România altfel?, Editura Humanitas, Bucuresti, 2012.


Acest articol este un bun exemplu de pseudo-istorie in care banalitatea, grotescul  si stupiditatea propagandei ceausiste si comuniste , arhicunoscuta de altfel si dusa pana la saturatie si greaţă in anii comunismului ( dar si dupa aceea ) este contrapusa prin persiflare si băscălie sentimentului firesc si normal al identitatii nationale ( si nu „etnicitatii” si „etnicismului” cum insinueaza unii care vor sa joace rolul de persecutati )  care exista in orice tara europeana.
In esenta,  avem in acest caz o demonstratie perfecta a ceea ce se cheama in mod elegant articol de opinie si comentariu ( dupa  cum se stie presa de opinie si comentariu nu tine de informarea obiectiva,  ci mai degraba de influentarea opiniilor cititorilor , uneori chiar de dezinformare si manipulare  ) in care lipsesc argumentele , dar abunda ironiile si calambururile ieftine de unde si sentimentul suparator ca bate apa in piua pentru ca asemenea luari de pozitie care nu disting intre demagogii de profesie si intre cetatenii onesti nu se deosebesc prea mult de asertiunile gratuite si generalizatoare  de genul : 


„Acum suntem o naţie handicapată moral (s.n.) ”  
Mircea Toma
adevarul.ro/news/eveniment/mircea-toma-acum-natie-handicapata-moral-1_50ae6afa7c42d5a6639c89a4/index.html

„ Asta pentru că cei mai autentici români, oamenii care, cufundaţi în puritatea culturală a satului, au ştiut să păstreze cheia de aur a românismului: mănâncă mămăligă, taie porcul, înfig plugul, fierb pruna, se închină cu dichis ortodox la Dumnezeu şi put. Put, da (s.n.): România este lider absolut – spun, an de an, cercetările Eurostat - la toalete amplasate în fundul curţii, iar consumul de săpun este cel mai mic din ţările membre ale Uniunii Europene.”
" Avem 26 de ani de când s-au dărâmat zidurile „lagărului socialist” şi uite că aleşii poporului se chinuie să le ridice la loc, să nu cumva să se aerisească closetul naţional (s.n.)."

Mircea Toma - Romania pute de romani
http://adevarul.ro/news/politica/romania-pute-romani-1_5821ae655ab6550cb85064c5/index.html

” În tradiţia culturală romînească există o dominaţie a unui discurs elitist, conservator şi rupt de talpa ţării (s.n.). Establishmentul cultural românesc chiar dacă este încălţat de o generaţie, maxim două (s.n.), se comportă de parcă sînt toţi fii de aristocraţi, se cred aleşi şi cu sînge divin. Şi-a trădat total menirea şi lupta pentru a reprezenta interesele şi nevoile paturilor de jos în faţa puterii. Ei au devenit parte a puterii. Ţăranii, bunicii lor adică, sînt leneşi, beţivi şi put (s.n.)”

Vasile Ernu - Cuvîntul “ortac” sună aproape ca numele unor eroi antici care între timp au fost diabolizaţi de presa mainstream de la noi
 
http://www.criticatac.ro/27993/cuvintul-ortac-sun-aproape-ca-numele-unor-eroi-antici-care-intre-timp-au-fost-diabolizai-de-presa-mainstream-de-la-noi/

Specula, corupţia, învârteala, ciupeala, într-un cuvânt, păcatele tipice şmecheriei dâmboviţene ţin de esenţa poporului român ( s.n.).” 
Ion Cristoiu
http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html#commentsPage-4

"Calusarul este un dans specific unei societati homosexuale initiatice" 
Dan Alexe - Dacopatia si alte rataciri romanesti - Editura Humanitas, Bucuresti, 2015




De fapt, intreg articolul poate fi redus la o singura fraza ( scolareasca ) pe care in final o formuleaza chiar autorul : 



„Am o idee, poate prea îndrăzneaţă, aproape utopică: ce-ar fi să rebotezăm oraşul încă odată, şi din Cluj-Napoca să-l facem Cluj?"

Situatia devine interesanta . Daca tot articolul se poate reduce in realitate la o singura fraza ( in realitate un truism ) , atunci de ce a fost scris in acest mod si care a fost de fapt scopul lui ? O posibila explicatie ar fi aceea ca scris in acest mod ( respectiv prin abuzul de ironii, persiflari, bascalie, calambur ), articolul amesteca istoria cu propaganda , ideologia si mentalitatile evitand sa discute exact fondul problemei respectiv faptul ca si in anul 2017 societatea romaneasca se lupta cu entitati furibunde de tipul funariotilor , patriotarzilor, dughinistilor, peremistilor , pesedistilor, comunistilor , securistilor reciclati , etc.
Aceste entitati au pus monopol pe sentimentul identitatii nationale si patriotismului normal si firesc in orice tara europeana, dar pe care le discrediteaza cu toata forta.  In acest mod au scos in afara ringului exact baza pe care se putea forma sentimentul de comuniune si de apartenenta la o comunitate sociala. Pentru ca dincolo de oligofrenia ceausista, sferele notiunii de "patrie" , "patriot" si "patriotism" sunt foarte disputate in spatiul nostru social de n entitati care se revendica de la acestea si isi atribuie reciproc etichete :







Rezultatul este acela ca multi cetatenii onesti se retrag din viata civica pentru ca de fapt nu-si mai recunosc o "patrie" confiscata de altii , dar in numele lor si refuza sa participe la un circ social in care „patriotii” rimeaza in multe cazuri cu hotii si penalii pentru ca nu se stie din ce motive oculte unele din varfurile clasei politice si unii din patriotarzii cei mai vocali ajung sa se calce pe bataturi exact in sediul DNA.
Cu atat mai mult opinia publica are nevoie din partea personalitatilor culturale si intelectualilor publici de atitudini si luari de pozitie clare si argumentate , nu de vaicareli metafizice , exercitii de stilistica , ironii si calambururi.
In acest punct profesorul Peter Gross a pus un diagnostic fara echivoc asupra arhitecturii sistemului social in care degradarea spatiului social nu porneste in ultima instanta din politica sau economie,  ci din cultura, valorile si atitudinile traduse in practici si difuzate prin mass-media : 


" Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare."

Peter Gross - Intoarcere in laboratorul romanesc . Mass-media dupa 1989 , Editura Nemira, Bucuresti , 2016
 

Niciun comentariu: