Singur impotriva tuturor. Paul Goma si spirala tacerii intelectualilor publici

"  Acela va fi ca un asin salbatic intre oameni; mainile lui vor fi asupra tuturor si mainile tuturor asupra lui, dar el va sta darz in fata tuturor fratilor lui". 

Geneza 16 ; 12 

Foto : https://www.romaniajournal.ro/

Paul Goma a reprezentat pentru cultura romana si intelectualii publici din Romania exact ceea ce a reprezentat August Landmeseer pentru muncitorii germani si Germania nazista  respectiv exceptia care intareste regula : 

August Landmesser, 13 iunie 1936
Fotografie publicata in Die Zeit , 22 martie 1991
Sursa  Wikipedia

Pentru intelectualii publici romani Paul Goma a fost un adevarat cosmar , respectiv o oglinda care le-a reamintit exact ceea ce nu au vrut sa vada si sa auda atunci cand aproape toti au ridicat mainile inainte de 1990 si le-au coborat la unison dupa refuzand sa vada ceea ce aveau in fata ochilor. 
Fragmentele  din prefața volumului Unde am greșit ? de Paul Goma, ultima carte a scriitorului publicată în România, Editura Eikon, noiembrie 2019, si prezentate recent in Revista 22  explica ruptura totala dintre un mare scriitor si cetatean roman  ( ramas pana la sfarsitul vietii fara cetatenie romana ) si breasla sa in care , indiferent de favoritii pe care aceasta i-a adulat si i-a propus , a fost si ramas outsiderul care prin viata si opera , spre disperarea breslei , ar mai fi meritat un premiu Nobel :

– 22 decembrie 1989: căderea lui Ceaușescu. Paul Goma este invitat la o emisiune despre evenimentele din România pe Canalul 5. 

– 23 decembrie 1989: „Miezul nopții: acum mă întorc din târg; am umblat pe la France Inter (cu Monica și Marie-France), la Antenne 2, însă peste tot cu Filip, la Europe 1, la RTL, la... nu mai țin minte, mă luau de la un studio doritorii, mă duceau la ei: acolo veneau alți doritori, mă duceau la ei.” 

– 4 ianuarie 1990: e vizitat de jurnalistul olandez Philips Freriks cu care stă de vorbă „vreo 5 ceasuri”. 

– 10 ianuarie 1990: „Turtit. Mă simt din ce în ce mai... abandonat, în fapt uitat. Uitarea băieților noștri prinde, ca să spunem așa, nu doar contur, ci relief. (...) Noi ne-am făcut treaba, gata!” (sublinierea mea, MS) 

– 13 ianuarie 1990: îl vizitează o jurnalistă de la Die Welt. 

– 15 ianuarie 1990: sesiune de fotografii cu Ulf Andersen, „celebrissimul” (după cum îl numește Paul Goma). 

– 17 ianuarie 1990: interviu cu Yan Plougasnou pentru L'Événement du jeudi.Din România nu-l caută nimeni, nu-l sună nimeni, fie și pentru o declarație de trei minute la telefon. 

– 18 ianuarie 1990: Gabriel Liiceanu sosește la Paris. Petrece seara la Monica Lovinescu, cu Mihnea Berindei și Marie-France Ionescu. Lui Paul Goma nu i se dă nici măcar un telefon, deși Gabriel Liiceanu îl cunoștea: în timpul bursei din Germania de dinainte de 1989, îl vizitase acasă, la Paris. Îi va telefona abia după cinci zile. 

– 22 ianuarie 1990: Paul Goma e vizitat de un fotograf de la Gama. 

– 23 ianuarie 1990: sosește la Paris Mircea Dinescu. Până sâmbătă ii vizitează de două ori pe Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, lui Paul Goma nu îi dă nici măcar un telefon. 

Sâmbătă, 27 ianuarie 1990 : în sfârșit, un telefon din România – vechea lui prietenă Gabriela Adameșteanu. Îi solicită un interviu. Răspunsurile lui Paul Goma nu vor ajunge la București (vezi mai jos de ce). 

– 29 ianuarie 1990, convorbire cu un jurnalist de la Valeurs actuelles. 

- Marți, 6 februarie 1990: în sfârșit, o vizită a unui prieten venit din România – Nicolae Manolescu. 

– 5 februarie 1990: Paul Goma e invitat la France Info, cu Philippe Valet. După amiază, la RTL, la emisiunea lui Olivier Mazerolle. 

– 22 februarie 1990: e vizitat acasă de Annie Daubenton, de la France Culture. 

– 23 februarie 1990: îl sună Gabriela Adameșteanu. Îi spune că nu a primit manuscrisele, fotografiile și răspunsurile la interviu pe care Nicolae Manolescu se oferise să i le aducă la București. Abia pe 1 aprilie, Manolescu avea să-i scrie lui Paul Goma că le-a... uitat la Paris. (Precizare: Paul Goma nu minte: am avut nu o dată acces la arhiva lui Paul Goma, păstrată în ordine, pe ani, cu toată coresponența primită în acei ani.) 

– 27 februarie 1990: emisiune la Suisse Romande. 

– 12 martie 1990: invitat la emisiunea Océaniques realizată de Pierre Boutang la France 3. Ei bine, în tot acest timp, în presa din România liberă de comunism, numele lui Paul Goma apare pentru prima oară abia la 18 ianuarie 1990, într-un articol despre el din România literară, semnat de Gabriela Adameșteanu.  

- Iar primul interviu cu Paul Goma apărut în România (realizat la Paris pe 25 iunie 1990 de Gabriela Adameșteanu) este publicat în revista 22, rețineți: abia în numărul 30 din 10 august 1990. 

- Să mai adaug că atâta timp cât a fost ambasadorul României la Paris, în prima jumătate a anului 1990, Alexandru Paleologu nu i-a dat nici un telefon. L-a căutat abia după ce fusese rechemat de la post.

- „Trec zilele, trec, accentuând impresia de irealitate” avea să noteze Paul Goma la 8 martie 1990. „O teribilă istorie trăită”. Și întrebarea lui chinuitoare: Unde am greșit? 

- Un post scriptum la 25 martie 2020 . Paul Goma e confirmat în trăirile lui de Monica Lovinescu: în jurnalul ei de la începutul lui 1990 este la fel de revoltată și se întreabă și îi întreabă și pe cei veniți de la București: de ce uită toți de Paul Goma? de ce numele lui nu este rostit de nimeni?  

- Citez din Jurnalul 1990-1993 publicat la Humanitas:„Luni, 1 ianuarie 1990 :  Nimeni, dar nimeni să nu se gândească la Goma?” Monica Lovinescu notează în zilele următoare că Mihnea Berindei (plecat la București imediat după fuga lui Ceaușescu) o anunță că a înființat GDS-ul și notează pe 9 ianuarie: „GDS (...) a cooptat trei români din străinătate: pe Botez, Mihai Dinu Gheorghiu și Sorin Alexandrescu.”De ce nu și pe Paul Goma?                                                                           Și tot pe 9 ianuarie, Monica Lovinescu adaugă: „În timp ce în Cehoslovacia Havel devine președinte, la noi Goma nici nu este menționat”.De Televiziunea Română (Liberă! cum își spunea atunci) nu mai vorbesc: în acea perioadă (mi-aduc foarte bine aminte) făcea reportaje la Veneția sau transmitea un meci de fotbal din... Insulele Feroe.                                               Prima oară românii l-au putut vedea la chip pe Paul Goma, trei seri la rând, în noiembrie 1994 - adică după cinci ani de la căderea comunismului - la recent înființatul post de televiziune Tele 7abc.) Și nu se poate să nu ne întrebăm la nesfârșit, dacă suntem de buna credință: de ce? de ce? de ce? De ce nu am avut nevoie de Paul Goma?

Mariana Sipos - De ce nu am avut nevoie de Paul Goma 

Sursa : https://revista22.ro/opinii/mariana-sipos/de-ce-nu-am-avut-nevoie-de-paul-goma

In realitate , marele scriitor nu-si putea gasi locul intr-o societate care de fapt nu avea nevoie de el si in care erau invitati  la televizor fostii lui tortionari care se laudau cum l-au umilit si molestat *).

Anticomunist ca toti disidentii autentici si lipsit total de cameleonismul impostorilor , a refuzat sa faca cerere pentru redarea cetateniei romane de catre un stat care i-a  retras-o in mod abuziv si arbitrar. Atitudinea si intransigenta sa morala este identica cu cea disidentului anticomunist  Vasile Paraschiv care a refuzat sa fie decorat de presedintele Traian Basescu ( https://www.hotnews.ro/stiri-politic-5199137-video-disidentul-anticomunist-vasile-paraschiv-refuza-fie-decorat-presedintele-traian-basescu-care-numeste-comunist.htm) .
Paul Goma avea un sistem de valori morale si umane  la care nu a renuntat in timpul confruntarii cu tortionarii sistemului represiv si cu atat mai mult nu putea renunta dupa Revolutia din 1989  si cea mai buna dovada este biografia sa exemplara - http://www.paulgoma.com/paul-goma-biografie-si-bibliografie-1909-2007/.
Acesta atitudine  nu putea fi iertata de catre cei care dupa caderea sistemului comunist au cazut tot in picioare si au ramas pe aceeasi cai mari. **) 

Paul Goma a ramas cetatean strain din vina statului roman dar , direct sau indirect , a devenit o persona non-grata pentru breasla din care a facut parte cu atat mai mult cu cat aceasta , prin reprezentantul ei afirma ca nu promoveaza  doar elita (  implicit lasa cale libera subculturii si trivialitatii ) :

„USR nu e o elită, ci o organizaţie de breaslă. Ea apără drepturile scriitorilor, fără a-i împărţi pe căprării, cum văd că procedaţi dumneavoastră” . 

Nicolae Manolescu preşedintele USR 

https://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html

Intreaga viata si intreaga opera a lui Paul Goma au fost si sunt  in antiteza totala cu o breasla care oferea in 2004 ( nu in 1990 ) premiul pentru debut   unei scriitoare ca Ioana Bradea pentru  pentru " debutonarea limbajului" ( apud Tania Radu ) respectiv pentru  roman celebru ca " Băgău"  aparut la editura ... HUMANITAS ( !) sau care se extazia filozofic in fata "talentului porno-politic"  al unor fosti disidenti care au cu totul alte seturi de  valori  : 

„Mircea Dinescu este simbolul şi purtătorul de sens al mahalalei contemporane la români. El o reprezintă în viaţa de zi cu zi, dar deopotrivă o hrăneşte şi o potenţează la televizor sau în revista porno-politică Plai cu boi, născută din această mahala şi întreţinând-o, la rândul ei, cu fast, abjecţie şi talent”. 

Gabriel Liiceanu 

https://grupareaaproape.wordpress.com/2009/12/02/abisul-obscenitatii-lui-mircea-dinescu-calomnierea-doamnei-maria-basescu-hotnews-ro/

Nu cred ca si-ar fi putut imagina cineva pe scriitorul Paul Goma coleg de breasla cu cei care omagiaza asemenea valori ( dar ne-am putea imagina usor ce reactie ar fi avut  fata de acestea ) , dupa cum nu crede nimeni ca disidenti anticomunisti ca Vasile Paraschiv, Cicerone Ionitoiu, Ion Gavrila Ogoranu, Paul Goma si atatia altii , au luptat in timpul comunismului  doar pentru ca acest gen de "valori" sa fie promovate dupa caderea lui . 
Cu atat mai mult , incercarea recenta de a-i asimila capitalul de imagine printr-o decorare post-mortem este o impietate la adresa marelui scriitor (http://www.contributors.ro/cultura/pen-romania-solicita-pre%c8%99edintelui-romaniei-decorarea-post-mortem-a-scriitorului-paul-goma/ ) si o nota proasta pentru promotorii ei. 
Tragedia acestei tari si acestei societati este ca in topul politicii postdecembriste a fost propulsat ( alegerile din 1990, prin intimidare , frauda morala si manipulare mass-media,  au reeditat farsa alegerilor " castigate " de comunisti in 1946 )  un Ion Iliescu  , nu un Corneliu Coposu sau un Ion Ratiu , iar nucleul  societatii civile  respectiv Grupul de Dialog Social a fost coordonat de catre un Silviu Brucan adica exact cel care in 1947 cerea condamnarea la moarte  a lui Corneliu Coposu. 
Pe cale de consecinta , intr-o democratie construita initial de fosti nomenclaturisti si securisti si intr-o  societate civila al carui nucleu  a fost pilotat de un fost acuzator public si politruc, nu-si puteau gasi locul nici fostii detinuti politici , nici disidentii autentici.
Cele trei decenii care au trecut deja au aratat ca traim intr-o societate fracturata in care tinerele generatii  au fost decuplate de trecutul tarii si au devenit abulice,  iar idealurile anticomuniste ale Revolutiei din 1989 si Pietei Universitatii din 1990 au fost abandonate de o societate civila de tip nou care mai are in comun cu cea din anii `90 doar numele.  

Note 

*) http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/06/050621_plesita_iertat.shtml

http://www.ziare.com/stiri/securitate/paul-goma-nu-sunt-roman-daca-plesita-e-roman-1047834

https://adevarul.ro/news/eveniment/breban-turna-nicolae-plesita-sa-l-potoleasca-paul-goma-1_50acec807c42d5a6638bf288/index.html



**)  Gabriel PLESEA - La comanda lui Nicolae Manolescu, s-au pornit represaliile contra aparatorilor lui Paul Goma
http://www.tiuk.reea.net/10/plesea2.html


Post Scriptum

Am avut un scurt schimb de mesaje cu scriitorul  Paul Goma  in 2006 atunci cand , impreuna cu celebrul disident Vasile Paraschiv , a acceptat sa semneze un Apel ( refuzat de ziarele din tara ) care semnala deturnarea sensului profesiei de psiholog si confiscarea domeniului de catre instante straine acestuia  ( http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=42 ). 
Nu numai ca mi-a facut onoarea de a semna Apelul , dar a  mai facut si un gest de rara noblete  acceptand sa publice in celebrul sau " Jurnal"  un articol neacceptat in tara -  http://paulgoma.free.fr/paulgoma_pdf/pdf/LRP_JURNAL_2008_intreg.pdf, ( pag 184-198 ). 
In urma acestui schimb de mesaje  am ramas cu impresia unui om foarte modest, foarte sincer si foarte direct , exact aceeasi impresie pe care am avut-o in 2006 atunci cand am avut ocazia sa-i intalnesc pe Vasile Paraschiv si Ion Gavrila Ogoranu la un simpozion despre " Experimentul Pitesti".
Acesti oameni  au fost  modele sociale de la care tinerele gereratii ar fi avut ce invata, dar cum nici statul , nici societatea civila nu le-au oferit aceasta posibilitate, in locul lor s-au insurubat altii, iar rezultatul este societatea romana de astazi construita dupa chipul si asemanarea lor. 


http://www.contributors.ro/cultura/pen-romania-solicita-pre%c8%99edintelui-romaniei-decorarea-post-mortem-a-scriitorului-paul-goma/#comment-406663


                                                                                   
                                                                      *   *   *


N.B. Articolul despre propunerea PEN Romania unde se solicita decorarea lui Paul Goma  si unde a aparut aceasta postare , a fost retras discret de pe site-ul Contributors.ro si mai poate fi  gasit doar la biblilografia autorului  ( http://www.contributors.ro/author/radu-vancu/) :

Radu Vancu - PEN Romania solicita Presedintelui Romaniei decorarea post-mortem a scriitorului Paul Goma 
http://www.contributors.ro/cultura/pen-romania-solicita-pre%c8%99edintelui-romaniei-decorarea-post-mortem-a-scriitorului-paul-goma/


Precizare finala . Dupa ce am semnalat retragerea articolului din fluxul normal al platformei si mentinerea lui doar la bibliografia autorului , acesta a reaparut si in cronologia site-ului la data respectiva  .