Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Thursday, September 28, 2017

Armaghedonul din societatea romaneasca sau ultimul atac de tip securist asupra statului de drept


Un articol aparut recent pe platforma Contributors.ro ( Brandusa Armanca - Masinatia : agenti contra jurnalisti)  care descrie presiunile exercitate asupra presei independente  are  meritul de a incerca sa faca ordine (tardiv) in haosul patologic din mass-media , dar ceea ce se intampla acum in acest domeniu  isi trage radacinile din ceea ce s-a intamplat  in urma cu aproape trei decenii.
Romania de astazi nu este de fapt rezultatul Revolutiei din 1989 in care au murit oameni ( unii spun acum ca au murit zadarnic ) , ci rezultatul unei transformari topologice prin care interiorul a luat locul exteriorului si invers , respectiv problemele cronice generate si in acelasi timp ascunse de comunism sunt acum revelate si  reprezinta suprafata externa pe care ne incapatanam sa o numim democratie, in timp ce vinovatul principal , comunismul, cu toate tarele si adeptii lui cu tot  s-a autoproclamat disparut de pe scena istoriei infiltrandu-se undeva in interiorul ei.
In acest caz probabil ca nimeni nu si-a mai facut iluzii ca o democratie si un capitalism construite de fosti comunisti si securisti poate fi una functionala si de aceea clasa politica a fost considerata inca de la inceput , si in cea mai mare parte a ei , exact ceea ce este respectiv o clasa de pradatori sociali.  
Aceeasi problema si aceeasi transformare topologica o intalnim si in cazul presei care este vitala in functionarea unei democratii. Ca si cazul clasei politice  , exista opinia ca presa  este controlata in mare parte de oameni cu o mentalitate comunista ( sau , si mai grav, securista ) care s-au format si au avut pozitii cheie in comunism.
Ne aflam in acelasi paradox logic in care nu poti o construi o lume noua cu reprezentantii sau agentii lumii vechi. In esenta, nici presa democratica , nici societatea civila nu pot functiona cu adevarat daca la butoane se afla tot reprezentantii de marca ai „dusmanului de clasa ”.
Ca atare , si in mod paradoxal, marea problema a societatii romanesti nu este in realitate clasa politica despre care nimeni nu si-a facut iluzii  , ci ineficienta presei si societatii civile care intr-o forma sau alta sunt in siajul acesteia si uneori chiar reclama acest lucru .
Intrebarea esentiala  la care refuza sa raspunda de aproape trei decenii si presa , si societatea civila este de ce liderii si reprezentantii lor , cu mici exceptii, sunt cam aceleasi persoane care aveau pozitii privilegiate si pe baricadele societatii comuniste  .   
Teoretic vorbind, poti construi o presa democratica si o societate civila autentica cu lideri de opinie, personalitati culturale , intelectuali publici , activisti civici, jurnalisti , analisti politici care provin din absolventii  Academiei  Stefan Gheorghiu , fosti membrii ai CC al PCR , UTC, ASC, ofiteri de Securitate, activisti, politruci, propagandisti, etc. ? Teoretic nu , dar practica pare sa spuna altceva.
Bun, si atunci de vina este clasa politica ? Bineinteles  ca aceasta este de vina pentru tot ceea ce se intampla deoarece este  in varful gramezii , dar  sa nu uitam ca ea isi urmareste doar propriul interes si are  cu totul alte prioritati. 
Ca atare, problemele breslei jurnalistilor ( ca si in cazul societatii civile  de altfel ) provin chiar din interiorul ei si nu din sfera politicii unde , este adevarat, clasa politica este profitorul final.
Sa citam  din articol :
„ Ce le rămâne de făcut jurnaliștilor prinși în malaxorul mașinației comandate politic și  neprotejați de organizațiile de breaslă, inerte și ineficiente?  Să scrie, asta le rămâne. 



Ce nu ne spune autoarea si nu ne explica nimeni este de ce dupa trei decenii de democratie organizatiile de breasla sunt inerte si ineficiente atunci cand primul interes al jurnalistilor ar fi fost acela ca aceste organizatii sa fie ale lor, si sa sustina interesele lor,  nu ale altora .
In acest caz intrebarea precedenta atinge chiar esenta problemei.  Teoretic vorbind, poti construi democratic o organizatie  de breasla care sa includa ca membri ( sau chiar in conducerea ei) ,  lideri de opinie, personalitati culturale , intelectuali publici , activisti civici, jurnalisti , analisti politici care provin din absolventii  Academiei  Stefan Gheorghiu , fosti membrii ai CC al PCR , CC al UTC, ASC, ofiteri de Securitate, politruci, propagandisti, etc. ? Teoretic nu, dar practica pare sa spuna altceva.
Sa rezumam. Teoretic , presa si jurnalistii ar trebui sa fie responsabila si responsabili  de calitatea informarii cetatenilor , obligatie prevazuta expres in Constitutia Romaniei ,  articolul 31  :

(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă (s.n.) a opiniei publice.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0sba31 

Teoretic, dar practica pare sa spuna altceva. Pana acum nu am auzit de jurnalisti si organizatii profesionale care sa militeze pentru separarea presei de informatie ( obiectiva, corecta ) si din surse credibile , de presa de divertisment si presa tabloida in general si nici de jurnalisti exclusi din breasla pentru ca au incalcat codul deontologic al profesiei ,etc.
Problema foarte grava  este ca nu putem avea o democratie autentica  fara o presa libera , presa libera nu poate exista in afara unui cod deontologic , la fel cum breasla profesionala a jurnalistilor nu poate functiona in conditii optime in afara unei organizatii autentice care sa ii apere interesele. Aici este cheia problemei si nu in Parlamentul ocupat vremelnic de figuranti pe scena istoriei.
Pe cale de consecinta problemele breslei sunt in primul rand de natura profesionala si deontologica la fel cum se intampla si in alte bresle profesionale de la noi si in special in profesiile liberale care de fapt sunt si ele capturate de adevarate caste si clanuri profesionale (http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-10-19/parlamentul-pregateste-spargerea-castelor.html) . Aceasta problema a fost pentru prima data pusa pe tapet acum 11 ani ( probabil din motive electorale... ),  dar a trecut neobservata exact pe langa cei interesati de exercitarea in conditii democratice si dupa un cod deontologic a unei profesii liberale. 
Starea breslei si rezultatul la care s-a ajuns se poate vedea in asertiunile  de mai jos :  

„ În vreme ce Tapalagă, Turturică și Sorina Matei devin suspecți dacă ar intra în biroul unui șef SRI, Ciutacu de la RTV, Cristoiu și Andronic de la EvZ declară cu mândrie că sunt oaspeți bine primiți de serviciile secrete.La ei nu se pune, sunt „caz special”. Ca și mercenarii de la Lumea Justiției- LUJU sau Bogdan Chireac de la DCNews, beneficiarul unor contracte grase cu Ministerul de Interene și cu Serviciul de telecomunicații speciale, „analiștii” și falșii jurnaliști își fac zilnic treaba de colportare a informațiilor false.”

Metaforic vorbind, problema nu este daca jurnalistii au intrat sau nu in birourile serviciilor de informatii , ci daca acestea au intrat  sau nu in redactiile ziarelor. Daca in domeniul Justitiei este blocat prin lege accesul la functii de conducere al fostilor colaboratori ai Securitatii, iar magistratii trebuie sa completeze declaratii ca nu sunt lucratori sau informatori ai serviciilor secrete, de ce aceeasi prevedere nu se poate aplica jurnalistilor si altor profesii liberale ( in care independenta profesionala si liberatea de exprimare este vitala pentru respectiva profesie ),  eventual si jurnalistilor ?
In functie de raspuns putem intelege intr-o alta lumina asertiunile de mai jos :

„Astăzi, asistăm la o butaforie sinistră: tocmai cei care se luptă pe bune cu răul și corupția sunt denuntați ca securiști de către unii care au ținut ani de zile România în loc. Este ultima lor încercare disperată de a ține România trucată, răsturnată, întoarsă cu susul în jos”.(Dan Tapalagă)

Falsii securisti si falsii ofiteri de informatii sunt o falsa problema ,  dar ce facem cu cei autentici ? Altfel spus , presa nu poate fi supravegheata decat  „undercover” si din interiorul unei redactii asta in timp ce oricine are acces la materialele pe care le scriu jurnalistii ?

„Vizați nu sunt numai cei nominalizați. Vizată e întreaga presă liberă,câtă a mai rămas ea. Pentru că dl. Dragomir amenință explicit să vorbească și despre alții. Este o formă teribilă de intimidare( s.n.) . Dacă nu poate fi sufocată financiar, pentru că trăiește pe piața liberă, dacă nu poate fi zdrobită cu ANAF-ul pentru că functionează legal, puțina presă liberă care a rămas trebuie decredibilizată pentru a fi redusă la tăcere”.(Ioana Ene Dogioiu)

Daca totul este in regula si nimeni nu se simte cu musca pe caciula , unde este intimidarea ?

„Domnul Turturică se vaită că există un plan pe care l-aș fi gândit eu pentru a distruge instituțiile fundamentale ale statului. Mai era un alt domn, Tapalagă. Nu prea le-am pronunțat numele până acum. Spunea că stă cu dinții înfipți în gâtul nostru. Eu am constat că, în ultimii ani, domnul Tapalagă și alții vor să stea cu dinții în gâtul justiției. Dumnealor au vrut, s-au autodesemnat ca oamenii care vor să coordoneze justiția. Și acum mai fac asta, prin tot felul de editoriale și reportaje. Ceartă judecători, procurori, merg la ambasade, in special la ambasada Statelor Unite, și se plâng când au o problemă. . Nu îmi dau seama de ce trebuiau să meargă acolo. Se consideră repere morale. Ar fi interesant ca Turturică să explice cum și-a făcut o casă de 800.000 de euro. (…)”(Sursa DC News)

Planul de care vorbeste domnul Turturica poate fi real ( unii chiar credem  ca este )  , dar foarte greu de demonstrat de catre institutiile abilitate . In schimb  aceasta asertiune ( aici devenim avocatul  Diavolului ) avanseaza  o cifra foarte precisa ( reala sau nu )   si activeaza subliminal imaginatia cititorului care fara sa vrea devine curios si se intreaba imediat  daca un jurnalist poate castiga  800.000 de euro ...scriind articole  sau in alt mod,  deoarece un jurnalist al presei democrate nu poate recurge in ceea ce priveste provenienta bunurilor personale la metode oculte specifice clasei politice. Ar fi o contradictie in termeni, nu ?  
Altfel spus „ masinatiunea  ”( agenti contra jurnalisti ) si ofensiva impotriva presei libere  de  care vorbeste autoarea nu este o doar problema a prezentului aparuta din senin . In in realitate ea este o problema cronica nerezolvata  a societatii  romanesti de care depinde si functionarea democratiei , dar si soarta jurnalistilor . 
Pentru acestia din urma este vital sa-si apere breasla , deontologia , credibilitatea si prestigiul  de care depinde supravietuirea lor si nu numai a lor.
In ultima instanta presa ( libera ) ramane ultima reduta si ultima speranta  a cetatenilor in fata mecanismelor de presiune , dependenta si control exercitate de puterea politica, stat si in anumite cazuri de catre grupurile de presiune care actioneaza in spatele lor . 

No comments: