" Jurnalul unui psiholog "( 2007-2024) este o viziune si o perspectiva originala asupra societatii romanesti generata initial de involutia unui domeniu profesional sensibil confiscat de instante straine naturii acestuia.
Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :
Raporturile , relatiile si perceptiile reciproce dintre clasa politica si cetateni sunt un test pentru civilizatie, democratie si statul de drept. Situatia descrisa mai jos este una normala pentru Austria , dar pentru Romania este una de tip science-fiction.
( De remarcat si profunda concentrare a filozofului Gabriel Liiceanu ...)
"Doamnelor şi domnilor,
Am să vă povestesc criza ordonanţelor de urgenţă din România aşa cum a trăit-o un simplu cetăţean: eu. În acest portofel sunt banii mei. Periodic, extrag o parte din ei şi îi pun în ceea ce se cheamă bugetul public. Cui dau eu aceşti bani? Păi îi dau aşa: Parlamentului, Guvernului, primarului şi unei întregi birocraţii de stat.
Dau aceşti bani din două motive:
1. Pentru că mă obligă legea.
2. Pentru că am prezumţia - nu garanţia, doar prezumţia - că oamenii cărora le dau aceşti bani nu îi bagă în buzunar, ci îi administrează corect şi în folosul tuturor. Această prezumţie se bazează pe faptul că între aceşti oameni şi banii mei stă interpusă forţa legii.
Iar faptele prin care aceşti bani pot, într-o formă sau alta, să fie furaţi sunt scrise şi pedepsite în Codul Penal: abuz în serviciu, mită, trafic de influenţă, conflict de interese, neglijenţă şi aşa mai departe. În acest aranjament legal şi instituţional, îmi las liniştit banii aici şi plec să îmi văd de viaţa mea, ca toţi ceilalţi contribuabili disciplinaţi.
Dar acum aproape două luni, într-o noapte, fără niciun fel de explicaţie anterioară sau ulterioară, Guvernul României a făcut un lucru de neînchipuit. Printr-o ordonanţă de urgenţă, act cu putere de lege, a frânt tocmai legea care ne păzea banii. A dezincriminat total neglijenţa şi conflictul de interese şi a dezincriminat parţial abuzul în serviciu.
Şi mă întreb: cum vine asta? Pe de o parte, pe mine, contribuabil, mă obligi - prin lege - să dau bani la buget, iar pe de altă parte, prin altă lege, te arăţi indulgent şi generos cu cei care mi-i pot fura. Dar pe mine, cel care pun banii, m-ai întrebat? Nu.
Puteai s-o faci? Sigur că da. Am avut alegeri acum mai puţin de patru luni. În campania electorală s-a vorbit mult despre orice, dar absolut niciodată despre aceste modificări - totuşi substanţiale - ale legii penale.
Ce pot eu înţelege de aici? Că cei care ne-au cerut votul au avut o agendă ascunsă, au câştigat alegerile fără să vorbească despre ea, şi o pun în aplicare după ce scrutinul a trecut. Aşa arată capcana perfectă: cea în care victima nu are cum să nu intre. Şi iată, am intrat cu toţii.
Capcana a fost pregătită din timp cu o avalanşă de adevăruri alternative, de ştiri false şi de spaime inventate, menite să construiască pseudo-justificări. Dar la întrebarea simplă şi legitimă „De ce aţi făcut asta?”, singurul răspuns pe care l-am primit a sunat în felul următor: „Pentru că aşa a vrut Guvernul. Altă întrebare!”. Răspunsul acesta a intrat deja în folclor, căci un nefericit de ministru l-a repetat, în aceeaşi conferinţă de presă, de 24 de ori. Cum să mai rămâi calm?
Aşa că o mulţime de români s-au dovedit imuni la manipulări, au înţeles exact ce li se pregăteşte şi au ripostat. Sute de mii de contribuabili disciplinaţi s-au transformat în protestatari.
S-a cerut şi arbitrajul Curţii Constituţionale. Aici e o poveste mai lungă, dar care pe scurt arată aşa: din cinci sesizări pe care le-a judecat privitoare la ordonanţa Guvernului, Curtea Constituţională a reuşit performanţa să nu ne spună absolut nimic despre ceea ce ne interesa pe noi mai mult: dacă ceea ce ne-a făcut Guvernul a fost bine, a fost rău sau a fost altcumva. În concluzie, înţelepciunea Curţii nu ne-a ajutat la nimic.
Rămaşi, aşadar, fără nicio pavăză, românilor le-a mai rămas doar protestul. Iar în urma protestelor, şi doar în urma protestelor, Guvernul şi-a anulat ordonanţa de urgenţă. Practic, românii din stradă au fost cei care au repus legea în drepturile sale.
Însă doar temporar - căci criza nu s-a terminat, ci s-a mutat un etaj mai sus: în Parlament. Din motive necunoscute, Parlamentul a înţeles că românii ar fi contestat doar maniera de acţiune a Guvernului (noaptea, ca hoţii), nu şi conţinutul ordonanţei. Şi după ce Guvernul a făcut pasul înapoi, au început să apară în Parlament proiecte de lege care au acelaşi scop: slăbirea legii care ne păzeşte banii şi o viaţă mai uşoară pentru cei care vor să-i fure.
Parlamentul pare a ne spune aşa: „Nu v-a plăcut ce a făcut Guvernul? Nicio problemă. Venim noi, Parlamentul, şi facem acelaşi lucru, pentru simplul fapt că putem. Ce-o să mai faceţi?” Şi românii au răspuns: continuă protestele. Ultimul a fost duminica ce tocmai a trecut.
Criza ordonanţelor a mai devoalat un lucru interesant: că slăbirea legii nu este dorită doar de majoritatea care sprijină Guvernul, ci şi de o parte din Opoziţie. Pe undeva era de aşteptat: cei din Opoziţie au fost şi ei la guvernare şi au, sau urmează să aibă, probleme cu această lege.
Cu o aşa vastă majoritate, Parlamentul îşi poate impune până la urmă voinţa. Iar românii nu pot face nimic până în anul 2020, când vom avea din nou alegeri. Sigur, pot să protesteze, dar oamenii mai au şi vieţi de trăit, nu pot sta patru ani în stradă, cu spaima permanentă că aleşii lor pot oricând să-şi impună această agendă.
Şi cam asta e situaţia în acest moment: cetăţenii protestează, Parlamentul lucrează, cine oboseşte primul pierde partida. Şi din câte se vede, strada a început să obosească.
Premierul Sorin Grindeanu a fost întrebat recent ce mesaj al celor care îl contestă i-a plăcut cel mai mult.
Şi l-a evocat pe acel cetăţean care şi-a imaginat că primul ministru nu a emis ordonanţa de bună voie, ci că este captiv, că este ostaticul unui grup de interese şi nu poate striga după ajutor. Şi atunci i-a scris pe o coală de hârtie următorul mesaj: „Sorine, clipeşte de două ori dacă vrei să te salvăm!”.
Trebuie să-i dau dreptate primului ministru: e o glumă bună. Dar ce trăim noi acum, acasă, nu mai e glumă. Am căzut în capcana perfectă, suntem vulnerabili şi ne simţim ostatici ai propriilor noştri conducători.
Ajutaţi-ne să găsim o soluţie ca să-i aducem la o conduită decentă şi responsabilă nu doar faţă de banii mei, nu doar faţă de banii noştri, ci şi faţă de banii dvs. şi ai celor pe care îi reprezentaţi.
Căci deopotrivă şi leul românesc, şi fondurile europene care urmează să intre în România sunt păzite de aceeaşi lege pe care aceşti domni vor s-o slăbească.
Nu ştiu dacă toţi românii gândesc ca mine. Nu ştiu dacă cei care gândim astfel suntem majoritari sau minoritari. Dar vă asigur că cei care gândim la fel nu suntem deloc puţini.
Iar scopul prezenţei mele aici acesta este: în numele acestor oameni, în faţa dumneavoastră, să clipesc de două ori."
Lista de bloguri de mai jos arata ce pozitie ocupa in preferintele cetatenilor romani una din cele mai importante platforme publice din Romania in care publica inclusiv personalitati din Occident.
" Criticii spun că aţi pus bazele tabloidului, că ați promovat senzaţionalul. Ați fost adeptul presei comerciale ? "
Ion Cristoiu Foto EVZ
" Am fost adeptul presei care se citește. Și până la sfârșitul vieții nu voi accepta să conduc un ziar, să colaborez undeva sau să fac ceva care nu are rating și tiraj . Păi unde e afacerea ?!? Unii au vrut să știrbească legenda EVZ și ne-au pus ștampila de tabloid. Nu a fost așa. Noi am dat știri senzaționale din toate domeniile. Un salt uriaș făcut de EVZ e că am inclus în preocupările presei și faptul divers. Adică ce, o crimă nu era importantă? Declarația senzațională a unei vedete nu era importantă? Ne preocupam foarte mult și de faptul divers și de faptul cotidian. "
" Practic, am introdus în România presa presă, am schimbat fața presei românești. "
" EVZ a fost una dintre cele mai rentabile afaceri din România postdecembristă. Profitul era uriaș."
„Mereu am comparat și voi compara presa cu un serviciu secret. Jurnalistul ar trebui să fie spion”. Ion Cristoiu
1. Cataclismul social Mineriada din 1990 In anul de gratie 1990 intreaga societatea romaneasca a fost aruncata cu o brutalitate de neimaginat pentru o minte normala , pentru o societate civilizata si pentru o tara a Europei , direct in Evul Mediu provocand groaza cetatenilor romani normali si oroarea intregii lumi :
Foto : Libertatea.ro
Foto DIGI24
Cinismul total ( politic , social, juridic si moral ) este acela ca dupa 27 de ani procurorii cer ajutorul publicului ca identifice acum victimele pe care nu au vrut sa le identifice atunci :
" „Pe 11 iunie la guvern am decis să procedăm în conformitate cu cererea imperativă formulată de Procurorul General al Republicii, Gheorghe Robu, ca după desfăşurarea primelor alegeri libere, democratice, în România, să restabilim normalitatea, a traficului în primul rând, normalitatea în Piaţa Universităţii. Asta a fost decizia Guvernului (s.n.) pe care mi-am asumat-o şi mi-o asum în continuare. Aveam o bază legală completă, aveam o situaţie politică clară, partidele din opoziţie nu mai participau la ce se întâmpla în Piaţa Universităţii, care devenise un fel de curte a miracolelor, şi am hotărât organizarea, cu forţele de ordine de care dispuneam pentru a se depresura Piaţa Universităţii şi a se restabili normalitatea” Petre Roman Prim-ministru 1990
Problema in acest caz ( o sa vedem imediat de ce ) este ca din acel guvern - Guvernul Petre Roman (1) - a facut parte si Andrei Plesu ca ministru al Culturii :
3. Opinia unui participant direct Opinia lui Cristian Badilita in calitate de participant direct ( intamplator si unul foarte erudit ) este una civilizata , directa , logica si bun simt. El se intreaba pur si simplu de ce nu raspund in mod solidar TOTI ( din acesti toti face parte si Andrei Plesu ) cei care au facut parte din acel guvern malefic si care au girat reprimarea sangeroasa a unei manifestatii pasnice :
" E gluma zilei? Aud ca tovarasii "procurori" au binevoit sa-si faca datoria (enfin, semi) dupa 27 de ani în cazul Mineriadei? Ma mir ca n-au asteptat sa murim cu totii. Într-adevar, dificil "caz": toti inculpatii se stiau de 27 de ani chiar de la TV. N-am gasit numele TUTUROR guvernantilor de atunci printre inculpati. Adica, Plesu e mai putzin vinovat decît Petre Roman? El se ocupa de "cultura", nu avea treaba cu iadul din Bucuresti ca membru al guvernului? (s.n.) N-am auzit sa-si fi dat macar demisia post factum (s,n.). Da, în schimb, lectii saptamînale de... morala crestina (s,n.). Majoritatii românilor putin le pasa de procesul acesta (asa cum putin le-a pasat de Piata Universitatii în 1990); noi, cei care am fost direct implicati, nu mai asteptam demult nimic. La ce bun? Se vede cu ochiul liber: nimic nu conteaza. Atunci, s-avem pardon, cui serveste circul? Basescu a închis procesul în 2008. Astia l-au redeschis sub presiunea europenilor acum doi ani. De fapt, a existat vreo Mineriada? A existat vreo Piata a Universitatii? Noi am existat? Sîntem doar note de subsol la operele postume ale lui Stalin."
Cu alte cuvinte, si dincolo de revolta pe care o resimte in calitate de participant direct , in viziunea domnului Badilita membrii acelui guvern blestemat au in mod cert o culpa morala pentru ca stiau foarte bine ca gireaza o represiune si au facut-o in mod constient . Pe de alta parte , pentru cei care au girat o asemenea monstruozitate , delimitarea ulterioara de aceasta ar seamana cu acel "Sa fiu al dracu` daca l-am vazut !" invocat drept scuza invocata de soferul care a omorat un om cu masina "din greseala" , desi volan se afla el si nu altul. Interesant este ca aceste opinii ale unui participant revoltat care a trait pe pielea lui aceste atrocitati , desi sunt exprimate in mod civilizat , primesc o replica neasteptat de dura pe Contributors.ro , respectiv de la o admiratoare si implicit sustinatoare a lui Andrei Plesu. 4. Comentariul unei autoare Contributors.ro Replica autoarei este una palida care sfarseste rapid intr-una viscerala :
" Despre poziţia lui Andrei Pleşu sînt de spus următoarele: Ministerul Culturii a fost cel care a dat imediat un Comunicat împotriva Mineriadei, condamnînd violenţele şi avertizînd ce pericole sociale stîrneşte ea."
Aceasta replica a unui doctor in filozofie si cercetator in antropologie culturala (http://www.contributors.ro/author/anca-manolescu/?bio ) reuseste performanta rarisima de a nu oferi nici un contra-argument , ci doar un clasic "argumentum ad hominem"mai exact clasicele atacuri la persoana :
" Din păcate „teologul Bădiliţă” – cum îl prezintă Răzvan Gheorghe pe PSnews – are o vanitate mai vastă chiar decît preţioasele lui realizări. I se pare că lumea academică nu-l recunoaşte îndeajuns, nu-i arată destulă veneraţie. Drept reacţie, împreună cu ştiinţa( varsă acuze sinistre, calomnii, venin în presă, în relaţiile cu colaboratorii. Obiectivitatea studiului se amestecă, la el, cu otrăvurile frustrării. Pe care le împroaşcă în spaţiul public(7)."
Mai mult decat atat, si probabil din exces de zel , autoarea face fara sa vrea o mare greseala de tactica si de strategie ridicand de fapt mingea la fileu teologului criticat si ii furnizeaza din proprie initiativa munitia de tun, respectiv publica in extenso ( dar se fereste ca dracul de tamaie sa comenteze ce contine ) celebrul comunicat prin care fostul ministru al Culturii se "delimiteaza" de oroarea pe care a girat-o impreuna cu altii exact dupa principiul trivial "participa , dar nu se baga". Acest celebru comunicat chiar merita analizat in detaliu pentru ca acesta spune lucruri mult mai interesante decat a spus in calitate de participant si cetatean revoltat teologul Cristian Badilita. Sa-l analizam impreuna .
Sursa : Contributors.ro
Mai intai , si conform doamnei Anca Manolescu , acest comunicat ar fi impotriva Mineriadei :
" Despre poziţia lui Andrei Pleşu sînt de spus următoarele: Ministerul Culturii a fost cel care a dat imediat un Comunicat împotriva Mineriadei, condamnînd violenţele(s,n.) şi avertizînd ce pericole sociale(s.n.) stîrneşte ea."
Sa vedem. In primul rand constatam ca in viziunea Ministerului Culturii de atunci ( deci implicit in acceptiunea ministrului Culturii care a semnat comunicatul ) pericolul Mineriadei din 1990 vine din ...opinia publica (?!) :
"...in opinia publica tinde sa se produca (s.n.) distorsiuni de natura sa puna in pericol principiile unei democratii autentice"
Aceasta malefica opinie publica este vinovata de ceea ce a facut de fapt Guvernul Roman (1) care a trimis minerii la vanatoarea de studenti, intelectuali si opozanti declansand un razboi civil in societatea romaneasca :
" E vorba , in primul rand, de invrajbirea unor categorii sociale impotriva altora, de tendinta de a raspunde violentei prin violenta, de neintelegerea rolului si statutului pe care trebuie sa-l aiba presa intr-o societate civilizata".
Dupa ce vina pentru invrajbire este aruncata asupra opiniei publice, puterea ( deci inclusiv guvernul ) sunt absolvite de orice vina pentru violentele si teroarea care au urmat :
"Se constata ca o cerinta justificata ( s.n.) de restabilirea a ordinii a dus la o exacerbare a conflictelor a produs o stare de tensiune si chiar de teroare in cadrul diverselor categorii sociale" ( cine a produs aceasta teroare ?! - n.n.).
Apogeul indignarii morale a Ministerului Culturii in fata violentelor si crimelor din strada vazute inclusiv de ziaristii occidentali este atins in urmatoarea propozitie antologica :
" Sîntem îndeosebi preocupaţi (s.n.) în acest context de trecerea intolerabilă de la violenţa verbală la cea fizicăde la admonestarea publică a unor ziarişti şi oameni de cultură la punerea lor sub acuzaţie."
Cinismul devine unul manifest atunci cand dupa ce oamenii au fost batuti in strada cu batele si bastoanele de minerii, securistii, politistii si militarii trimisi "la datorie" prin decizie luata de guvern, Ministerul Culturii apeleaza la ( buna ) cuviinta si la toleranta traditionala a romanilor care in acelasi timp ar trebui sa salveze si ceea ce a nenorocit statul :
" Ministerul Culturii apelează la cuviinţa tradiţională a românilor, pentru a le cere să nu distribuie cu prea mare uşurinţă certificate de vinovăţie, să nu se dezică de ceea ce pot reprezenta intelectualii, indiferent de convingerile lor politice."
Culmea cinismului, absurdului si ipocriziei , respectiv intrarea intr-un univers de tipul Kafka & Orwell sunt atinse in momentul in care Ministerul Culturii cere guvernului si parlamentului ...sa se delimiteze de brutalitatile comise in numele lor , dar girate initial de catre toti membrii Guvernului Roman (1). Este exact teza iliesciana a legitimarii Mineriadei din 1990 , respectiv a bunei credinte si a bunelor intentii ale hoardelor de mineri si batausi care au decimat Bucurestiul :
" Conducerea Ministerului Culturii cere guvernului şi noului parlament să se delimiteze de brutalităţile comise, în numele ordinei publice, de forţe civile a căror bună-credinţă şi bună intenţie (s.n.) nu sînt suficiente pentru a le da legitimitate. "
In sfarsit, vine si momentul in care Ministerul Culturii condamna ceva si aici avem o foarte mare surpriza. Acesta nu a condamnat molestarea studentilor, intelectualilor , a oamenilor de cultura (sic!) sau a civililor nevinovati . Din motive necunoscute opiniei publice, Ministerul Culturii a ales sa condamne clar cu totul altceva, respectiv ...vandalizarea unor institutii :
" Condamnăm, prin urmare, actele de vandalism comise de cei care au atacat Televiziunea şi Ministerul de Interne (şi îndărătul cărora nu se pot găsi nici intelectuali, nici muncitori), dar avertizăm asupra pericolului pe care îl reprezintă o ripostă arbitrară şi necontrolabilă, născătoare de dezordine şi nesiguranţă."
In acest timp, cetateni nevinovati erau batuti si omorati in strada. In loc de concluzii Dupa 27 de ani de la Mineriada din 1990 , toti cei care au girat aceasta actiune de represiune nu si-au modificat nici macar cu o virgula pozitia adoptata atunci pozitie exprimata foarte clar nu numai prin adoptarea acelei sinistre decizii adoptata de guvern ci si prin prezentarea la TVR(L), DUPA interventia in forta impotriva manifestantilor, a principalilor membrii ai Guvernului Roman (!) filmati in tacere, nemiscati , din fata si profil si prezentati in prim plan , cu mana pe un birou si privirea indreptata fix in obiectivul camerei de televiziune. Pentru cei care au trait acele timpuri halucinante , dar si pentru cei de acum , este usor sa banuiasca cam cu ce fel de sentimente si reactii au privit atunci cetatenii normali ai acestei tari aceasta defilare triumfala si in tacere simbolica ( de fapt menita sa starneasca in continuare groaza ) a unui guvern care isi asuma frontal, formal, si simbolic aceasta actiune monstruoasa ( si domnul Andrei Plesu a fost filmat in aceasta postura ). In sfarsit , si aici este cea mai buna dovada a asumarii acestei actiuni , niciunul dintre membrii Guvernului Petre Roman ( 1) nu si-a prezentat demisia in urma acelor monstruozitati . Pe scurt, in frunte cu seful lor , toti membrii acelui guvern sunt vinovati morali pentru ceea ce a urmat dupa aceea si acest lucru nu poate fi sters din istorie. In acel an fatidic , presa vremii relata ca Petre Roman la prima conferinta de presa organizata dupa Mineriada a blocat pur si simplu ziaristii straini care ii reclamau ca au vazut oameni molestati pe strazile Bucurestiului cu o replica de un cinism nemaivazut in Occident : "N-ati vazut bine!" . A facut exact acelasi lucru si la prima vizita facuta in Universitatea Bucuresti dupa Mineriada unde inca se vedeau peretii manjiti de sangele studentilor . Acolo i-a lasat fara glas pe ziaristii romani care il insoteau cu o alta replica de un cinism halucinant : "Nu este sange, este vopsea rosie!" ( presa vremii a consemnat declaratia ). Dupa 27 de ani , pozitia sa ( si pana la proba contrarie , si a membrilor guvernului pe care l-a condus ) a ramas absolut neschimbata :
" Asta a fost decizia Guvernului (s.n.) pe care mi-am asumat-o şi mi-o asum în continuare. Aveam o bază legală completă, aveam o situaţie politică clară, partidele din opoziţie nu mai participau la ce se întâmpla în Piaţa Universităţii, care devenise un fel de curte a miracolelor, şi am hotărât organizarea, cu forţele de ordine de care dispuneam pentru a se depresura Piaţa Universităţii şi a se restabili normalitatea”.
Daca cineva a vazut in 27 de ani si in spatiul public vreun semn de vinovatie si de regret la vreunul dintre membrii Guvernul Roman (1) care au girat "in solidar "( fostul prim ministru de atunci tocmai a confirmat recent acest lucru ) o asemenea actiune de represiune criminala impotriva unor oameni nevinovati, are dreptul si obligatia morala sa-l faca public si sa indrepte lucrurile . Sa ne intelegem . Cetatenii acestei tari nu sunt nici procurori , nici judecatori si nu pot emite sentinte penale . Pe de alta parte, in chiar calitatea lor de cetateni ei au dreptul la opinie si la reactii morale pentru ca in afara unor valori morale nu exista nici civilizatie, nici democratie , nici stat de drept. Revenind la subiect, autoarea articolului ar fi trebuit sa-si raspunda singura la cateva intrebari inainte de a scrie un asemenea articol. Prima ar fi aceea daca pentru autoare exprimarea in spatiul public a unei opinii diferite ( in realitate , un drept constitutional ! ) este fie interzisa , fie echivalata cu ura. A doua, ar fi aceea daca a citit in intregime si cu atentie comunicatul Ministerului Culturii pe care l-a invocat drept argument. A treia ar fi aceea daca are sau nu incredere in discernamantul cetatenilor si cititorilor cu privire la ceea ce unii au aflat , altii au vazut si altii au trait pe propria lor piele in spatiul nostru social ( este drept, inainte de 1989 acest discernamant era sistematic distrus prin manipulare si propaganda , iar unele facultati cum erau cele de stiinte sociale aveau un scop ascuns fiind de fapt cele mai bune instrumente de distrugere a lui ). Intrebarea finala ar fi aceea daca o asemenea atitudine si o asemenea reactie publica a unui antropolog cultural ( si cu un doctorat in filozofie ) fata de exprimarea unei opinii diferite de a sa si de catre o persoana care a fost participant direct la acel eveniment traumatic , contribuie cu adevarat la dialogul civic. http://www.contributors.ro/reactie-rapida/cristian-badilita-un-exemplu-de-ura-%e2%80%9ecrestina%e2%80%9d/#comment-316342
Romania condusa de presedintele Klaus Johannis a ajuns la cel mai mare prestigiu si cea mai buna imagine din ultimii 27 de ani :
Donald Trump:
Este o onoare sa primesc un prieten. Americanii si romanii au foarte multe in comun, dragostea pentru libertate
Astazi reafirmam si sarbatorim un parteneriat strategic care a inceput acum peste 20 de ani
Vizita dvs vine intr-un moment important
Vom lupta pentru a intari aliantele noastre, pentru a crea noi prietenii si pentru a ne alia in lupta impotriva terorismului
Nu putem tolera aceste violente
M-am adresat liderilor musulmani si vrem ca jucatorii cheie din regiune sa lupte impotriva terorismului
Avem nevoie de sustinere militara si chiar si morala
Din pacate, exista fondatori ai acestui terorism la un nivel foarte inalt
Trebuie sa oprim finantarea terorismului. Am decis ca a venit vremea sa ii cerem Qatarului sa opreasca finantarea terorismului si ideologia extremista
Cer tuturor natiunilor sa inceteze imediat sa sustina terorismului, sa nu mai invete oamenii sa omoare alti oameni
Este prioritatea mea, e datoria mea ca presedinte sa asigur siguranta poporului nostru
Trebuie sa oprim finantarea, sa nu mai invatam oamenii sa urasca si sa incercam sa oprim aceste crime
Trebuie sa cerem unitatea natiunilor responsabile, cerem Qatarului si celorlalte tari din regiune sa faca mai mult si mai repede
Multumesc Arabiei Saudite, a fost un summit istoric. Sper sa fie inceputul sfarsitului finantarii terorismului
Nu mai vrem finantare pentru terorism
Vreau sa multumesc poporului roman pentru tot ce a facut pentru a contribui la lupta impotriva amenintarii terorismului
Au problemele lor, au evoluat foarte mult
Romania e un membru valoros al coalitiei in lupta impotriva ISIS
Multi dintre cetatenii dvs au platit cu viata si americanii onoreaza sacrificiul lor
Romania a crescut cheltuielile militare la aproape 2% din PIB. Speram ca si alte natiuni sa urmeze exemplul Romaniei
Incep sa vina bani catre NATO, alte tari incep sa-si dea seama ca e timpul sa contribuie
Sunt un avocat al intaririi aliantei NATO printr-o mai mare responsabilitate a statelor membre
Aplaud curajul dvs, eforturile dvs de a lupta impotriva coruptiei si de a proteja statului de drept
E nevoie sa cream un mediu in care comertul sa infloreasca si cetatenii sa prospere
Viitorul relatiilor dintre Romania si SUA e foarte luminos
Imi doresc sa intarim alianta noastra cu tara dvs si legaturile dintre cele doua popoare
Klaus Iohannis:
Sunt foarte bucuros ca am avut o intalnire atat de fructuoasa si aceasta se datoreaza calitatilor dvs de lider si parteneriatului nostru puternic
Acest parteneriat a contribuit foarte mult la ceea ce a devenit Romania astazi si nu numai ca trebuie sa continue, ci trebuie sa devina si mai puternic decat este
Ati mentionat terorismul. Sunt foarte multumit ca datorita calitatilor dvs de lider NATO a decis sa lupte impotriva terorismului
Trebuie sa purtam impreuna povara in cadrul NATO
Romania e foarte constienta de faptul ca suntem in est si ca ne bazam foarte mult pe parteneriatul cu dvs pentru ca nu putem sa rezistam acolo fara SUA, nu putem rezista acolo singuri
Cred ca e in interesul dvs dl presedinte sa aveti un partener puternic in UE
Legatura transatlantica sta la baza civilizatiei occidentale
NATO si UE nu trebuie sa fie in concurenta, ci trebuie sa colaboreze, pentru a face si NATO si Europa mai puternice
Am decis ca parteneriatul nostru sa fie mai puternic, mai bun, si acest lucru va duce la un schimb mai accentuat din punct de vedere economic
Cu ani in urma am citit o butada amuzanta despre un om de stiinta care ar fi scris o carte de 300 de pagini despre modul in care cade un paianjen aflat pe marginea unui borcan pe fundul acestuia. In acelasi ton amuzant m-am intrebat care ar fi ratiunile ( si in final, scopul ) pentru care un Assistant Professor at the Department of Political Science at University of Houston ( http://www.uh.edu/class/political-science/faculty-and-staff/professors/fumurescu/) si fost jurnalist in Romania la ziarul "Ziua" ( http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nasul-srs-lumini-si-umbre-14358.html) , pierde timp pretios pentru cititori si scrie pe o platforma de larga audienta cum este Contributors.ro un articol complicat despre "Povestea porcului" a lui Ion Creanga (http://www.contributors.ro/cultura/povestea-porcului-de-fat-frumos-i/ ) in care despica firul in 4 sau mai exact in 16 ( vorba unui cititor " Ati scris 40 de paragrafe, 255 de linii, 3996 de cuvinte, 19126 de caractere ( fara spatii ) si 23126 de caractere ( cu spatii) despre …nimic. ") ? Intamplator, tot pe Contributors.ro un specialist in Heidegger si Jan Patocka (http://www.contributors.ro/author/mihai-maci/?bio ) ridica mingea la fileu unei profesoare de gimnaziu care a fixat pusca cu luneta drept in fruntea lui Ion Creanga si Eminescu , si extinde apoi fileul la toate marile nume ale literaturii romane :
"Ce caută fragmentele din Amintiri din copilărie de Creangă? Credeți că sunt potrivite pentru copiii de astăzi? Le citesc cu mare dificultate, nu înțeleg mai nimic din limbajul și expresiile pe care unii dintre noi le savurează. Creangă nu e pentru copii (s.n.)." Niciunul dintre textele lui Creangă pe care le-am citit la clasă nu a stârnit niciun fel de interes. ” Cristina Tunegaru http://www.contributors.ro/editorial/de-ce-e-nevoie-de-reforma-in-invatamantul-romanesc/
Situatia devine interesanta. Un profesor de filozofie de la Universitatea Oradea si o profesoara de limba romana de la un gimnaziu vitupereaza impotriva clasicilor literaturii romane ( inclusiv a lui Ion Creanga ). In acelasi timp , un assistant professor din USA ( si fost jurnalist roman) isi exprima regretul ca Jung nu a facut a analiza abisala a operei lui Creanga si propune o analiza abisala a acestui clasic roman pe care noul trend nu il mai recomanda copiilor ( desigur, este vorba de o pura coincidenta ). In versiunea domnului Fumurescu ratiunile pentru care ar fi necesara o asemenea hermeneutica sunt urmatoarele :
" La primul nivel de lectura, implineste mai intai de toate o nevoie sociologica ( s.n.).Sa ne gandim.Toate acestea se intamplau pe vremea cand nu existau nici prea multe carti, nici televizune, nici Facebook. Lumea se educa la gura sobei, ascultand povesti pe care nu le diseca nimeni, cum fac eu aci. Iar asta e un alt simptom al societatii contemporane: in ziua de astazi, pana si povestile se cer disecate ( nu ni se spune si de ce - s.n.) , precum cadavrele."
O asemenea analiza abisala ne este prezentata in toate detaliile ei , mai putin scopul ei real :
" Voi incerca, pe parcursul a catorva episoade, nu stiu cate si nici cand, sa deztelenesc (daca va mai amintiti de fuior si de vartelnita) cateva posibile niveluri de lectura: social, psihanalitic, mistic. Si inca unul, banuit doar, pe care vi-l voi spune doar printre randuri (s.n.)."
Cu alte cuvinte, suntem informati cu cinism ca aceasta analiza abisala nu are un obiectiv clar si care ar putea fi prezentat la lumina zilei ci unul obscur , mai exact vorbim de o manipulare fatisa. In cest caz, cinismul autorului devine sfidator prin afirmatiile gratuite si promovarea fatisa a unei mentalitati care pornind de la orizontul misterului din opera lui Blaga decade intr-una triviala :
" Oricat de mult il dispretuiesc (s.n.) pe Lucian Blaga pentru cateva decizii majore pe care le-a luat in timpul vietii, nu-i pot nega aspiratia spre genialitate. Cand scria … Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină"
… stia ce spune. De aceea, „disectia” Povestii Porcului, de care ma apropii incet dar sigur, nici nu va merge pana la capat si nici nu va dezvalui toate intelesurile (s.n.)."
De unde vine cinismul autorului ? Din contradictia dintre valorile afirmate si valorile practicate. Lucian Blaga este executat aici inca odata in maniera proletcultista pentru ca la noi istoria se repeta cu mentiunea ca genocidul cultural al anilor `50 s-a tranformat in comedia bufa a anilor 2000. Eminescu interzis de comunisti in 1954 pentru ca era “reactionar” (http://adevarul.ro/locale/zalau/carti-celebre-interzise-comunisti-mihai-eminescu-s-a-aflat-topul-listei-renegatilor-1_551aa603448e03c0fd15372c/index.html ) devine Eminescu interzis de profesoara Tunegaru in 2017 pentru ca este “plangacios”, iar Lucian Blaga cel interzis in 1954 de comunisti devine Lucian Blaga cel dispretuit de domnul Fumurescu in 2017 asa cum ne explica acesta intr-un comentariu de pe forum-ul articolului :
" ... nu ma refeream la omul Blaga in ansamblul sau, ci doar la anumite aspecte din viata sa. Mai precis, ( iar aici ma bazez exclusiv pe memorie, nu mai am referintele exacte ) mi-a displacut profund cand a recunoscut, practic fara rusine, ca s-a inscris la seminarul teologic nu din motive de “credinta”, ci doar pentru a scapa de perspectiva conscriptiei intr-un eventual razboi (Primul Razboi Mondial). Scria ceva de genul “eram prea destept pentru a risca sa-mi pierd viata intr-un razboi stupid; omenirea a beneficiat mai mult pentru ca am ramas in viata” (repet, e doar o prafraza, din memorie). Al doilea episod – tot din propriile martusrisiri – in care se lauda cu o afacere (petrecuta la Cluj) cu o femeie maritata. Ce-i drept, nu-i da numele, dar da suficiente detalii pentru a fi limpede despre cine vorbeste oricui familiar cat de cat cu viata Clujului. Or, dupa criteriile mele, asa ceva pur si simplu nu se face! Cred in continuare ca aceste doua episoade din viata lui Blaga sunt demne de dispret. Nu omul per ansamblu, ci aceste doua episoade.”
In acest context , ce relevanta poate avea o judecata morala arbitrara si un argumentum ad hominem ( ca sa nu spunem o aruncare cu piatra ) asupra unei mari personalitati a culturii romanesti care nu se mai poate apara ? Nu putem sti, dar o posibila explicatie ar fi putea fi dubla masura si ambiguitatea morala practica de autor care cu ceva ani in urma si intr-un alt context se judeca pe sine , dar intr-un mod cu totul diferit fata de grila aplicata lui Lucian Blaga :
” De multe ori erau ”ponturi” – unele se verificau, altele nu, important, cred acum, privind retrospectiv, era doar sa se declanseze “ancheta jurnalistica” si omul sa stie. Alteori erau telefoane date din birou, de fata cu “impricinatul”: “Bai, Fumi, uite sunt aici cu dl. X, se vaita ca il acuzati de niste lucruri… E adevarat?” “Adevarat”, spuneam eu, explicandu-i ce si cum, care-s dovezile, etc” pai n-ar fi frumos sa-i luati si lui pozitia?” “Ba da, Nasu’, de-abia astept, de cand incerc sa-l contactez pe X”. “ X ma contacta in genunchi. Daca aveam ceva “beton” impotriva lui, publicam. Daca nu, publicam aluzii. Da, am facut-o si pe asta si mi-e rusine. Mi-e rusine. Acum n-as mai face-o. Atunci, insa, am facut-o. Mi se parea inca un soi de haiducie chiar daca mie nu-mi “pica” nimic. Si nu mi-a “picat” in viata vietilor mele. Veneau oameni cu plicuri. Veneau. Ma chemau afara din redactie si-mi dadeau plicuri. N-am refuzat nici unul. Luam si plicul si persoana si mergeam (fara sa deschid – nici plicul. , nici persoana:)) la secretariat: “Ica” – Ica ne era secretara pe atunci – “Ica, domnjul X vrea sa faca o donatie redactiei!” Domnului X I se bulbucau ochii, noi beam bere si cafele o vreme pe banii lui, toata lumea era multumita. ” Alin Fumurescu – …Nasul (SRS): lumini si umbre… ( 15.11.2009) http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nasul-srs-lumini-si-umbre-14358.html
Sa rezumam. Un fost jurnalist devenit assistent professor la o facultate de stiinte politice din USA promoveaza o sofisticata interpretare si posibile niveluri de lectura (social, psihanalitic, mistic ) asupra unui clasic al literaturii romane pe care unii profesori universitari si de gimnaziu din tara nu-l mai recomanda elevilor , dar autorul, aparent in contradictie cu primii, il recomanda cu caldura tuturor si in special tinerilor si adultilor :
"E pacat ca multi tineri din ziua de astazi cresc fara a sti povestea porcului, dupa cum e pacat si ca multi oameni religiosi nu se apleaca mai cu rabdare asupra povestilor. Sau filosofii. Oamenii, in general, pacatuiesc cand vine vorba despre “povestile pentru copii”.
Mai intai sa observam ca formatorii de opinie ai momentului ne propun o lume intoarsa pe dos. In acesta noua paradigma clasicii literaturii romane si povestile lor sunt interzisi, respectiv interzise copiilor pentru care au fost create , in schimb acestea sunt recomandate adultilor, dar intr-o noua infatisare , respectiv intr-o hermeneutica ezoterica. In aceasta interpretare originala si bazata pe relativismul moral , comunismul si capitalismul nu mai sunt realitati politice si istorice ci "povesti" , de aici si importanta acordata unui basm pentru copii, dar citit ( reinterpretat) pentru adulti :
" Societatile comuniste au fost, daca va mai amintiti, bazate pe povesti. Povesti despre „omul nou”, „adevarata fericire”, s.a.m.d.. Societatile capitaliste sunt, la randu-le, bazate pe povesti – numai ca stiu sa le spuna mai bine (s.n.). "
Ce legatura exista intre politica, societatea moderna si basmul lui Creanga stie numai autorul prin preocuparile sale ( Research Interest : Medieval and modern political theory; American political thought; Transitions to democracy - http://www.uh.edu/class/political-science/faculty-and-staff/professors/fumurescu/ ) , dar dupa cum a afirmat deja , nu vrea sa ne spuna si noua. Ceea ce putem afirma cu certitudine este ca psihanaliza in general si cu atat mai mult lectura psihanalitica a unui astfel de text pentru copii este total inadecvata pentru simplul motiv ca aplicarea ei ar trebui cantarita "in raport cu materia data" cum ar fi spus Aristotel. Un prim argument este acela ca psihanaliza lui Freud , prin caracterul ei nestiintific , este total demonetizata in Occident (http://www.cartifrumoase.ro/carte/cartea-neagra-a-psihanalizei--i33230 ) . Pe de alta parte, este foarte putin cunoscut de catre marele public faptul regimul sovietic a fost un sustinator puternic al psihanalizei , L.P. Beria fiind cel care a pledat pentru folosirea doctrinei lui Freud inca din anii `30 ( Prelegere tinuta la inaugurarea cursului de psihopolitica, Moscova, 1936 - http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier ). Conform tezei sustinute de autor toate societatile se bazeaza pe "povesti", Ronald Reagan a fost "omul povestilor" (!) iar in aceeasi logica americanii au ajuns pe Luna nu pentru ca au avut capacitatea tehnica de a indeplini un asemenea obiectiv , ci in primul rand pentru ca John Kennedy le-a spus o "poveste frumoasa" (sic!) . Din nefericire pentru autor, faptul ca americanii au ajuns pe luna este o realitate istorica si sociala care nu a fost generata de o "poveste" ci de definirea clara a unui obiectiv si de atingerea lui intr-o societate diferita de cea (post)comunista in care fractura dintre vorbe si fapte este o regula de sistem.
Tezele sustinute in acest articol ca si cele sustinute in alte articole ale autorului scrise in aceeasi nota ambigua (http://www.contributors.ro/author/alin-fumurescu/ ) pledeaza pentru relativism moral si vechea teza a convergentei sistemelor politice conform careia intre oranduirea capitalista ( respectiv statul de drept si democratie ) si oranduirea (post)comunista ( in care starea formala declarata sau mimata nu se suprapune peste starea reala ) sunt doar doar diferente temporare care vor dispare in mod treptat. Din acest punct de vedere , zecile de autori de pe Contributors.ro ne ofera multe exemple de formatori de opinie care , desi au o formatie occidentala si teoretic ar trebui sa pledeze pentru statul de drept si democratie , utilizeaza o scriitura ambigua , cultiva paradoxul si devin intr-o forma subtila avocati ai diavolului. Cel mai recent exemplu este Andrei Vieru care nu vede nici o diferenta de sistem si nici o diferenta intre politica romaneasca si cea americana si vorbeste textual despre "Americanizarea Teleormanului și teleormanizarea Americii " (http://www.contributors.ro/editorial/lectia-corectitudinii-politice/). Concluzia ar fi aceea ca multi formatori de opinie din mass-media romaneasca sunt de fapt adepti ai lui Lucian Blaga ( " eu cu lumina mea sporesc a lumii taina") uitand ca acelasi clasic roman a mai scris si alte versuri celebre ( "De unde vine lumina raiului ? Il lumineaza iadul cu flacarile lui !"). http://www.contributors.ro/cultura/povestea-porcului-de-fat-frumos-i/#comment-315655
