Demnitatea, bunul simt, judecata morala , principiul lustratiei si dubla masura

Un articol recent aparut pe platforma Contributors.ro ( Mircea Morariu - O problemă de demnitate și de bun simț ) atinge raportul crucial dintre politica si morala respectiv " demnitatea si bunul simt" .

Problema este ca discutia  despre ” demnitate si bun simt ” nu exista numai in cazul informatorilor Securitatii ci si in cazul ofiterilor de Securitate :

” …exista o problema de principiu evitata cu obstinatie de catre formatorii de opine si anume distinctia esentiala intre informatorii Securitatii si ofiterii respectiv angajatii ei ” cu carte de munca” .
Exceptand un mic procent al fanaticilor regimului care deveneau informatori din convingere si /sau la cerere, ceilalti erau obligati sa devina informatori prin santaj, presiuni si amenintari inclusiv in randul copiilor (!) (https://evz.ro/copii-informatori-securitate.html ) si exact asta ii diferentiaza pe acesti nefericiti de angajatii Securitatii prin “ fisa postului”.
Acestia din urma , spre deosebire de victimele lor , au beneficiat in mod permanent de imunitate penala si omnipotenta financiara .
In cazul de fata , ceea ce trec cu vederea formatorii de opinie este ca Securitatea a fost definita in mod oficial si intr-un document al statului roman , de la inceput si pana la sfarsit , drept “ o institutie criminala” ( implicit si angajatii ei prin ” fisa postului” ) -(https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/RAPORT%20FINAL_%20CADCR.pdf) .

In esenta , judecata morala si principul lustratiei ar fi trebui aplicate nu numai informatorilor , ci si ofiterilor Securitatii pentru ca este imoral si inseamna aplicarea unei duble masuri respectiv sa fie vanati de trei decenii numai informatorii , iar un fost ofiter de Securitate sa ajunga ( sa zicem ) , parlamentar , parlamentar european, ministru de externe sau guvernator al BNR.

N.B. Aceasta postare a aparut deja sub forma de comentariu rapid pe Contributors.ro 

http://www.contributors.ro/editorial/o-problema-de-demnitate-%c8%99i-de-bun-sim%c8%9b/#comment-388945

“ Terapia de nație” sau a treia victorie a Securității

Dupa 30 de ani de tranzitie este remarcabila indarjirea unor formatori de opinie care au o pasiune nedezmintita pentru “metoda inductiva” cum o numea marele conu` Iancu , respectiv trec fara nicio tresarire de la “ unii” , la “ toti”, confunda padurea cu uscaturile ei si cultiva in mod constant generalizarile la scara intregii societati aruncandu-i pe toti in aceeasi oala indiferent daca au fost victime sau calai.
Un exemplu recent este filozoful Mihai Sora care pornind de la infioratorul caz Caracal ajunge la o concluzie stranie :

“ Avem nevoie de reparații sistemice.
De terapia de nație ( s.n.).”

https://www.facebook.com/mihaisora/posts/2390404087682260?comment_id=2390693534319982

Un alt exemplu este cel al politologului Stelian Tanase care initiaza o discutie cu cetatenii despre “ O tara bolnava psihic “ pornind de la o opinie exprimata pe Facebook de o prezentatoare TV :

" Am ales pentru astăzi la rubrica „Să stăm de vorbă” ultima postare a Cristinei Țopescu, extrasă de pe pagina sa de fb.Aștept ca de obicei comentariile dvs pro si contra" 
https://www.stelian-tanase.ro/o-tara-bolnava-psihic/.

Cea mai interesanta abordare a avut-o filozoful Gabriel Liiceanu care gloseaza pe marginea lui “noi “ reusind o adevarata prestidigitatie in care “toti” se regasesc in aceeasi oala :

„ Ne-am fi așteptat ( noi- s.n.) ca după 1989 să i se ridice Doinei Cornea o statuie a recunoștinței noastre, una care să apere puținele legende ale rezistenței şi bruma de demnitate dobândită prin numele celor câțiva care, în singurătatea curajului lor, au îndulcit batjocura şi umilinţa la care ne condamnase regimul lui Ceaușescu.”

„ Cum ne-am purtat noi cu Doina Cornea după 1990? I-am lăsat ( noi –s.n.) pe urmașii Securității, reveniți la putere după o scurtă sincopă a Istoriei, să-i inventeze copii din flori, să-i adauge în paranteză numele de Iuhasz (ca şi cum un nume maghiar ar fi o infamie), să o tragă aici, jos, între noi, cu spe­ranţa că astfel vor putea șterge diferența și o vor reduce la numitorul comun al precauțiilor colective.”

„Doina Cornea, în schimb, n-a mai existat pentru noi ( s.n.) de peste două decenii. N-a devenit un model, așa cum s-ar fi cuvenit.”

„ Cultul eroilor nu-l au decât oamenii unui popor care pot recunoaşte ca superior ceea ce le este cu-adevăr superior. Noi (s.n.) ne acceptăm eroii abia atunci când şi-au luat locul într-un trecut care nu ne obligă.”

Gabriel Liiceanu

http://www.contributors.ro/cultura/singuratatea-unei-doamne/

In sfarsit , ultima revelatie vine de la un cunoscut formator de opinie care identifica in acelasi indistinct si atotcuprinzator “ noi” ( care amesteca victimele si opresorii ) cauza degradarii societatii romanesti :

“ În realitate, vina dezbinării ar trebui căutată în cu totul altă parte. In faptul ca în primele luni ale anului 1990 ne-am lăsat mințiți ( s.n.) de ticăloasele apeluri la o pretinsă reconciliere națională, apeluri făcute de Ion Iliescu, că am privit cu neseriozitate, chiar am luat în derâdere punctul 8 al Proclamației de la Timișoara(s.n.) , că l-am catalogat drept resentimentar(s.n) și că l-am lăsat singur pe Constantin Ticu-Dumitrescu.
Că astfel am pregătit terenul ( s.n.) pentru ceea ce fostul disident Adam Michnik numea cu mulți ani în urmă a doua victorie a Securității.”

Mircea Morariu – Din nou despre a doua victorie a Securitatii

http://www.contributors.ro/editorial/din-nou-despre-a-doua-victorie-a-securitații/

Problema este ca dincolo de “ ticaloasele si pretinsele apeluri” marca Ion Iliescu , a mai existat un celebru ( si utopic) apel la reconciliere nationala , dar de o cu totul alta natura si factura .
Este vorba de celebrul “ Apel catre lichele” al filozofului Gabriel Liiceanu care oferea “lichelelor” ( termen foarte vag ) in 30 decembrie 1989 o sansa pentru redresare morala si acceptarea lor in sanul societatii asigurandu-le de “ recunostinta si iubirea noastra (s.n.)” :

“ Nu vă mai ridicați glasul decât pentru o scurta căință( s.n.) , căci altfel îl ridicați din nou în minciună. 
Lăsați cuvintele să spună ceea ce spun; nu mai folosiți o vreme vorbele “demnitate”, “libertate”, “conștiință”, “dreptate”, “popor”. Nu asasinați aceste cuvinte. 
Renuntati la alibiuri morale spunându-vă că ați făcut neîncetat răul ca să puteți face din când în când binele.
Să nu vă fie frică, ci doar, din când în când, o lungă și insuportabilă rușine. Căutați un părinte care și-a pierdut în zilele acestea copilul și cereți-i iertare. Intrați în noul an meditativi. Și aprindeți o lumânare pentru cei morți și pentru voi. 
Iar dacă veți da curs acestei chemări, veți înceta să fiți lichele și veți primi recunoștința noastră. Vă vom iubi (s.n.) .”

Gabriel Liiceanu, “Apel către lichele”, 30 decembrie 1989

http://inliniedreapta.net/insemnare/un-sfert-de-secol-de-la-apel-catre-lichele/

Cu alte cuvinte, inainte de a numara victoriile Securitatii ( probabil a treia... ) , exista o problema de principiu evitata cu obstinatie de catre formatorii de opine si anume distinctia esentiala intre informatorii Securitatii si ofiterii respectiv angajatii ei " cu carte de munca" . 
Exceptand un mic procent al fanaticilor regimului care deveneau informatori din convingere si /sau la cerere, ceilalti erau obligati sa devina informatori prin santaj, presiuni si amenintari inclusiv in randul copiilor (!) (https://evz.ro/copii-informatori-securitate.html ) si exact asta ii diferentiaza pe acesti nefericiti de angajatii Securitatii prin “ fisa postului”. 
Acestia din urma  , spre deosebire de victimele lor , au beneficiat in mod permanent de imunitate penala si omnipotenta financiara . 
In cazul de fata , ceea ce trec cu vederea formatorii de opinie este ca Securitatea a fost definita in mod oficial si intr-un document al statului roman , de la inceput si pana la sfarsit , drept “ o institutie criminala” ( implicit si angajatii ei prin " fisa postului" )(https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/RAPORT%20FINAL_%20CADCR.pdf) .

In esenta , dupa 30 de ani de tranzitie, a enunta a n-a oara si pana la saturatie principiul cu “ În realitate, vina dezbinării ar trebui căutată în cu totul altă parte” respectiv paralogismul cu “ noi (toti) am fost vinovati” ( in alt plan, echivaleaza cu definirea Revolutiei din 1989 drept o degringolada  in care cetatenii revoltati s-au impuscat intre ei ... ), dincolo de pluralul majestatii folosit atat de abil de formatorii de opinie , echivaleaza cu a vinde castraveti gradinarilor , respectiv cetatenilor acestei tari , care dupa ce s-au fript cu atatea ciorbe sufla si in iaurt. 
Pe de alta parte ( si aici este frumusetea jocului democratic ) formatorii de opinie au si ei dreptul democratic de a-si promova propriile convingeri.

https://www.linkedin.com/pulse/terapia-de-natie-sau-treia-victorie-securitatii-sergiu-simion

http://www.contributors.ro/editorial/din-nou-despre-a-doua-victorie-a-securita%c8%9bii/#comment-388598



N.B. Comentariul postat pe Contributors.ro a fost trimis astazi ( 27.09) la ora 12.05 , iar la ora 20.00 inca nu a aparut . 
Conform unei cutume deja stabilite,va apare (poi)maine sau nu va mai apare deloc : 

Corectie. A aparut ( 22. 13 ) .

Wong Kar-wai

Sa uitam o secunda de infernul social in care traim : 

In the mood for love - Yumeji's Theme :






In The Mood For Love - Blue : 






2046 - Shigeru Umebayashi - Main Theme : 






2046, Adagio : 

My Blueberry Nights : 





My Blueberry Nights :

Stefano Lentini - Stabat Mater : 






Love Theme II - Shigeru Umebayashi : 

Finale Tango : 

Afacerea " Meditatia Transcendentala" si Institutul de Psihologie din Bucuresti (IV) - Revista Acolada nr.8 , august 2019

 http://www.editurapleiade.ro/REVISTA.pdf

   Text complet : https://sergiusimion.blogspot.com/2019/01/meditatia-transcendentala-si-institutul_20.html

Cenzura pe Contributors.ro la un editorial al domnului Mircea Morariu

Am postat ieri un comentariu la un editorial al domnului Mircea Morariu aparut pe platforma Contributors.ro in care semnalam folosirea etichetarii si atacul la persoana in locul argumentelor :

 Mircea Morariu - Egalitate ! 

http://www.contributors.ro/editorial/egalitate/ 

Interesant , cu toate ca l-am postat ieri dimineata , comentariul nu a aparut nici astazi , desi intre timp a mai aparut inca un editorial al acelui autor (http://www.contributors.ro/editorial/domnul-alexandru-cumpana%c8%99u-peroreaza/ ).
Nu este prima data cand comentariile de pe forumurile articolelor de pe platforma Contributors.ro sunt cenzurate (https://sergiusimion.blogspot.com/search/label/Cenzura%20pe%20forumurile%20articolelor%20de%20pe%20Contributors.ro ) , dar acest lucru incepe sa devina o practica frecventa.

Afacerea " Meditatia Transcendentala" si Institutul de Psihologie din Bucuresti (III) - Revista Acolada nr.7 iulie 2019

               http://www.editurapleiade.ro/REVISTA.pdf

   Text complet : https://sergiusimion.blogspot.com/2019/01/meditatia-transcendentala-si-institutul_20.html

O revelatie a talentului , echilibrului, decenţei si bunului gust . Trupa 2 ZECE

Dupa decenii irosite zadarnic de societatea romaneasca , multi dintre noi sunt dezamagiti de degradarea si trivializarea scenei publice si  a spatiului public romanesc.
Show-rile TV  la moda ( "Romanii au talent ",  "Vocea Romaniei",etc.) , cu juratii lor cu tot,   au ajuns frecvent in zona kitsch-ului si trivialului . In realitate , ele se adreseaza doar visceralului osciland intre recuzita unui club de noapte si/sau  estetica si filozofia cocalarilor.
Mai mult decat atat , de foarte multe ori spectacolele de teatru au imprumutat din limbajul mahalalei care face orice parinte sa regrete daca isi duce copiii la o piesa de teatru .
Culmea absurdului o reprezinta spectacolele de opera regandite intr-o  "varianta moderna" in care , dupa adeptii unei noi estetici ( a uratului ) "frumusetea se afla in ochii privitorului ". 
Astfel a devenit posibila  aparitia unui Rigoletto in budigai  , cu pantalonii cazuti si  bata de baseball in mana,  inclusiv  reprezentarea pe scena a unor camere de bordel  ( nu este o gluma , a existat un asemenea "spectacol" la Opera Romana... )  .
Pentru unii ( altii au  dreptul democratic sa aiba alte preferinte )  show-rile de mai jos de exemplu pot fi arondate , dupa preferinte,  "talentului , artei , muzicii si bunului gust"  :

































Recent, respectiv la un eveniment privat din aceasta vara al unor tineri corporatisti   , am avut parte de o surpriza foarte placuta dupa ani de dezamagire in care am refuzat sa mai ascult  "muzica tanara". 
O trupa de cover din peisajul de going out bucurestean ( conform prezentarii )   mi-a redat increderea in  talentul si entuziasmul unor tineri care mai cred inca in frumusetea vietii si in normalitatea ei.
Participantii la acel eveniment privat  in mare parte tineri corporatisti, contrar unor prejudecati , au fost foarte incantati de stilul si muzica lor .
In ceea ce ma priveste (  fac parte din alta generatie ) nu stiam cine sunt. Ca sa fiu sincer , nu credeam ca mai exista inca trupe de aceasta natura  in noianul de kitsch-uri, trivialitati ,  lamentari , ofuri , manele si lalaieli  care a inundat de decenii ecranul televizoarelor si spatiul social de la noi.
Am luat pe loc cateva instantanee din locul in care ma aflam  urmand ca ulterior sa aflu cine sunt cei pe care i-am auzit :

O trupa de tineri care canta din placere si pasiune

Unul dintre organizatorii evenimentului mi-a spus ca trupa se numeste 2 ZECE ( manager Elena Dobritoiu, founder/drummer Ciubuciu Bogdan Alexandru ).
Stilul, calitatea interpretarii si genul de public atras de aceasta talentata formatie se pot vedea in  exemplele de mai jos :


















Pentru mine, intalnirea  din 20 iulie cu acesti tineri frumosi si talentati are si o alta semnificatie . Impreuna cu ceilalti participanti m-am bucurat  de spectacolul oferit de aceasta formatie care nu apare pe ecranele televizoarelor  dominate de alte coordonate artistice , cu sentimentul si speranta ascunsa ( si naiva ) ca dupa decenii  de degradare sociala ne indreptam in sfarsit catre o normalitate sociala si umana. Am ramas numai cu speranta. 
Dupa exact o saptamana exploda tragedia de la Caracal care a ingrozit nu numai intreaga societate romaneasca , ci si Uniunea Europeana demonstrand fara drept de apel ca aceasta tara si aceasta societate inca nu au depasit cosmarul .Traiesc in mijlocul lui .