Gradul de evolutie, civilizatie si de umanizare al unei societati este dat de modul in care aceasta societate trateaza fiintele fragile cum sunt copiii, batranii , bolnavii, etc. Pe de alta parte , modul in care profesiile sensibile ( medicina , justitia ,etc.) care in mod obligatoriu trebuie sa respecte un cod deontologic si moral prin profesionistii domeniului respectiv este definitoriu pentru gradul de dezvoltare atins de acea societate.
Pentru o societate democratica si pentru un stat de drept este un nonsens si un act criminal ca un medic sa trateze un bolnav cu medicamente care ii dau simtome de boala pentru ca ulterior sa ii implanteze dispozitive medicale de care de fapt nu avea nevoie *) , sau ca un judecator sa actioneze in interesul infractorului si detrimentul victimei.
Daca in domeniul medicinei lucrurile sunt mult mai clare pentru ca dovezile materiale ale infractiunii sunt incontestabile, in domeniul justitiei unde intervin si trairile victimei , iar dovezile sunt de multe ori circumstantiale , lucrurile sunt mult mai complicate.
Presa a relatat nenumarate cazuri punctuale in care unii judecatori ( din incompetenta sau chiar din interes ) aparau mai degraba interesele agresorului decat ale victimei , dar acest comportament dovedit social nu le-a afectat de loc pensia speciala la care considera ca au dreptul
Problema se complica si mai mult atunci cand victima este un copil, iar judecatorul care a dat sentinta respectiva are si o functie in sistemul de justitie si pe deasupra doreste sa urce si mai sus in ierarhie.
In acest caz vorbim de un sistem juridic, o societate si o lume complet intoarse pe dos , iar intrebarea care da fiori este ce fel de mentalitate , ce fel de sistem de valori morale are o asemenea persoana si daca mai are legitimitatea profesionala, sociala si morala sa mai faca parte din sistemul juridic.
Din nefericire, in cazul de fata nu vorbim despre un judecator mediocru de la Cucuietii din deal care din varii motive greseste sentinta , ci de un om care doreste sa ia decizii la nivelul de varf al sistemului juridic.
Concret, judecătoarea Lia Savonea, fosta şefă a CSM şi actuala şefă a Curţii de Apel Bucureşti, este unul dintre candidatii pentru cele 6 posturi vacante de judecător la Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Marea problema este ca distinsa judecatoare a dat manu propria o sentinta care sfideaza logica, logica juridica, logica morala , societatea si normalitatea sociala considerand ca vina unui abuz asupra unei persoane minore apartine nu abuzatorului major, ci victimei.
Judecatoarea Lia Savonea foto: Inquam Photos/ Octav Ganea |
<<Dintre hotărârile depuse de candidați, una mi-a sărit în ochi. E vorba despre un abuzator sexual de copii, în vârstă de 41 de ani, care și-a abuzat nepoata în vârstă de 13 ani. A primit 8 luni de închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În apel, procurorul a cerut mai mult, dar judecătorul candidat pentru ICCJ a considerat că pedeapsa a fost corect individualizată în primă instanță.
Halucinantă este însă gândirea judecătorului:
„Este adevărat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prezintă o anumită gravitate şi urmare comiterii acesteia dezvoltarea psiho-socială a persoanei vătămate ar putea fi afectată în mod negativ, însă Curtea, reţine, în egală măsură, împrejurarea că persoana vătămată nu a înţeles să iniţieze vreun demers împotriva comportamentului avut de inculpat, minora neaducând nici măcar la cunoştinţa părinţilor cele petrecute, fapta fiind relevată abia în urma sesizărilor formulate organelor de poliţie cu ocazia dispariţiei acesteia de la domiciliu din octombrie (…) când s-a mutat la locuinţa concubinului său, martorul (…) cu care intenţiona să se căsătorească.”
Potrivit art. 220 CP, "(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani."
03.07.2023 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu